Să ia cuvintele Mele ca bază pentru supraviețuirea sa – aceasta e obligația omenirii. Oamenii trebuie să-și stabilească porțiunea individuală în fiecare parte a cuvintelor Mele; a nu face acest lucru ar însemna să-și caute distrugerea și să atragă necinstea. Omenirea nu Mă cunoaște și, din acest motiv, în loc să-și aducă viețile la Mine pentru a Mi le oferi în schimb, tot ceea ce face este să-și etaleze gunoiul din mâini înaintea Mea, încercând, astfel, să-Mi dea satisfacție. Dar Eu nu sunt mulțumit de cum stau lucrurile; Eu continui, pur și simplu, să cer lucruri de la omenire. Iubesc contribuțiile oamenilor, dar urăsc cererile lor. Toți oamenii au inimi lacome; este ca și cum inima omului ar fi captivată de diavol și nimeni nu poate să se elibereze și să-Mi ofere inima sa. Când vorbesc, oamenii ascultă glasul Meu cu atenție concentrată; dar când încetez să vorbesc, ei își reiau „afacerile” și încetează cu totul să țină seama de cuvintele Mele, ca și când cuvintele Mele ar fi doar o anexă a „afacerilor” lor. Nu am fost niciodată permisiv cu omenirea și totuși, am fost răbdător cu ea și înțelegător față de ea. Și astfel, ca urmare a toleranței Mele, toate ființele umane sunt incapabile să-și estimeze propriile abilități și sunt incapabile de autocunoaștere și auto-reflecție; profită pur și simplu de răbdarea Mea pentru a Mă înșela. Niciuna dintre ele nu Mi-a arătat vreodată considerație în mod sincer și niciuna nu M-a prețuit cu adevărat ca pe un obiect drag inimii sale; doar în momentele lor de inactivitate au făcut câteva lucruri pentru a Mă trata cu superficialitate. Efortul pe care l-am depus în privința omenirii este deja peste măsură; am făcut o lucrare fără precedent asupra oamenilor și, în afară de aceasta, le-am dat o povară externă suplimentară pentru ca, din ceea ce Eu am și ce sunt, să poată câștiga o oarecare cunoaștere și să treacă printr-o anumită schimbare. Eu nu îi cer omului să fie un simplu „consumator”; îi cer și să fie un „producător” care îl înfrânge pe Satana. Deși se poate să nu cer omenirii să facă ceva, totuși am standardele cerute pentru oameni, pentru că există un scop în ceea ce fac, precum și o bază pentru acțiunile Mele: Eu nu Mă joc, așa cum își imaginează oamenii, la întâmplare, și nici nu am creat cerul, pământul și toate lucrurile după bunul Meu plac. În acțiunile Mele, oamenii ar trebui să vadă și să câștige ceva. Nu ar trebui să-și risipească primăvara tinereții sau să-și trateze propriile vieți ca pe veșminte pe care praful este lăsat să se adune cu nepăsare; mai degrabă, ar trebui să se păzească cu strictețe, luând din belșugul Meu pentru a-și alimenta propriile plăceri, până când, datorită Mie, nu se pot întoarce la Satana și, datorită Mie, inițiază un atac împotriva acestuia. Oare nu sunt foarte simple cerințele pe care le am de la omenire?

