Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)

Omenirea, atât de profund coruptă de Satana, nu știe că există un Dumnezeu și s-a oprit din a se închina lui Dumnezeu. La început, când Adam și Eva au fost creați, slava și mărturia lui Iahve erau mereu prezente. Dar, după ce a fost corupt, omul și-a pierdut slava și mărturia, căci toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au încetat cu totul să-L venereze. Lucrarea de cucerire de astăzi este de a recupera toată mărturia și toată gloria și de a face ca toți oamenii să se închine lui Dumnezeu, astfel încât să existe mărturie printre cei creați; aceasta e lucrarea ce trebuie făcută în această etapă. Cum anume trebuie cucerită omenirea? Prin folosirea lucrării cuvintelor din această etapă pentru a-l convinge pe om pe deplin; prin folosirea dezvăluirii, a judecății, a mustrării și a blestemului nemilos pentru a-l convinge total; prin dezvăluirea răzvrătirii omului și judecarea împotrivirii sale, ca el să poată cunoaște nedreptatea și murdăria omenirii și astfel, să folosească aceste lucruri drept contrast pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Tocmai prin folosirea acestor cuvinte omul este cucerit și pe deplin convins. Cuvintele sunt mijloacele pentru cucerirea finală a omenirii, iar toți cei care acceptă cucerirea lui Dumnezeu trebuie să accepte lovitura puternică și judecata cuvintelor Lui. Procesul de vorbire de astăzi este întocmai procesul de cucerire. Și cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Știind cum să mănânce și să bea aceste cuvinte și dobândind o înțelegere a lor. Cât despre cum sunt cuceriți oamenii, acest lucru nu e ceva ce pot face de unii singuri. Tot ce poți face este, mâncând și bând aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă, după ce ai înțeles voia lui Dumnezeu, ești capabil să o pui în practică, și dacă ai viziuni și ești capabil te supui în întregime acestor cuvinte și să nu faci vreo alegere de unul singur, atunci vei fi fost cucerit – iar asta se va fi întâmplat ca rezultat al acestor cuvinte. De ce a pierdut omenirea mărturia? Pentru că nimeni nu are credință în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu are loc în inimile oamenilor. Cucerirea omenirii este recuperarea credinței omenirii. Oamenii vor mereu să alerge cu capul înainte către lumea mondenă, nutresc prea multe speranțe, vor prea multe pentru viitorul lor și au prea multe cereri extravagante. Ei întotdeauna se gândesc la trup și fac planuri pentru trup și nu au niciun interes să caute calea credinței în Dumnezeu. Inimile lor au fost înșfăcate de Satana, și-au pierdut venerația față de Dumnezeu și sunt concentrați pe Satana. Dar omul a fost creat de Dumnezeu. Astfel, omul a pierdut mărturia, adică a pierdut slava lui Dumnezeu. Scopul cuceririi omenirii este de a revendica gloria venerației omului față de Dumnezeu. Se poate formula în felul acesta: există mulți oameni care nu urmăresc viața; chiar dacă există unii care chiar urmăresc viața, sunt doar câțiva ca număr. Oamenii sunt preocupați de propriul viitor și nu acordă nicio atenție vieții. Unii se răzvrătesc și se împotrivesc lui Dumnezeu, Îl judecă pe la spate și nu practică adevărul. Acești oameni sunt ignorați deocamdată; pe moment, nu li se face nimic acestor fii ai răzvrătirii, dar în viitor, vei trăi în întuneric, plângând și scrâșnind din dinți. Nu simți prețiozitatea luminii atunci când trăiești în ea, dar vei realiza acea prețiozitate