Cândva, Mi-am asumat o lucrare de amploare printre oameni, însă ei nu au băgat de seamă și așa, a trebuit să-Mi folosesc cuvintele pentru a o dezvălui lor, puțin câte puțin. Cu toate acestea, oamenii tot nu au putut să-Mi înțeleagă cuvintele și au rămas neștiutori cu privire la scopul planului Meu. Și astfel, din cauza neajunsurilor și a imperfecțiunilor, oamenii au făcut lucruri care Mi-au perturbat gestionarea, iar acest lucru a oferit diverselor tipuri de spirite necurate ocazia de a intra, astfel încât oamenii au devenit victimele lor și au fost torturați de către aceste spirite necurate până când au fost întinați în întregime. Doar atunci am văzut clar intențiile și scopurile omului. Am oftat dintre nori: de ce oamenii acționează întotdeauna pentru ei înșiși? Oare mustrările Mele nu sunt menite să-i desăvârșească? Le temperez Eu dinadins entuziasmul? Limbajul omului este foarte frumos și delicat, în timp ce faptele sale sunt extrem de dezonorante. Cum se face că cerințele pe care le am de la om nu se realizează niciodată? Cumva îi cer unui câine să se cațăre într-un copac? Cumva încerc să stârnesc necazuri fără motiv? Pe parcursul întregului Meu plan de gestionare, am deschis o varietate de „parcele experimentale”; cu toate acestea, din cauza terenului aflat în stare proastă și din cauza lipsei luminii soarelui timp de prea mulți ani, pământul se schimbă constant, ceea ce conduce la „fisuri” în pământ. Și astfel, în amintirea Mea, am abandonat nenumărate parcele de acest tip. Chiar și acum, mare parte din pământ continuă să se schimbe. Dacă, într-o zi, pământul se schimbă cu adevărat într-un alt tip, îl voi arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele – nu e tocmai asta lucrarea Mea în etapa actuală? Dar oamenii nu sunt deloc conștienți de acest lucru; ei sunt doar „mustrați” în timp ce se află „sub conducerea Mea”. De ce să se supună unei asemenea suferințe? Aș putea fi Eu un Dumnezeu care vine intenționat să-i mustre pe oameni? În cerurile de sus, am plănuit odată că, atunci când voi veni printre oameni, voi deveni una cu ei, astfel încât toți cei pe care îi iubesc să poată fi într-o apropiere perfectă de Mine. Acum, totuși, ajungând în această etapă astăzi, nu numai că oamenii nu interacționează cu Mine, dar chiar stau departe de Mine din cauza mustrării Mele. Nu plâng pentru că oamenii Mă evită. Ce s-ar putea face în privința asta? Toți oamenii sunt artiști care cântă odată cu orice melodie se cântă. Stă pe deplin în abilitatea Mea să-i las pe oameni să-Mi „scape” din strânsoare; cu atât mai mult sunt pe deplin capabil să-i aduc înapoi în „fabrica” Mea din „alte zone”. În acest moment, ce nemulțumiri ar putea să aibă oamenii? Și ce ar putea să-Mi facă oamenii? Nu sunt oamenii iarba care crește pe un zid? Și totuși, nu le fac rău din cauza acestui defect; doar Îmi pun nutrienții în ei. Ce altceva pot să fac, atunci când ei sunt atât de slabi și de firavi? Când sunt atât de subnutriți? Influențez inimile reci ale oamenilor cu îmbrățișarea Mea caldă – cine altcineva poate să facă un asemenea lucru? De ce am întreprins o astfel de lucrare printre oameni? Poate cineva să-Mi înțeleagă cu adevărat inima?

Printre toți pe care i-am ales, M-am implicat într-o „afacere” și astfel întotdeauna există un du-te vino de oameni în casa Mea, într-un șuvoi fără sfârșit. Ei toți sunt implicați în diferite formalități în locuința Mea, ca și când ar discuta afaceri cu Mine, ceea ce face ca lucrarea Mea să fie copleșitor de agitată uneori, încât nu am nicio șansă să Mă ocup de ciorovăielile dintre ei. Îi îndemn pe oameni să nu-Mi înmulțească poverile; ar fi bine să preia singuri controlul, decât să se bizuie în mod constant pe Mine. Ei nu pot să fie întotdeauna copii în casa Mea; ce beneficiu ar aduce acest lucru? Ceea ce fac Eu este o afacere foarte importantă; Eu nu conduc un „magazin de cartier cu gustări” sau vreun alt fel de „magazin mic”. Niciun om nu izbutește să-Mi înțeleagă starea sufletească, de parcă ar glumi cu Mine în mod deliberat, de parcă ar fi toți niște copii obraznici, cu o poftă nesătulă de joacă, neluând niciodată în considerare treburile serioase și făcându-i astfel pe mulți să nu izbutească să-și termine „temele” pe care Eu le-am repartizat lor. Cum ar putea avea astfel de oameni îndrăzneala să-și arate chipurile în fața „învățătorului” lor? De ce nu se ocupă niciodată de ceea ce ar trebui să facă? Nici în ziua de astăzi nu-Mi este clar ce fel de obiect e inima omului. De ce inima omului se schimbă atât de imprevizibil? Este ca într-o zi de iunie: acum soarele este arzător, acum norii sunt denși și acum urlă vântul aprig. Așadar, de ce este omul incapabil să învețe din experiență? Poate ceea ce am spus este o exagerare.Oamenii nici măcar nu știu să ia o umbrelă cu ei în timpul sezonului ploios și astfel, din cauza ignoranței lor, ploile torențiale i-au lăsat uzi până la piele de nenumărate ori cu apa din ceruri. Este ca și cum i-aș tachina în mod deliberat; ei sunt mereu asaltați de ploaia din cer. Sau poate că sunt prea „crud”, făcându-i pe oameni uluiți și, astfel, mereu zăpăciți, neștiind niciodată ce să facă. Niciun om nu a priceput vreodată cu adevărat scopul sau semnificația lucrării Mele. Astfel stând lucrurile, toți oamenii fac această lucrare de a se tulbura și a se mustra pe ei înșiși. Chiar Îmi propun să-l mustru pe om? De ce își face singur probleme? De ce cade mereu în capcane? De ce nu negociază cu Mine, ci, în schimb, își găsește de lucru pentru el însuși? S-ar putea oare ca tot ceea ce îi ofer omului să nu fie de ajuns?

