Când era mustrat de Dumnezeu, Petru s-a rugat: „Dumnezeule! Trupul meu este răzvrătit, iar Tu mă mustri și mă judeci. Mă bucur de mustrarea și de judecata Ta și, chiar dacă Tu nu mă vrei, în judecata Ta, eu Îți privesc firea sfântă și dreaptă. Când mă judeci, dacă alții pot privi firea Ta dreaptă prin judecata Ta, atunci mă simt mulțumit. Este suficient dacă judecata Ta poate să exprime firea Ta și să îngăduie firii Tale drepte să fie văzută de toate ființele create și dacă poate să facă inima mea care Te iubește mai pură, astfel încât să dobândesc chipul unuia care este drept. Această judecată a Ta este bună, căci astfel este intenția Ta bună. Știu că încă există o mare parte din mine care este răzvrătită și că încă nu sunt demn pentru a veni înaintea Ta. Îmi doresc ca Tu să mă judeci încă și mai mult. Fie că mă faci să trec prin medii ostile sau prin mari necazuri, indiferent de ceea ce faci Tu, eu consider acest lucru prețios. Iubirea Ta este atât de profundă și sunt gata să fiu la mila orchestrării Tale fără cea mai mică plângere”. Aceasta este cunoașterea lui Petru după ce a experimentat lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă, de asemenea, o mărturie a iubirii sale de Dumnezeu. După ce ați fost cuceriți acum, cum este exprimată acea cucerire în voi? Unii oameni spun: „Cucerirea mea este harul și înălțarea imense din partea lui Dumnezeu. Abia acum îmi dau seama că viața omului este pustie și lipsită de însemnătate. Generație după generație, omul își petrece viața alergând de colo-colo, având și crescând copii, și în cele din urmă nu rămâne cu nimic. Astăzi, doar după ce am fost cucerit de Dumnezeu am văzut că nu există nicio valoare să trăiesc în acest mod; este cu adevărat o viață fără sens. Aș putea foarte bine să mor și să scap odată!” Pot astfel de oameni care au fost cuceriți să fie câștigați de Dumnezeu? Pot ei deveni specimene și modele? Astfel de oameni reprezintă o lecție în negativitate; ei nu au nicio hotărâre și nu se străduiesc să facă progrese. Deși ei se numără printre cei care au fost cuceriți, astfel de oameni negativi sunt incapabili să fie desăvârșiți. Aproape de sfârșitul vieții sale, după ce fusese desăvârșit, Petru a spus: „Dumnezeule! Dacă aș mai trăi câțiva ani, mi-aș dori să obțin o iubire mai adâncă și mai pură față de Tine”. Când urma să fie răstignit pe cruce, în inima sa el se ruga: „Dumnezeule! Momentul Tău a sosit acum, momentul pe care l-ai pregătit pentru mine a sosit. Trebuie să fiu răstignit pentru Tine, trebuie să aduc această mărturie pentru Tine și sper că iubirea mea poate satisface cerințele Tale și că poate deveni mai pură. Astăzi, faptul că pot să mor pentru Tine și să fiu pironit pe cruce pentru Tine mă face să mă simt mângâiat și liniștit, căci pot să fiu răstignit pentru Tine și să Îți satisfac dorințele. Să mă dau Ție și să-mi ofer viața Ție îmi aduce o satisfacție deplină. Dumnezeule! Ești așa de încântător! Dacă mi-ai permite să trăiesc, aș fi și mai dispus să Te iubesc. Atât timp cât trăiesc, Te voi iubi. Doresc să Te iubesc mai profund. Mă judeci și mă mustri și mă încerci pentru că nu sunt drept, căci am păcătuit. Iar firea Ta dreaptă devine mai evidentă pentru mine. Aceasta este o binecuvântare pentru mine, căci pot să Te iubesc mai profund. Sunt dispus să Te iubesc în acest mod chiar dacă Tu nu mă iubești. Sunt dispus să contemplu firea Ta dreaptă, căci aceasta mă face mai capabil să trăiesc o viață plină de semnificație. Simt mereu că viața mea acum este mai semnificativă, căci sunt răstignit de dragul Tău și este semnificativ să mor pentru Tine. Totuși, nu mă simt satisfăcut, căci cunosc prea puține despre Tine, știu că nu Îți pot îndeplini complet dorințele și Te-am răsplătit prea puțin. În viața mea, am fost incapabil să Te răsplătesc pe deplin; sunt departe de acel lucru. Când mă uit în urmă la acest moment, mă simt atât de îndatorat față de Tine și nu am decât acest moment să îmi răscumpăr toate greșelile și toată iubirea pentru care nu Te-am răsplătit”.

Oamenii trebuie să caute cu toții să trăiască o viață plină de sens și nu ar trebui să se mulțumească cu circumstanțele lor actuale. Ei trebuie să ajungă să trăiască chipul lui Petru și trebuie să aibă cunoașterea și experiențele lui Petru. Trebuie să urmărească lucruri care sunt mai înalte și mai profunde. Trebuie să urmărească o iubire mai profundă și mai pură pentru Dumnezeu și o viață care are valoare și sens. Doar aceasta este viață; doar atunci vor fi la fel ca Petru. Trebuie să te concentrezi pe a intra proactiv în partea pozitivă și nu trebuie să fii negativ și să îți permiți să regresezi fiindcă te mulțumești cu o tihnă temporară, ignorând, în același timp, adevăruri mai profunde, mai amănunțite și mai practice. Trebuie să ai iubire practică și trebuie să găsești orice mod posibil de a te elibera de această viață decadentă, fără griji, care nu este diferită de cea a unui animal. Trebuie să trăiești o viață plină de sens, o viață plină de valoare și nu trebuie să te păcălești sau să îți tratezi viața ca pe o jucărie cu care să te joci. Pentru toți cei care sunt hotărâți și-L iubesc pe Dumnezeu, nu există adevăruri de neatins și nu există dreptate pentru care să nu poată rămâne de neclintit. Cum ar trebui să-ți trăiești viața? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și să utilizezi această iubire pentru a-I satisface intențiile? Nu există vreo chestiune mai importantă în viața ta. Mai presus de toate, trebuie să ai acest tip de hotărâre și perseverență și nu ar trebui să fii un neputincios lipsit de coloană vertebrală. Trebuie să înveți cum să experimentezi o viață plină de sens și să experimentezi adevăruri pline de sens și nu ar trebui să te tratezi superficial în acel mod. Fără să realizezi, viața ta va trece pe lângă tine; după aceea, vei mai avea tu acest tip de oportunitate de a-L iubi pe Dumnezeu? Poate omul să-L iubească pe Dumnezeu după ce e mort? Trebuie să ai aceeași hotărâre și aceeași conștiință precum Petru; trebuie să trăiești o viață plină de sens și să nu te joci cu tine însuți. Ca ființă umană și ca persoană care Îl urmărește pe Dumnezeu, trebuie să iei în considerare și să abordezi viața ta cu atenție – luând în considerare cum ar trebui să te oferi lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai o credință mai plină de sens în Dumnezeu și cum, din moment ce Îl iubești pe Dumnezeu, ar trebui să-L iubești într-un mod care este mai pur, mai frumos și mai bun. Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care urmează să fii cucerit, ci trebuie să iei, de asemenea, în considerare felul în care ar trebui să pășești pe calea care se află înaintea ta. Trebuie să ai hotărârea și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri întotdeauna incapabil. Poate, oare, adevărul să-i trateze nedrept pe oameni? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu urmărești adevărul, poate acesta să te copleșească? Dacă rămâi ferm pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă hotărârea ta este într-adevăr să urmărești viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci pentru că tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne ferm pentru dreptate, nu este pentru că este ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că dreptatea denaturează faptele; dacă nu ai dobândit viața după mulți ani de urmărire, nu este pentru că viața nu îți arată nicio conștiință, ci pentru că tu nu arăți nicio conștiință vieții și ai alungat viața; dacă trăiești în lumină și totuși nu ai dobândit lumina, nu este pentru că lumina nu te poate ilumina, ci pentru că nu ai acordat nicio atenție existenței luminii și astfel lumina s-a îndepărtat în tăcere de tine. Dacă nu urmărești, atunci se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare, că îți lipsește curajul de a trăi și că nu ai spiritul de a te împotrivi forțelor întunericului. Ești prea laș! Ești incapabil să te eliberezi de asediul forțelor Satanei și ești dispus doar să-ți petreci viața în acest fel de pace și siguranță și să mori în ignoranță. Ceea ce s-ar cuveni să realizezi este să urmărești să fii cucerit; aceasta este obligația ta de neocolit. Dacă te mulțumești doar cu a fi cucerit, atunci alungi existența luminii. Trebuie să înduri greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr și trebuie să înduri mai multă suferință în scopul de a câștiga mai mult din adevăr. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de armonie în familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de sens. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească și nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare că îți irosești viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