odată ce trăiești în noaptea întunecată, și atunci îți va părea rău. Acum te simți bine, dar va veni ziua când îți pare rău. Când ziua aceea va veni, iar întunericul va coborî și lumina nu va mai fi, va fi prea târziu pentru regrete. Deoarece încă nu înțelegi lucrarea de astăzi, nu reușești să prețuiești timpul pe care îl ai acum. Odată cu începerea lucrării întregului univers, adică atunci când tot ce spun Eu astăzi se va fi împlinit, mulți oameni se vor ține de cap și vor plânge cu lacrimi de suferință. Și făcând astfel, nu vor fi căzut în întuneric, cu plânsete și scrâșnirea dinților? Toți cei care urmăresc viața cu adevărat și sunt făcuți compleți pot fi folosiți, în timp ce toți fiii răzvrătirii, care nu sunt potriviți pentru a fi folosiți, vor cădea în întuneric. Vor fi privați de lucrarea Duhului Sfânt și incapabili să dea vreo noimă lucrurilor. Astfel, vor fi zbuciumați de suspine, căci vor fi fost cufundați în pedeapsă. Dacă ești bine echipat în această fază a lucrării și ai crescut în viață, atunci ești potrivit pentru a fi folosit. Dacă ești prea puțin echipat, atunci chiar dacă ești convocat pentru următoarea fază a lucrării, vei fi nepotrivit pentru a fi folosit – în acest moment, nu vei mai avea o altă șansă chiar dacă îți dorești să te echipezi. Dumnezeu va fi plecat; unde ai putea merge să găsești felul de ocazie care este în fața ta acum? Unde te-ai putea duce să primești exercițiul oferit de Dumnezeu personal? Pe atunci, Dumnezeu nu va vorbi personal și nu Își va face vocea auzită; tot ce vei reuși să faci e să citești lucrurile care sunt spuse astăzi – cum să vină atunci cu ușurință înțelegerea? Cum ar putea viața în viitor să fie mai bună decât e astăzi? În acel moment, nu vei suferi oare o moarte vie în timp ce plângi și scrâșnești din dinți? Ți se acordă binecuvântări acum, dar nu știi cum să te bucuri de ele; trăiești în binecuvântare, dar rămâi neștiutor. Acest lucru dovedește că ești sortit să suferi. Astăzi, unii oameni se împotrivesc, unii se răzvrătesc, alții fac una sau alta, iar Eu pur și simplu ignor asta – dar să nu credeți că nu sunt conștient de ce puneți la cale. Nu vă înțeleg Eu esența? De ce să continuați să vă ciocniți cu Mine? Nu crezi în Dumnezeu ca să urmărești viața și binecuvântările pentru binele tău? Nu este pentru binele tău că ai credință? În momentul de față, Eu înfăptuiesc lucrarea de cucerire doar vorbind, iar odată ce această lucrare de cucerire se încheie, sfârșitul tău va fi evident. Trebuie să-ți spun în mod explicit?

Lucrarea de cucerire de astăzi este menită să clarifice cum va fi sfârșitul omului. De ce se spune că mustrarea și judecata de astăzi sunt judecata înaintea marelui tron alb al zilelor de pe urmă? Nu vezi asta? De ce este lucrarea de cucerire etapa finală? Nu este tocmai pentru a face să se manifeste ce fel de sfârșit va întâmpina fiecare clasă de oameni? Nu este pentru a permite tuturor, în cursul lucrării de cucerire de mustrare și judecată, să-și arate adevăratele fețe și după aceea să fie clasificați după felul lor? Decât să spunem că acest lucru este cucerirea omenirii, ar fi mai bine să spunem că arată ce fel de sfârșit va fi pentru fiecare clasă de persoane. Este vorba de a judeca păcatele oamenilor și apoi a dezvălui diferitele clase de persoane, hotărând astfel dacă sunt rele sau drepte. După lucrarea de cucerire, vine atunci lucrarea de recompensare a binelui și pedepsire a răului. Oamenii care se supun cu totul – adică cei cuceriți profund – vor fi plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării lui Dumnezeu în întregul univers; cei necuceriți vor fi așezați în întuneric și vor întâmpina nenorociri. Astfel va fi omul clasificat în funcție de fel, răufăcătorii grupați cu răul pentru a fi veșnic fără lumina soarelui, iar cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina și a trăi pentru totdeauna în lumină. Sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile; sfârșitul omului i-a fost clar arătat în fața ochilor, și toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de tip. Cum pot așadar oamenii să scape de angoasa clasificării fiecăruia după fel? Sfârșitul fiecărui fel de persoană este dezvăluit când sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile și asta se face în timpul lucrării de cucerire a întregului univers (inclusiv toată lucrarea de cucerire, începând cu lucrarea actuală). Această revelare a sfârșitului întregii omeniri se face înaintea scaunului de judecată, în timpul mustrării și în timpul lucrării de cucerire din zilele de pe urmă. Clasificarea oamenilor în funcție de tip nu întoarce oamenii la clasele lor originale, deoarece, atunci când omul a fost făcut, la vremea creației, exista doar un tip de ființe omenești, singura diviziune fiind între bărbați și femei. Nu erau multe tipuri diferite de oameni. Numai după câteva mii de ani de stricăciune au apărut diferite clase de oameni, unii sub dominația diavolilor murdari, unii sub dominația diavolilor răi și alții, cei care urmăresc calea vieții, sub stăpânirea Atotputernicului. Doar în acest fel apar clasele treptat printre oameni și numai astfel oamenii se separă în clase în cadrul familiei mari a omului. Așa se face că toți oamenii au „tați” diferiți; nu e o situație în care toată lumea este complet sub stăpânirea Atotputernicului, pentru că omul este prea răzvrătit. Dreapta judecată dezvăluie adevăratul sine al fiecărui tip de persoană, fără să lase nimic ascuns. Toată lumea își arată adevărata față în lumină. În acest moment, omul nu mai este așa cum a fost inițial, asemănarea originală a strămoșilor săi a dispărut de mult, deoarece nenumărați descendenți ai lui Adam și ai Evei au fost îndelung capturați de Satana, fără să mai cunoască cerul-soare vreodată și deoarece oamenii au fost umpluți cu tot felul de veninuri ale Satanei. Astfel, oamenii își au destinațiile corespunzătoare. Mai mult, pe baza diferitelor lor veninuri, ei sunt clasificați în funcție de tip, adică sunt sortați după măsura în care sunt cuceriți astăzi. Sfârșitul omului nu este ceva care a fost predestinat de la facerea lumii. Aceasta pentru că, la început, nu exista decât o singură clasă, numită în mod colectiv „omenire” și omul nu era stricat de Satana la început, iar toți oamenii trăiau în lumina lui Dumnezeu, fără ca întunericul să se abată asupra lor. Dar, după ce omul a fost stricat de Satana, toate tipurile și felurile de oameni s-au răspândit pe tot pământul – toate tipurile și felurile de oameni care proveneau din familia numită colectiv „omenire”, care era alcătuită din bărbați și femei. Toți au fost conduși de strămoșii lor pentru a se îndepărta de strămoșii lor cei mai vechi – omenirea care consta din bărbați și femei (adică Adam și Eva de la începuturi, strămoșii lor cei mai vechi). La vremea aceea, israeliții erau singurii oameni ale căror vieți pe pământ erau conduse de Iahve. Diferitele tipuri de oameni care au luat naștere din întregul Israel (adică din clanul familiei originale) au pierdut apoi călăuzirea lui Iahve. Acești oameni de la începuturi, complet ignoranți în privința chestiunilor lumii umane, au mers mai târziu împreună cu strămoșii lor pentru a trăi în teritoriile pe care le-au revendicat, ceea ce a continuat până în ziua de astăzi. Astfel, ei rămân ignoranți cu privire la cum s-au îndepărtat de Iahve și cum au fost corupți până în ziua de azi de tot soiul de diavoli ticăloși și duhuri rele. Cei care au fost profund corupți și otrăviți până acum – cei care în cele din urmă nu pot fi salvați – nu vor avea de ales decât să meargă cu strămoșii lor, diavolii ticăloși care i-au corupt. Cei care pot fi în cele din urmă mântuiți se vor îndrepta spre destinația potrivită a omenirii, adică spre sfârșitul rezervat pentru cei mântuiți și cuceriți. Totul se va face pentru a-i mântui pe toți cei care pot fi mântuiți – dar pentru oameni care sunt insensibili și incurabili, singura lor alegere va fi să-și urmeze strămoșii în Adâncul mustrării. Să nu crezi că sfârșitul tău a fost predestinat de la început și că a fost dezvăluit abia acum. Dacă gândești în acest fel, atunci ai uitat oare că în timpul creației inițiale a omenirii nu a fost creată o clasă satanică separată? Ai uitat că a fost creată o singură omenire, formată din Adam și Eva (adică au fost creați numai bărbați și femei)? Dacă ai fi fost descendentul Satanei la început, nu ar fi însemnat asta că, atunci când Iahve a creat omul, a inclus un grup satanic în creația Sa? Ar fi putut El să facă așa ceva? El a creat omul pentru mărturia Lui; El a creat omul pentru gloria Lui. De ce ar fi creat intenționat o clasă de progenitură a Satanei pentru a I se opune în mod deliberat? Cum ar fi putut Iahve să facă așa ceva? Dacă ar fi făcut asta, cine ar putea să spună că El este un Dumnezeu drept? Când spun acum că unii dintre voi vor merge cu Satana în cele din urmă, nu înseamnă că ai fost cu Satana de la început; mai degrabă, înseamnă că te-ai scufundat atât de jos încât, chiar dacă Dumnezeu a încercat să te mântuiască, tot nu ai reușit să câștigi acea mântuire. Nu există altă opțiune decât să te clasific alături de Satana. Acest lucru este numai pentru că nu poți fi mântuit, nu pentru că Dumnezeu este nedrept cu tine și ți-a stabilit în mod intenționat destinul drept o întruchipare a Satanei, iar apoi te clasifică cu Satana și intenționat vrea să suferi. Acesta nu este adevărul lăuntric al lucrării de cucerire. Dacă asta e ceea ce crezi, atunci înțelegerea ta este unilaterală! Etapa finală a cuceririi este menită să mântuiască oamenii și, de asemenea, să le dezvăluie sfârșitul. Este pentru a dezvălui degenerarea oamenilor prin judecată, făcându-i, prin aceasta, să se pocăiască, să se ridice și să urmeze viața și calea cea dreaptă a vieții umane. Este pentru a trezi inimile oamenilor amorțiți și obtuzi și a arăta, prin judecată, răzvrătirea lor interioară. Cu toate acestea, dacă oamenii tot sunt incapabili să se pocăiască, incapabili să urmeze calea cea dreaptă a vieții umane și incapabili să se lepede de aceste corupții, atunci ei nu pot fi mântuiți și vor fi devorați de Satana. Aceasta este semnificația cuceririi lui Dumnezeu: de a mântui oamenii și, de asemenea, de a arăta sfârșitul lor. Sfârșituri bune, sfârșituri rele – toate sunt dezvăluite de lucrarea de cucerire. Fie că oamenii vor fi mântuiți sau blestemați, totul va fi dezvăluit în timpul lucrării de cucerire.

