Răspuns: Toţi cei care cred în Domnul se gândesc: Domnul Isus ne-a izbăvit când a murit pe cruce, aşa că am fost iertaţi cu adevărat de toate păcatele. Domnul nu ne mai consideră păcătoşi. Am devenit neprihăniţi prin credinţă. Câtă vreme îndurăm până la capăt, vom fi mântuiţi. Când Domnul Se va întoarce, vom fi răpiţi și duși direct în Împărăţia cerurilor. Ei bine, acesta e adevărul? Dumnezeu a dat vreodată dovezi în cuvintele Sale care să susțină această afirmație? Dacă acest punct de vedere nu este în concordanță cu adevărul, care vor fi consecințele? Noi, cei care credem în Domnul, ar trebui să folosim cuvintele Lui ca fundament pentru toate lucrurile. Lucrul acesta este valabil mai ales atunci când vine vorba despre cum să privim întoarcerea Domnului. În niciun caz nu putem considera întoarcerea Lui pe baza teoriilor şi închipuirilor omului. Consecințele unui astfel de comportament sunt prea grave chiar şi numai când ne gândim la asta. Este la fel ca atunci când fariseii l-au răstignit pe Domnul Isus în timp ce așteptau să vină Mesia. Care ar fi rezultatul? Domnul Isus a încheiat lucrarea de răscumpărare a oamenilor. Lucrul acesta este adevărat, dar lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este încheiată? Asta înseamnă că noi toți, credincioșii în Domnul Isus, suntem îndreptăţiţi să fim răpiți și duși în Împărăţia cerurilor? Nimeni nu cunoaşte răspunsul la această întrebare. Dumnezeu a spus cândva: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). „Fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, putem fi siguri că cei care intră în Împărăţia cerurilor s-au eliberat de păcat și au fost purificați. Ei sunt cei care fac voia lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu și Îl prețuiesc. Deoarece Dumnezeu este sfânt, iar cei care intră în împărăţia cerurilor vor trăi împreună cu El, dacă nu am fost purificați, cum am putea fi îndreptăţiţi să intrăm în Împărăţia cerurilor?! Prin urmare, teoria noastră că noi, credincioșii, am fost iertați de păcat și putem intra în Împărăţia cerurilor este o înțelegere complet greşită a voii lui Dumnezeu. Ea îşi are originea în închipuirile oamenilor; este o teorie a oamenilor. Domnul Isus ne-a iertat de păcat; asta nu e o minciună. Totuşi, Domnul Isus n-a spus niciodată că noi am fost complet purificați prin această iertare și că acum suntem eligibili pentru a intra în Împărăţia cerurilor. Nimeni nu poate nega acest fapt. Atunci de ce toți credincioșii cred că toți cei care au fost iertaţi de păcat pot intra în Împărăţia cerurilor? Pe ce dovezi se bazează ei? Cum susțin ei această afirmație? Mulţi oameni spun că îşi fundamentează această credință pe cuvintele lui Pavel și ale celorlalți apostoli, așa cum este scris în Biblie. Ei bine, dați-mi voie să vă întreb, cuvintele lui Pavel și ale celorlalți apostoli reprezintă cuvintele Domnului Isus? Reprezintă ele cuvintele Duhului Sfânt? Cuvintele omului pot fi întâlnite în Biblie, dar oare asta înseamnă că sunt cuvintele lui Dumnezeu? Există un fapt pe care îl putem vedea clar în Biblie: Oamenii care sunt lăudați de Dumnezeu pot asculta cuvântul Lui și pot să se supună lucrării Lui. Ei sunt cei care urmează calea Lui, cei care pot moșteni ceea ce a promis Dumnezeu. Acesta e un fapt pe care nu-l poate tăgădui nimeni. Știm cu toții că, deși păcatele noastre, ale credincioșilor, au fost iertate, încă nu suntem purificații; încă ne împotrivim adesea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus clar: „Fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem fi siguri că nu toți cei ale căror păcate au fost iertate sunt eligibili să intre în Împărăţia cerurilor. Oamenii trebuie să fie purificați; ei trebuie să facă voia lui Dumnezeu înainte de a putea intra în Împărăţia cerulrilor. Acesta este un fapt incontestabil. Aparent, să înțelegi voia lui Dumnezeu nu este un lucru chiar aşa de simplu precum pare. Noi nu devenim purificați doar pentru că păcatele noastre au fost iertate. Mai întâi trebuie să obţinem realitatea adevărului şi să câştigăm lauda lui Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor. Dacă nu iubim adevărul și în realitate suntem sătui de el și chiar îl urâm, dacă urmărim doar răsplata și coroana, dar nu ne pasă de voia lui Dumnezeu, ca să nu spun că nu facem voia lui Dumnezeu, nu facem rău? Laudă Domnul un astfel de om? Dacă este așa, suntem exact la fel ca fariseii ipocriţi: chiar dacă am fost iertaţi de păcate, tot nu putem intra în Împărăția cerurilor. Acesta este un fapt incontestabil.

Să ne continuăm părtăşia! Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele. Ce „păcate” a iertat El? Ce fel de păcate mărturisim după ce începem să credem în Domnul? Principalele păcate pe care le mărturisim sunt păcatele cu fapta care încalcă legile, poruncile sau cuvintele lui Dumnezeu. Noi, oamenii, am încălcat legile și poruncile lui Dumnezeu și astfel ar trebui să fim condamnați și pedepsiți de Legea Lui. De aceea Domnul Isus a venit să facă lucrarea Lui de răscumpărare. Astfel, e suficient să ne rugăm Domnului Isus și să ne mărturisim și să ne pocăim de păcate, iar El ne va ierta. După aceasta, nu vom mai fi acuzaţi și pedepsiţi aşa cum cere Legea Sa. Dumnezeu nu ne va mai trata ca pe nişte păcătoși. Prin urmare, ne putem ruga direct lui Dumnezeu; putem striga către Dumnezeu și putem primi din belşug harul și adevărul Lui. Acesta este adevăratul sens al „mântuirii” despre care am vorbit adesea în Epoca Harului. Această „mântuire” nu are nimic de-a face cu purificarea și intrarea în Împărăția cerurilor. Ați putea spune că aceste două lucruri sunt separate, pentru că Domnul Isus nu a spus niciodată că toți cei care au fost mântuiți și iertați pot intra în Împărăția cerurilor. Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. […] Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic răspund foarte clar la această întrebare. Cum le-am auzit, le-am şi înţeles. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea Sa de răscumpărare pentru a ierta oamenii de păcat, făcându-i neprihăniți prin credință și mântuindu-i prin credință. Cu toate acestea, Domnul Isus nu a spus niciodată că oricine a fost iertat de păcatele sale poate intra în Împărăția cerurilor. Acest lucru se datorează faptului că Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele, dar El nu ne-a iertat niciodată firea satanică. Aroganța noastră interioară, egoismul, înșelăciunea, răul etc., adică însuşirile corupte ale noastre, rămân în continuare. Aceste lucruri sunt mai profunde decât păcatul. Ele sunt mult mai greu de rezolvat. Dacă firea satanică și coruptă, care sunt atât de împotrivitoare față de Dumnezeu, nu au fost rezolvate, nu putem decât să comitem mai multe păcate. Putem chiar să comitem păcate care sunt şi mai rele decât încălcarea Legii, adică cele mai condamnabile păcate. Cum de au putut fariseii să-L nesocotească și să se împotrivească Domnului Isus? Cum au putut să-L răstignească? Acest lucru dovedește că dacă firea satanică a omului nu a fost rezolvată, omul poate încă să păcătuiască, să se împotrivească lui Dumnezeu și să se lepede pe Dumnezeu.

Noi am crezut în Domnul în toți acești ani și am experimentat un singur lucru, şi anume că, deși păcatele noastre au fost iertate, încă nu putem să nu păcătuim cu regularitate. Încă minţim, înșelăm și folosim sofisme încercând să obţinem o reputaţie şi un statut social. Ne sustragem, chiar, de responsabilitate și îi punem pe alţii în situaţii neplăcute de dragul nostru. Când ne confruntăm cu dezastre naturale sau provocate de om, sau cu încercări și necazuri, Îl învinovățim pe Dumnezeu şi ne lepădăm de El. Când lucrarea lui Dumnezeu nu este în concordanță cu teoriile noastre, Îl negăm, Îl judecăm și ne împotrivim lui Dumnezeu. Deși credem în numele lui Dumnezeu, noi încă mai venerăm şi călcăm pe urmele unor oameni. Dacă deţinem anumite poziţii, ne preamărim singuri şi ne dăm ca exemplu, la fel ca preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii. Acționăm ca și cum noi suntem Dumnezeu pentru a încerca să-i facem pe oameni să ne venereze și să ne admire. Am ajuns să furăm şi să luăm pentru noi înşine jertfele aduse lui Dumnezeu. Devenim tot mai geloşi și urmăm propriile noastre plăceri și capricii ale trupului, ne lăsăm pradă emoţiilor noastre. Ne facem propriile noastre stindarde, ne formăm propriile grupuri și ne ridicăm mici împărăţii numai ale noastre. Toate acestea sunt fapte evidente. Putem vedea că dacă firea noastră satanică nu este rezolvată, nu vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor chiar dacă păcatele ne sunt iertate de un milion de ori. Faptul că putem încă să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu arată că noi aparținem încă Satanei, că suntem duşmanii lui Dumnezeu și vom fi cu siguranță condamnaţi și pedepsiţi de El. Este exact cum spune Biblia: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu” (Evrei 10:26-27). Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). După cum puteți vedea, noi am fost doar răscumpărați de Domnul Isus, dar încă trăim în firea noastră satanică, păcătuind frecvent și împotrivindu-ne lui Dumnezeu. Trebuie să experimentăm judecata și purificarea de către Dumnezeu în zilele de pe urmă ca să fim complet eliberați de păcat și să fim după inima lui Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor. De fapt, Domnul Isus a spus cândva: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Domnul S-a întors să ne pregătească un loc și, după ce ne-a pregătit un loc, El va reveni ca să ne primească. Într-adevăr, această „primire” se referă la planurile Lui de a ne naște din nou în zilele de pe urmă. Când Domnul va veni să-Şi facă lucrarea, El ne va duce înaintea tronului Său ca să fim judecați, purificați şi desăvârşiţi prin cuvintele lui Dumnezeu. El ne va face biruitori înainte ca dezastrele să se abată. Modul în care El ne primeşte este de fapt modul în care El ne va purifica și ne va face desăvârșiți. Acum, Domnul a venit pe pământ pentru a face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă. Am fost răpiți și duși înaintea tronului Său pentru a trăi împreună cu El. Nu se împlineşte complet prin asta profeția Domnului care vine să ne primească? După ce marile dezastre se vor fi sfârşit, Împărăția lui Hristos va fi înființată pe pământ. Toți cei care vor supraviețui şi se vor curăţi în timpul marilor dezastre vor avea un loc în împărăția cerurilor.

Unii spun, ucenici precum Pavel, că aceia care suferă și se sacrifică pentru Domnul nu sunt cu toții îndreptăţiţi să intre în Împărăția cerurilor? Este exact așa cum a spus Pavel cândva: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii” (2 Timotei 4:7-8). Mulţi oameni gândesc: Ei bine, Pavel a lucrat pentru Domnul și a moștenit coroana dreptății, aşadar atâta timp cât lucrăm ca Pavel, vom putea moșteni cu toţii coroana dreptății și vom intra în Împărăția cerurilor, nu-i așa? Acesta e adevărul? Aceste cuvinte pe care Pavel le-a rostit s-au bazat pe cuvântul lui Dumnezeu? A spus Domnul Isus vreodată că Pavel a primit răsplata și a moștenit coroana? A mărturisit Duhul Sfânt vreodată că Pavel a intrat în Împărăția cerurilor? Niciunul din lucrurile acestea n-a fost scris în Biblie. După cum puteți vedea, cuvintele lui Pavel nu sunt susținute de dovezi. Prin urmare, nu putem folosi cuvintele lui Pavel ca fundament pentru a intra în Împărăția cerurilor. Cât despre obținerea vieții veșnice și intrarea în Împărăția cerurilor, Domnul Isus a spus foarte clar, cândva: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Cuvintele Domnului Isus sunt foarte clare. Oamenii trebuie să renunţe la păcatele lor, să fie purificați și să facă voia lui Dumnezeu pentru a intra în Împărăția cerurilor. Dacă lucrează și se sacrifică doar prin zel, continuând să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, dacă ei nu pot urma calea lui Dumnezeu, atunci ei sunt făcători de rele; cu siguranță că nu vor putea intra în Împărăția cerurilor. Pavel, pe de altă parte, a spus că a luptat lupta cea bună, încheindu-şi alergarea și păstrându-şi credința că ar putea intra în Împărăția cerurilor și fi răsplătit. Nu este lucrul acesta în contradicţie evidentă cu ceea ce a spus Domnul Isus? Dacă ne luăm după Pavel, atâta timp cât lucrăm pentru Domnul, vom putea primi răsplata și intra în Împărăția cerurilor. Dacă aşa stau lucrurile, nu ar putea toți fariseii aceia evrei care călătoresc pe mare și pe pământ să răspândească Evanghelia în timp ce Îl nesocotesc şi se împotrivesc Domnului Isus să intre în Împărăţia cerurilor? Cei care predică și alungă demoni în numele Domnului, dar nu urmează calea lui Dumnezeu, nu sunt şi ei eligibili să intre în Împărăția cerurilor? Nu este prea absurd acest punct de vedere? De ce n-au fost niciodată fariseii în stare să câștige lauda Domnului Isus, indiferent ce-au făcut? Aceasta s-a întâmplat în principal pentru că ei răspândesc Evanghelia și îndură suferința în căutarea răsplăţii şi a foloaselor lor proprii. Dumnezeu este drept. Dumnezeu poate vedea în mințile și inimile oamenilor. De aceea, când Domnul Isus a făcut lucrarea Sa, aceştia au fost daţi în vileag. Ei au nesocotit cu fanatism și s-au împotrivit Domnului Isus ca să-şi apere pozițiile sociale şi privilegiile. Ei erau dușmanii Domnului Isus; ei L-au răstignit. Rezultatul final a fost că au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Acesta este un fapt foarte cunoscut.

Ce se întâmplă cu oamenii religioși în zilele de pe urmă? Mulți dintre acești oameni sunt la fel ca fariseii evrei. Deși au lucrat pentru Domnul, ei n-au făcut altceva decât să caute să obţină binecuvântări și răsplată; ei încearcă să obțină coroana și răsplata; ei nu practică cuvintele Domnului şi nu ascultă de Domnul. De aceea, când lucrează și se sacrifică, fac lucrul acesta după propriile lor capricii și dorințe. Ei se preamăresc singuri și mărturisesc despre ei înșiși ca să obţină reputaţie şi poziţii sociale. Ei formează facțiuni, își ridică propriile lor împărăţii. Chiar și după ce mulți dintre ei au lucrat întrucâtva și au îndurat unele suferințe, se bazează pe faptul că sunt vechi în credinţă, cerându-i de drept lui Dumnezeu un loc în Împărăția cerurilor. Cum pot oamenii aceştia, mai ales pastorii și bătrânii, să câștige slava lui Dumnezeu? Când sunt confruntaţi cu lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, nu numai că nu o acceptă, dar se împotrivesc cu fanatism şi Îl nesocotesc pe Dumnezeu Atotputernic ca să-și apere pozițiile şi privilegiile. Ei L-au răstignit pe Dumnezeu încă o dată. Ei i-au instigat firea lui Dumnezeu cu mult timp în urmă. Nu aşa s-a întâmplat? Încă nu înțelegem asta? Aceste fapte sunt suficiente pentru a dovedi că noi, cei care ne sacrificăm și lucrăm pentru Domnul, nu vom putea intra neapărat în Împărăția cerurilor. Noi, cei care credem în Domnul, dar nu practicăm cuvintele Lui sau nu urmăm poruncile Lui, nu suntem motivaţi de dragostea noastră față de Dumnezeu şi nici de dorința de a ne supune Lui; noi doar căutăm binecuvântări și să intrăm în cer. Noi Îl înșelăm și Îl exploatăm pe Dumnezeu. Indiferent de cât de multe facem, indiferent cât suferim, nu vom câștiga lauda lui Dumnezeu. Să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „La o privire superficială, ființele umane păreau să se agite constant în timp ce se epuizau întru totul și munceau pentru Dumnezeu, când, de fapt, evaluau în tainițele inimilor lor pasul următor pe care ar fi trebuit să-l facă pentru a câștiga binecuvântări sau a domni ca împărați. S-ar putea spune că, în timp ce inima omenească se bucura de Dumnezeu, în același timp, era calculată față de Dumnezeu. Omenirea, în asemenea condiții, primește cea mai profundă aversiune și scârbă din partea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu nu tolerează ca vreo ființă omenească să-L înșele sau să se folosească de El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Introducere). „Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai pe Dumnezeu, că L-ai urmat la bine și la rău și ai împărtășit cu El vremurile bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar să alergi pentru Dumnezeu și să te sacrifici pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de semnificații. Spui, de asemenea: «În orice caz, cred că Dumnezeu este drept, am suferit pentru El, am umblat pentru El, m-am dedicat Lui și am lucrat din greu, deși nu am primit recunoaștere; cu siguranță El Își va aminti de mine.» Este adevărat că Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este alterată de nicio impuritate: nu conține voință umană și nu este alterată de trup sau de negocieri umane. Toți cei care se revoltă și se opun și nu sunt în conformitate cu calea Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu este iertat și nimeni nu este cruțat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). „Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! […] Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că El este sfânt și drept. Dumnezeu nu va îngădui oamenilor necuraţi și corupți să intre în Împărăția Sa. Aceasta este din pricina firii drepte a lui Dumnezeu! Prin urmare, trebuie să experimentăm judecata și purificarea de către Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a obține adevărul, pentru a ne elibera de firea noastră coruptă și pentru a fi câştigaţi de Dumnezeu, ca să fim mântuiți și să intrăm în Împărăția cerurilor. Acesta este un fapt incontestabil.

bazat pe scenariul filmului Trezirea din vis