de Tian Ying, China

Am fost o credincioasă a Bisericii Patriotice din China. Când am început să particip la întruniri, pastorii ne spuneau adesea: „Frați și surori, este consemnat în Biblie că: «Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea» (Romani 10:10). Am fost justificați datorită credinței noastre și, deoarece credem în Isus, am fost mântuiți. Dacă am crede în orice altceva, atunci nu am fi mântuiți…” Am ținut minte mereu aceste cuvinte rostite de pastori. Ele mă încurajau în timp ce căutam cu înflăcărare și participam activ la întâlniri, așteptând ca Domnul să vină și să mă primească în Împărăția cerurilor. Mai târziu, în biserică au fost săvârșite o serie de fapte nelegiuite, prin urmare am ajuns să mă satur de întrunirile de acolo. Nu doar că pastorii erau dezbinați, fiecare încercând să se stabilească pe primul loc și să-și înființeze propria orânduire, ci, pe deasupra, predicile pastorilor trebuiau să se supună regulilor Departamentului Frontului Unit al Muncii (DFUM). DFUM nu le permitea pastorilor noștri să predice din Cartea Apocalipsa, de teamă că ar „provoca tulburări printre oameni”, astfel că aceștia nu predicau din Cartea Apocalipsa. Pastorii deseori predicau despre donații, spunând că, cu cât cineva donează mai mult, cu atât mai multe binecuvântări va primi de la Dumnezeu. Văzând biserica în aceste condiții, m-am simțit derutată: cum ajunsese biserica la așa ceva? Nu credeau pastorii în Domnul? De ce nu urmau cuvântul Domnului? De ce nu aveau nici urmă de venerație pentru Domnul? Din acel moment, nu am mai vrut să mă duc la întrunirile Bisericii Patriotice, pentru că am simțit că ei nu credeau cu adevărat în Dumnezeu și că erau păstori falși care pretindeau a crede în Dumnezeu pentru a obține banii câștigați cu greu de frați și surori.

În a doua jumătate a anului 1995, am părăsit biserica fără nicio ezitare și m-am alăturat unei biserici-de-casă (Biserica Sola Fide). La început, am crezut că predicile lor nu erau supuse restricțiilor guvernului național, iar ei chiar integrau Cartea Apocalipsei în predicile lor și discutau despre zilele de pe urmă, întoarcerea Domnului și așa mai departe. Prin urmare, simțeam că predicile lor erau mult mai bune decât ale pastorilor din Biserica Patriotică și că mă puteam bucura mai mult participând la întruniri aici în comparație cu întrunirile de la Biserica Patriotică – eram foarte fericită. Dar, după un timp, am descoperit că și aici, printre colegi, erau unii care se implicau în dispute pline de invidie și provocau dezbinare. Niciunii dintre frați și surori nu trăiau după cerințele Domnului și nu erau așa de iubitori cum fuseseră odată. Când am văzut că, de fapt, această biserică nu era deloc diferită de Biserica Patriotică, m-am simțit foarte dezamăgită, dar nici nu știam unde puteam să găsesc o biserică ce avea lucrarea Duhului Sfânt. Din lipsa unei opțiuni mai bune, tot ce am putut face a fost să rămân în cadrul Bisericii Sola Fide și am continuat să particip la întrunirile lor. Pastorii și predicatorii spuneau toți că „să fii mântuit o dată înseamnă să fii pe vecie mântuit” și că „atât timp cât înduri până la capăt, trudești și lucrezi pentru Domnul și păstrezi calea Domnului, vei putea intra în Împărăția cerurilor.” Așa că mă gândeam în sinea mea pe atunci: „Indiferent de ce li se întâmplă altor oameni, atâta vreme cât eu stărui în credința mea în Domnul Isus și nu mă abat de la calea Domnului, când Domnul Se întoarce, voi avea o șansă de a fi răpită în Împărăția cerurilor.”

Într-o clipită, era deja a doua jumătate a anului 1997, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu ajunsese deja la noi, iar biserica noastră fusese cuprinsă de tumult. Conducătorul Li ne-a spus: „În zilele noastre, s-a ivit un grup ce răspândește Fulgerul de la Răsărit, ei fură oi bune de la diferite confesiuni religioase și spun că Domnul Isus S-a întors deja și că îndeplinește o nouă etapă a lucrării. Domnul Isus a fost răstignit pe cruce pentru noi și a plătit deja cu prețul vieții Lui pentru a ne răscumpăra. Noi am fost deja mântuiți. Trebuie doar să îndurăm până la final, iar când Domnul Se întoarce, vom fi cu siguranță răpiți în Împărăția cerurilor. Așadar, trebuie să fim atenți și, categoric, nu putem să-i primim pe acești oameni de la Fulgerul de la Răsărit. Oricine îi primește va fi dat afară din biserică! Totodată, trebuie să vă asigurați că nu ascultați ceea ce au de zis și să nu le citiți cărțile…” Se părea că toți conlucrătorii de la toate nivelurile vorbeau despre lucrurile acestea cam la fiecare întrunire. După ce au auzit ce spuneau, frații și surorile au început, fără să-și dea seama, să se împotrivească Fulgerului de la Răsărit și să se păzească de ei. Eu am început să fiu chiar și mai atentă și mai precaută, de teamă că voi fi furată de Fulgerul de la Răsărit și îmi voi pierde astfel șansa de a intra în Împărăția cerurilor.

Cu toate acestea, noul an abia începuse în 1998 când, într-o zi, am dat pe neașteptate de cineva de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și am avut norocul de a asculta calea Fulgerului de la Răsărit pentru prima dată. În acea zi, sora mea mai mare m-a sunat și m-a invitat la ea acasă. O invitase să vină și pe Sora Hu din satul ei. Când m-a văzut, aceasta a zâmbit și a zis: „O, ce bine că ai venit! O rudă îndepărtată de-a mea, care crede în Domnul, e la mine în vizită. De ce nu ne adunăm toate laolaltă?” Am acceptat fericită. Nu după mult timp, Sora Hu s-a întors cu ruda ei. Când această soră ne-a văzut, ne-a salutat cu entuziasm. Deși nu o mai întâlnisem niciodată, am simțit un fel de apropiere față de ea. Ea a spus: „În zilele noastre, în biserică există o dezolare larg răspândită. Predicatorii nu au nimic proaspăt sau nou despre care să predice. La fiecare întrunire, când nu predică despre cum să se opună Fulgerului de la Răsărit, tot ce fac este să asculte casete și să cânte imnuri. Asta-i tot ce se întâmplă la întruniri. Colegii se angajează în discuții pline de invidie și se sfădesc și uneltesc, toți sunt extrem de neprihăniți de sine și nimeni nu ascultă de altcineva. Frații și surorile sunt negativiști și slabi și și-au pierdut credința și iubirea. Mulți L-au părăsit pe Domnul pentru a se întoarce în lume ca să facă bani.” Adânc înăuntrul meu simțeam la fel, și, dând din cap aprobator, i-am zis surorii: „Așa este și în biserica mea. Înainte, în fiecare loc de întrunire, aveam 20-30 de oameni la întâlnirile noastre lunare, dar acum sunt doar câțiva vârstnici, și chiar și predicatorii s-au dus în lume pentru a face bani! Nu mai există nicio bucurie pe care să o simți la întruniri.” Sora a încuviințat din cap și mi-a zis: „Această situație nu mai este doar la anumite biserici, ci este un fenomen larg răspândit în lumea religioasă. Asta arată că lucrarea Duhului Sfânt nu mai e de găsit în biserică, și astfel, sunt săvârșite tot timpul fapte nelegiuite – acesta este un semn al întoarcerii Domnului. Este întocmai ca la sfârșitul Epocii Legii, când templul devenise un loc de vândut șepteluri și de schimbat bani. Asta era deoarece Dumnezeu încetase deja să-Și împlinească lucrarea în templu și, în schimb, Se întrupase ca Domnul Isus pentru a îndeplini un nou stadiu al lucrării în afara templului.” Am ascultat atentă, încuviințând din când în când. Sora a continuat zicând: „Soră, în Luca 17:24-26 se zice: «Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului.» Cum interpretezi tu aceste rânduri din Scriptură?” M-am gândit serios la ele pentru un timp, și, cu un zâmbet stânjenit, am zis: „Soră, nu vorbesc aceste rânduri din Scriptură despre venirea Domnului?” Sora mi-a răspuns: „Aceste rânduri din Scriptură discută venirea Domnului. Totuși, ele nu vorbesc despre venirea Domnului Isus în acele vremuri străvechi. Mai degrabă, ele se referă la întoarcerea Domnului în zilele de pe urmă, fiindcă aici Domnul profețește foarte clar despre ce se va întâmpla când El Se întoarce în zilele de pe urmă. Soră, în momentul de față, credința credincioșilor din biserică s-a răcit, ei sunt negativiști și slabi. Asta deoarece Dumnezeu S-a întrupat încă o dată pentru a îndeplini o nouă etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu a avansat, iar oricine nu urmează noua lucrare a lui Dumnezeu va pierde lucrarea Duhului Sfânt.” Cum am auzit-o pe soră zicând că Domnul Isus S-a întors deja, am ghicit imediat că aparținea Fulgerului de la Răsărit și, dintr-o dată, inima mi s-a prăbușit. Zâmbetul de pe față mi-a dispărut în timp ce cuvintele conducătorilor mei, care izolaseră biserica, mi s-au ivit de îndată în minte: „Să crezi în Isus înseamnă să fii mântuit, să fii mântuit o dată înseamnă să fii mântuit pe vecie!… Să nu-i primiți pe cei de la Fulgerul de la Răsărit!…” Pe când mă gândeam la aceste cuvinte ale conducătorilor mei, am vrut să mă reped înapoi acasă. Dar, când mi-a trecut prin minte această idee, Domnul m-a luminat, făcându-mă să-mi amintesc o strofă dintr-un imn: „Isus este refugiul nostru, când ai necazuri, ascunde-te cu El, când tu și Domnul sunteți împreună, de ce să-ți fie teamă?” „Asta este!”, m-am gândit. „Dacă Îl am pe Domnul de partea mea, atunci de ce să mă tem? Lucrurile de care mă tem nu vin de la Dumnezeu, ele vin de la Satana.” Tocmai atunci, sora a zis: „Dacă cineva are întrebări, vă rog, împărtășiți-le. Cuvântul lui Dumnezeu va putea să rezolve toate problemele și dificultățile pe care le avem.” Când am auzit-o pe soră zicând asta, m-am gândit în sinea mea: “S-ar putea să nu fii în stare să-mi răspunzi la întrebări! Trebuie să aflu acum ce anume predică de fapt Fulgerul de la Răsărit și cum a fost capabil să fure atât de multe oi bune.”

Pe când mă gândeam la asta, am hotărât să fiu directă și să iau inițiativa și am spus: „Conducătorii noștri spun mereu că Domnul Isus a fost crucificat pentru noi și că El a plătit deja cu prețul vieții Lui pentru a ne răscumpăra, astfel că am fost deja mântuiți. Este consemnat în Scriptură: «Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea» (Romani 10:10). Dacă am fost mântuiți o dată, am fost mântuiți pe vecie și, atât timp cât rezistăm până la final, când Domnul Se întoarce, vom fi cu siguranță răpiți în Împărăția cerurilor. Aceasta este promisiunea pe care ne-a făcut-o Domnul. Așadar, nu avem nevoie să acceptăm nicio altă nouă lucrare îndeplinită de Dumnezeu.”

Sora a zâmbit și mi-a zis: „Mulți credincioși consideră că Domnul Isus a fost răstignit pentru noi și că, din moment ce El a plătit cu prețul vieții Lui pentru a ne răscumpăra, am fost mântuiți. Oamenii cred că a fi mântuit o dată înseamnă a fi mântuit pe vecie, că tot ceea ce trebuie să facem este să rezistăm până la final, iar apoi, când Domnul Se întoarce, vom fi cu siguranță răpiți în Împărăția cerurilor, și că nu trebuie să acceptăm nicio lucrare nouă îndeplinită de Dumnezeu. Dar este acest mod de a gândi cu adevărat corect? Se conformează cu adevărat voii Domnului? De fapt, această idee că «a fi mântuit o dată înseamnă a fi mântuit pe vecie, iar când Domnul Se întoarce, noi vom fi răpiți în Împărăția cerurilor» reprezintă doar o noțiune și o închipuire a omului și, pur și simplu, nu este conformă celor spuse de Domnul. Domnul Isus nu a zis nici măcar o dată că cei ce au fost mântuiți de credința lor pot intra în Împărăția cerurilor, dimpotrivă, El a zis: «Ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Să fii mântuit și să faci voia Tatălui care este în ceruri nu înseamnă același lucru. Când vorbim de a fi mântuiți de credința noastră, acest «a fi mântuiți» se referă la a fi iertați de păcatele noastre. Adică, dacă cineva trebuia condamnat la moarte conform legii, dar apoi venea înaintea Domnului și se căia, primind mântuirea Domnului, atunci Domnul îi ierta păcatele, iar acea persoană se elibera de condamnarea legii și nu avea să mai fie condamnată la moarte conform legii. Aceasta este adevărata semnificație a faptului de a fi mântuit. Dar a fi mântuit nu înseamnă că acea persoană a fost izbăvită de păcat și a fost curățită. Noi toți am experimentat acest lucru în mod profund. Chiar dacă noi credem în Domnul de mulți ani și Îi mărturisim Domnului păcatele noastre și ne căim deseori și, totodată, ne bucurăm de bucuria și pacea de a fi iertați de păcate, tot comitem deseori involuntar păcate și suntem legați de păcatele noastre. Așa stau lucrurile. De exemplu, firile noastre corupte, cum ar fi aroganța, viclenia, egoismul, lăcomia, răutatea și așa mai departe, continuă încă să existe; noi încă ne bucurăm să urmăm tendințele lumii, să urmăm bogăția, faima și plăcerile trupului, și râvnim la plăceri păcătoase. Pentru a ne proteja interesele personale, suntem în stare, de asemenea, să spunem minciuni și să-i amăgim pe alții adeseori. Astfel, a fi mântuit nu înseamnă a fi atins mântuirea completă. Acesta este adevărul. Este consemnat în Scriptură: «Fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!» (Leviticul 11:45). Dumnezeu este sfânt, așadar, ar îngădui El ca cei ce păcătuiesc des și I se împotrivesc lui Dumnezeu să pătrundă în Împărăția cerurilor? Dacă tu crezi că acei care au fost mântuiți de credința lor pot să intre în Împărăția cerurilor, atunci de ce Domnul Isus spune următoarele cuvinte? «Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune limpede: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!”» (Matei 7:21-23). De ce se spune că, atunci când Domnul Se va întoarce, El va separa caprele de oi și grâul de neghină? Prin urmare, este complet de neconceput să spui că cei ce au fost mântuiți de credința lor pot intra în Împărăția cerurilor. Este complet contrar cuvintelor Domnului Isus și sfidează cuvintele Domnului! Așadar, dacă nu primim cuvântul Domnului și nu credem în el, ci, dimpotrivă, ne agățăm de sofismele răspândite de către pastori și prezbiteri și ne bazăm pe propriile noastre noțiuni și închipuiri pentru a crede în Dumnezeu, atunci nu vom reuși niciodată să îndeplinim cerințele Domnului și nu vom reuși niciodată să fim răpiți în Împărăția cerurilor.”

Am chibzuit la cuvintele surorii și am simțit că ceea ce spusese avea mult sens, astfel că am stat acolo ascultând în tăcere. Sora a continuat spunând: „Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit deja misterul faptului de a fi mântuit și de a dobândi mântuirea deplină, așa că haideți să aruncăm o privire la cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și să vedem ce are El de spus despre asta. Dumnezeu Atotputernic zice: «La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). «Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. […] Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […] mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). «Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”).

Sora și-a continuat apoi părtășia: „Din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că fiecare etapă a lucrării îndeplinite de Dumnezeu este îndeplinită în concordanță cu nevoile coruptei rase umane. La sfârșitul Epocii Legii, omul devenea tot mai corupt de Satana și săvârșea tot mai multe păcate. Omul încălcase legile lui Iahve și era în pericol de a fi ucis cu pietre și de a fi ars de focurile cerurilor. Dumnezeu iubește omenirea. El S-a întrupat pentru a deveni asemănarea trupului păcătos și a fost pironit pe cruce pentru a-l răscumpăra pe om de păcat. Astfel, atât timp cât noi credem în Domnul Isus, vom fi mântuiți, iar Domnul nu Își va aminti păcatele noastre. Noi putem să venim direct înaintea lui Dumnezeu, să ne rugăm Lui și să ne bucurăm de abundența de har dăruită de El. Dar, cu toate că am fost răscumpărați, asta nu dovedește că suntem fără de păcat. Noi, rasa umană, am fost corupți de Satana timp de mii de ani, iar otrava Satanei a prins rădăcini adânci în noi – a devenit viața noastră și a devenit natura noastră. Suntem controlați de naturile noastre satanice, cum ar fi îngâmfarea și aroganța, viclenia și necinstea, egoismul și sfidarea, lăcomia și răul. Suntem în continuare în stare să mințim des, să înșelăm, să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Aceasta este cauza faptului că trăim în cercul vicios al săvârșirii păcatelor și apoi al mărturisii lor. Astfel, pe baza nevoilor stricatei rase umane și a planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii, Dumnezeu a venit să îndeplinească o nouă etapă a lucrării în zilele de pe urmă, să îl judece și să îl mustre pe om pentru a-l curăți și a-i schimba firea stricată, iar în final, Dumnezeu îi va călăuzi în Împărăția Lui pe cei care au dobândit mântuirea deplină și care au fost desăvârșiți. Dacă noi tot ne agățăm de noțiunea că «să fii mântuit o dată înseamnă să fii mântuit pe vecie» și refuzăm să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, atunci otrava Satanei care este în sângele nostru nu va fi curățită niciodată, nu vom putea obține niciodată mântuirea deplină a lui Dumnezeu și nici nu se va pune problema să fim ridicați în Împărăția cerurilor. Aceste consecințe sunt foarte grave. Astfel, acum, în aceste zile de pe urmă, doar lăsând în urmă Epoca Harului și acceptând lucrarea judecății din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, omul va fi complet curățit, va obține mântuirea deplină lui Dumnezeu și se va îndrepta spre o bună destinație.”

Pe când ascultam părtășia surorii, îmi spuneam în sinea mea: „Da, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt atât de practice. În ultimii câțiva ani, oare nu am trăit neîncetat o viață în care săvârșeam păcate ziua și le mărturiseam noaptea? Într-adevăr, doar ni s-au iertat păcatele datorită credinței în Domnul, dar natura noastră păcătoasă încă există. Noi putem încă să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Domnul este sfânt, deci cum pot cei care păcătuiesc des și care se împotrivesc Lui să fie răpiți în Împărăția cerurilor? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au lămurit aceste chestiuni care mă apăsaseră greu atât de mulți ani. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic chiar conțin adevăruri pe care să le căutăm. Cumva Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat Domnul reîntors? Chiar trebuie să cercetez asta cum se cuvine.”