Zilele de pe urmă sunt când toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de fel, prin cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea fi clasificați oamenii? Lucrarea de clasificare ce se face printre voi este începutul unei astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, cei din toate ținuturile și toate popoarele vor fi, de asemenea, supuși lucrării de cucerire. Aceasta înseamnă că fiecare persoană din creație va fi clasificată în funcție de fel, supunându-se înaintea scaunului judecății pentru a fi judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu pot scăpa de suferința acestei mustrări și judecăți, și nici nu există vreo persoană sau vreun lucru care să nu fie clasificate după fel; fiecare persoană va fi clasificată, căci sfârșitul tuturor lucrurilor se apropie, iar tot cerul și pământul au ajuns la final. Cum ar putea omul să scape de zilele finale ale existenței sale umane? Și astfel, pentru cât timp mai pot continua acțiunile voastre de neascultare? Nu vedeți că zilele voastre de pe urmă sunt iminente? Cum pot cei care Îl venerează pe Dumnezeu și care doresc ca El să Se arate să nu vadă ziua arătării dreptății lui Dumnezeu? Cum pot ei să nu primească răsplata finală pentru bunătate? Ești unul care face binele sau unul care face răul? Ești unul care acceptă o judecată dreaptă și apoi se supune sau ești unul care acceptă o judecată dreaptă și apoi este blestemat? Trăiești în fața scaunului de judecată în lumină sau trăiești în Gheena în întuneric? Nu ești tu însuți cel care știe cel mai clar dacă sfârșitul tău va fi unul al recompensei sau al pedepsei? Nu ești tu cel care știe cel mai clar și înțelege cel mai profund că Dumnezeu este drept? Deci, cum sunt, de fapt, comportamentul și inima ta? Pe măsură ce te cuceresc astăzi, chiar ai nevoie ca Eu să-ți spun pe litere dacă purtarea ta este bună sau rea? La câte ai renunțat pentru Mine? Cât de profund Mi te închini? Nu știi oare tu însuți foarte clar cum te comporți față de Mine? Tu ar trebui să știi mai bine decât oricine ce sfârșit îți vei afla în cele din urmă! Cu adevărat îți spun: Eu doar am creat omenirea și te-am creat pe tine, dar nu v-am predat Satanei; nici nu v-am făcut în mod intenționat să vă răzvrătiți sau să vă împotriviți Mie și, prin urmare, să fiți pedepsiți de Mine. Toate aceste calamități și suferințe nu sunt oare pentru că inimile voastre sunt prea împietrite și purtarea voastră prea josnică? Deci, sfârșitul pe care îl veți afla nu este determinat de voi înșivă? Nu știți, în inimile voastre, mai bine decât oricine cum veți sfârși? Motivul pentru care Eu cuceresc oamenii este pentru a îi dezvălui și este cel mai bun pentru a-ți aduce mântuirea. Nu este pentru a te face să săvârșești răul, nici pentru a te face în mod deliberat să pășești în iadul distrugerii. Când va veni timpul, toată suferința ta imensă, plânsul și scrâșnirea dinților – nu vor fi toate din cauza păcatelor tale? Astfel, nu este bunătatea sau răutatea ta cea mai bună judecată a ta? Nu este cea mai bună dovadă a felului în care va fi sfârșitul tău?

Astăzi, Eu lucrez în aleșii lui Dumnezeu din China, pentru a dezvălui toate firile lor răzvrătite și pentru a le demasca toată urâțenia, iar acest lucru oferă contextul pentru a spune tot ce trebuie să spun. După aceea, când voi îndeplini următorul pas al lucrării de cucerire a întregului univers, voi folosi judecata Mea asupra voastră pentru a judeca nedreptatea tuturor din întregul univers, căci voi sunteți reprezentanții celor răzvrătiți din rândul omenirii. Cei care nu pot progresa vor deveni doar niște contraste și obiecte care fac servicii, în timp ce toți cei care vor putea progresa, vor fi folosiți. De ce spun că cei care nu pot progresa vor servi doar drept contraste? Este deoarece lucrarea și cuvintele Mele actuale țintesc toate spre trecutul vostru și pentru că voi ați devenit reprezentanții și întruchiparea celor răzvrătiți din întreaga omenire. Mai târziu, voi duce în țări străine aceste cuvinte care vă cuceresc și le voi folosi pentru a cuceri poporul de acolo, cu toate acestea, tu nu le vei fi câștigat. Aceasta nu te-ar face să fii un contrast? Firile stricate ale întregii omeniri, faptele de răzvrătire ale omului, imaginile și chipurile urâte ale omului – toate acestea sunt consemnate astăzi în cuvintele folosite pentru a vă cuceri. Voi