de Xiaowei, oraşul Shanghai

Acum ceva vreme, cu toate că întotdeauna primeam inspiraţie şi beneficiu când una dintre surorile ce colabora cu mine împărtăşea iluminarea pe care o atingea când se hrănea din cuvântul lui Dumnezeu, în acelaşi timp aveam senzaţia stăruitoare că se lăuda. Atunci mă gândeam în sinea mea: „Dacă îi răspund acum, nu înseamnă că o încurajez? În felul acesta, nu o să par deci mai prejos decât ea?” Prin urmare, refuzam să vorbesc despre propriile-mi păreri la slujbă sau să comentez în legătură cu vreunul din gândurile pe care ea le împărtăşea. Odată, sora mea, primind unele revelaţii după ce se hrănise dintr-un anumit pasaj al cuvântului lui Dumnezeu, a simţit că este ceva în neregulă cu situaţia noastră şi m-a întrebat dacă sunt dispusă să dezbat împreună cu ea acel pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. De îndată ce mi-a pus întrebarea, toate acele gânduri şi sentimente de duşmănie au venit la suprafaţă: „Tu vrei decât să depui mărturie pentru tine însăţi, să ai un public căruia să îi predici. De ce aş dezbate împreună cu tine?” Am ajuns până şi să lipsesc de la o întrunire ca să nu fiu nevoită să o aud. După o vreme, am simţit o povară grea în inimă, am ştiut că ceva era greşit în situaţia mea dar nu am reuşit să mă gândesc la o cale potrivită de a-mi rezolva conflictul interior. Tot ce reuşeam să fac era să mă dedic întru totul sarcinilor mele, să mă hrănesc din cuvântul lui Dumnezeu şi să cânt imnurile religioase pentru a-mi distrage atenţia de la aceste sentimente negative. Totuşi, de fiecare dată când trebuia să înfrunt situaţia de faţă, aceeaşi stricăciune apărea în inima mea – situaţia devenea din ce în ce mai rea, nu mai bună – şi nu aveam nici cea mai mică idee ce să fac în această privinţă.

Câteva zile mai târziu am avut o confruntare cu sora în timpul slujbei. Aceasta a spus: „În ultima vreme ai fost foarte tăcută în timpul slujbei, ceva pare să fie în neregulă cu tine zilele acestea.” Am simţit vorbele acelea ca pe un pumn în stomac dar ca să nu mă fac de râs am negat că ar fi vreo problemă. La vremea respectivă, mi se păruse că sora fusese prea arogantă: părea că vorbeşte fără nicio consideraţie pentru demnitatea mea şi am avut senzaţia că mă privea de sus. Toate vechile gânduri meschine au năvălit din nou. Cu cât mă împotriveam mai mult, cu atât se întuneca mai mult spiritul meu; pierdusem contactul cu Dumnezeu. Simţindu-mă complet neajutorată, am îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu şi L-am rugat să mă lumineze privitor la situaţia mea actuală. În toiul rugăciunii, cuvântul lui Dumnezeu mi s-a arătat: „Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un joc sunt frivoli!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”). Mai târziu, am dat şi peste următorul pasaj: „Duhul Sfânt nu numai că lucrează în anumiți oameni care sunt folosiți de Dumnezeu, dar, și mai mult, El lucrează în biserică. El ar putea să lucreze în oricine. El poate lucra în tine în prezent și după ce tu ai experimentat, El va putea apoi lucra în altcineva. Grăbește-te să urmezi; cu cât urmezi mai îndeaproape lumina prezentă, cu atât viața ta se poate maturiza și crește mai mult. Indiferent despre ce fel de om ar putea fi vorba, atât timp cât Duhul Sfânt lucrează în el, asigură-te că-l urmezi. Primește experiențele sale prin prisma experiențelor tale și vei primi lucruri chiar mai mari. Făcând astfel vei progresa mai repede. Aceasta este calea desăvârșirii pentru om și o cale prin care viața crește. Poți ajunge la calea spre desăvârșire prin supunerea față de lucrarea Duhului Sfânt. Tu nu știi prin ce fel de persoană va lucra Dumnezeu pentru a te desăvârși, nici prin ce persoană, întâmplare sau lucru îți va permite El să intri în stăpânire și să capeți puțină înțelegere. Dacă ești în stare să mergi pe această cale dreaptă, aceasta arată că există o mare speranță pentru ca tu să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu ești în măsură să faci acest lucru, aceasta arată că viitorul tău este sumbru și lipsit de lumină” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”). Citind acest pasaj, am realizat dintr-o dată: în tot acest timp m-am împotrivit operei Duhului Sfânt! În toate aceste zile, sora mea a primit adeseori iluminarea venită hrănindu-se cu cuvântul lui Dumnezeu, şi-a luat asupra sa sarcina propriilor îndatoriri, cât şi a vieţii altora şi este fericită să îi sprijine şi să îi ajute pe ceilalţi; cu siguranţă Duhul Sfânt lucrează prin ea. Ar trebui să mă supun operei Duhului Sfânt şi să accept ajutorul ei, în schimb eu am luat-o drept o lăudăroasă, crezând că tot ceea ce voia era să demonstreze cât este ea de bună faţă de ceilalţi. În consecinţă, am respins revelaţiile ei şi am refuzat să comunic cu ea. Dumnezeu lucra prin intermediul surorii pentru a-mi arăta situaţia mea şi a mă ajuta iar eu nu făceam altceva decât să arunc cu resentimente şi prejudecăți şi să o iau drept duşmanul meu. La prima vedere, părea a fi doar un conflict între mine şi sora mea dar de fapt eu mă învrăjbeam împotriva lui Dumnezeu! Oare nu respingeam şi refuzam eu opera Duhului Sfânt? Cât de vicleană, de urâtă, de arogantă şi de încăpăţânată fusesem! Ca să îmi salvez reputaţia şi să îmi protejez statutul, am refuzat să mă pun deoparte pentru a primi ajutorul său şi chiar am respins, am evitat şi am emis judecăţi cu privire la comuniunea ei. Nici urmă de vreun pic de raţiune sau de omenie! În acel moment, am realizat că nu am trăit cu adevărat în ascultarea şi cu frica lui Dumnezeu, că nu am iubit adevărul şi am fost oarbă la preţioasa operă a Duhului Sfânt asupra surorii mele. În schimb, am pus statutul şi vanitatea mea mai presus de orice. Mai degrabă aş fi abandonat opera Duhului Sfânt decât să mă smeresc. Prin ce se deosebeau faptele mele de cele ale unor lideri religioşi care, pentru a-şi asigura renumele şi statutul, se împotriveau şi Îl osândeau pe Dumnezeu, chiar dacă ştiau că aceea era calea adevărului? Oare nu eram şi eu doar o altă fiinţă uşuratică ce, întocmai precum spusese Dumnezeu, vede opera Duhului Sfânt ca pe un joc? Privind în urmă, îmi dau seama că Duhul Sfânt nu numai că lucra prin sora mea, ci şi încerca să mă facă mai bună, să îmi deschidă ochii şi să mă facă să dobândesc ceva din toate acestea. Ce am făcut eu drept răsplată? Am fost arogantă şi îngâmfată şi am refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu clipă de clipă. Câte ocazii am pierdut de a mă desăvârşi, de a mă ilumina şi de a pătrunde multe sensuri ale adevărurilor! Ce nechibzuită am fost, ce nătângă!

În acel moment, am simţit şi mai multă ranchiună şi vinovăţie pentru tot ceea ce făcusem, aşa că m-am rugat Domnului: „Doamne, am fost oarbă, nechibzuită şi arogantă şi nu merit nicidecum lucrarea pe care ai împlinit-o asupra mea spre a fi mântuită de către Tine. Dumnezeule, Îţi mulţumesc pentru îndrumarea şi iluminarea Ta, pentru că mi-ai arătat neştiinţa şi absurditatea mea. Îţi promit că, de acum înainte, oricare dintre surorile şi fraţii mei ar comunica, atâta timp cât vorbesc în spiritul cuvântului lui Dumnezeu şi al voii lui Dumnezeu, voi asculta, mă voi supune şi voi accepta, căci aceasta este calea către creștere în viaţa mea şi un semn al binecuvântării Tale. Nu sunt supusă unei persoane anume ci mai degrabă tuturor lucrurilor benefice care sunt trimise de Tine. Este un mare noroc a accepta mântuirea Ta. Dacă vreodată nu mă voi supune sau mă voi răzvrăti împotriva Ta, Te rog să aduci pedeapsa Ta asupra mea.”