Am început treptat să scap de precauțiile pe care le aveam în privința surorii, dar, chiar când mă gândeam să cercetez chestiunile pe care le discutasem, o bătaie sonoră și insistentă a venit brusc dinspre ușă. Sora Hu s-a grăbit să deschidă ușa și pastorul meu a năvălit în cameră. S-a uitat la mine, apoi s-a uitat la sora care răspândea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic, după care mi-a zis cu un ton de uimire și mânie: „Ce faci aici? Nu ți-am zis să nu umbli să asculți predicile străinilor? Cum ai putut totuși să dai fuga aici și să le asculți? Du-te imediat acasă, și-altă dată nu le mai asculta. Dacă vei fi înșelată, atunci va fi prea târziu să regreți!” După ce pastorul a terminat să mă muștruluiască, s-a întors să o amenințe pe soră: „Iar voi, oamenii care răspândiți Fulgerul de la Răsărit, nu faceți altceva decât să veniți la biserica noastră și să ne furați turma! Pleacă de îndată! Dacă nu pleci, nu voi mai fi atât de politicos!” Să-l văd pe pastor tratând-o astfel pe soră m-a făcut să mă simt destul de dezgustată, așa că i-am zis: „Pastore, această soră tocmai a avut câteva lucruri cu adevărat bune de spus, iar ceea ce spune este conform Bibliei. Simt că este chiar foarte posibil ca Dumnezeu Atotputernic să fie Domnul reîntors. De ce nu o asculți, iar apoi putem decide. În afară de asta, nu spune Biblia: «Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri!» (Evrei 13:2)? Noi, cei ce credem în Domnul, se cuvine să arătăm o oarecare compasiune, nu putem să tratăm oamenii așa. Nu este împotriva învățăturilor Domnului să o dai afară pe această soră așa?” Atunci pastorul a țipat la mine: „Ce înțelegi tu? Noi, cei ce credem în Isus, am fost deja mântuiți. N-avem nevoie să fim mântuiți din nou! Au venit aici să ne fure turma, deci nu trebuie să le primim!” În acest moment, sora care răspândise Evanghelia a zâmbit și a zis: „Noi toți așteptăm întoarcerea Domnului, de ce nu putem să ne așezăm și să stăm de vorbă? Dacă ratăm întoarcerea Domnului, vom regreta foarte mult…” Fără să aștepte ca sora să isprăvească de vorbit, pastorul a început să o împingă afară, spunând: „Ajunge cât ai vorbit! Oricât de bine ai vorbi, eu tot nu te voi asculta! Pleacă imediat!” Și, deodată, pastorul a mers atât de departe încât să o împingă, să tragă de ea și să o înjure pe soră ca să o dea afară din casă. După ce sora a plecat, pastorul s-a uitat la mine și m-a amenințat, spunând: „Grăbește-te înapoi acasă. De acum înainte, nu mai ai voie să ții legătura cu oamenii din Fulgerul de la Răsărit. Altfel, vei fi dată afară din biserică, iar dacă se întâmplă acest lucru, nu vei avea niciodată șansa să primești lauda lui Dumnezeu și să intri în Împărăția cerurilor.” Deoarece deja auzisem părtășia surorii, înțelesesem că lucrarea Domnului Isus fusese aceea de răscumpărare, iar nu de purificare a omului, și că doar atunci când Domnul Se întoarce pentru a-Și îndeplini lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, El va curăți și va mântui pe deplin omul. Fără a accepta lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, firile stricate ale omului nu vor fi schimbate, iar el nu va putea să dobândească mântuirea deplină a lui Dumnezeu și să pătrundă în Împărăția cerurilor. Prin urmare, cuvintele pastorului nu au avut cine știe ce efect asupra mea, așa că am lăsat să treacă de la mine și m-am prefăcut că încuviințez, după care m-am întors acasă.