folosi apoi aceste cuvinte pentru a cuceri oamenii din fiecare națiune și fiecare confesiune, pentru că voi sunteți arhetipul, precedentul. Cu toate acestea, nu am hotărât să vă abandonez intenționat; dacă nu reușești să faci bine în căutarea ta și, prin urmare, te dovedești a fi incurabil, nu ai fi pur și simplu un obiect care face servicii și un contrast? Odată, am spus că înțelepciunea Mea este exercitată pe baza uneltirilor Satanei. De ce am spus asta? Nu este acesta adevărul din spatele a ceea ce spun și fac acum? Dacă nu poți să progresezi, dacă nu ești desăvârșit ci, în schimb, ești pedepsit, nu ai deveni un contrast? Poate că ai suferit enorm la vremea ta, dar încă nu înțelegi nimic; ești ignorant în tot ceea ce privește viața. Chiar dacă ai fost mustrat și judecat, nu te-ai schimbat deloc și, adânc în sinea ta, nu ai câștigat viață. Când vine timpul de a-ți testa lucrarea, vei trece printr-o încercare la fel de feroce ca focul și chiar printr-un necaz și mai mare. Acest foc îți va transforma întreaga ființă în cenușă. Drept cineva care nu are viață, cineva care nu are o uncie de aur curat înăuntru, cineva încă împotmolit în vechea sa fire stricată și care nu poate face nici măcar o treabă bună ca și contrast, cum ai putea să nu fii eliminat? Poate o persoană care valorează mai puțin decât un ban și care nu are viață să fie de vreun folos pentru lucrarea de cucerire? Când va veni timpul acela, zilele voastre vor fi mai grele decât cele ale lui Noe și ale Sodomei! Atunci rugăciunile tale nu îți vor face niciun bine. Cum poți să te întorci mai târziu și să începi să te pocăiești din nou, când lucrarea de mântuire s-a încheiat deja? Odată ce toată lucrarea de mântuire va fi făcută, ea nu va mai exista; ce va exista este începutul lucrării de pedepsire a celor care sunt răi. Te împotrivești, te răzvrătești și faci lucruri despre care știi că sunt rele. Nu ești tu ținta pedepsei severe? Astăzi, îți spun acest lucru răspicat. Dacă alegi să nu asculți, atunci, când dezastrul se va abate pe urmă asupra ta, nu va fi oare prea târziu dacă numai atunci vei începe să regreți și vei începe să crezi? Îți dau o șansă să te căiești astăzi, dar nu ești dispus să faci astfel. Cât timp mai vrei să aștepți? Până în ziua mustrării? Nu-Mi amintesc astăzi de fărădelegile tale din trecut; te iert iar și iar, întorcându-Mi privirea de la partea ta negativă, ca să Mă uit numai la partea ta pozitivă, pentru că toate cuvintele și lucrarea Mea de acum sunt menite să te mântuiască și nu am nicio intenție rea față de tine. Totuși, refuzi să intri; nu poți deosebi binele de rău și nu știi cum să apreciezi bunătatea. Oare astfel de oameni nu așteaptă pur și simplu sosirea pedepsei și a dreptei răzbunări?

Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a putut să audă glasul Meu, a lui Iahve, și să vadă slava Mea, a lui Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru a putut să-L urmeze pe Isus Hristos a fost pe baza credinței lui. Faptul că a putut fi pironit pe cruce de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot pe baza credinței lui. Când Ioan a văzut imaginea slăvită a Fiului Omului, a fost pe baza credinței sale. Când a avut viziunea zilelor de pe urmă, a fost cu atât mai mult datorită credinței lui. Motivul pentru care așa-numitele mulțimi ale neamurilor au primit revelația Mea și au ajuns să știe că M-am întors în trup pentru a-Mi face lucrarea între oameni se datorează, de asemenea, credinței lor. Toți aceia care sunt loviți de cuvintele Mele dure și totuși li se aduce consolare de către ele și sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Oamenii au primit atât de mult datorită credinței lor, iar asta nu este întotdeauna o binecuvântare. S-ar putea să nu primească felul de fericire și bucurie pe care l-a simțit David sau să aibă apă dăruită de Iahve, așa ca Moise. De exemplu, Iov a fost binecuvântat de Iahve datorită credinței lui, dar a suferit și nenorocirea. Fie că ești binecuvântat sau înduri nenorocirea, ambele sunt evenimente binecuvântate. Fără credință, nu ai putea să primești această lucrare de cucerire, cu atât mai puțin să vezi faptele lui Iahve înfățișate astăzi înaintea ochilor tăi. Nu ai fi capabil să vezi, cu atât mai puțin să primești. Aceste nenorociri, aceste calamități și toate judecățile – dacă ele nu s-ar abate asupra ta, ai