Mi-am publicat „lucrarea de debut” printre toți oamenii și pentru că publicația Mea stârnește o mare admirație în oameni, o supun cu toții studiului amănunțit și atent și, prin acest studiu atent, ei au avut mult de câștigat. Lucrarea Mea scrisă pare a fi un roman uimitor, foarte întortocheat; pare a fi un romantic poem în proză; pare a fi o discuție despre un program politic; pare a fi un compendiu de înțelepciune economică. Întrucât lucrarea Mea scrisă este atât de bogată, există multe opinii diferite despre aceasta și nimeni nu ar putea să întocmească o prefață din această lucrare a Mea. Oamenii pot să aibă cunoștințe „remarcabile” și talent, dar această lucrare a Mea este suficientă cât să-i pună în încurcătură pe toți acei bravi eroi. Deși oamenii spun „Poate că sângele curge, poate că lacrimile se varsă, dar nimeni nu trebuie să-și plece capul”, ei și-au plecat deja capetele în mod inconștient, pentru a-și exprima capitularea în fața lucrării Mele scrise. Din lecțiile experiențelor sale, omul a rezumat lucrarea Mea scrisă de parcă ar fi o carte divină care a căzut din cer. Totuși, Eu îl îndemn să nu fie prea sensibil. După părerea Mea, tot ceea ce am spus este foarte obișnuit; totuși, sper că în Enciclopedia vieții pe care o conține lucrarea Mea, oamenii vor putea să găsească ceva despre supraviețuire; în Destinația omului, ei ar putea căuta rostul vieții; în Secretele cerului, ar putea căuta intențiile Mele, iar în Calea omenirii, ar putea căuta arta de a trăi. Nu ar fi mai bine așa? Eu nu-l oblig pe om; dacă cineva nu este interesat de lucrarea Mea scrisă, îi voi „returna banii” pentru cartea Mea, plus o „taxă pentru servicii”. Eu nu forțez pe nimeni. În calitate de autor al cărții, singura Mea speranță este că cititorii vor iubi lucrarea Mea, dar gusturile oamenilor sunt mereu diferite. Și astfel, îl îndemn pe om să nu-și compromită perspectivele doar pentru că nu poate suporta să renunțe la considerentele legate de imagine. Dacă ar face acest lucru, cum aș putea Eu, bun la inimă cum sunt, să îndur o umilință atât de mare? Dacă cititorii Îmi iubesc lucrarea, sper că Îmi vor oferi sugestiile lor valoroase pentru a-Mi facilita „scrierea”, astfel încât să-Mi pot îmbunătăți „conținutul scrierii” pe baza defectelor omului. Acest lucru ar aduce beneficii atât autorului, cât și cititorului, nu-i așa? Nu știu dacă este corect că spun asta. Poate că acest lucru ar putea să-Mi îmbunătățească abilitatea de a scrie sau ar putea să consolideze prietenia dintre noi. În ansamblu, Eu sper ca toți oamenii să poată coopera cu lucrarea Mea, fără să o întrerupă, astfel încât cuvântul Meu să poată fi transmis în fiecare familie și cămin și ca toți oamenii de pe pământ să poată trăi în cuvintele Mele. Acesta este țelul Meu. Sper ca lecturând Capitolul despre viață din cuvintele Mele toți să poată să aibă ceva de câștigat, fie maxime despre viață, fie despre defectele lumii oamenilor, fie despre ce îi solicit Eu omului, fie despre „secretele” oamenilor Împărăției de azi. Oricum, Eu îi îndemn pe oameni să se uite la Scandalurile oamenilor de azi; acest lucru le va fi de folos tuturor. N-ar strica nici să citiți adesea din Cele mai noi secrete, ceea ce va fi și mai de folos pentru viețile oamenilor. Din nou, citiți deseori rubrica Subiecte fierbinți – nu ar fi aceasta și mai folositoare pentru viețile oamenilor? Nu se întâmplă nimic rău dacă Îmi cereți sfatul și vedeți dacă are vreun efect; după aceea, puteți să Îmi relatați cum v-a făcut să vă simțiți faptul că ați citit-o, astfel încât să fiu mai capabil să vă prescriu medicamentul corect și, în cele din urmă, să eradichez complet maladiile omenirii. Nu știu ce părere aveți despre sugestiile Mele, dar sper că le veți privi drept materiale de referință. Cum ar fi asta?

12 mai 1992