Dumnezeu mustră și judecă omul deoarece este necesar pentru lucrarea Sa și, chiar mai mult decât atât, pentru că îi este necesară omului. Omul trebuie să fie mustrat și judecat și doar atunci poate el să obțină iubirea față de Dumnezeu. Astăzi, ați fost convinși complet, dar când întâlniți cel mai mic obstacol, aveți probleme; statura voastră este încă prea mică și încă trebuie să experimentați mai mult o astfel de mustrare și de judecată pentru a obține o cunoaștere mai profundă. Astăzi, aveți mai mult sau mai puțin o fărâmă de inimă cu frică de Dumnezeu și vă temeți de Dumnezeu și știți că El este adevăratul Dumnezeu, dar nu aveți multă iubire pentru El, cu atât mai puțin ați obținut o iubire pură; cunoașterea voastră este prea superficială, iar statura voastră tot are lipsuri. Când întâlniți cu adevărat un mediu, voi încă nu ați adus mărturie, aveți prea puțină intrare pozitivă și nu aveți nicio idee despre cum să practicați. Majoritatea oamenilor sunt negativi și pasivi; ei doar Îl iubesc în secret pe Dumnezeu în inimile lor, dar nu au niciun mod de a practica, nici nu le este clar care le sunt scopurile. Aceia care au fost desăvârșiți nu numai că posedă umanitate normală, dar, de asemenea, dețin adevăruri care depășesc măsurile conștiinței, care sunt mai presus de standardele conștiinței. Ei nu numai că își folosesc conștiința pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și au văzut că Dumnezeu este încântător, că este vrednic de iubirea omului și că există atât de multe aspecte de iubit în Dumnezeu, iar omul nu poate să nu Îl iubească. Iubirea pentru Dumnezeu a acelora care au fost desăvârșiți este pentru a le îndeplini propria lor hotărâre. Iubirea lor este spontană, o iubire care nu cere nimic în schimb și care nu este o tranzacție. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu doar datorită cunoașterii lor în privința Lui. Unor astfel de oameni nu le pasă dacă Dumnezeu revarsă haruri asupra lor și se mulțumesc doar cu a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ei nu negociază condiții cu Dumnezeu, nici nu-și măsoară iubirea de Dumnezeu după conștiință: „Tu mi-ai dat, deci Te iubesc și eu în schimb; dacă nu îmi dai, atunci nu am nimic să-Ți dau la schimb”. Aceia care au fost desăvârșiți cred întotdeauna: „Dumnezeu este Creatorul și El desfășoară această lucrare asupra noastră. Din moment ce eu am această oportunitate, condiție și calificare de a putea fi desăvârșit, ceea ce urmăresc eu ar trebui să fie să trăiesc o viață plină de însemnătate și să-L mulțumesc.” Este exact la fel cu ceea ce a experimentat Petru: în momentele sale de maximă slăbiciune, s-a rugat lui Dumnezeu și a spus: „Dumnezeule! Știi că, indiferent de moment sau de loc, mi-e întotdeauna dor de Tine și că, indiferent de moment sau de loc, vreau să Te iubesc, dar statura mea este prea mică, sunt prea slab și neputincios, iubirea mea este prea limitată și sinceritatea mea față de Tine este prea puțină. În comparație cu iubirea Ta, eu sunt nedemn să trăiesc. Îmi doresc doar să nu fie în zadar viața mea și nu numai să Îți pot răsplăti iubirea, ci, mai mult, să Îți pot dedica tot ce am. Dacă Te pot mulțumi, atunci ca ființă creată, voi avea liniște sufletească și nu voi cere nimic mai mult. Deși sunt slab și neputincios acum, nu voi uita instrucțiunile Tale și nu voi uita iubirea Ta. Acum, nu fac nimic mai mult decât să-Ți răsplătesc iubirea. Dumnezeule, mă simt îngrozitor! Cum Îți pot da înapoi iubirea din inima mea, cum pot face tot ce îmi stă în putință și cum pot fi în stare să Îți îndeplinesc dorințele și să fiu în stare să Îți ofer tot ceea ce am? Tu știi slăbiciunea omului; cum pot fi demn de iubirea Ta? Dumnezeule! Știi că am statura mică, că iubirea mea este prea puțină. Cum pot face tot ceea ce pot mai bine în acest tip de mediu? Știu că ar trebui să-Ți răsplătesc iubirea, știu că ar trebui să Îți dau tot ce am, dar astăzi statura mea este prea mică. Îți cer să îmi dai putere și credință, astfel încât să fiu mai capabil de a-Ți devota o iubire pură, de a-Ți dedica tot ce am, și nu numai să fiu capabil de a-Ți răsplăti iubirea, ci, mai important, de a experimenta mustrarea, judecata și încercările Tale și chiar și blesteme mai mari. Mi-ai permis să-Ți contemplu iubirea și sunt incapabil să nu Te iubesc și, deși sunt slab și neputincios azi, cum aș putea să Te uit? Iubirea, mustrarea și judecata Ta m-au făcut toate să Te cunosc, totuși mă simt, de asemenea, incapabil să Îți satisfac iubirea, căci ești atât de măreț. Cum pot dedica tot ceea ce am Creatorului?” Astfel era cererea lui Petru, totuși statura sa avea lipsuri. În acest moment, el a simțit ca și cum un cuțit îi era răsucit în inimă. Era în agonie; nu știa ce să facă în astfel de condiții. Totuși, el a continuat să se roage: „Dumnezeule! Omul are o statură de copil, conștiința sa este slabă și singurul lucru pe care îl pot obține este de a-Ți răsplăti iubirea. Astăzi, nu știu cum să-Ți satisfac intențiile și doresc doar să fac tot ce îmi stă în putință, să-Ți dau tot ce am și să-Ți dedic tot ce am. Indiferent de judecata Ta, indiferent de mustrarea Ta, indiferent dacă îmi acorzi lucruri sau îmi iei lucruri, Te rog, eliberează-mă de cea mai mică urmă de plângere față de Tine. De multe ori, când m-ai mustrat și judecat, întotdeauna am avut nemulțumiri în sinea mea și eram incapabil de a obține puritatea sau de a-Ți satisface dorințele. Răsplata mea pentru iubirea Ta era născută din forțare și, în acest moment, mă urăsc și mai tare.” Faptul că Petru se ruga în acest mod era deoarece el căuta o iubire mai pură față de Dumnezeu. El căuta și implora și, chiar mai mult decât atât, se învinovățea și își mărturisea păcatele lui Dumnezeu. El se simțea îndatorat lui Dumnezeu și simțea ură față de sine însuși, totuși el era, de asemenea, oarecum trist și negativ. El întotdeauna s-a simțit astfel, ca și cum nu se putea ridica la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu și neputincios să facă tot ce îi stătea în putință. În astfel de condiții, Petru tot urmărea credința lui Iov. El a văzut cât de mare fusese credința lui Iov, căci Iov văzuse că tot ce avea fusese acordat de Dumnezeu și era normal ca Dumnezeu să îi ia tot ceea ce avea, că Dumnezeu dădea oricui voia – astfel era firea dreaptă a lui Dumnezeu. Iov nu se plângea și încă putea să-L laude pe Dumnezeu. Petru se cunoștea și el pe sine însuși și în inima sa se ruga: „Astăzi nu ar trebui să mă mulțumesc să Îți răsplătesc iubirea folosindu-mi conștiința și cu oricât de multă iubire Îți dau înapoi, pentru că gândurile mele sunt prea corupte și pentru că sunt incapabil să Te văd drept Creatorul. Deoarece sunt încă nedemn să Te iubesc, trebuie să ajung să dedic tot ceea ce am Ție și să o fac de bunăvoie, trebuie să știu tot ceea ce ai făcut Tu și să nu fac niciuna dintre alegerile mele și trebuie să-Ți privesc iubirea și să fiu capabil să Te slăvesc și să Îți preamăresc numele sfânt, astfel încât să poți câștiga mare slavă prin mine. Sunt dispus să rămân ferm în această mărturie pentru Tine. Dumnezeule! Iubirea Ta este atât de prețioasă și de frumoasă! Cum aș putea să fiu dispus să trăiesc în mâinile celui rău? Nu am fost, oare, făcut de Tine? Cum aș putea trăi sub controlul Satanei? Aș prefera ca întreaga mea ființă să trăiască sub mustrarea Ta decât să trăiesc eu însumi sub controlul celui rău. Sunt dispus să îmi ofer trupul și inima judecății și mustrării Tale, atât timp cât pot fi curățit și Îți pot dedica tot ceea ce am, căci îl detest pe Satana și nu sunt dispus să trăiesc sub controlul lui. Prin judecata Ta asupra mea, Îți exprimi firea Ta dreaptă; sunt pe deplin dispus și nu am nici cea mai mică plângere. Atât timp cât pot să îndeplinesc datoria unei ființe create, sunt dispus ca întreaga mea viață să fie însoțită de judecata Ta și ca, prin aceasta, să ajung să cunosc firea Ta dreaptă și să mă eliberez de influența celui rău.” Petru mereu s-a rugat astfel, întotdeauna a căutat astfel și a ajuns la un nivel relativ înalt. Nu numai că a putut să răsplătească iubirea lui Dumnezeu, dar, mai important, el și-a îndeplinit și datoria de ființă creată. Nu numai că el nu a fost acuzat de conștiința sa, dar el a fost capabil, de asemenea, să depășească standardele conștiinței. Rugăciunile lui au continuat să ajungă la Dumnezeu, astfel încât hotărârile sale au devenit și mai puternice și a avut o inimă din ce în ce mai iubitoare de Dumnezeu. Deși a suferit o durere îngrozitoare, totuși el nu a uitat să-L iubească pe Dumnezeu și el tot a căutat să obțină abilitatea de a înțelege intențiile lui Dumnezeu. În rugăciunile sale, a rostit următoarele cuvinte: „Nu am realizat nimic mai mult decât răsplătirea iubirii Tale. Nu am adus mărturie pentru Tine înaintea Satanei, nu m-am eliberat de influența Satanei și tot trăiesc în trup. Doresc să îmi folosesc iubirea pentru a-l înfrânge pe Satana, a-l rușina, și astfel să-Ți satisfac intențiile. Doresc să-mi dau ființa în întregime Ție, să nu îi dau niciun pic din mine Satanei, căci Satana este dușmanul Tău”. Cu cât a căutat mai mult în această direcție, cu atât mai mult a fost impresionat și cu atât mai bogată a devenit cunoașterea sa privind aceste chestiuni. Fără să își dea seama, el a ajuns să cunoască faptul că ar trebui să se elibereze de sub influența Satanei și ar trebui să se dăruiască în totalitate lui Dumnezeu. Astfel era nivelul la care a ajuns el. El depășea influența Satanei și se descotorosea de plăcerile și de preferințele trupului și era dispus să experimenteze mai profund atât mustrarea lui Dumnezeu, cât și judecata Lui. El a spus: „Deși trăiesc sub mustrarea Ta și sub judecata Ta, indiferent cât de dureros ar fi, tot nu sunt dispus să trăiesc sub controlul Satanei, tot nu sunt dispus să trăiesc o viață în care să fiu păcălit de Satana. Consider că este o fericire să trăiesc sub blestemele Tale și consider că este o durere să trăiesc sub binecuvântările Satanei. Cât trăiesc sub judecata Ta, Te iubesc, iar acest lucru îmi umple inima de o mare bucurie. Mustrarea și judecata Ta înseamnă dreptate și sfințenie; sunt pentru a mă curăți și, chiar mai mult, pentru a mă mântui. Aș prefera să îmi petrec întreaga viață sub judecata Ta, primind grija Ta, decât să trăiesc, fie și pentru o clipă, sub controlul Satanei. Doresc să fiu curățit de Tine; chiar dacă trebuie să sufăr, nu sunt dispus să fiu exploatat și păcălit de Satana. Eu, această ființă creată, ar trebui să fiu folosit de Tine, luat în stăpânire de Tine; ar trebui să fiu, de asemenea, judecat de Tine și mustrat de Tine, ba chiar blestemat de Tine. Inima mea se bucură când ești dispus să mă binecuvântezi, căci am văzut iubirea Ta. Tu ești Creatorul și eu sunt o ființă creată: nu ar trebui să Te trădez și să trăiesc sub controlul Satanei, nici nu ar trebui să fiu exploatat de Satana. Ar trebui să fiu calul sau boul Tău, în loc să trăiesc pentru Satana. Aș prefera să trăiesc sub mustrarea Ta, fără fericire trupească, iar aceasta mi-ar aduce plăcere chiar dacă aș pierde harul Tău. Deși harul Tău nu ar fi cu mine, tot m-aș bucura de judecata și de mustrarea Ta. Aceasta este cea mai bună binecuvântare din partea Ta, cel mai mare har al Tău. Deși Tu ești întotdeauna măreț și mânios față de mine, totuși sunt incapabil să Te părăsesc și totuși încă nu Te pot iubi suficient. Aș prefera să trăiesc în casa Ta, aș prefera să fiu blestemat, mustrat și zdrobit de Tine, decât să trăiesc sub controlul Satanei sau să alerg de colo-colo și să mă preocup doar de trup, ca să nu mai vorbim despre a trăi pentru trup.” Iubirea lui Petru era o iubire pură. Aceasta este experiența de a fi desăvârșit și este cel mai înalt nivel al desăvârșirii; nu există nicio viață mai semnificativă. El a acceptat mustrarea și judecata lui Dumnezeu, el a prețuit firea dreaptă a lui Dumnezeu și nimic în legătură cu Petru nu era mai valoros. El a spus: „Satana îmi dă bucurii materiale, dar nu le prețuiesc. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu vin asupra mea – le consider pe acestea har, o sursă de bucurie și o binecuvântare. Dacă nu era judecata lui Dumnezeu, nu L-aș fi iubit niciodată pe Dumnezeu, aș trăi încă sub controlul Satanei și încă aș fi în puterea lui și controlat de el. Dacă ar fi așa, nu aș deveni niciodată o ființă umană reală, căci aș fi incapabil să-L mulțumesc pe Dumnezeu și nu m-aș putea dedica în întregime lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu mă binecuvântează, lăsându-mă fără alinare interioară, ca și cum un foc ar arde înăuntrul meu, și fără pace sau bucurie, și chiar dacă mustrarea și disciplinarea din partea lui Dumnezeu nu se despart niciodată de mine, în judecata și mustrarea lui Dumnezeu pot să-I contemplu firea dreaptă. Mă bucur nespus de aceasta; nu există niciun lucru mai valoros sau mai semnificativ în viață. Deși protecția și grija Lui au devenit mustrare, judecată, blesteme și zdrobire nemiloase, tot mă bucur de aceste lucruri, căci ele mă pot curăți și schimba mai bine, mă pot aduce mai aproape de Dumnezeu, mă pot face mai capabil să-L iubesc pe Dumnezeu și pot face mai pură iubirea mea de Dumnezeu. Aceasta mă face capabil să îmi îndeplinesc datoria de ființă creată și mă duce înaintea lui Dumnezeu și departe de influența Satanei și face astfel încât să nu îl mai slujesc pe Satana. Când nu voi trăi sub controlul Satanei și voi putea să-I dedic lui Dumnezeu tot ce am și tot ceea ce pot face, fără să mă dau în lături de la nimic – atunci va fi momentul când voi fi complet mulțumit. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu sunt cele care m-au mântuit și viața mea este inseparabilă de mustrarea și de judecata lui Dumnezeu. Pentru mine, traiul pe pământ este la fel cu a trăi sub controlul Satanei și dacă nu ar fi grija și protecția mustrării și judecății lui Dumnezeu, aș fi trăit întotdeauna sub controlul Satanei și, chiar mai mult decât atât, nu aș fi avut oportunitatea sau mijloacele de a trăi o viață plină de semnificație. Doar atunci când mustrarea și judecata lui Dumnezeu nu mă părăsesc niciodată și îmi permit să fiu curățit constant de Dumnezeu, iar cuvintele aspre ale lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă și judecata Sa măreață sunt cu mine, obțin cea mai mare protecție, ajung să trăiesc în lumină și câștig binecuvântările lui Dumnezeu. A fi capabil să fiu curățit și să mă eliberez de Satana și să trăiesc sub stăpânirea lui Dumnezeu – aceasta este cea mai mare binecuvântare din viața mea.” Aceasta este cea mai mare înălțime pe care a atins-o Petru în experiențele sale.

Exact aceasta e starea pe care omul trebuie să o atingă după ce a fost desăvârșit. Dacă nu poți obține nici măcar atât, atunci nu poți trăi o viață plină de semnificație. Omul trăiește în trup, ceea ce înseamnă că trăiește într-un iad uman și, fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, omul este la fel de murdar precum Satana. Cum ar putea omul să fie sfânt? Petru a crezut: mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu sunt protecția cea mai bună și harul cel mai mare ale omului. Doar prin mustrare și judecată din partea lui Dumnezeu poate să se trezească omul și să urască trupul, să-l urască pe Satana. Disciplinarea strictă a lui Dumnezeu îl eliberează pe om de sub influența Satanei, îl eliberează din propria lui lume mică și îi permite să trăiască în lumina înfățișării lui Dumnezeu. Nu există nicio mântuire mai bună decât mustrarea și judecata! Petru s-a rugat: „Dumnezeule! Atât timp cât mă mustri și mă judeci, voi ști că nu m-ai părăsit. Chiar dacă nu îmi dai bucurie sau pace și mă faci să trăiesc în suferință și îmi aplici nenumărate certări, atât timp cât nu mă părăsești, inima mea va fi liniștită. Astăzi, mustrarea și judecata Ta au devenit cea mai bună protecție a mea și cea mai mare binecuvântare. Harul pe care mi-l dai mă protejează. Astăzi, reverși har asupra mea și acest har este o dezvăluire a firii Tale drepte și este mustrare și judecată; cu atât mai mult este o încercare și o viață de suferință”. Petru a fost capabil să renunțe la plăcerile trupului și să caute o iubire mai profundă și o protecție mai mare, deoarece el câștigase atât de mult har din mustrarea și judecata lui Dumnezeu. În viața sa, dacă omul dorește să fie curățit și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de ființă creată, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să lase ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, pentru ca el să se poată elibera de manipularea și de influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nici vreo binecuvântare mai bună, nici vreun har mai mare sau nici vreo protecție mai bună pentru om. Omul trăiește sub influența Satanei și există în trup; dacă nu este curățit și dacă nu primește protecția lui Dumnezeu, atunci omul va deveni tot mai depravat. Dacă el își dorește să-L iubească pe Dumnezeu, atunci el trebuie curățit și mântuit. Petru s-a rugat: „Dumnezeule, când mă tratezi cu bunătate, sunt încântat și simt mângâiere; când mă mustri, simt o mângâiere și o bucurie și mai mari. Deși sunt slab și am îndurat o suferință de nedescris, deși vărs lacrimi și simt mâhnire, Tu știi că această mâhnire este din cauza răzvrătirii mele și din cauza slăbiciunii mele. Plâng pentru că nu Îți pot satisface intențiile, simt mâhnire și remușcare pentru că sunt insuficient pentru cerințele Tale, dar sunt dispus să ating acest nivel, sunt dispus să fac tot ce pot pentru a Te mulțumi. Mustrarea Ta mi-a servit drept protecție și cea mai bună mântuire pentru mine; judecata Ta Îți eclipsează toleranța și răbdarea. Fără mustrarea și judecata Ta, eu nu m-aș bucura de mila și de bunătatea Ta iubitoare. Astăzi, văd cu atât mai mult că iubirea Ta a depășit cerurile și că este mai presus de toate celelalte lucruri. Iubirea Ta nu este doar milă și bunătate iubitoare; chiar mai mult decât atât, este mustrare și judecată. Am câștigat atât de multe din mustrarea și judecata Ta. Fără mustrarea și judecata Ta, nicio persoană nu ar fi curățită și nicio persoană nu ar putea să experimenteze iubirea Creatorului. Deși am îndurat sute de încercări și de necazuri și chiar am evitat moartea în ultima clipă, acestea mi-au permis să Te cunosc cu adevărat și să câștig mântuire imensă. Dacă mustrarea, judecata și disciplinarea Ta m-ar părăsi, atunci aș trăi în întuneric, sub controlul Satanei. Ce beneficii are trupul omului? Dacă mustrarea și judecata Ta m-ar părăsi, ar fi ca și cum Duhul Tău m-ar abandona, ca și cum nu ai mai fi cu mine. Dacă ar fi așa, cum aș putea să continui să trăiesc? Tu mi-ai dat boală și mi-ai luat libertatea, iar eu am putut continua să trăiesc, dar dacă vreodată m-ar părăsi mustrarea și judecata Ta, nu aș avea cum să continui să trăiesc. Dacă aș fi fără mustrarea și judecata Ta, aș pierde iubirea Ta. Iubirea Ta este prea profundă ca să o pot exprima în cuvinte. Fără iubirea Ta, aș trăi sub controlul Satanei și nu aș putea să Îți văd chipul glorios. Cum aș putea să continui să trăiesc? Cu greu aș putea să continui într-un astfel de întuneric, într-o asemenea viață. Să Te am cu mine este ca și cum Te-aș vedea, deci cum aș putea să Te părăsesc? Te implor cu toată sinceritatea, Te rog să nu îmi iei cea mai mare mângâiere, chiar dacă este vorba doar de câteva dintre cuvintele Tale mângâietoare. M-am bucurat de iubirea Ta și astăzi nu pot sta departe de Tine; cum aș putea să nu Te iubesc? Am vărsat multe lacrimi de mâhnire din cauza iubirii Tale, totuși am simțit întotdeauna că o astfel de viață precum aceasta este mai plină de semnificație, mai capabilă să mă îmbogățească, mai capabilă să mă schimbe și mai capabilă să îmi permită să obțin adevărul care ar trebui să fie posedat de ființele create”.

Întreaga viață a omului este trăită sub controlul Satanei și nu există nicio singură persoană care să se poată elibera de influența Satanei pe cont propriu. Toți trăiesc într-o lume murdară, în corupție și deșertăciune, fără cea mai mică semnificație sau valoare; ei trăiesc vieți fără griji, trăind pentru trup, pentru poftă trupească și pentru Satana. Nu există nici cea mai mică valoare în existența lor. Omul este incapabil să găsească adevărul care îl va elibera de influența Satanei. Chiar dacă omul crede în Dumnezeu și citește Biblia, el nu înțelege cum să se elibereze de sub controlul influenței Satanei. De-a lungul veacurilor, foarte puțini oameni au descoperit acest secret, foarte puțini l-au priceput. Astfel, deși omul îl detestă pe Satana și detestă trupul, el nu știe cum să se elibereze de influența dăunătoare a Satanei. Astăzi, nu sunteți voi încă sub controlul Satanei? Voi nu regretați faptele de răzvrătire și cu atât mai puțin simțiți că sunteți murdari și răzvrătiți. După ce vă opuneți lui Dumnezeu, voi chiar aveți liniște sufletească și simțiți o mare pace. Pacea ta nu se datorează faptului că ești corupt? Nu vine oare acest sentiment de calm din răzvrătirea ta? Omul trăiește într-un iad uman, el trăiește sub influența întunecată a Satanei; de la un capăt la celălalt al pământului, fantomele trăiesc împreună cu omul, pătrunzând în trupul omului. Pe pământ, nu trăiești într-un paradis frumos. Locul unde ești este tărâmul diavolilor, un iad uman, un infern. Dacă omul nu este curățit, atunci el e al murdăriei; dacă nu este protejat și îngrijit de Dumnezeu, atunci el e încă un prizonier al Satanei; dacă nu este judecat și mustrat, atunci este cu atât mai incapabil să scape de subjugarea influenței întunecate a Satanei. Firea coruptă pe care o dai la iveală și purtarea de răzvrătire pe care o trăiești sunt suficiente pentru a dovedi că încă trăiești sub controlul Satanei. Dacă mintea și gândurile tale nu au fost curățite, iar firea ta nu a fost judecată și mustrată, atunci întreaga ta ființă este încă în strânsoarea controlului Satanei, mintea ta este controlată de Satana, gândurile tale sunt manipulate de Satana și întreaga ta ființă e în mâinile Satanei. Știi cât de departe ești acum de standardele lui Petru? Ai tu acest calibru? Cât de mult cunoști din judecata și din mustrarea de astăzi? Cât de mult deții din ceea ce a ajuns să cunoască Petru? Dacă, astăzi, nu ești capabil să cunoști, vei putea să obții această cunoaștere în viitor? Cineva atât de leneș și de laș ca tine este pur și simplu incapabil de a cunoaște mustrarea și judecata. Dacă urmărești pacea trupului și plăcerile trupului, atunci nu vei avea niciun mijloc de a fi curățit, și în final vei fi dat Satanei, căci ceea ce trăiești este Satana și trupul. Așa cum stau lucrurile astăzi, mulți oameni nu urmăresc deloc viața, ceea ce înseamnă că nu le pasă să fie curățiți sau să intre într-o experiență mai profundă de viață. Așa stând lucrurile, cum pot fi ei desăvârșiți? Aceia care nu urmăresc viața nu au nicio oportunitate de a fi desăvârșiți, iar aceia care nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, care nu urmăresc schimbări în firile lor, sunt incapabili să scape de sub influența întunecată a Satanei. Nu sunt serioși în ceea ce privește cunoașterea lor despre Dumnezeu și intrarea în schimbările din firile lor, exact ca aceia care cred în religie, care doar urmează ritualuri și iau parte la slujbe. Nu este în zadar? Dacă, în credința sa în Dumnezeu, omul nu este serios privind chestiunile vieții, nu urmărește intrarea în adevăr, nu urmărește schimbări în firea sa, și cu atât mai puțin urmărește o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, atunci el nu poate fi desăvârșit. Dacă dorești să fii desăvârșit, atunci trebuie să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. În special, trebuie să înțelegi semnificația mustrării și judecății Sale și motivul pentru care lucrarea aceasta este săvârșită asupra omului. Ești capabil să accepți această lucrare? În timpul mustrării de acest tip, ești capabil să obții aceleași experiențe și aceeași cunoaștere ca Petru? Dacă urmărești cunoașterea de Dumnezeu și cunoașterea lucrării Duhului Sfânt și dacă urmărești schimbări în firea ta, atunci ai oportunitatea de a fi desăvârșit.

Pentru aceia care trebuie desăvârșiți, această etapă a lucrării de a fi cuceriți este indispensabilă; doar odată ce omul a fost cucerit poate el să experimenteze lucrarea de a fi desăvârșit. Nu există o mare valoare în a îndeplini doar rolul de a fi cucerit, lucru care nu te va face potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. Nu vei avea nicio modalitate de a-ți juca rolul în răspândirea Evangheliei, căci tu nu urmărești viața și nu urmărești schimbarea și reînnoirea în tine și, astfel, nu ai nicio experiență practică de viață. În timpul acestei lucrări pas cu pas, odată ai jucat rolul de prestator de servicii și de contrast, dar dacă în final nu urmărești să fii Petru, iar ceea ce urmărești nu este conform căii prin care Petru a fost desăvârșit, atunci, în mod natural, nu vei experimenta schimbări în firea ta. Dacă ești cineva care urmărește să fie desăvârșit, atunci tu vei fi adus mărturie și vei spune: „În această lucrare pas cu pas a lui Dumnezeu, am acceptat lucrarea de mustrare și de judecată a lui Dumnezeu și, deși am îndurat o mare suferință, am ajuns să cunosc modul în care Dumnezeu îl desăvârșește pe om, am câștigat lucrarea făcută de Dumnezeu și am cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, iar mustrarea Sa m-a mântuit. Firea Sa dreaptă a venit asupra mea și mi-a adus binecuvântări și har; mustrarea și judecata Sa sunt cele care m-au protejat și m-au curățit. Dacă nu aș fi fost mustrat și judecat de Dumnezeu și dacă cuvintele aspre ale lui Dumnezeu nu ar fi venit asupra mea, nu aș fi putut să-L cunosc pe Dumnezeu și nici nu aș fi putut să fiu mântuit. Astăzi, văd: ca ființă creată, nu doar că cineva se bucură de toate lucrurile făcute de Creator, ci, mai important, toate ființele create ar trebui să se bucure de firea dreaptă a lui Dumnezeu și de judecata Lui dreaptă, pentru că firea lui Dumnezeu este demnă de desfătarea omului. Ca ființă creată care a fost coruptă de Satana, cineva ar trebui să se bucure de firea dreaptă a lui Dumnezeu. În firea Sa dreaptă există mustrare și judecată și, chiar mai mult decât atât, există o mare iubire. Deși sunt incapabil să câștig complet iubirea lui Dumnezeu astăzi, am avut marele noroc de a o vedea și prin aceasta am fost binecuvântat”. Aceasta este calea străbătută de aceia care experimentează desăvârșirea și aceasta este cunoașterea despre care vorbesc. Astfel de oameni sunt la fel ca Petru; ei au aceleași experiențe ca Petru. Astfel de oameni sunt, de asemenea, aceia care au câștigat viața, care au adevărul. Când ei experimentează până la sfârșit, vor fi capabili să se elibereze întru totul de influența Satanei în toiul judecății lui Dumnezeu și să fie câștigați de Dumnezeu.

După ce au fost cuceriți, oamenii nu au nicio mărturie răsunătoare. Ei doar l-au rușinat pe Satana, dar nu au trăit realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu ai câștigat a doua mântuire; ai câștigat doar o jertfă pentru păcate, totuși nu ai fost desăvârșit – aceasta este o mare pierdere. Trebuie să înțelegeți în ce ar trebui să intrați și ce ar trebui să trăiți și trebuie să intrați în acestea. Dacă, în final, nu reușești să fii desăvârșit, atunci nu vei fi o ființă umană reală și vei fi plin de regrete. Adam și Eva creați de Dumnezeu la început erau oameni curați, adică, în timp ce erau în Grădina din Eden, ei erau curați, neîntinați de murdărie. De asemenea, ei Îi erau loiali lui Iahve și nu știau nimic de trădarea lui Iahve. Aceasta deoarece erau fără tulburarea influenței Satanei și erau fără otrava Satanei. Erau cei mai curați din toată omenirea. Ei trăiau în Grădina Edenului, fără a fi pângăriți de nicio murdărie, fără a fi stăpâniți de trup și temându-se de Iahve. Mai târziu, când au fost ispitiți de Satana, ei aveau otrava șarpelui și dorința de a-L trăda pe Iahve și ei trăiau sub influența Satanei. La început, ei erau curați și se temeau de Iahve; doar în această stare erau ei umani. Mai târziu, după ce au fost ispitiți de Satana, ei au mâncat fructul pomului cunoașterii binelui și răului și au trăit sub influența Satanei. Ei au fost treptat corupți de Satana și au pierdut chipul inițial al omului. La început, omul avea suflarea lui Iahve, nu era deloc răzvrătit și nu avea nicio răutate în inima sa. La acea vreme, omul era cu adevărat uman. După ce a fost corupt de Satana, omul a devenit o fiară. Gândurile sale erau pline de răutate și murdărie, fără bunătate sau sfințenie. Nu este acesta Satana? Ai experimentat mult din lucrarea lui Dumnezeu, totuși nu te-ai schimbat și nu ai fost curățit. Tu încă trăiești sub controlul Satanei și încă nu te supui lui Dumnezeu. Acesta este cineva care a fost doar cucerit, dar care nu a fost desăvârșit. Și de ce se spune că o astfel de persoană nu a fost desăvârșită? Deoarece această persoană nu urmărește viața sau să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și râvnește la nimic mai mult decât plăcerile trupului și confortul de moment. Drept rezultat, nu există schimbări în viața-fire a sa și nu a recâștigat asemănarea inițială de om creat de Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cadavre umblătoare, ei sunt cei morți care nu au duh! Aceia care nu urmăresc cunoașterea chestiunilor spiritului, care nu urmăresc sfințirea și care nu urmăresc să trăiască adevărul, care sunt mulțumiți doar cu a fi cuceriți pe partea negativă și care nu pot să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și să devină oameni sfințiți – aceștia sunt oamenii care nu au fost mântuiți. Căci, dacă este fără adevăr, omul nu este capabil să rămână ferm în timpul încercărilor lui Dumnezeu; doar aceia care pot să rămână fermi în timpul încercărilor lui Dumnezeu sunt cei care au fost mântuiți. Ceea ce doresc Eu sunt oameni precum Petru, oameni care urmăresc să fie desăvârșiți. Adevărul de astăzi le este dăruit celor care tânjesc după el și îl caută. Această mântuire le este dăruită celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu. Această mântuire nu este doar pentru ca voi să o câștigați; ea vă permite, de asemenea, să fiți câștigați de Dumnezeu – voi Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform acestor cuvinte. Dacă, în cele din urmă, veți pune aceste cuvinte în practică, atunci Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de asemenea, aceste cuvinte, adică veți fi câștigat această mântuire imensă. Odată ce sunteți curățiți, veți fi devenit ființe umane reale. Dacă ești incapabil să trăiești adevărul sau să trăiești asemănarea unuia care a fost desăvârșit, atunci se poate spune că nu ești om, ci un cadavru umblător, o fiară, pentru că ești fără adevăr, adică ești fără suflarea lui Iahve și, astfel, ești o persoană moartă care nu are duh! Deși este posibil să aduci mărturie după ce ai fost cucerit, ceea ce câștigi este doar puțină mântuire și nu ai devenit o ființă vie care are un duh. Deși ai experimentat mustrare și judecată, firea ta nu este reînnoită sau schimbată ca rezultat; ești încă vechiul tău sine, ești al Satanei și nu ești cineva care a fost curățit. Doar aceia care au fost desăvârșiți sunt valoroși și doar astfel de oameni au câștigat o viață adevărată. Într-o zi, cineva îți va spune: „Tu ai experimentat lucrarea lui Dumnezeu, deci vorbește despre cum este lucrarea Sa. David a experimentat lucrarea lui Dumnezeu și a privit faptele lui Iahve, și Moise a privit faptele lui Iahve și cei doi au putut să descrie faptele lui Iahve și au putut să vorbească despre minunăția lui Iahve. Voi ați privit lucrarea făcută de Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă; poți vorbi despre înțelepciunea Sa? Poți vorbi despre minunăția lucrării Sale? Care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru voi și cum le-ați experimentat? Ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; care este viziunea voastră cea mai măreață? Puteți vorbi despre aceasta? Puteți vorbi despre firea dreaptă a lui Dumnezeu?” Cum vei răspunde când te vei confrunta cu aceste întrebări? Dacă spui: „Dumnezeu este atât de drept, El ne mustră și ne judecă și ne expune fără a ne cruța. Firea lui Dumnezeu cu adevărat nu tolerează nicio ofensă din partea omului. După ce am experimentat lucrarea lui Dumnezeu, am ajuns să cunosc că suntem fiare și am privit cu adevărat firea dreaptă a lui Dumnezeu”, atunci cealaltă persoană va continua să te întrebe: „Ce altceva cunoști despre Dumnezeu? Cum se practică intrarea în viață? Ai vreo hotărâre personală?” Tu vei răspunde: „După ce au fost corupte de Satana, ființele create au devenit fiare și nu sunt diferite față de măgari. Astăzi, trăiesc în mâinile lui Dumnezeu și, astfel, trebuie să satisfac intențiile Creatorului și să mă supun tuturor învățăturilor Sale. Nu am altă alegere.” Dacă vorbești doar astfel de generalități, acea persoană nu va înțelege ceea ce spui. Când te întreabă ce cunoaștere ai privind lucrarea lui Dumnezeu, ea se referă la experiențele tale personale. Ea pune întrebări despre ce cunoaștere ai privind mustrarea și judecata lui Dumnezeu după ce le-ai experimentat și prin aceasta ea se referă la experiențele tale personale și îți cere să îi vorbești despre cunoașterea ta privind adevărul. Dacă nu poți vorbi despre astfel de lucruri, aceasta dovedește că nu cunoști nimic despre lucrarea de astăzi. Tu rostești întotdeauna cuvinte care sunt plauzibile la prima vedere sau care sunt bine cunoscute; nu ai experiențe specifice, cu atât mai puțin există o esență a cunoașterii tale, și nici nu ai mărturii adevărate și, astfel, alții nu sunt convinși de tine. Nu fi cineva negativ care Îl urmează pe Dumnezeu și nu urmări ceea ce te face curios. Prin a fi nici rece, nici cald, tu te vei distruge și îți vei întârzia viața. Trebuie să te eliberezi de o astfel de stare negativă și pasivă și să devii priceput la a urmări lucruri pozitive și la a-ți depăși propriile slăbiciuni, astfel încât să poți câștiga adevărul și să poți trăi adevărul. Nu există nimic îngrozitor la slăbiciunile tale, iar lipsurile tale nu sunt cea mai mare problemă a ta. Cea mai mare problemă a ta și cea mai mare lipsă este că nu ești nici rece, nici cald și îți lipsește dorința de a căuta adevărul. Cea mai mare problemă a voastră, a tuturor, este mentalitatea lașă prin care sunteți fericiți cu lucrurile așa cum sunt ele și pur și simplu așteptați în negativitate. Acesta este obstacolul vostru cel mai mare și cel mai mare dușman al urmăririi voastre a adevărului. Dacă te supui doar pentru că cuvintele pe care le rostesc Eu sunt așa de profunde, atunci tu nu ai cu adevărat cunoașterea, și nici nu prețuiești adevărul. O supunere ca a ta nu este o mărturie și nu aprob o asemenea supunere. Cineva te poate întreba: „De unde anume vine Dumnezeul tău? Care este esența acestui Dumnezeu al tău?” Tu vei răspunde: „Esența Sa este mustrarea și judecata.” Apoi el continuă: „Nu este Dumnezeu milos și iubitor față de om? Nu știi asta?” Tu vei spune: „Acela este Dumnezeul altora. Este Dumnezeul în care cred oamenii religioși, și nu este Dumnezeul nostru.” Când oamenii ca tine predică Evanghelia, denaturezi adevărata cale, prin urmare, care este valoarea ta? Cum pot alții să câștige adevărata cale de la tine? Tu ești fără adevăr și nu poți vorbi despre adevăr și cu atât mai puțin poți trăi adevărul. Ce te califică să trăiești înaintea lui Dumnezeu? Când predici altora Evanghelia și când ai părtășie despre adevăr și aduci mărturie pentru Dumnezeu, dacă ești incapabil să îi convingi, ei îți vor contrazice cuvintele. Nu ești o persoană inutilă? Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, totuși când vorbești despre adevăr, îți lipsește claritatea. Nu ești tu un om bun de nimic? Ce folos ai? Cum puteți voi să fi experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, totuși să nu aveți nici cea mai mică urmă de cunoaștere în privința Lui? Când ei întreabă ce cunoaștere reală ai în privința lui Dumnezeu, nu știi ce să spui sau răspunzi cu ceva irelevant – spunând că Dumnezeu este atotputernic, că marile binecuvântări pe care le-ai primit sunt cu adevărat o înălțare din partea lui Dumnezeu și că nu există privilegiu mai mare decât să poți să-L contempli personal pe Dumnezeu. Ce valoare e în a spune aceasta? Sunt vorbe goale, inutile! După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, știi doar că înălțarea din partea lui Dumnezeu este adevărul? Trebuie să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și doar atunci vei avea mărturii adevărate. Cum ar putea aceia care nu au câștigat adevărul să aducă mărturie pentru Dumnezeu?

