Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Cea de-a patruzeci și una cuvântare

Cândva, am acceptat să-Mi iau o obligație printre oameni, însă ei nu au băgat de seamă și așa a trebuit să-Mi folosesc cuvintele pentru a le-o revela. Și totuși, omul tot nu a putut să-Mi înțeleagă cuvintele și a rămas neștiutor cu privire la scopul planului Meu. Și astfel, din cauza neajunsurilor și defectelor omului, ei au făcut lucruri care Mi-au întrerupt rânduiala, iar spirite necurateau profitat de ocazie pentru a se manifesta, făcând din oameni victimele lor, până când au fost torturați de către spiritele necurate și au ajuns pângăriți pretutindeni. Acela a fost momentul în care Eu am văzut gândul și scopul omului. Din negură am oftat: de ce trebuie omul să acționeze întotdeauna pentru propriile interese? Oare mustrările Mele nu sunt menite a-i face desăvârșiți? Încerc Eu oare să-i descurajez? Limba omului este foarte frumoasă și blândă, și cu toate acestea faptele omului sunt din cale afară de înspăimântătoare. Cum se face că cerințele Mele pentru om nu se realizează niciodată? Să fie oare ca și când i-aș cere unui câine să se cațăre într-un copac? Încerc Eu să creez necazuri din senin? Pe măsură ce duc la bun sfârșit întregul Meu plan de mântuire, am creat diferite „comploturi experimentale”, cu toate acestea, din cauza terenului slab și din cauza a prea multor ani fără lumina soarelui, pământul se schimbă constant, pricinuind nimicirea, și astfel în amintirea Mea am renunțat la nenumărate comploturi de acest tip. Și, chiar și acum, mare parte din pământ continuă să se prefacă. Dacă într-o zi pământul se va schimba cu adevărat într-un alt tip, Eu voi renunța iute la el – nu aceasta este etapa în care Mă aflu în prezent în lucrarea Mea? Dar omul nu are nici cea mai vagă conștiință a acestui lucru. Ei sunt doar mustrați sub călăuzirea Mea. De ce s-ar sinchisi? Sunt Eu un Dumnezeu care a venit pentru a-l mustra pe om? În Cer, am plănuit cândva ca, odată ce voi fi printre oameni, aveam să Mă unesc cu ei, astfel încât toți cei pe care îi iubesc să poată să fie aproape de Mine, fără ca nimic să ne despartă. Totuși, în prezent, în împrejurările de azi, nu numai că nu suntem în contact, mai mult, ei păstrează distanța față de Mine din cauza mustrării Mele. Nu le plâng absența. Ce se poate face? Oamenii sunt cu toții executanți care merg împreună cu grupul. Aș putea să-i las pe oameni să-Mi scape din strânsoare și chiar mai mult, astfel încât voi putea să-i las să se întoarcă în factoria Mea de pe meleaguri străine. În acest moment, ce plângeri ar putea avea? Ce ar putea omul să-Mi facă Mie? Oare nu sunt oamenii ușor de convins? Și totuși, nu-i fac rău omului pentru neajunsurile lui, ci mai degrabă îi dau hrana Mea. Cine i-a făcut să acționeze fără forță? Cine i-a făcut să le lipsească hrana? Mişc inimile reci ale oamenilor cu îmbrățișarea Mea caldă, cine altcineva ar putea să facă un asemenea lucru? De ce Mi-am extins această lucrare printre oameni? Poate oare omul să-Mi înțeleagă într-adevăr inima?

Printre toți oamenii pe care i-am ales, M-am implicat în învoială, și astfel întotdeauna există un du-te vino de oameni în casa Mea, într-un șuvoi fără sfârșit. Ei toți sunt implicați în diferite formalități în locuința Mea, ca și când ar discuta afaceri cu Mine, în asemenea măsură încât lucrarea Mea este atât de plină uneori, încât nu am șansa să mă ocup de toate ciorovăielile dintre oameni. Îi îndemn pe oameni să nu-Mi fie ca un ghimpe în coastă și să-și vadă de treburile lor, mai curând decât să se bizuie în mod constant pe Mine. Ei nu trebuie să se poarte întotdeauna ca niște copii în casa Mea; ce beneficiu este acesta? Lucrarea Mea este o întreprindere foarte mare. Nu e ca un magazin de cartier sau o prăvălioară. Dintotdeauna oamenii nu au izbutit să-Mi înțeleagă starea sufletească, aparent făcând glume în mod deliberat. S-ar părea că omului îi place să umble hai-hui prin preajmă ca un copil, neluând niciodată în considerare treburile serioase și astfel mulți nu izbutesc să-și facă „temele” pe care Eu le înfățișez lor. Şi astfel, cum îndrăznesc acești oameni să-și arate chipurile în fața „învățătorului”? Cum se face că nu își îndeplinesc niciodată îndatoririle? Ce fel de lucru este inima omului? Nici acum nu-Mi este clar. Cum se face că inimile oamenilor se schimbă întotdeauna? Ca într-o zi de iunie, din când în când soarele arzător este nemilos, iar alteori norii sunt negri și deși și, câteodată, urlă vântul aprig. Așadar, cum se face că oamenii sunt incapabili să învețe din experiențele proprii? Poate că este o exagerare. Oamenii nu știu să-și ia o umbrelă în timpul sezonului ploios, așa că din pricina neștiinței lor de nenumărate ori au fost udați leoarcă de o ivire neașteptată a ploii din Cer, ca și când Eu i-aș fi necăjit în mod deliberat, iar ei ar fi fost mereu asaltați de ploaia din Cer. Ori poate că sunt Eu prea „crud”, făcându-i pe toți neatenți și ca atare împrăștiați, permanent nedumeriți în privința a ceea ce să facă. Niciun om nu a înțeles cu adevărat scopul sau semnificația lucrării Mele. Astfel încât ei toți fac munca de a-și pricinui singuri necazuri și de a se pedepsi pe ei înșiși. Ar putea fi faptul că Eu îi pedepsesc în mod deliberat? De ce oamenii își pricinuiesc singuri necazuri? De ce întotdeauna intră drept în capcană? De ce nu negociază cu Mine, ci în schimb își găsesc singuri de lucru? Ar putea fi faptul că Eu îi dau atât de puțin omenirii?