Atunci când o licărire slabă de lumină începe să se arate la Răsărit, toți oamenii din univers îi acordă puțin mai multă atenție. Nemaifiind cufundată în somn, omenirea se aventurează să observe sursa acestei lumini estice. Din cauza abilității sale limitate, nimeni nu a fost capabil încă să vadă locul de unde provine lumina. Când totul din univers este complet iluminat, oamenii se trezesc din somn și din vis și doar atunci își dau seama că ziua Mea a venit treptat peste ei. Întreaga omenire sărbătorește datorită venirii luminii și, prin urmare, nu mai zace profund adormită și nu mai este într-o stare de stupoare. Sub strălucirea luminii Mele, întreaga omenire devine limpede la minte și la vedere și se trezește dintr-odată la bucuria de a trăi. La adãpostul unei pâcle învãluitoare, Mã uit peste lume. Toate animalele se odihnesc; datoritã sosirii unei licãriri slabe de luminã, totul a devenit conștient de apropierea unei noi vieți. Din acest motiv, toate animalele se târãsc și ele afarã din bârlogurile lor, cãutând hranã. Plantele, desigur, nu fac excepție, iar în strãlucirea luminii, frunzele lor verzi lucesc cu o sclipire strãlucitoare, așteptând să-și joace rolul pentru Mine cât timp Eu sunt pe pământ. Toate ființele umane doresc venirea luminii și, totuși, se tem de ivirea ei, profund neliniștite de faptul că propria lor urâciune nu va mai găsi tăinuire. Asta pentru că oamenii sunt despuiați și nu au cu ce să se acopere. Așadar, foarte mulți oameni s-au panicat în urma venirii luminii și sunt într-o stare de șoc din cauză că s-a arătat. Foarte mulți oameni, văzând lumina, sunt plini de remușcări nemărginite, urându-și necurăția; însă faptele nu mai pot fi schimbate și ei nu pot decât să aștepte ca Eu să pronunț sentința. Atât de mulți oameni, rafinați de suferința în întuneric, sunt, la vederea luminii, loviți brusc de semnificația ei profundă și, de atunci înainte, îmbrățișează strâns la sânul lor lumina, profund temători să nu o piardă din nou. Atât de mulți oameni, în loc să fie aruncați afară de pe orbită de arătarea bruscă a luminii, își desfășoară pur și simplu munca actuală de zi cu zi, pentru că au fost orbi timp de mulți ani și, astfel, nu doar că nu observă că lumina a venit, dar nici nu sunt încântați de ea. În inimile oamenilor, Eu nu sunt nici măreț, nici mărunt. În ceea ce-i privește pe oameni, Eu nu sunt esențial pentru ei; e ca și cum viețile oamenilor nu ar deveni singuratice fără Mine, nici mai vesele cu Mine. Deoarece ființele umane nu Mă prețuiesc, lucrurile pe care Eu le ofer ca ele să se bucure sunt foarte puține. Totuși, când oamenii Îmi oferă măcar un gram în plus de adorare, și Eu fac o schimbare în atitudinea pe care o am față de ei. Din acest motiv, abia atunci când oamenii vor pricepe această lege vor fi destul de norocoși să Mi se dedice și să ceară lucrurile pe care le țin în mâna Mea. Oare dragostea lor pentru Mine chiar este legată numai de ceea ce îi interesează? Oare credința lor în Mine chiar este legată numai de lucrurile pe care Eu le ofer? Oare dacă oamenii nu văd lumina Mea, chiar nu sunt capabili să Mă iubească cu sinceritate cu ajutorul credinței lor? Oare energia lor este limitată, cu adevărat, la condițiile de astăzi? Oare omenirea are nevoie de curaj pentru a Mă iubi?

Ca urmare a existenței Mele, toate lucrurile se supun ascultătoare în locurile în care locuiesc și, în lipsa disciplinării Mele, nu devin neînfrânate. De aceea, munții devin granițe între națiuni pe pământ, apele devin bariere pentru a ține despărțiți oamenii din diverse ținuturi, iar aerul devine ceea ce curge de la un om la altul, în spațiul de deasupra pământului. Doar omenirea este incapabilă să dea ascultare cu adevărat cerințelor intențiilor Mele; acesta e motivul pentru care spun că, dintre toate lucrurile, doar oamenii aparțin categoriei celor răzvrătiți. Omenirea nu Mi s-a supus niciodată cu adevărat și, din acest motiv, i-am ținut tot timpul pe oameni sub o guvernare strictă. Dacă, în mijlocul omenirii, s-ar întâmpla ca slava Mea să se întindă peste întregul univers, atunci, cu siguranță Îmi voi lua toată slava și o voi face să se manifeste înaintea omenirii. Pentru că în necurăția lor, oamenii nu sunt potriviți să se uite la slava Mea, timp de mii de ani Eu nu M-am dezvăluit niciodată, rămânând ascuns în schimb; din această cauză, slava Mea nu a fost niciodată manifestată înaintea lor, iar ei au căzut întotdeauna în abisul păcatului. Eu am iertat oamenii pentru nedreptatea lor, dar ei nu știu cum să se păstreze și, în schimb, se lasă să fie întotdeauna deschiși păcatului, permițându-i să îi rănească. Nu arată asta lipsa de respect de sine și de iubire de sine a omenirii? În mijlocul omenirii, poate iubi cineva cu adevărat? Câte grame poate cântări loialitatea omenirii? Nu există bunuri alterate amestecate în așa-numita autenticitate a oamenilor? Nu este loialitatea tuturor un talmeș-balmeș? Eu cer dragostea lor întreagã. Oamenii nu Mă cunosc și, deși ar putea căuta să Mă cunoască, nu-Mi dau inimile lor adevărate și sincere. Eu nu forțez omenirea. Dacă Îmi dăruiesc loialitatea lor, Eu o voi accepta fără o obiecție politicoasă. Totuși, dacă ei nu au încredere în Mine și refuză să-Mi ofere chiar și o câtime din ei înșiși, mai degrabă decât să devin mai supărat în această privință, pur și simplu Mă voi debarasa de ei în alt fel și le voi rândui o destinație potrivită. Tunetul, rostogolindu-se pe cer, îi va lovi pe oameni; munții înalți îi vor îngropa în timp ce se răstoarnă; fiarele sălbatice îl vor devora în foamea lor; și oceanele care se ridică în talazuri se vor închide peste capul lui. Pe măsură ce omenirea se implică într-un conflict fratricid, toți oamenii își vor căuta propria distrugere în calamitățile care se ridică din mijlocul lor.

Împărăția se extinde în mijlocul omenirii, se formează în mijlocul omenirii și se ridică în mijlocul omenirii; nu există nicio forță care să poată să-Mi distrugă Împărăția. Oamenii Mei, care sunteți în Împărăția de astăzi, care dintre voi nu este membru al rasei umane? Care dintre voi se află în afara condiției umane? Când noul Meu punct de plecare este făcut public, cum vor reacționa oamenii? Ați văzut cu ochii voștri starea lumii omenești; încă nu ați alungat gândul de a trăi pentru totdeauna în această lume? Acum merg în mijlocul poporului Meu și trăiesc în mijlocul său. Astăzi, cei care au iubire autentică pentru Mine sunt binecuvântați. Binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia vor rămâne în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă cunosc, aceștia vor domni în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia vor scăpa de robia Satanei și se vor bucura de binecuvântările Mele. Binecuvântați sunt cei capabili să se răzvrătească împotriva lor înșiși, aceștia vor fi ocupați de Mine și vor moșteni belșugul Împărăției Mele. Pe cei care aleargă pentru Mine Mi-i voi aminti, pe cei care se consumă pentru Mine îi voi accepta, iar celor care Mi se oferă le voi oferi lucruri de care să se bucure. Pe cei care se bucură de cuvintele Mele îi voi binecuvânta; ei vor fi stâlpii Împărăției Mele, ei vor fi îmbogățiți peste măsură în casa Mea și nimeni nu se va putea compara cu ei. Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost pregătite? Ați urmărit vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Sub îndrumarea luminii Mele, voi veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. În mijlocul întunericului, nu veți pierde îndrumarea luminii. Veți fi stăpânii tuturor lucrurilor. Veți fi biruitori înaintea Satanei. La căderea țării marelui balaur roșu, veți sta în mijlocul nenumăraților oameni ca dovadă a biruinței Mele. Veți rămâne fermi și de neclintit în ținutul Sinimului. Datorită suferințelor pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântările Mele și Îmi veți emana lumina slavei în întregul univers.

19 martie 1992