putea să vezi faptele lui Iahve astăzi? Astăzi, este credința cea care îți permite să fii cucerit și este faptul de a fi cucerit ceea ce îți permite să crezi în fiecare faptă a lui Iahve. Doar datorită credinței primești astfel de mustrare și judecată. Prin această mustrare și judecată, ești cucerit și desăvârșit. Fără felul de mustrare și judecată pe care le primești astăzi, credința ta ar fi în zadar, pentru că nu L-ai cunoaște pe Dumnezeu; indiferent cât de mult ai crezut în El, credința ta ar rămâne doar o expresie goală, neîntemeiată pe realitate. Numai după ce primești această lucrare de cucerire, lucrare care te face complet ascultător, credința ta devine adevărată și de nădejde, iar inima ta se întoarce spre Dumnezeu. Chiar dacă înduri mare judecată și blestem din cauza acestui cuvânt „credință”, ai, cu toate acestea, credință adevărată și primești cel mai adevărat, cel mai real și cel mai prețios lucru. Asta deoarece numai pe parcursul judecății vezi destinația finală a creațiilor lui Dumnezeu; această judecată este cea în care vezi că trebuie iubit Creatorul; această lucrare de cucerire este cea în care vezi brațul lui Dumnezeu; în această cucerire ajungi să înțelegi pe deplin viața umană; în această cucerire dobândești calea cea dreaptă a vieții umane și ajungi să înțelegi adevăratul sens al „omului”; numai în această cucerire vezi firea dreaptă a Celui Atotputernic și înfățișarea Sa frumoasă și glorioasă; această lucrare de cucerire este cea în care înveți despre originea omului și înțelegi „istoria nemuritoare” a întregii omeniri; în această cucerire ajungi să înțelegi strămoșii omenirii și originea stricăciunii omenirii; în această cucerire primești bucuria și mângâierea, precum și mustrarea nesfârșită, disciplina și cuvintele de reproș din partea Creatorului pentru omenirea pe care El a creat-o; tocmai în această lucrare de cucerire primești binecuvântările, precum și calamitățile care se cuvin omului… Nu sunt toate acestea datorită acelui strop de credință al tău? Iar credința ta nu a sporit după ce ai câștigat aceste lucruri? Nu ai câștigat o cantitate extraordinară? Nu numai că ai auzit cuvântul lui Dumnezeu și ai văzut înțelepciunea lui Dumnezeu, dar ai și experimentat personal fiecare pas al lucrării Lui. Poate că ai spune că, dacă nu ai avea credință, atunci nu ai suferi o astfel de mustrare sau o astfel de judecată. Dar ar trebui să știi că, fără credință, nu numai că nu ai fi în stare să primești acest fel de mustrare sau acest fel de îngrijire de la Cel Atotputernic, dar ai și pierde pentru totdeauna ocazia de a-L întâlni pe Creator. Nu ai afla niciodată originea omenirii și niciodată nu ai înțelege niciodată semnificația vieții umane. Chiar dacă trupul tău ar muri și sufletul tău ar pleca, tot nu ai înțelege toate faptele Creatorului, cu atât mai puțin ai ști că El, Creatorul, a făcut o asemenea lucrare extrem de importantă pe pământ după ce a făcut omenirea. Ca membru al acestei omeniri pe care El a făcut-o, ești dispus să cazi din neștiință în întuneric în acest fel și să înduri pedeapsa veșnică? Dacă te separi de mustrarea și judecata de astăzi, cu ce te vei întâlni? Crezi că, odată separat de judecata prezentă, vei putea să scapi de această viață dificilă? Nu e oare adevărat că, dacă vei părăsi „acest loc”, ceea ce vei întâlni sunt chinurile dureroase sau brutalizările crude provocate de diavol? Ai putea întâlni zile și nopți de neîndurat? Crezi că doar pentru că scapi astăzi de această judecată, poți evita pentru totdeauna acea tortură viitoare? Ce îți va veni în cale? Poate fi într-adevăr acel Shangri-La la care speri? Crezi că poți scăpa de acea viitoare mustrare veșnică pur și simplu fugind de realitate, așa cum faci acum? După ziua de azi, vei reuși vreodată să mai găsești din nou o astfel de ocazie și o astfel de binecuvântare? Vei putea să le găsești când dezastrul va cădea asupra ta? Le vei putea găsi când toată omenirea intră în odihnă? Viața ta fericită actuală și acea mică familie armonioasă a ta – pot ele să-ți înlocuiască destinația veșnică viitoare? Dacă ai credință adevărată și dacă dobândești mult datorită credinței tale, atunci toate acestea sunt ceea ce tu – o ființă creată – ar trebui să dobândești, precum și ce ar fi trebuit să ai de la bun început. Nimic nu e mai benefic pentru credința și viața ta decât această cucerire.