Mi-am publicat prima Mea lucrare printre toți oamenii, și în vreme ce lucrarea Mea i-a făcut pe oameni să o admire prea mult, au fost atenți toți în studierea acesteia și, prin acest studiu atent ei au avut mult de câștigat. Se pare că lucrarea Mea este ca un uimitor roman întortocheat, ca un romantic poem în proză, ca tratativele din cadrul unui program politic, ca un complicat amestec de bun simț economic. În vreme ce lucrarea Mea este atât de bogată, există multe opinii diferite despre aceasta și nimeni nu poate să facă un rezumat al prefeței lucrării Mele. Cu toate că omul are cunoștințe și talent „remarcabile”, numai această lucrare a Mea este suficientă cât să pună în încurcătură toți eroii, În timp ce oamenii spun „poate să curgă sânge, lacrimi pot fi vărsate, dar nimeni nu trebuie să-și plece capul”, ei își pleacă fără să știe capetele, exprimându-şi abandonarea în fața lucrării Mele. Omul a rezumat ceea ce a învățat prin experiențele sale, spunând că[a] este ca și cum lucrarea Mea ar fi o carte divină care a căzut din cer, dar Eu îl îndemn să nu fie supersensibil. După părerea Mea, ceea ce am spus este foarte convențional; totuși, sper ca în Enciclopedia vieții din lucrarea Mea, oamenii să poată să-și găsească modul de viață, în Destinația omului, să poată găsi rostul vieții, în Secretele Cerului, să poată afla voia Mea, iar în Calea omenirii, să poată descoperi arta de a trăi. Nu ar fi aceasta și mai bine? Eu nu-l oblig pe om; pentru cei care nu sunt interesați de lucrarea Mea, le voi „returna banii” pentru cartea Mea, plus o „taxă pentru servicii”. Eu nu-l fac pe om să acționeze contrar voinței lui. În calitate de autor al cărții, singura Mea speranță este că cititorilor le va plăcea cartea Mea, dar ceea ce le place oamenilor este mereu diferit. Și astfel, îi îndemn pe oameni să nu își compromită viitoarele planuri de viață de dragul salvării aparențelor. Dacă așa ar sta lucrurile, cum aș putea Eu, bun la suflet precum sunt, să suport o asemenea mare dizgrație? Dacă vă place lucrarea Mea, sper că voi Îmi veți trimite valoroasele voastre sugestii, astfel încât să-Mi îmbunătățesc scrisul și ca atare, prin intermediul neajunsurilor omului, să ameliorez conținutul scrisului Meu. Aceasta aduce foloase atât autorului, cât și cititorului, nu-i așa? Nu știu dacă acest lucru poate fi considerat corect. Poate în acest fel pot să-Mi îmbunătățesc abilitatea de a scrie și să consolidez tovărășia noastră. În ansamblu, Eu sper ca toți să poată coopera cu lucrarea Mea, fără întrerupere, astfel încât cuvântul Meu să poată fi propagat în fiecare familie și cămin, și așa toți oamenii de pe pământ să poată trăi în mijlocul cuvintelor Mele. Acesta este țelul Meu. Sper ca prin Capitolul despre viață din cuvintele Mele toți oamenii să aibă ceva de câștigat, cum ar fi maxime de viață sau cunoștințe despre[b] neajunsurile omenirii ori ce îi solicit Eu omului sau despre „secretele” oamenilor împărăției de azi. Oricum, Eu îi îndemn pe oameni să se uite la Scandalurile omului de azi; aceasta poate fi de folos tuturor. Ați putea la fel de bine să citiți Cele mai noi secrete, care ar putea fi și mai de folos pentru viețile oamenilor. Mai există și Subiecte fierbinți – nu este aceasta și mai folositoare pentru viețile oamenilor? Nu se întâmplă nimic rău dacă Îmi urmați sfatul, și vedeţi dacă are vreun efect și Îmi relataţi cum vă simțiți după ce ați citit-o, astfel încât să vă pot prescrie medicamentul corect, care poate, în cele din urmă, să eradice complet ticăloșia omenirii. Nu știu dacă sugestiile Mele vor funcționa, dar sper ca voi să le puteți folosi ca pe o referință. Ce părere aveți?

12 mai, 1992

Note de subsol:

a. În textul original s-a omis „spunând căˮ.

b. În textul original s-a omis „cunoştinţe despreˮ.

Anterior:Cea de-a treizeci și șasea cuvântare

Următorul:Cea de-a patruzeci și doua cuvântare

S-ar putea să vă placă și