Cândva, Mi-am asumat un mare efort printre oameni, însă ei nu au băgat de seamă și așa, a trebuit să-Mi folosesc cuvintele pentru a-l revela lor, pas cu pas. Cu toate acestea, omul tot nu a putut să-Mi înțeleagă cuvintele și a rămas neștiutor cu privire la scopul planului Meu. Și astfel, din cauza neajunsurilor și defectelor, oamenii au făcut lucruri care Mi-au perturbat gestionarea, iar acest lucru a oferit diverselor tipuri de spirite necurate ocazia de a intra, astfel încât oamenii au devenit victimele lor și au fost torturați de către aceste spirite necurate până când au fost întinați în întregime. Doar atunci am văzut clar intențiile și scopurile omului. Am oftat dintre nori: de ce oamenii acționează întotdeauna pentru ei înșiși? Oare mustrările Mele nu sunt menite să-i desăvârșească? Le critic Eu dinadins atitudinea pozitivă? Limbajul omului este foarte frumos și delicat, în timp ce faptele sale sunt în completă dezordine. Cum se face că cerințele pe care le am de la om nu se realizează niciodată? Cumva îi cer unui câine să se cațăre într-un copac? Cumva fac mult zgomot pentru nimic? Pe parcursul întregului Meu plan de gestionare, am creat o varietate de „parcele experimentale”; cu toate acestea, din cauza terenului aflat în stare proastă și din cauza lipsei luminii soarelui timp de prea mulți ani, pământul se schimbă constant, ceea ce conduce la o „cădere” a pământului. Și astfel, în amintirea Mea, am renunțat la nenumărate parcele de acest tip. Chiar și acum, mare parte din pământ continuă să se schimbe. Dacă, într-o zi, pământul se schimbă cu adevărat într-un alt tip, îl voi arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele – nu e tocmai asta lucrarea Mea în etapa actuală? Dar omenirea nu este câtuși de puțin conștientă de acest lucru; ea este doar „mustrată” sub „călăuzirea” Mea. Ce bine face asta? Aș putea fi Eu un Dumnezeu care vine în mod special pentru a-l mustra pe om? În cerul de mai sus, am plănuit cândva ca, atunci când voi veni printre oameni, să Mă unesc cu ei, astfel încât toți cei pe care îi iubesc să poată să fie aproape de Mine. Totuși, acum, ajungând astăzi în această etapă, nu numai că omul nu ține legătura cu Mine, ci în schimb, Mă ține la distanță din cauza mustrării Mele. Nu plâng din cauza evitării lui. Ce se poate face în legătură cu asta? Oamenii sunt cu toții interpreți care cântă pe orice melodie se pune. Sunt încrezător în capacitatea Mea de a-i lăsa pe oameni să-Mi „scape” din strânsoare și sunt chiar mai încrezător în capacitatea Mea de a-i aduce înapoi în „fabrica” Mea din „alte părți”. În acest moment, ce plângeri ar putea avea omul? Și ce ar putea omul să-Mi facă Mie? Oare nu sunt oamenii iarba care crește pe un zid? Și totuși, nu le fac rău oamenilor pentru acest defect, ci mai degrabă le dau nutrienții Mei. Oamenii sunt slabi și lipsiți de putere și de nutrienți; exact așa sunt ei. Transform inimile reci ale oamenilor cu îmbrățișarea Mea caldă. Cine altcineva poate să facă un asemenea lucru? De ce Mi-am asumat o asemenea lucrare printre oameni? Poate oare omul să-Mi înțeleagă într-adevăr inima?

Printre toți pe care i-am ales, M-am implicat într-o „afacere” și astfel întotdeauna există un du-te vino de oameni în casa Mea, într-un șuvoi fără sfârșit. Ei toți sunt implicați în diferite formalități în locuința Mea, ca și când ar discuta afaceri cu Mine, ceea ce face ca lucrarea Mea să fie copleșitor de agitată uneori, încât nu am nicio șansă să Mă ocup de toate ciorovăielile dintre ei. Îi îndemn pe oameni să nu-Mi înmulțească poverile; ar fi bine să-și aleagă singuri drumul, decât să se bizuie în mod constant pe Mine. Ei nu pot să fie întotdeauna copii în casa Mea; ce beneficiu ar aduce acest lucru? Ceea ce fac Eu este o treabă foarte importantă; Eu nu conduc un „magazin de cartier cu gustări” sau vreun alt fel de „magazin mic”. Niciun om nu izbutește să-Mi înțeleagă starea sufletească, de parcă ar glumi cu Mine în mod deliberat, de parcă ar fi toți niște copii obraznici, cu o poftă nesătulă de joacă, neluând niciodată în considerare treburile serioase și făcându-i astfel pe mulți să nu izbutească să-și termine „temele” pe care Eu le-am repartizat lor. Cum ar putea avea astfel de oameni îndrăzneala să-și arate chipurile în fața „învățătorului” lor? De ce nu se ocupă niciodată de ceea ce ar trebui să facă? Ce fel de obiect este inima omului? Acest lucru nu-Mi este clar nici în ziua de astăzi. De ce inima omului se schimbă neîncetat? Este ca într-o zi de iunie: acum soarele este arzător, acum norii sunt denși și acum urlă vântul aprig. Așadar, de ce este omul incapabil să învețe din experiența sa? Poate ceea ce am spus este o exagerare. Oamenii nu știu nici măcar să-și ia o umbrelă la ei în timpul sezonului ploios și astfel, din pricina neștiinței lor, au fost udați până la piele de nenumărate ori din cauza ploilor care s-au ivit neașteptat, ca și când Eu i-aș fi necăjit în mod deliberat, iar ei ar fi fost mereu asaltați de ploaia din cer. Ori poate că sunt Eu prea „crud”, făcându-i pe oameni distrași și ca atare mereu împrăștiați, neștiind niciodată ce să facă. Niciun om nu a înțeles cu adevărat scopul sau semnificația lucrării Mele. Având în vedere acest lucru, toți fac această muncă de a se perturba și mustra singuri Chiar Îmi propun să pedepsesc omul? De ce oamenii își pricinuiesc singuri necazuri? De ce întotdeauna intră în capcane? De ce nu negociază cu Mine, ci în schimb își găsesc singuri metode pentru a-și face de lucru? Oare tot ceea ce ofer Eu omului nu este suficient?

Mi-am publicat „lucrarea de debut” printre toți oamenii și pentru că publicația Mea stârnește o mare admirație în oameni, o supun cu toții analizei și studiului atent și, prin acest studiu atent, ei au avut mult de câștigat. Lucrarea Mea scrisă pare a fi un roman uimitor, foarte întortocheat; pare a fi un romantic poem în proză; pare a fi o discuție din cadrul unui program politic; pare a fi un compendiu de înțelepciune economică. În vreme ce lucrarea Mea scrisă este atât de bogată, există multe opinii diferite despre aceasta și nimeni nu ar putea să facă o prefață care să rezume această lucrare a Mea. Oamenii pot avea cunoștințe „remarcabile” și talent, dar această lucrare a Mea este suficientă cât să-i pună în încurcătură pe toți cei capabili și talentați. Chiar dacă oamenii spun „Sângele poată să curgă, lacrimile pot fi vărsate, dar nimeni nu trebuie să-și plece capul”, ei și-au plecat deja capetele în mod inconștient, pentru a-și exprima abandonarea în fața lucrării Mele scrise. Din lecțiile experiențelor sale, omul Mi-a rezumat lucrarea scrisă de parcă ar fi o carte divină care a căzut din cer. Totuși, Eu îl îndemn să nu fie prea sensibil. După părerea Mea, ceea ce am spus este foarte obișnuit; totuși, sper ca în Enciclopedia vieții pe care o conține lucrarea Mea, oamenii vor putea să-și găsească oarecum modul de viață; în Destinația omului, ei ar putea căuta rostul vieții; în Secretele cerului, ar putea căuta voia Mea; iar în Calea omenirii, ar putea căuta arta de a trăi. Nu ar fi mai bine așa? Eu nu-l oblig pe om; dacă cineva „nu este interesat” de lucrarea Mea scrisă, îi voi „returna banii” pentru cartea Mea, plus o „taxă pentru servicii”. Eu nu forțez pe nimeni. În calitate de autor al cărții, singura Mea speranță este că cititorilor le va plăcea cartea Mea, dar gusturile oamenilor sunt mereu diferite. Și astfel, îi îndemn pe oameni să nu își compromită viitoarele planuri de viață doar pentru că ei nu pot îndura să renunțe la grija pentru imagine. Dacă ar proceda așa, cum aș putea Eu, bun la suflet precum sunt, să îndur o asemenea mare umilință? Dacă sunteți cititori cărora le place lucrarea Mea, sper că voi Îmi veți trimite valoroasele voastre sugestii, astfel încât să-Mi îmbunătățesc scrisul și ca atare, prin intermediul greșelilor omului, să ameliorez conținutul scrisului Meu. Acest lucru ar fi atât în beneficiul autorului, cât și al cititorului, nu-i așa? Nu știu dacă faptul că spun asta este sau nu corect și poate în acest fel pot să-Mi îmbunătățesc abilitatea de a scrie și, probabil, să consolidez prietenia dintre noi. În ansamblu, Eu sper ca toți oamenii să poată coopera cu lucrarea Mea, fără să o întrerupă, astfel încât cuvântul Meu să poată fi transmis în fiecare familie și cămin, și așa toți oamenii de pe pământ să poată trăi în cuvintele Mele. Acesta este țelul Meu. Sper ca lecturând Capitolul despre viață din cuvintele Mele toți să poată să aibă ceva de câștigat, fie maxime despre viață, fie cunoștințe despre erorile care se abat asupra lumii oamenilor, ori ce îi solicit Eu omului, ori despre „secretele” oamenilor Împărăției de azi. Oricum, Eu îi îndemn pe oameni să se uite la Scandalurile oamenilor de azi; aceasta ar putea fi de folos tuturor. N-ar strica nici să citiți adesea din Cele mai noi secrete, ceea ce ar putea fi și mai de folos pentru viețile oamenilor. Din nou, citiți deseori rubrica Subiecte fierbinți – nu ar fi aceasta și mai folositoare pentru viețile oamenilor? Nu se întâmplă nimic rău dacă Îmi urmați sfatul, vedeți dacă are vreun efect și apoi Îmi relatați cum vă simțiți după citirea acesteia, astfel încât să fiu mai capabil să vă pot prescrie medicamentul corect și, în cele din urmă, să eradichez complet maladiile omenirii. Nu știu ce părere aveți despre sugestiile Mele, dar sper că le veți privi drept materiale de referință. Cum ar fi asta?

12 mai 1992