Astăzi, trebuie să înțelegi ce le cere Dumnezeu acelor care sunt cuceriți, care este atitudinea Lui față de cei care sunt desăvârșiți și în ce ar trebui să pătrunzi în momentul de față. Unele lucruri e necesar doar să le înțelegi un pic. Nu trebuie să cercetezi unele cuvinte despre taine; nu prea sunt de ajutor vieții și necesită doar o privire rapidă. Poți să citești taine precum taina lui Adam și a Evei: tot ceea ce au făcut Adam și Eva atunci și ce lucrare vrea Dumnezeu să facă astăzi. Trebuie să înțelegi că, în cucerirea și desăvârșirea omului, Dumnezeu dorește să-l facă pe om să revină la modul în care au fost Adam și Eva. În inima ta, ar trebui să-ți faci o idee clară despre nivelul de desăvârșire care trebuie dobândit pentru a atinge standardele lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să te străduiești din răsputeri să-l dobândești. Acest lucru are legătură cu practica ta și este ceva ce ar trebui să înțelegi. E suficient să cauți să intri în funcție de cuvintele lui Dumnezeu despre aceste chestiuni. Când citești că „a fost nevoie de zeci de mii de ani de istorie pentru ca omenirea să ajungă acolo unde este astăzi”, devii curios și încerci să găsești un răspuns împreună cu frații și surorile. „Dumnezeu spune că dezvoltarea omenirii datează de șase mii de ani, nu? Ce e cu zecile de mii de ani?” Ce rost are să încercăm să găsim un răspuns la această întrebare? Dacă Dumnezeu Însuși a lucrat timp de zeci de mii de ani sau sute de milioane de ani – chiar are El nevoie ca tu să știi despre asta? Nu e ceva despre care trebuie să știi tu, ca ființă creată. Îngăduie-ți doar să iei scurt în considerare genul acesta de discuție și nu încerca să o înțelegi ca și cum ar fi o viziune. Trebuie să fii conștient în ce ar trebui să intri și să înțelegi astăzi, iar apoi trebuie să nu pierzi strânsoarea. Numai atunci vei fi cucerit. După citirea celor de mai sus, ar trebui să aibă loc o reacție normală în tine: Dumnezeu arde de neliniște, El vrea să ne cucerească și să dobândească slava și mărturia, deci cum ar trebui să cooperăm cu El? Ce trebuie să facem pentru a fi complet cuceriți de El și a deveni mărturia Lui? Ce trebuie să facem pentru a permite lui Dumnezeu să dobândească slava? Ce trebuie să facem pentru a ne permite să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu și nu sub domeniul Satanei? La asta ar trebui să se gândească oamenii. Fiecare dintre voi ar trebui să fie lămurit despre semnificația cuceririi. Aceasta este responsabilitatea voastră. Numai după ce veți dobândi această claritate veți avea intrare, veți cunoaște această etapă de lucru și veți deveni complet ascultători. În caz contrar, nu veți obține ascultarea adevărată.

Anterior: Oare există Treimea?

Înainte: Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger