Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers - Capitolul 6

Fii receptiv față de chestiunile spirituale, atent față de cuvintele Mele și capabil să privești Duhul Meu și ființa Mea, și cuvântul Meu și ființa Mea, ca pe un întreg inseparabil, astfel încât toți oamenii să Mă poată mulțumi în prezența Mea. Am pus piciorul peste toate câte sunt, am privit în zare peste nemărginita întindere a universului și am mers printre toți oamenii, gustând dulceața și amărăciunea printre oameni – însă omul nu M-a cunoscut niciodată cu adevărat, nici nu Mi-a dat vreo atenție în timpul călătoriilor Mele. Deoarece am fost tăcut și nu am făcut niciodată fapte supranaturale, nimeni nu M-a văzut vreodată cu adevărat. Astăzi nu mai e ca în trecut: voi face lucruri ce nu s-au văzut vreodată de la începutul creației, voi rosti cuvinte ce nu s-au auzit vreodată de-a lungul veacurilor, pentru că Eu cer ca toți oamenii să ajungă să Mă cunoască întrupat. Acestea sunt etapele gestionării Mele, dar omul nu are nici cea mai vagă idee. Chiar dacă am vorbit pe înțelesul tuturor, oamenii rămân buimaci; e greu să îi lămurești. Nu reprezintă asta josnicia omului? Nu e tocmai asta ceea ce doresc să remediez? Vreme de mulți ani, nu am făcut nimic în om; vreme de mulți ani, cu toate că era în contact direct cu întruparea Mea, nimeni nu a auzit vreodată glasul emis direct din divinitatea Mea. Iată cum, inevitabil, ființelor umane le lipsește cunoașterea despre Mine, cu toate că acest lucru nu a afectat iubirea lor pentru Mine de-a lungul veacurilor. Astăzi, totuși, am înfăptuit în voi o lucrare miraculoasă, o lucrare de nepătruns și fără de măsură și am rostit multe cuvinte. Și totuși, în astfel de circumstanțe, încă mai există mulți care Mi se împotrivesc în mod direct în prezența Mea. Să îți dau acum câteva exemple.

Zilnic, te rogi unui Dumnezeu nedeslușit, încercând să pricepi voia Mea și să-ți faci o idee despre viață. Însă când ești pus față în față cu cuvintele Mele, le privești în mod diferit: te uiți la cuvintele Mele și la Duhul Meu ca la un întreg, totuși dai la o parte ființa Mea, considerând că persoana care sunt Eu este incapabilă în mod fundamental de a rosti asemenea cuvinte, că ele sunt dirijate de Duhul Meu. Cum rămâne cu a ta cunoaștere în asemenea împrejurări? Crezi în cuvintele Mele într-o anumită măsură, însă ai noțiuni de diferită gravitate cu privire la trupul cu care Mă îmbrac. Îți petreci fiecare zi studiindu-l și spui: „De ce face El lucrurile în acel mod? Chiar vin de la Dumnezeu? Imposibil! Nu e cu mult diferit de mine – și El e o persoană normală, obișnuită”. Cum se pot explica astfel de circumstanțe?

Cine dintre voi nu le are pe cele de mai sus? Cine nu se ocupă cu astfel de lucruri? Par a fi lucruri la care ții ca la ceva de proprietate personală, fără să fii vreodată dispus să renunți la ele. Cu atât mai puțin cauți să faci eforturi subiective; de fapt, tu aștepți să fac totul Eu Însumi. Sincer să fiu, nicio ființă umană care nu caută nu ajunge să Mă cunoască cu ușurință. Aceste cuvinte cu care vă învăț nu sunt neînsemnate. Deoarece îți pot da un alt exemplu dintr-o altă perspectivă ca referință.

Imediat ce este menționat Petru, oamenii nu mai termină cu lucrurile bune de spus despre el. Imediat își amintesc de cele trei ori când s-a lepădat de Dumnezeu, cum L-a testat pe Dumnezeu punându-se în serviciul Satanei și cum, în cele din urmă, el a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Acum Mă voi concentra pe a descrie cum M-a cunoscut Petru și care a fost sfârșitul lui. Petru avea un calibru bun, dar circumstanțele sale nu au fost precum cele ale lui Pavel; părinții lui M-au persecutat, ei erau demoni care fuseseră posedați de Satana și, ca urmare, nu l-au învățat pe Petru nimic despre Dumnezeu. Petru era isteț, înzestrat și răsfățat de părinții săi încă din copilărie. Însă ca adult, el a devenit dușmanul lor, căci nu a încetat niciodată să caute să Mă cunoască și, prin urmare, le-a întors spatele. Aceasta a fost deoarece, mai presus de orice altceva, el credea că cerul și pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că toate lucrurile pozitive vin de la Dumnezeu și sunt emanate direct de la El, fără a fi prelucrate de Satana. Contraexemplul părinților săi i-a dat lui Petru o mai mare cunoaștere a bunătății și milei Mele, sporind astfel dorința sa de a Mă căuta. El s-a concentrat nu numai să mănânce și să bea cuvintele Mele, dar, mai mult, să priceapă voia Mea și a fost veșnic prudent în inima sa. Ca urmare, a fost mereu sensibil în spiritul său și astfel a fost după inima Mea în tot ce făcea. A menținut constant atenția la eșecurile oamenilor din trecut pentru a se autoimpulsiona, profund temător că ar putea cădea în capcana eșecului. De asemenea, s-a concentrat pe asimilarea credinței și dragostei tuturor acelora care Îl iubiseră pe Dumnezeu de-a lungul veacurilor. În acest mod, el și-a grăbit procesul creșterii – nu numai în aspectele negative, ci, mult mai important, în aspectele pozitive – el a crescut mai rapid, astfel că a sa cunoaștere a devenit cea mai mare dintre toate în prezența Mea. Nu este greu de imaginat, așadar, cum a pus tot ceea ce avea în mâinile Mele, cum a renunțat până și la a lua decizii în privința mâncatului, îmbrăcatului, dormitului și a locului unde trăia și s-a bucurat în schimb de bogățiile Mele pe baza faptului de a Mă mulțumi în toate lucrurile. L-am supus la nenumărate încercări – încercări care, evident, l-au lăsat pe jumătate mort – dar, în mijlocul acestor sute de încercări, el nu și-a pierdut nici măcar o dată credința în Mine și nu s-a simțit dezamăgit de Mine. Chiar și când am zis că Mă lepădasem de el, tot nu s-a lăsat descurajat și a continuat să Mă iubească într-un mod practic și în acord cu principiile de practică trecute. I-am spus că nu aveam să îl laud deși Mă iubea, că într-un final îl voi da pe mâna Satanei. Dar, în mijlocul acestor încercări, încercări care nu au venit asupra trupului său, ci au fost prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie și a spus: „O, Dumnezeule! În cer și pe pământ și printre toate lucrurile, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care să nu fie în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când ești milos cu mine, inima mea mult se înveselește datorită milei Tale. Când mă judeci, așa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult insondabilitatea faptelor Tale, deoarece ești plin de autoritate și înțelepciune. Deși trupul meu îndură greutăți, duhul meu este alinat. Cum aș putea să nu aduc slavă înțelepciunii și faptelor Tale? Chiar dacă ar fi să mor după ce Te cunosc, cum să nu fac asta bucuros și fericit? O, Atotputernicule! Chiar nu dorești să mă lași să Te văd? Chiar nu sunt potrivit pentru a-Ți primi judecata? Cumva există ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În timpul unor încercări ca acestea, deși Petru nu a putut să priceapă cu exactitate voia Mea, era evident că era mândru și onorat să fie folosit de Mine (cu toate că a primit judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreția și mânia) și că nu era deznădăjduit de aceste încercări. Datorită loialității sale înaintea Mea și datorită binecuvântării Mele asupra lui, el a fost un exemplar și un model pentru om timp de mii de ani. Nu tocmai asta ar trebui să imitați? Gândiți-vă bine și îndelung de ce am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru; acestea ar trebui să fie principiile după care acționați.

Cu toate că puțini oameni Mă cunosc, Eu nu Îmi vărs furia asupra omului, deoarece oamenii au atâtea neajunsuri și le este greu să ajungă la nivelul pe care îl cer de la ei. Astfel, am fost tolerant față de om timp de mii de ani, tocmai până în ziua de astăzi, dar sper că nu veți fi prea îngăduitori cu voi înșivă pe seama toleranței Mele. Prin Petru, ar trebui să ajungeți să Mă cunoașteți și să Mă căutați; din toate faptele lui de vitejie, ar trebui să fiți luminați ca niciodată înainte și, în acest fel, să ajungeți la tărâmuri ce nu au fost vreodată atinse de om înainte. Pretutindeni în cosmos și pe bolta cerească, printre toate cele din cer și de pe pământ, toate lucrurile de pe pământ și din cer depun toate strădaniile pentru ultima Mea etapă a lucrării. Doar nu doriți să fiți spectatori pe margine, comandați încolo și încoace de forțele Satanei? Satana e veșnic prezent, devorând cunoașterea pe care oamenii o au despre Mine în inimile lor, scrâșnind din dinți și încleștându-și fălcile în ultimele chinuri ale morții. Doriți să cădeți în capcana urzelilor sale înșelătoare de data asta? Doriți să vă distrugeți viața în momentul în care lucrarea Mea este în sfârșit completată? Vă așteptați să Îmi arăt toleranță încă o dată? Să urmăriți să Mă cunoașteți este fundamental, dar să vă concentrați pe practică este indispensabil. Cuvintele Mele vă sunt dezvăluite vouă direct și sper să puteți să-Mi respectați îndrumarea și să nu mai aveți planuri și ambiții pentru voi înșivă.

27 februarie 1992

Anterior: Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers - Capitolul 5

Înainte: Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers - Capitolul 8

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger