În acești doi-trei ani de lucrare, ceea ce ar fi trebuit să se înfăptuiască prin lucrarea de judecată asupra voastră s-a înfăptuit, în principiu. Majoritatea oamenilor și-au mai atenuat fixația cu privire la perspectivele lor de viitor și la destin. Totuși, când se menționează că sunteți descendenții lui Moab, mulți dintre voi nu puteți să suportați acest lucru – trăsăturile vi se schimonosesc, gurile vi se strâmbă și privirea vă este fixă. Pur și simplu nu vă vine să credeți că sunteți descendenții lui Moab. Moab a fost alungat în acest ținut după ce a fost blestemat. Urmașii săi i-au continuat descendența până astăzi, iar voi toți sunteți descendenții lui. Nu pot să fac nimic – cine ți-a spus să te naști în casa lui Moab? Te compătimesc profund și nu îți doresc așa ceva, dar nimeni nu poate să schimbe acest fapt. Tu ești un descendent al lui Moab, iar Eu nu pot spune că tu ești un descendent al lui David. Indiferent al cui descendent ești, ești tot o ființă creată; doar că ești o ființă creată de rang inferior, o ființă creată de origine umilă. Toate ființele create trebuie să experimenteze întreaga lucrare a lui Dumnezeu; ele sunt toate obiectele cuceririi Lui și toate trebuie să-I vadă firea dreaptă și să-I aprecieze înțelepciunea și atotputernicia. Astăzi, tu ești un descendent al lui Moab și trebuie să accepți această judecată și mustrare; dacă nu ai fi un descendent al lui Moab, nu ai avea nevoie să accepți, de asemenea, judecata și mustrarea aceasta? Recunoaște asta! De fapt, lucrarea de astăzi asupra descendenților lui Moab este cea mai valoroasă și cea mai importantă. De vreme ce lucrarea este săvârșită asupra voastră, are o însemnătate imensă. Dacă lucrarea ar fi făcută asupra descendenților lui Ham nu ar fi importantă, deoarece, spre deosebire de Moab, ei nu sunt de origine umilă. Descendenții celui de-al doilea fiu al lui Noe, Ham, sunt doar blestemați – ei nu s-au născut din preacurvie. Ei au doar o poziție inferioară, întrucât Noe i-a blestemat să fie servitorii servitorilor. Au o poziție inferioară, dar valoarea lor originală nu era umilă. Vorbind de Moab, oamenii știu că poziția lui originală era umilă deoarece era născut din preacurvie. Deși poziția lui Lot era foarte înaltă, Moab s-a născut din Lot și fiica lui. Lot era numit drept, dar Moab tot era blestemat. Moab avea o valoare scăzută și o poziție joasă și, chiar dacă nu ar fi fost blestemat, tot ar fi fost murdar și, astfel, era diferit de Ham. El nu L-a recunoscut pe Iahve, ci, în schimb, s-a împotrivit și s-a răzvrătit împotriva Lui – și, astfel, a căzut în cel mai întunecat loc. Să lucrez acum asupra descendenților lui Moab înseamnă să îi mântuiesc pe cei care au căzut în cel mai mare întuneric. Deși ei sunt blestemați, Dumnezeu este dispus să obțină glorie de la ei. Asta pentru că, la început, toți au fost oameni a căror inimă era lipsită de Dumnezeu și doar a-i face pe cei fără Dumnezeu în inima lor să I se supună și să-L iubească este adevărata cucerire. Astfel de rezultate ale lucrării Lui sunt cele mai valoroase și mai convingătoare. Doar asta înseamnă dobândirea gloriei – aceasta este gloria pe care Dumnezeu vrea să o câștige în zilele de pe urmă. Deși acești oameni au o poziție inferioară, faptul că acum sunt capabili să primească un har mântuitor atât de măreț este o adevărată înălțare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă: intenția este de a-i câștiga pe acești oameni prin judecată – nu de a-i pedepsi, ci de a-i mântui. Dacă în zilele de pe urmă El încă ar mai săvârși lucrarea de cucerire în Israel, ar fi lipsit de valoare; chiar dacă ar aduce roade, nu ar avea valoare sau vreo mare însemnătate, iar El nu ar putea să câștige toată gloria. A lucra asupra voastră înseamnă a lucra asupra celor care au căzut în cele mai întunecate locuri, asupra celor care sunt cei mai înapoiați. Acești oameni nu recunosc faptul că există un Dumnezeu și nu au știut niciodată că există un Dumnezeu. Aceste ființe create au fost corupte de Satana în așa măsură încât L-au uitat pe Dumnezeu. Fiind orbite de Satana, ele nu știu deloc că există un Dumnezeu în cer. În inima voastră, toți venerați idoli și vă închinați Satanei – nu sunteți cei mai josnici și cei mai înapoiați oameni? Sunteți cele mai josnice dintre trupuri, fără vreo libertate personală, și îndurați și greutăți. În plus, sunteți oamenii de la cel mai de jos nivel al acestei societăți, fără să aveți măcar libertatea credinței. În asta constă însemnătatea lucrării asupra voastră. Lucrarea de astăzi asupra voastră, descendenții lui Moab, nu este menită să vă umilească, ci să dezvăluie însemnătatea lucrării. Pentru voi, este o mare preamărire. Dacă o persoană are rațiune și discernământ, va spune: „Sunt un descendent de-al lui Moab, cu adevărat nevrednic să primesc astăzi o preamărire atât de măreață de la Dumnezeu sau binecuvântări atât de minunate. În tot ceea ce fac și spun, și conform statutului și valorii mele, nu sunt deloc vrednic de binecuvântări atât de mărețe din partea lui Dumnezeu. Israeliții au o mare dragoste pentru Dumnezeu și El le oferă harul de care se bucură ei, dar statutul lor este mult mai înalt decât al nostru. Avraam I-a fost foarte loial lui Iahve, iar Petru I-a fost foarte loial lui Isus – loialitatea lor era de o sută de ori mai mare decât a noastră. Potrivit acțiunilor noastre, suntem absolut nevrednici să ne bucurăm de harul lui Dumnezeu.” Slujirea acestor oameni din China pur și simplu nu poate fi adusă înaintea lui Dumnezeu. Este o harababură completă; faptul că acum vă bucurați de atât de mult din harul lui Dumnezeu este doar înălțarea din partea Lui! Când ați căutat voi lucrarea lui Dumnezeu? Când v-ați sacrificat viața pentru Dumnezeu? Când v-ați lepădat de bunăvoie de familie, de părinți și de copii? Niciunul dintre voi nu a plătit un mare preț! Dacă Duhul Sfânt nu te-ar fi scos afară, câți dintre voi ar fi reușit să sacrifice totul? Până astăzi ați urmat doar forțați și fără să aveți de ales. Unde este loialitatea voastră? Unde este supunerea voastră? Pe baza acțiunilor voastre, ar fi trebuit să fiți distruși demult – nimiciți cu toții. Ce vă califică să vă bucurați de niște binecuvântări atât de mărețe? Nu le meritați nici pe departe! Cine dintre voi și-a croit propria cale? Cine dintre voi a găsit de unul singur adevărata cale? Toți sunteți niște mizerabili leneși și lacomi, care se dedau la confort! Credeți că sunteți grozavi? Cu ce vă lăudați? Chiar și ignorând faptul că sunteți descendenții lui Moab, este natura voastră sau locul nașterii voastre de cel mai înalt nivel? Chiar și ignorând că sunteți descendenții lui, nu toți sunteți fiii lui Moab, de la primul la ultimul? Poate fi schimbat adevărul faptelor? Expunerea naturii voastre denaturează acum adevărul faptelor? Cercetați-vă slugărnicia, viețile și caracterele – nu știți că sunteți cei mai inferiori și cei mai de jos dintre oameni? Cu ce vă lăudați? Uitați-vă la poziția voastră în societate. Nu sunteți la cel mai de jos nivel al acesteia? Credeți că nu M-am exprimat corect? Avraam l-a oferit pe Isaac – voi ce ați oferit? Iov a oferit totul – voi ce ați oferit? Atât de mulți oameni s-au sacrificat, oferindu-și viețile și vărsând sânge ca să caute adevărata cale. Ați plătit acel preț? Prin comparație, nu sunteți calificați deloc să vă bucurați de un har atât de mare. Vă nedreptățesc dacă spun astăzi că sunteți descendenții lui Moab? Să nu aveți păreri prea bune despre voi. Nu ai cu ce să te lauzi. Un har mântuitor atât de măreț, un har atât de mare vă este dăruit fără plată. Voi nu ați jertfit nimic și, totuși, vă bucurați gratuit de har. Nu vă simțiți rușinați? Este adevărata cale ceva ce ați căutat și găsit pe cont propriu? Nu Duhul Sfânt v-a obligat să o acceptați? Niciodată nu ați avut inimi care să caute, cu atât mai puțin inimi care caută adevărul și tânjesc după acesta. Pur și simplu ați stat cu mâinile încrucișate și v-ați bucurat de el; ați câștigat aceste adevăruri fără să depuneți cel mai mic efort. Ce drept aveți să vă plângeți? Credeți că sunteți cei mai valoroși? În comparație cu aceia care și-au oferit întregile vieți și și-au vărsat sângele, de ce aveți a vă plânge? Să vă distrug acum ar fi corect și natural! În afară de a vă supune și de a urma, nu aveți nicio altă opțiune – nu sunteți vrednici de una! Majoritatea celor dintre voi au fost chemați, dar, dacă mediul vostru nu v-ar fi obligat sau dacă nu ați fi fost chemați, ați fi fost pe deplin reticenți să ieșiți. Cine este dispus să-și asume o asemenea lepădare? Cine este dispus să renunțe la plăcerile trupești? Toți sunteți oameni care se dedau la confort și caută o viață de lux! Ați obținut binecuvântări atât de mari – ce altceva mai aveți de spus? Ce nemulțumiri aveți? Vi s-a permis să vă bucurați de cele mai mari binecuvântări și de cel mai mare har din cer, iar lucrarea care nu a mai fost făcută până acum pe pământ este făcută să se manifeste pentru voi azi. Nu este asta o binecuvântare? Sunteți astăzi mustrați atât de mult pentru că v-ați împotrivit lui Dumnezeu și v-ați răzvrătit împotriva Lui. Datorită acestei mustrări, ați văzut mila și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, ați văzut dreptatea și sfințenia Lui. Datorită acestei mustrări și din cauza murdăriei omenirii, ați văzut marea putere a lui Dumnezeu și sfințenia și măreția Lui. Nu este asta cel mai rar dintre adevăruri? Nu este aceasta o viață care are sens? Lucrarea pe care o face Dumnezeu este plină de însemnătate! Astfel, cu cât mai joasă este poziția voastră, cu atât mai mult dovedește că sunteți preamăriți de Dumnezeu și cu atât mai mult dovedește marea valoare a lucrării Lui asupra voastră astăzi. Este pur și simplu o comoară de neprețuit, care nu poate fi obținută nicăieri altundeva! De-a lungul veacurilor, nimeni nu s-a bucurat de un har mântuitor atât de mare. Faptul că poziția voastră este joasă arată cât de mare este harul mântuitor al lui Dumnezeu și arată că Dumnezeu este credincios față de omenire – El mântuiește, nu distruge.

Chinezii nu au crezut niciodată în Dumnezeu; nu L-au slujit niciodată pe Iahve și nu L-au slujit niciodată pe Isus. Ei doar se ploconesc, ard tămâie, ard ofrande de hârtie și îl venerează pe Buddha. Pur și simplu venerează idoli – toți sunt extrem de răzvrătiți. Așadar, cu cât mai joasă este poziția oamenilor, cu atât mai mult arată că ceea ce câștigă Dumnezeu de la voi este și mai multă glorie. Din punctul lor de vedere, unii ar putea spune: „Dumnezeule, care este lucrarea pe care o faci? Un Dumnezeu atât de măreț, un Dumnezeu atât de sfânt ca Tine vine într-un ținut spurcat? Chiar atât de puțin Te prețuiești? Suntem atât de spurcați, dar Tu ești dispus să fii cu noi? Ești dispus să trăiești printre noi? Poziția noastră e atât de joasă, dar Tu ești dispus să ne faci compleți? Și să ne folosești ca modele și specimene?” Eu spun: Tu nu Îmi înțelegi intențiile. Nu înțelegi lucrarea pe care vreau să o fac și nici nu Îmi înțelegi firea. Însemnătatea lucrării pe care urmează să o fac îți depășește capacitatea de înțelegere. Poate lucrarea Mea să se conformeze noțiunilor tale umane? Potrivit noțiunilor umane, ca să arăt că am un statut înalt, că sunt de mare valoare și ca să Îmi arăt onoarea, sfințenia și măreția, ar fi trebuit să Mă nasc într-o țară bună. Dacă M-aș fi născut într-un loc care Mă recunoaște, într-o familie de elită, atunci, datorită poziției și statutului Meu înalt, aș fi fost tratat foarte bine. Asta nu ar fi de folos lucrării Mele și, atunci, ar mai putea fi dezvăluit un har mântuitor atât de măreț? Toți cei care Mă văd Mi se supun și nu sunt pângăriți de spurcăciune. Ar fi trebuit să Mă nasc într-un asemenea loc. Asta credeți voi. Dar gândiți-vă la asta: oare Dumnezeu a venit pe pământ pentru a Se bucura sau pentru a lucra? Dacă aș lucra într-un loc atât de plăcut și comod ca acela, Mi-aș putea câștiga gloria deplină? Aș putea să cuceresc toate ființele create? Când vine pe pământ, Dumnezeu nu este din lumea aceasta și nu Se întrupează ca să Se bucure de lume. El Se naște oriunde lucrarea Îi dezvăluie firea și este cea mai semnificativă, indiferent dacă ținutul este sfânt sau spurcat. Indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create de El, doar că au fost corupte de Satana. Totuși, toate lucrurile încă-I aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut spurcat și lucrează acolo ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare doar pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut spurcat. Lucrul acesta este făcut de dragul mărturiei, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine că Dumnezeu este suprem. Măreția și integritatea Lui se manifestă tocmai în mântuirea unui grup de oameni de origine umilă, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut spurcat nu dovedește că El este de origine umilă; pur și simplu le permite tuturor ființelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut spurcat și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de spurcăciune, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată atinge marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii un anumit număr de ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni spurcați și de condiție umilă, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce ar fi trăit și ar fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce S-ar întoarce întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și ar trăi alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este întinat de mizerie, deși El a venit într-un ținut spurcat; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari! Nu știți cât de mare e umilirea pe care o îndură pentru voi toți și pentru destinul vostru? În loc să-i mântuiască pe oamenii importanți sau pe fiii familiilor bogate și puternice, El ține să-i mântuiască pe cei care sunt umili și desconsiderați. Nu sunt toate acestea sfințenia Lui? Nu sunt toate acestea dreptatea Lui? De dragul supraviețuirii întregii omeniri, El preferă să Se nască într-un ținut spurcat și să suporte toate înjosirile. Dumnezeu este foarte real – El nu face lucrări false. Oare nu fiecare etapă a lucrării se face într-un mod atât de practic? Deși toți oamenii Îl vorbesc de rău și spun că stă la masă cu păcătoșii, deși toți oamenii Îl batjocoresc și spun că locuiește cu fiii murdăriei, că locuiește cu oamenii de cea mai umilă origine, El tot Se dăruiește cu altruism și tot este respins în felul acesta de către omenire. Suferința pe care o îndură El nu este mai mare decât a voastră? Lucrarea pe care o face El nu valorează mai mult decât prețul pe care l-ați plătit voi? Voi v-ați născut într-un ținut al murdăriei și, totuși, ați câștigat sfințenia lui Dumnezeu. V-ați născut într-un ținut în care se adună demonii și, totuși, ați primit o mare protecție. Ce opțiune aveți? Ce nemulțumiri aveți? Suferința pe care a îndurat-o El nu este mai mare decât suferința pe care ați îndurat-o voi? El a venit pe pământ și nu S-a bucurat niciodată de plăcerile lumii umane. El detestă asemenea lucruri. Dumnezeu nu a venit pe pământ ca oamenii să Îl trateze cu lucruri materiale, și nici nu a venit ca să Se bucure de mâncarea, hainele sau podoabele oamenilor. El nu dă atenție acestor lucruri. A venit pe pământ ca să sufere pentru om, nu ca să Se bucure de fericirile pământești. A venit ca să sufere, să lucreze și să-Și încheie planul de gestionare. Nu a ales un loc frumos unde să locuiască, cum ar fi o ambasadă sau un hotel de lux, și nici nu are mai mulți servitori care Îl slujesc. Bazându-vă pe ce ați văzut, nu știți dacă El a venit ca să lucreze sau să Se bucure? Ochii voștri nu văd? Nu v-a oferit destul? Dacă S-ar fi născut într-un loc confortabil, ar fi putut să obțină gloria? Ar fi putut să lucreze? Ar fi avut vreo însemnătate acțiunile Lui? Ar fi putut cuceri pe deplin omenirea? Ar fi putut să-i mântuiască pe oameni din ținutul spurcăciunii? Oamenii întreabă, potrivit noțiunilor lor: „De vreme ce Dumnezeu este sfânt, de ce S-a născut în locul nostru spurcat? Tu ne urăști și ne detești pe noi, oamenii spurcați; detești împotrivirea și răzvrătirea noastră, așadar, de ce trăiești cu noi? Tu ești un Dumnezeu suprem. Te-ai fi putut naște oriunde, deci de ce a trebuit să Te naști în acest ținut spurcat? Ne mustri și ne judeci în fiecare zi și știi clar că suntem descendenții lui Moab, deci de ce mai trăiești printre noi? De ce Te-ai născut într-o familie a descendenților lui Moab? De ce ai făcut asta?” Aceste gânduri ale voastre sunt complet lipsite de rațiune! Doar o asemenea lucrare le permite oamenilor să vadă măreția Lui, smerenia și ascunderea Lui. El este dispus să sacrifice totul de dragul lucrării Sale și a îndurat toate suferințele pentru lucrarea Sa. Acționează de dragul omenirii și, mai mult decât atât, pentru a-l cuceri pe Satana și a face ca toate ființele create să se supună stăpânirii Lui. Doar aceasta este o lucrare valoroasă și semnificativă. Dacă descendenții lui Iacob s-ar fi născut în China, pe această bucată de pământ, iar ei ar fi fost voi toți, atunci care ar fi fost însemnătatea lucrării făcute asupra voastră? Ce ar spune Satana? Satana ar spune: „Mereu s-au temut de Tine, Ți s-au supus de la început și nu Te-au trădat niciodată. Ei nu sunt cei mai întunecați și cei de cea mai umilă origine sau cei mai înapoiați dintre oameni.” Dacă lucrarea ar fi fost într-adevăr făcută în acest fel, pe cine ar fi convins? În tot universul, chinezii sunt cei mai înapoiați dintre oameni. Ei s-au născut cu o origine umilă și au un caracter josnic; sunt înceți la minte și amorțiți și sunt vulgari și decadenți. Sunt îmbibați cu firile Satanei, spurcați și imorali. Voi aveți toate aceste însușiri. Odată ce această lucrare se va încheia, oamenii se vor elibera de aceste firi corupte și vor putea să se supună întru totul și să fie făcuți compleți. Doar astfel de roade ale lucrării sunt mărturie printre ființele create! Înțelegi ce este mărturia? Cum ar trebui să se aducă, de fapt, mărturia? Acest tip de lucrare v-a transformat în contraste, cât și în obiecte care prestează servicii; chiar mai mult, v-a transformat în obiecte ale mântuirii. Astăzi, sunteți poporul lui Dumnezeu; mai târziu, veți fi modele și specimene. În această lucrare, jucați diverse tipuri de roluri și, la sfârșit, veți fi obiectele mântuirii. Mulți oameni sunt negativi din cauza asta; nu sunt cei mai orbi dintre toți? Nu vezi nimic limpede! Te copleșește doar să ți se spună așa? Înțelegi ce este firea dreaptă a lui Dumnezeu? Înțelegi ce este mântuirea lui Dumnezeu? Înțelegi ce este dragostea lui Dumnezeu? Nu ai integritate! Când ești pomenit în termeni pozitivi, ești fericit. Când ești pomenit în termeni negativi, ești refractar și dai înapoi. Ce ești tu? De ce să mai urmărești adevărata cale? Încetează imediat să mai urmărești – este rușinos! Nu este un semn al rușinii faptul că un lucru atât de banal te copleșește?

Ar fi bine să ai puțină conștiință de sine. Nu te considera prea grozav și nu visa să mergi la ceruri – pur și simplu caută într-un mod practic să fii cucerit pe pământ. Nu te gândi la acele vise nerealiste și imaginare! În cazul în care cineva spune următoarele, acelea sunt cuvintele unei persoane hotărâte și cu tărie de caracter: „Deși sunt un descendent al lui Moab, sunt dispus să-L fac mândru pe Dumnezeu. Mă voi răzvrăti împotriva vechiului meu înaintaș! El m-a născut și m-a călcat în picioare, iar eu am trăit în întuneric până acum. Astăzi, Dumnezeu m-a eliberat, iar eu am văzut în sfârșit cerul-soare. Fiind dat în vileag de Dumnezeu, am văzut în sfârșit că sunt un descendent de-al lui Moab. Înainte, aveam ochelari de cal și nu știam că Dumnezeu a făcut atât de multe lucrări, căci am fost orbit de bătrânul Satana. Mă voi răzvrăti împotriva lui și îl voi umili pe deplin!” Așadar, aveți voi o astfel de hotărâre? În ciuda faptului că fiecare dintre voi seamănă cu un om, vă prăbușiți mai repede decât oricine și sunteți cei mai sensibili în privința aceasta. De îndată ce vi se menționează că sunteți descendenții lui Moab, vă bosumflați. Nu este aceasta firea unui porc? Sunteți lipsiți de valoare. V-ați sacrifica viețile de dragul faimei și al câștigului! Poate că-ți dorești să nu fii un descendent de-al lui Moab, dar nu asta ești? Spun astăzi că ești și trebuie să recunoști acest lucru. Nu vorbesc contrar faptelor. Unii oameni sunt negativi din cauza asta, dar ce motive ai ca să fii negativ? Nu ești și tu un urmaș al marelui balaur roșu? Este nedrept să spun că ești un descendent al lui Moab? Uită-te la ce trăiești, lăuntric și în afara ta. Din cap până în picioare, nu este nimic de lăudat. Imoralitate, spurcăciune, orbire, împotrivire, răzvrătire – nu fac toate acestea parte din firea ta? Locuiești mereu într-un ținut al imoralității și nu lași niciun rău nefăcut. Crezi că ești nemaipomenit de sfânt. Uită-te la lucrurile pe care le-ai făcut! Ești foarte mulțumit de tine – ce ai făcut demn de laudă? Ești ca o fiară și nu ai nicio fărâmă de umanitate! Îți petreci zilele locuind cu animalele și lăfăindu-te în mijlocul ideilor ticăloase și imorale. Cât de multe vă lipsesc? Recunoașteți că sunteți urmașii marelui balaur roșu și sunteți dispuși să prestați servicii, dar, mai târziu, când se spune că ești descendentul lui Moab, devii negativ. Nu acesta este adevărul? Este la fel ca atunci când te-ai născut din mama și tatăl tău – indiferent cât de îngrozitori sunt, tot din ei te-ai născut. Chiar dacă îți găsești o mamă adoptivă și îți părăsești casa, nu ești tot copilul părinților tăi biologici? Poate fi schimbat faptul acesta? Te-am etichetat ca descendent al lui Moab fără motiv? Unii oameni spun: „Nu m-ai putea numi altfel?” Eu spun: „Dar dacă te-aș numi contrast?” Ei nu sunt dispuși să fie nici contraste. Deci, ce sunteți dispuși să fiți? Contraste, prestatori de servicii – nu asta sunteți? Ce altceva ai alege? Nu ești o persoană născută în țara marelui balaur roșu? Indiferent dacă spui că ești un copil al lui David, lucrul acesta nu e conform faptelor. Este ceva ce alegi singur? Poți să îți alegi singur un nume frumos care îți place? Urmașii marelui balaur roșu care au fost menționați nu sunteți voi, oamenii corupți? În ceea ce îi privește pe prestatorii de servicii – nu sunteți tot voi, oamenii corupți? Specimenele și modelele cuceririi care au fost menționate – nu sunt și ele din rândul vostru? Nu pentru voi se vorbește despre calea desăvârșirii? Voi sunteți cei mustrați și judecați; cei desăvârșiți mai târziu nu tot dintre voi vor fi? Mai contează titlul acesta? Sunteți atât de lipsiți de rațiune; nu puteți nici măcar să vedeți clar un lucru atât de banal? Nu știți cine se trage din cine, dar pentru Mine este clar și vă spun. Este bine să poți recunoaște astăzi lucrul acesta. Să nu te simți mereu atât de inferior. Cu cât ești mai negativ și te retragi, cu atât mai mult dovedește asta că ești progenitura Satanei. Când îi pui să asculte imnuri, sunt unii care spun: „Pot descendenții lui Moab să asculte imnuri? Eu nu voi asculta. Nu sunt în măsură!” Dacă îi pui să cânte, ei spun: „Pot descendenții lui Moab să cânte? Este Dumnezeu dispus să asculte? Dumnezeu mă detestă. Sunt prea rușinat să vin înaintea lui Dumnezeu și nu pot să fiu martor pentru El. Pur și simplu nu voi cânta, ca nu cumva Dumnezeu să Se enerveze când aude.” Nu este aceasta o abordare negativă a chestiunii? Ca ființă creată – născut într-un ținut al imoralității, urmașul marelui balaur roșu și un descendent al lui Moab – ar trebui să te răzvrătești împotriva vechiului tău strămoș și să te răzvrătești împotriva vechiului Satana. Doar cine face asta este cineva care Îl vrea cu adevărat pe Dumnezeu.

La început, când v-am oferit poziția de popor al lui Dumnezeu, ați țopăit, cu mai multă bucurie decât oricine altcineva. Totuși, de îndată ce am spus că sunteți descendenții lui Moab, ce ați făcut? Ați căzut cu toții! Unde este statura voastră? Noțiunea voastră de statut vă copleșește! Majoritatea oamenilor nu pot să se ridice înapoi. Unii merg să facă afaceri, iar alții se duc la muncă. De îndată ce spun că sunteți descendenții lui Moab, toți vreți să fugiți. Aceasta e mărturia pe care o aduceți pentru Dumnezeu, despre care strigați toată ziua? Va fi Satana convins astfel? Nu este acesta un semn al rușinii? Ce folos este în a vă avea? Toți sunteți niște gunoaie! Ce fel de suferințe ați îndurat de vă simțiți atât de neîndreptățiți? Credeți că imediat ce Dumnezeu v-a chinuit până la un anumit punct va fi bucuros, ca și când ar fi venit cu intenția de a vă condamna și că, după ce vă condamnă și vă distruge, lucrarea Lui se va încheia. Asta am spus Eu? Nu din cauza orbirii voastre credeți asta? Oare voi înșivă nu vă străduiți să vă purtați bine sau Eu vă condamn intenționat? Nu am făcut niciodată așa ceva – e ceva ce ați născocit voi. Acesta nu a fost niciodată modul în care am lucrat, și nici nu am dorința asta. Dacă aș vrea cu adevărat să vă distrug, aș fi nevoit să îndur astfel de greutăți? Dacă aș vrea cu adevărat să vă distrug, aș fi nevoit să vă vorbesc cu atâta răbdare și atât de sincer? Aceasta este intenția Mea: după ce vă voi mântui, atunci Mă voi putea odihni. Cu cât o persoană este de origine mai umilă, cu atât mai mult este obiectul mântuirii Mele. Cu cât sunteți mai proactivi în intrarea voastră, cu atât sunt mai fericit. Cu cât vă prăbușiți mai mult, cu atât sunt mai supărat. Mereu vreți să veniți țanțoși și să preluați tronul – vă spun, aceasta nu este calea de a vă mântui de murdărie. Fantezia de a sta pe tron nu vă poate desăvârși; nu e realistă. Spun că ești descendentul lui Moab, iar tu ești nefericit. Zici: „Dacă mă trimiți în Adâncul, nu voi aduce mărturie și nu voi suferi pentru Tine.” Procedând astfel, nu Mi te-ai împotrivi? Ți-ar folosi să faci asta? Ți-am oferit atât de mult har – ai uitat? Ați desconsiderat și ați dezonorat inima lui Dumnezeu, care este ca a unei mame iubitoare; care vor fi consecințele pentru voi? Nu te voi forța dacă nu aduci mărturie pentru Mine – dar ar trebui să știi că tu vei fi cel care va pieri la sfârșit. Dacă nu pot dobândi mărturia în tine, o voi dobândi în alți oameni. Acest lucru nu contează pentru Mine, dar, la sfârșit, vei regreta și, în acel moment, vei fi căzut demult în întuneric. Apoi cine va mai putea să te mântuiască? Să nu crezi că lucrarea nu se poate face fără tine – să te am pe tine nu înseamnă mult și să nu te am nu este o mare pierdere. Nu te considera prea onorat. Dacă nu ești dispus să Mă urmezi, acest lucru va arăta că ești răzvrătit și că în tine nu este nimic dezirabil. Dacă ești un bun orator, nu e doar datorită faptului că te-ai echipat cu acele cuvinte pe care le-am adus prin lucrarea Mea? Ce e demn de laudă în tine? Nu te lăsa amăgit de propria-ți imaginație! Dacă nu pot obține gloria de la voi, descendenții lui Moab, voi alege un al doilea și un al treilea grup din descendenții lui Moab pentru lucrarea Mea, până obțin gloria. Dacă nu ești dispus să aduci mărturie pentru Mine, atunci pleacă! Nu te voi forța! Să nu crezi că nu voi putea să fac un pas fără voi. În acest ținut al Chinei, Îmi este ușor să găsesc obiecte potrivite lucrării Mele. În acest ținut nimic altceva nu poate fi găsit – oameni murdari și corupți sunt absolut peste tot, iar lucrarea Mea poate fi făcută oriunde. Nu fi atât de mândru! Indiferent cât ești de mândru, nu tot un copil născut din preacurvie ești? Uită-te la valoarea ta – ce altceva ai de ales? Simplul fapt de a-ți permite să trăiești este o preamărire imensă, așadar, ce motiv ai să mai fii trufaș? Dacă nu ar fi fost ca lucrarea Mea să pună capăt epocii, nu ai fi căzut demult în mijlocul dezastrelor naturale și al celor provocate de om? Încă mai poți să trăiești atât de comod? Și totuși, tot te cerți în privința asta. De când am spus că ești un descendent al lui Moab, ești bosumflat tot timpul. Nu te educi, nu citești cuvintele lui Dumnezeu și nu poți suporta să vezi o persoană sau alta. Când vezi că alți oameni se educă, îi tulburi și faci remarci descurajatoare. Ce impertinență! Spui: „De ce educație sunt vrednici descendenții lui Moab? Eu nu mă voi deranja.” Nu asta ar zice o fiară? Poți fi măcar considerat om? Am spus atât de mult, dar nu a avut niciun efect în tine. Degeaba am făcut toată această lucrare? Degeaba am rostit toate aceste cuvinte? Până și un câine ar da din coadă; o asemenea persoană nu este nici măcar la fel de bună ca un câine! Meriți să fii considerat om? Când Eu vorbesc despre descendenții lui Moab, unii oameni se maltratează intenționat. Se îmbracă altfel decât înainte și sunt atât de neîngrijiți încât nu seamănă cu oamenii și mormăie: „Sunt un descendent al lui Moab. De la început, nu am fost bun de nimic. Să mă gândesc să obțin vreo binecuvântare înseamnă să visez cu ochii deschiși. Pot descendenții lui Moab să fie desăvârșiți?” Imediat ce vorbesc despre descendenții lui Moab, majoritatea oamenilor nu mai au speranță, zicând: „Dumnezeu spune că suntem descendenții lui Moab – ce înseamnă asta? Uită-te la tonul pe care l-a adoptat – este irevocabil! În cuvintele Lui nu este iubire. Nu suntem noi cei care vor pieri?” Ai uitat ce am spus mai devreme? Expresia „descendenții lui Moab” este singurul lucru pe care ți-l amintești acum? De fapt, multe cuvinte sunt menite să obțină un efect, dar ele dezvăluie și adevărul faptelor. Majoritatea oamenilor nu cred asta. Nu ești dispus să suferi astfel pentru Mine. Te temi de moarte și mereu vrei să scapi. Dacă îți dorești să pleci, nu te voi constrânge să rămâi, dar trebuie să îți spun clar asta: nu îți trăi inutil toată viața și nu uita lucrurile pe care ți le-am zis în trecut. Ca ființă creată, ar trebui să îndeplinești datoria unei ființe create. Nu acționa împotriva conștiinței tale; ceea ce ar trebui să faci este să te dedici Creatorului. Și descendenții lui Moab sunt ființe create, doar că sunt contraste și sunt blestemați. Indiferent de situație, tot ești o ființă creată. Să zicem că ai spune: „Chiar dacă sunt un descendent al lui Moab, m-am bucurat atât de mult de harul lui Dumnezeu încât trebuie să am o oarecare conștiință. Am să recunosc pur și simplu acest lucru, dar nu voi stărui asupra lui. Chiar dacă sufăr în acest curent, voi suferi până la capăt și, dacă sunt un descendent al lui Moab, atunci așa să fie. Tot voi urma până la capăt!” Dacă ai spune asta, ar fi mai rezonabil. Ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu până la capăt. Dacă fugi, într-adevăr nu vei avea nicio perspectivă – vei fi pășit pe calea distrugerii.

Este bine că v-am făcut să vă înțelegeți originea și să înțelegeți că adevărul faptelor este în beneficiul lucrării. Fără să fac asta, finalul care ar trebui să se petreacă nu ar fi obținut. Aceasta este o parte a lucrării de cucerire, este o etapă necesară a lucrării și un fapt. Lucrarea este menită să trezească spiritele oamenilor, să le trezească simțul conștiinței și să le permită să primească acest mare har mântuitor. Dacă oamenii au conștiință, cu atât mai mult trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu când văd că au o poziție inferioară. Ei I-ar ține cuvintele în ambele mâini, ar prețui harul pe care li l-a dăruit El și chiar ar spune, în lacrimi: „Poziția noastră este joasă și nu am câștigat nimic în lume. Nimeni nu ne respectă pe noi, oamenii umili. Suntem persecutați acasă, soții ne resping, soțiile ne insultă, copiii noștri ne privesc disprețuitor, iar când suntem bătrâni, și nurorile noastre se poartă urât cu noi. Într-adevăr am suferit mult; este cu adevărat o binecuvântare că acum ne bucurăm de marea dragoste a lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi mântuit, cum am fi putut vedea clar suferința umană? Nu ne-am deprava în continuare în acest păcat? Nu este aceasta preamărirea noastră de către Dumnezeu? Eu sunt unul dintre cei mai umili oameni, iar Dumnezeu m-a înălțat atât de mult. Chiar dacă pier, tot trebuie să Îi răsplătesc dragostea. Dumnezeu ne tratează ca fiind demni de respect și vorbește cu noi, niște oameni atât de umili, față în față. Mă ia de mână și mă învață. Cu gura Lui, mă hrănește. Trăiește cu mine și suferă cu mine. Chiar dacă mă mustră – ce pot să spun? A fi mustrat nu înseamnă și a fi înălțat de Dumnezeu? Sunt mustrat și, totuși, pot să văd dreptatea Lui. Nu pot fi lipsit de conștiință – trebuie să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Nu mă mai pot răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.” Poziția și statutul lui Dumnezeu nu sunt aceleași ca ale oamenilor – suferința Lui este aceeași și mâncarea și hainele Sale sunt aceleași; doar că toți oamenii Îl respectă, iar asta este singura diferență. Toate celelalte lucruri de care Se bucură El nu sunt cele de care se bucură și omul? Așadar, ce vă îndreptățește să Îi cereți lui Dumnezeu să vă trateze într-un anumit fel? Dumnezeu a îndurat atât de multă suferință și a făcut o lucrare atât de măreață, iar voi – care sunteți mai mici decât furnicile, mai mici decât gândacii – ați fost înălțați atât de mult astăzi. Așadar, dacă nu poți răsplăti dragostea lui Dumnezeu, unde este conștiința ta? Unii oameni spun din inimile lor: „De fiecare dată când mă gândesc să Îl părăsesc pe Dumnezeu, ochii mi se umplu de lacrimi și mă mustră conștiința. Sunt îndatorat lui Dumnezeu. Nu pot face asta. Nu Îl pot trata astfel. Dacă ar fi să mor și, murind, să dau slavă lucrării Lui, aș fi mai mult decât mulțumit. Altfel, chiar dacă aș trăi, nu m-aș simți împăcat.” Ascultați aceste cuvinte – ele descriu datoria pe care ar trebui să o îndeplinească o ființă creată. Dacă un om are întotdeauna această viziune în el, va fi senin și liniștit în sinea lui; va fi sigur de aceste lucruri. Vei spune: „Dumnezeu nu mă rănește, nu râde intenționat de mine și nu mă umilește. Deși vorbește cu o oarecare asprime și îmi străpunge inima, o face de dragul meu. Deși vorbește atât de aspru, El tot mă mântuiește și tot este atent la slăbiciunile mele. Nu folosește faptele ca să mă pedepsească. Cred că Dumnezeu este mântuirea.” Dacă ai cu adevărat viziunea aceasta, va fi puțin probabil să fugi. Conștiința ta nu te va lăsa să pleci, iar acuzele sale îți vor spune că nu ar trebui să Îl tratezi astfel pe Dumnezeu. Doar gândește-te; ai câștigat atât de mult har și ai auzit atât de multe dintre cuvintele Sale – e posibil să le fi ascultat degeaba? Indiferent cine fuge, tu nu o poți face. Alți oameni nu cred, dar tu trebuie să o faci. Alți oameni Îl abandonează pe Dumnezeu, dar tu trebuie să Îl susții și să aduci mărturie pentru El. Alții Îl ponegresc pe Dumnezeu, dar tu nu poți să o faci. Indiferent cât de aspru este Dumnezeu cu tine, tot trebuie să procedezi corect față de El. Ar trebui să Îi răsplătești dragostea și trebuie să ai conștiință, deoarece Dumnezeu este nevinovat. El deja a îndurat mari umilințe venind din cer pe pământ ca să lucreze în mijlocul omenirii. Este sfânt, fără nici urmă de murdărie. Venind într-un ținut al murdăriei, câte umilințe a suportat? El lucrează asupra voastră de dragul vostru. Dacă Îl tratezi fără conștiință, ar fi mai bine să mori înainte de vreme!

În prezent, celor mai mulți oameni le lipsește acest aspect al viziunii; ei categoric nu pot să pătrundă această lucrare și nu știu ce intenționează Dumnezeu să obțină în final cu aceasta. Mai ales cei confuzi – este ca și când ar fi intrat într-un labirint și s-ar fi rătăcit după câteva cotituri. Dacă le explici amănunțit scopul planului de gestionare al lui Dumnezeu, nu vor deveni pierduți în felul acesta. Mulți oameni nu-l pot pătrunde și cred că lucrarea lui Dumnezeu este menită să chinuie oamenii. Ei nu înțeleg înțelepciunea și minunăția lucrării Lui și faptul că lucrarea Sa este menită să dezvăluie marea Lui putere și, mai mult decât atât, să mântuiască omenirea. Ei nu văd nimic din toate acestea; văd doar dacă au vreo perspectivă, dacă vor putea să intre în ceruri. Ei spun: „Lucrarea lui Dumnezeu este mereu atât de indirectă; ar fi mai bine dacă ne-ai lăsa pur și simplu să-Ți vedem direct înțelepciunea. Nu ne chinui în felul acesta! Suntem prea lipsiți de calibru și nu Îți înțelegem intențiile. Ar fi minunat dacă ai vorbi și ai acționa direct. Vrei ca noi să ghicim, dar nu putem. Chiar ar fi mai bine dacă pur și simplu Te-ai grăbi și ne-ai permite să Îți vedem slava. Ce rost are să faci lucrurile atât de pe ocolite?” Ceea ce vă lipsește cel mai mult acum este conștiința. Să aveți mai multă conștiință. Deschideți larg ochii, ca să vedeți cine săvârșește cu adevărat etapele acestei lucrări. Nu trageți concluzii pripite. Acum, în cel mai bun caz, ai înțeles ceva din aspectul superficial al căii vieții pe care ar trebui să îl experimentezi. Mai este încă mult adevăr pe care trebuie să îl experimentezi, iar când va veni ziua în care vei putea să-l înțelegi pe deplin, nu vei mai vorbi astfel și nici nu te vei mai plânge. Nici nu te vei mai grăbi să definești lucrurile. Vei spune: „Dumnezeu este atât de înțelept, Dumnezeu este atât de sfânt, Dumnezeu este atât de puternic!”