Dacă atât de multă lucrare și atât de multe cuvinte nu au avut niciun efect asupra ta, atunci când vine momentul să răspândești lucrarea lui Dumnezeu, nu vei putea să-ți realizezi datoria și vei fi rușinat și umilit. În acel moment, vei simți că Îi datorezi atât de mult lui Dumnezeu și că cunoașterea ta despre Dumnezeu este atât de superficială. Dacă nu urmărești cunoașterea lui Dumnezeu astăzi, în timp ce El lucrează, pe urmă va fi prea târziu. În final, nu vei avea o cunoaștere despre care să vorbești – vei rămâne gol, cu nimic. Ce anume vei folosi pentru a-I da socoteală lui Dumnezeu? Vei avea tupeul să dai ochii cu Dumnezeu? Ar trebui să lucrezi din greu în urmărirea ta acum, ca în final să cunoști, precum Petru, cât de benefică este mustrarea și judecata lui Dumnezeu pentru om și că fără mustrarea și judecata Sa, omul nu poate fi mântuit, și poate doar să se afunde și mai adânc în acest pământ murdar, chiar mai adânc în mocirlă. Oamenii au fost corupți de Satana, au uneltit unul împotriva celuilalt și s-au călcat în picioare reciproc, și-au pierdut inimile cu frică de Dumnezeu. Răzvrătirea lor este prea mare, noțiunile lor sunt prea multe și toate sunt ale Satanei. Fără mustrarea și judecata lui Dumnezeu, firea coruptă a omului nu ar putea fi curățită și el nu ar putea fi mântuit. Ceea ce este exprimat de lucrarea în trup a lui Dumnezeu întrupat este exact ceea ce este exprimat de Duhul, iar lucrarea pe care o face El este îndeplinită conform celei făcute de Duhul. Astăzi, dacă nu ai cunoaștere despre această lucrare, atunci ești așa de nesăbuit și ai pierdut atât de mult! Dacă nu ai câștigat mântuirea lui Dumnezeu, atunci convingerea ta este credință religioasă și tu ești un creștin care aparține religiei. Pentru că te ții bine de reglementări moarte, ai pierdut noua lucrare a Duhului Sfânt; alții, care urmăresc iubirea de Dumnezeu, sunt capabili să obțină adevărul și viața, în timp ce credința ta este incapabilă să câștige aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, ai devenit un răufăcător, cineva care comite fapte distrugătoare și detestabile; ai devenit bătaia de joc a Satanei și un prizonier al Satanei. În Dumnezeu, nu să creadă trebuie omul, ci Dumnezeu trebuie să fie iubit, urmărit și venerat de către om. Dacă nu urmărești astăzi, atunci va veni ziua când spui: „Pe vremea aceea, de ce nu L-am urmat pe Dumnezeu cum se cuvine, nu L-am mulțumit cum se cuvine, nu am urmărit schimbări în viața-fire a mea? Cât de mult regret că nu am putut să mă supun lui Dumnezeu în acel moment și că nu am urmărit să cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus atât de multe atunci – de ce nu am urmărit? Am fost așa de prost!” Te vei urî pe tine însuți într-o măsură extremă. Astăzi, tu nu crezi cuvintele pe care le spun și nu le dai atenție; când vine ziua în care această lucrare s-a răspândit și o vezi în întregime, o vei regreta și, în acel moment, vei fi uluit. Există binecuvântări, totuși tu nu știi să te bucuri de ele, și există adevărul, totuși tu nu îl urmărești. Nu îți creezi singur necazuri? Astăzi, deși următorul pas al lucrării lui Dumnezeu nu a început încă, nu există nimic în plus în privința cerințelor care îți sunt adresate și a ceea ce ți se cere să trăiești. Există atât de multă lucrare și atât de multe adevăruri; nu sunt ele demne să fie cunoscute de tine? Nu pot mustrarea și judecata să îți trezească duhul? Nu pot mustrarea și judecata să te facă să te urăști pe tine însuți? Ești mulțumit să trăiești sub influența Satanei, cu pace și bucurie și puțin confort trupesc? Nu ești tu cel mai josnic dintre toți oamenii? Nu e nimeni mai nesăbuit decât aceia care au văzut mântuirea, dar nu urmăresc să o câștige; aceștia sunt oameni care se dedau la plăceri trupești și se bucură de Satana. Speri că a ta credință în Dumnezeu nu va presupune nicio dificultate și niciun necaz și nici cea mai mică suferință. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante înaintea adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și porci și câini? Nu sunt fiare toți aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb iubesc trupul? Cei morţi, lipsiţi de duh, nu sunt oare cu toţii cadavre umblătoare? Câte cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul vostru? Cât de mult am oferit în mijlocul vostru? Așadar, cum de tu nu ai câștigat aceste lucruri? Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea atașat de trup? Și nu este oare pentru că gândurile tale sunt prea extravagante? Nu este oare pentru că ești prea prost? Dacă nu reușești să câștigi aceste binecuvântări, poți să-L învinuiești pe Dumnezeu că nu te-a mântuit? Tot ceea ce urmărești tu este să fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu – să nu se îmbolnăvească ai tăi copii, să aibă o slujbă bună soțul tău, să-și găsească fiul tău o soție bună, să-și găsească fiica ta un soț bun, să are pământul bine boii și caii tăi, să ai un an de vreme bună pentru recoltele tale. Asta e ceea ce urmăreşti tu. Ce urmărești tu e doar să trăiești în confort – să nu se întâmple niciun accident familiei tale, să te ocolească vânturile, să nu fie atinsă fața ta de nisip, să nu fie inundate recoltele familiei tale – să nu fii afectat de niciun dezastru, să trăiești în „îmbrățișarea lui Dumnezeu”, să trăiești într-un cuibușor confortabil. Un laș ca tine, care întotdeauna urmărește trupul – ai o inimă, ai un duh? Nu ești o fiară? Îți dăruiesc adevărata cale fără să-ți cer nimic în schimb, dar tu tot nu o urmărești. Ești în continuare unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți dăruiesc viața umană reală, dar tu tot nu o urmărești. Nu ești oare de același fel cu porcii și câinii? Porcii nu urmăresc viața omului, ei nu urmăresc să fie curățiți și nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Eu ți-am dăruit adevărata cale și totuși, tu nu ai câștigat-o, rămâi cu mâna goală. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și al desfrâului și nu urmărești niciun scop, așadar, nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul să dai ochii cu Dumnezeu? Dacă tu continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost dăruită, dar dacă poți sau nu să o câștigi în cele din urmă depinde de propria ta urmărire. Oamenii spun: „Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Atât timp cât omul Îl urmează până la final, El va fi cu siguranță imparțial față de om, căci El este cel mai drept. Dacă omul Îl urmează până la final, ar putea El oare să îl dea la o parte pe om?” Sunt imparțial față de toți oamenii și îi judec pe toți oamenii cu firea Mea dreaptă, însă toate cerințele pe care le am pentru oameni includ condiții potrivite, iar ceea ce cer Eu trebuie să fie realizat de toți oamenii, indiferent cine sunt ei. Nu Îmi pasă de cât de multă vechime ai sau cât de experimentat ești; Mie Îmi pasă doar dacă urmezi calea Mea și dacă iubești sau nu adevărul și dacă eşti sau nu însetat de el. Dacă îți lipsește adevărul și în schimb Îmi faci numele de rușine și nu te comporți conform căii Mele, doar urmând fără grijă sau preocupare, atunci, în acel moment, te voi lovi și te voi pedepsi pentru faptele tale rele, și ce vei avea de spus atunci? Ai putea să spui că Dumnezeu nu e drept? Dacă te-ai conformat tuturor cuvintelor pe care le-am rostit astăzi, atunci ești tipul de persoană pe care o aprob. Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai pe Dumnezeu, că L-ai urmat prin furtuni și ai împărtășit cu El vremurile bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar să alergi de colo până colo pentru Dumnezeu și să te consumi pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de sens. Spui, de asemenea: „În orice caz, cred că Dumnezeu este drept. Sufăr pentru El, alerg de colo-colo pentru El și mă dedic Lui și, chiar dacă nu am avut nicio realizare, am îndurat greutăți; El sigur Își va aminti de mine.” E adevărat că Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este întinată de nicio impuritate: nu conține voință umană și nu este întinată de trup sau de tranzacții umane. Toți cei care sunt răzvrătiți și potrivnici, toți cei care nu se conformează căii Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu e iertat și nimeni nu e cruțat! Unii oameni spun: „Astăzi mă agit pentru Tine; la sfârșit, poți să-mi dai puțină binecuvântare?” Deci te întreb: „Te-ai conformat cuvintelor Mele?” Dreptatea de care vorbești se bazează pe o tranzacție. Tu crezi doar că Eu sunt drept, că sunt imparțial față de toți oamenii și că toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți și vor dobândi binecuvântările Mele. Există un înțeles lăuntric al cuvintelor Mele care spun că „toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți”: aceia care Mă urmează până la final sunt cei care vor fi câștigați pe deplin de Mine; ei sunt aceia care, după ce au fost cuceriți de Mine, caută adevărul și sunt desăvârșiți. Câte cerințe ai satisfăcut? Ai satisfăcut doar cerința de a Mă urma până la final, dar ce altceva? Te-ai conformat cuvintelor Mele? Ai satisfăcut una dintre cele cinci cerințe ale Mele, totuși nu ai nicio intenție să le satisfaci pe celelalte patru. Ai găsit doar cea mai simplă, cea mai ușoară cale și ai urmărit cu atitudinea cuiva care speră doar să dea de noroc. Față de o astfel de persoană ca tine, firea Mea dreaptă înseamnă doar mustrare și judecată și răsplată dreaptă; înseamnă pedepsirea dreaptă a tuturor răufăcătorilor. Toți aceia care nu-Mi urmează calea vor fi cu siguranță pedepsiți, chiar dacă urmează până la final. Aceasta e dreptatea lui Dumnezeu. Când această fire dreaptă este exprimată în pedepsirea omului, omul va fi uluit și va simți regretul că, în timp ce L-a urmat pe Dumnezeu, nu I-a urmat calea. „La acea vreme, eu doar am suferit puțin în timp ce L-am urmat pe Dumnezeu, dar nu I-am urmat calea. Ce scuze există? Nu există altă opțiune decât să fiu mustrat!” Totuși, în mintea sa, el se gândește: „Oricum, Te-am urmat până la final, deci chiar dacă mă mustri, nu poate fi o mustrare prea severă, iar după ce voi fi fost mustrat, Tu tot mă vei vrea. Știu că ești drept și nu mă vei trata în modul acela pentru totdeauna. Până la urmă, eu nu sunt ca aceia care vor fi nimiciți; aceia care urmează să fie nimiciți vor primi o mustrare aspră, în timp ce mustrarea mea va fi mai blândă.” Firea dreaptă nu e așa cum spui tu. Nu este valabil faptul că aceia care își mărturisesc păcatele cum se cuvine sunt tratați cu îngăduință. Dreptatea este sfințenie și este o fire care nu tolerează nicio ofensă din partea omului, iar tot ceea ce este murdar și nu s-a schimbat e ținta detestării lui Dumnezeu. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu e lege, ci decret administrativ: este un decret administrativ în cadrul Împărăției, iar acest decret administrativ este pedeapsa dreaptă pentru oricine nu deține adevărul și nu s-a schimbat, și nu există loc pentru mântuire. Căci atunci când fiecare persoană este sortată după felul ei, cei buni vor fi răsplătiți și cei răi vor fi pedepsiți. Este momentul în care destinația omului va fi dezvăluită; este momentul în care lucrarea de mântuire va ajunge la final, după care lucrarea de mântuire a omului nu va mai fi făcută, iar răsplata va fi adusă asupra fiecăruia dintre cei ce săvârșesc răul. Unii oameni spun: „Dumnezeu ține minte pe fiecare dintre cei ce sunt deseori alături de El. El nu va uita pe niciunul dintre noi. E garantat că vom fi desăvârșiți de Dumnezeu. El nu Își va aminti de niciunul dintre cei de jos. Este sigur că aceia dintre oamenii de jos care vor fi desăvârșiți sunt mai puțini la număr decât noi, noi care interacționăm adesea cu Dumnezeu; Dumnezeu nu va putea să uite pe niciunul dintre noi, noi toți am fost considerați vrednici de Dumnezeu și ne este garantat că vom fi desăvârșiți de Dumnezeu.” Voi toți aveți astfel de noțiuni. Este aceasta dreptate? Ai pus adevărul în practică sau nu? Tu efectiv răspândești zvonuri nefondate ca acestea – n-ai pic de rușine!

Astăzi, unii oameni urmăresc să fie folosiți de Dumnezeu, dar după ce au fost cuceriți, ei nu pot fi folosiți direct. Cât despre cuvintele rostite astăzi, dacă, atunci când Dumnezeu folosește oameni, tu tot nu poți să le atingi, atunci tu nu ai fost desăvârșit. Cu alte cuvinte, sosirea sfârșitului perioadei când omul este desăvârșit va hotărî dacă omul va fi eliminat sau folosit de Dumnezeu. Aceia care au fost cuceriți nu sunt nimic mai mult decât exemple de pe latura pasivă și negativă; ei sunt specimene și modele, dar nu sunt nimic mai mult decât un contrast. Doar când viața-fire a omului s-a schimbat și când a realizat schimbări interioare și exterioare, va fi el făcut complet. Astăzi, ce anume vrei: să fii cucerit sau să fii desăvârșit? Pe care dintre ele vrei să o realizezi? Ai îndeplinit condițiile pentru a fi desăvârșit? Ce condiții îți mai lipsesc? Cum ar trebui să te echipezi și cum ar trebui să-ți compensezi lipsurile? Cum ar trebui să pășești pe calea de a fi desăvârșit? Cum ar trebui să te supui întru totul? Tu ceri să fii desăvârșit, deci urmărești sfințirea? Ești o persoană care caută să experimenteze mustrarea și judecata ca să poată fi curățită? Urmărești să fii curățit, deci ești dispus să accepți mustrarea și judecata? Ceri să Îl cunoști pe Dumnezeu, dar ai cunoaștere despre mustrarea și judecata Lui? Astăzi, mare parte din lucrarea pe care El o face asupra ta este mustrare și judecată; ce cunoaștere ai despre această lucrare care a fost făcută asupra ta? Mustrarea și judecata pe care le-ai experimentat te-au curățit? Te-au schimbat? Au avut vreun efect asupra ta? Ești sătul de atât de mult din lucrarea de astăzi – blesteme, judecată și dări în vileag – sau simți că aceste lucruri îți aduc mari beneficii? Îl iubești pe Dumnezeu, dar de ce Îl iubești? Îl iubești pe Dumnezeu pentru că ai primit puțin har? Sau Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai câștigat pace și bucurie? Ori Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai fost curățit de mustrarea și judecata Lui? Ce anume te face să Îl iubești pe Dumnezeu? Ce condiții a îndeplinit Petru pentru a fi desăvârșit? După ce a fost desăvârșit, care a fost modul esențial în care a fost exprimată această desăvârșire? L-a iubit el pe Domnul Isus pentru că tânjea după El, sau deoarece nu Îl putea vedea, sau pentru că s-a simțit mustrat? Sau Îl iubea pe Domnul Isus și mai mult deoarece el acceptase suferința necazurilor și ajunsese astfel să-și cunoască propria murdărie și răzvrătire, precum și sfințenia Domnului? Inima lui iubitoare de Dumnezeu a devenit mai pură datorită mustrării și judecății lui Dumnezeu, sau din cauza a altceva? Care dintre acestea? Îl iubești pe Dumnezeu datorită harului lui Dumnezeu și deoarece El ți-a dat o oarecare mică binecuvântare. Este aceasta iubire adevărată? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu? Ar trebui să accepți mustrarea și judecata Lui și, după ce ai contemplat firea Lui dreaptă, să fii capabil să Îl iubești cu adevărat, astfel încât să fii cu totul convins și să ai cunoaștere în privința Lui? Precum Petru, poți spune că nu Îl poți iubi suficient pe Dumnezeu? Ceea ce urmărești este să fii cucerit după mustrare și judecată, sau să fii curățit, protejat și îngrijit după mustrare și judecată? Mai exact, pe care dintre acestea o urmărești tu? Este viața ta una plină de semnificație sau este lipsită de sens și de valoare? Vrei trupul sau vrei adevărul? Vrei judecată sau vrei confort? După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu și după ce ai contemplat sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, cum ar trebui să urmărești? Cum anume ar trebui să mergi pe această cale? Cum ar trebui să practici iubirea față de Dumnezeu? Mustrarea și judecata lui Dumnezeu au avut vreun efect asupra ta? Dacă ai sau nu cunoaștere privind mustrarea și judecata lui Dumnezeu depinde de ce trăiești și de măsura în care Îl iubești pe Dumnezeu! Buzele tale spun că Îl iubești pe Dumnezeu, totuși ceea ce trăiești este vechea fire coruptă; nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu și cu atât mai puțin ai o conștiință. Îl iubesc astfel de oameni pe Dumnezeu? Sunt astfel de oameni loiali lui Dumnezeu? Sunt ei cei care acceptă mustrarea și judecata lui Dumnezeu? Spui că Îl iubești pe Dumnezeu și crezi în El, totuși nu renunți la noțiunile tale. În lucrarea ta, intrarea ta, cuvintele pe care le rostești și în viața ta, nu există nici cea mai mică manifestare a iubirii tale de Dumnezeu și nicio inimă cu frică de Dumnezeu. Este aceasta o persoană care a câștigat mustrare și judecată? Ar putea o astfel de persoană să fie Petru? Aceia care sunt ca Petru au doar cunoașterea, dar nu și trăirea? Astăzi, care este condiția pe care trebuie să o îndeplinească omul astfel încât să trăiască o viață reală? Rugăciunile lui Petru nu au fost decât cuvinte care au ieșit din gura lui? Nu erau ele cuvinte care veneau din adâncul inimii sale? Petru doar se ruga, dar nu punea adevărul în practică? De dragul cui urmărești? Cum ar trebui să faci să primești protecție și să fii curățit în timpul mustrării și judecății lui Dumnezeu? Nu este mustrarea și judecata lui Dumnezeu de niciun folos omului? Toată judecata este pedeapsă? Este posibil ca doar pacea și bucuria, doar binecuvântările materiale și confortul de moment să fie benefice vieții omului? Dacă omul trăiește într-un mediu tihnit și confortabil, trăiește o viață fără de judecată, poate el să fie curățit? Dacă omul dorește să se schimbe și să fie curățit, cum ar trebui el să accepte să fie desăvârșit? Ce cale ar trebui să alegi astăzi?