După ce m-am întors acasă, m-am tot gândit la părtășia făcută de soră și m-am gândit în sinea mea: „Ceea ce spunea acea soră este întru totul în acord cu Biblia. Chiar a fost fără temei din partea mea să cred că «să fii mântuit o dată înseamnă să fii mântuit pe vecie»!” M-am gândit la toți anii în care am crezut în Domnul și mi-am dat seama că am trăit mereu în starea în care comiteam păcate și apoi le mărturiseam, dar nu am fost niciodată în stare să rezolv această problemă și am trecut personal prin multă suferință. Am simțit că, dacă voi continua să cred în felul acesta, în cele din urmă nu voi reuși să dobândesc lauda lui Dumnezeu. După ce am ascultat părtășia surorii, am devenit chiar mai sigură că, dacă oamenii care cred în Domnul vor să obțină mântuirea deplină și să pătrundă în Împărăția cerurilor, atunci chiar trebuie să accepte lucrarea care judecă și curăță omul îndeplinită de Domnul Isus întors. Așa că m-am întrebat: ce este cu adevărat lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic? Și cum îl curăță și îl schimbă Dumnezeu Atotputernic pe om? Pe când cugetam la aceste lucruri, răsfoiam Biblia, până ce am văzut un pasaj unde Domnul Isus spune: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). De asemenea, am văzut că Biblia spune: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). Când am citit asta, am simțit că mă trezisem în sfârșit dintr-un vis: așa cum s-a dovedit, Domnul Isus a profețit demult că în zilele de pe urmă Dumnezeu va exprima mai mult din adevăr și va îndeplini o nouă etapă a lucrării. Nu ar fi oare acesta Dumnezeu Atotputernic venind să îndeplinească lucrarea judecării și curățirii omului? „Vai!”, m-am gândit, dacă pastorul nu ar fi venit și nu m-ar fi tulburat astfel astăzi, aș fi putut continua să ascult cu multă atenție despre calea lui Dumnezeu Atotputernic. Înainte, am ascultat întotdeauna ce spuneau pastorii și prezbiterii, dar niciodată nu am căutat și cercetat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Doar am făcut orice spuneau pastorii și bătrânii. Numai astăzi mi-am dat seama că nu am avut niciun loc pentru Domnul în inima mea. Cât despre cercetarea mea în legătură cu întoarcerea Domnului, nu am căutat voia Domnului, ci am ascultat în schimb de cuvintele pastorilor și prezbiterilor. Ce nesăbuită am fost! Aceia dintre noi care cred în Domnul ar trebui să Îl preamărească, și trebuie să căutăm activ urmele pașilor lui Dumnezeu în ceea ce privește întoarcerea Domnului, fiindcă doar astfel ne vom conforma voii lui Dumnezeu. Astăzi am văzut că acțiunile pastorului pur și simplu nu sunt conforme cu voia lui Dumnezeu. Nu mai pot asculta efectiv orbește ceea ce spun ei, ci trebuie să caut și să cercetez calea lui Dumnezeu Atotputernic.

Primul lucru în dimineața zilei următoare, am decis să mă duc acasă la sora Hu și să o caut pe sora care răspândise Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic pentru a ne putea continua părtășia. Spre surprinderea mea, chiar înainte să ies pe ușă, sora Hu a adus-o pe soră la mine acasă. Aceasta a fost cu adevărat călăuzirea Domnului. Mai întâi, ea m-a întrebat cu îngrijorare dacă am fost sau nu hărțuită de pastor cu o zi înainte și am răspuns foarte hotărâtă: „Nu, după părtășia de ieri, m-am întors aici și m-am gândit meticulos la tot și am realizat că nu putem fi curățiți doar crezând în Domnul Isus. Natura noastră stricată încă există, și, cu aceasta, noi nu vom putea obține mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Mai mult, am și citit un pasaj din Biblie care profețește într-adevăr că Domnul Se va întoarce pentru a-Și îndeplini lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Lucrul pe care vreau acum să-l știu cel mai mult este la ce se referă de fapt lucrarea de judecată pe care urmează să o înfăptuiască Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și cum îl va curăți și îl va schimba pe om lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic?”

Sora mi-a zis încântată: „Slavă lui Dumnezeu! Această întrebare pe care ai pus-o este într-adevăr crucială, pentru că are de-a face cu subiectul important dacă a noastră credință în Dumnezeu ne va permite cu adevărat să obținem mântuirea deplină și să pătrundem în Împărăția cerurilor. Să ne uităm mai întâi la ce spune cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu spune: «Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Și exprima firea, în primul rând prin pedeapsă și judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică și, astfel, Își va atinge scopul de a-l cuceri și de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). «Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve în toate locurile și la cuvintele de dojenire pe care Isus le-a adresat fariseilor. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos când judecă omul în zilele de pe urmă. În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).”

După ce a citit cuvântul lui Dumnezeu, sora a continuat părtășia spunând: „Din cuvântul lui Dumnezeu, înțelegem că, în timpul lucrării de judecată din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic folosește multe aspecte ale adevărului pentru a demasca și a cerceta minuțios omul; El folosește cuvinte pentru a dezvălui esența coruptă a omului și adevărul despre stricăciunea omului, pentru a judeca natura noastră satanică ce I se opune lui Dumnezeu și Îl trădează pe Dumnezeu și pentru a curăți tot felul de stricăciuni care sălășluiesc în noi. Exemple de asemenea stricăciuni reprezintă faptul că suntem plini de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu sau ne luăm propriile concepții drept adevăr când examinăm lucrarea lui Dumnezeu, astfel că noi Îl judecăm pe Dumnezeu, Îl condamnăm și ne împotrivim Lui după bunul plac. Alt exemplu este că, deși credem în Dumnezeu, nu suntem cu nimic diferiți de necredincioși: noi toți căutăm faima și gloria și suntem dispuși să plătim orice preț pentru asta, dar nici măcar o singură persoană nu trăiește pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. De asemenea, noi privim multe lucruri din perspective incompatibile cu Dumnezeu, cum ar fi credința noastră că, atât timp cât credem în Domnul, vom fi mântuiți și că, atunci când vine Domnul, vom fi răpiți în Împărăția cerurilor, când de fapt Dumnezeu spune că doar urmând voia lui Dumnezeu va putea omul să pătrundă în Împărăția cerurilor. Acestea sunt doar câteva exemple ale corupției care sălășluiește în noi. Prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, aceste firi stricate, aceste viziuni și moduri eronate de a gândi și regulile de viață ale Satanei vor fi curățite și transformate, iar noi vom ajunge să ascultăm cu adevărat de Dumnezeu. În același timp, prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, vom ajunge și să recunoaștem că firea dreaptă a lui Dumnezeu este intolerantă la ofensa omului, vom afla ce fel de persoană Îi este pe plac lui Dumnezeu, ce fel de persoană disprețuiește Dumnezeu, vom ajunge să înțelegem intenția lui Dumnezeu de a mântui omul, vom avea venerație față de Dumnezeu, vom ști cum să căutăm adevărul și să ne îndeplinim corespunzător datoriile pentru a obține lauda lui Dumnezeu. Prin experimentarea și practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem multe adevăruri. De exemplu, aflăm ce înseamnă să ai credință în Dumnezeu, ce înseamnă să obții cu adevărat mântuirea, ce înseamnă să asculți de Dumnezeu și să-L iubești și ce înseamnă să urmezi voia lui Dumnezeu și așa mai departe. Firile noastre stricate se vor schimba toate în proporții diferite, iar perspectivele asupra vieții și valorile noastre vor fi, de asemenea, transformate. Aceasta este lucrarea de judecată și de mustrare pe care Dumnezeu o îndeplinește asupra noastră și se poate spune, de asemenea, că este mântuirea dragostei lui Dumnezeu. Astfel, doar primind judecata înaintea tronului lui Hristos al zilelor de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic – reușim să câștigăm adevărul, și doar atunci putem să ne eliberăm de păcat, să fim curățiți și să obținem mântuirea deplină. Soră, poți să înțelegi această părtășie?”

Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin părtășiile surorii, am ajuns să înțeleg lucrarea și voia lui Dumnezeu. Am dat din cap în semn de aprobare, simțindu-mă adânc mișcată, și am zis: „Slavă lui Dumnezeu! Prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțeleg că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește adevărul cuvântului Său pentru a îndeplini lucrarea de judecare și curățire a omului. Căutările mele trecute au fost atât de vagi și nerealiste. Acum înțeleg că, doar prin acceptarea lucrării de judecată și mustrare din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, omul va putea să fie curățit de către Dumnezeu, să obțină mântuirea deplină și să pătrundă în Împărăția cerurilor. Dumnezeu Atotputernic e Domnul Isus reîntors! Sunt gata să accept lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât firea mea stricată să se poată schimba într-o zi, cât de curând.” După ce m-a ascultat spunând asta, sora a zâmbit fericită și I-a adus neîncetat mulțumiri lui Dumnezeu.

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au eliberat de noțiunile pe care le nutream în mintea mea și mi-au arătat calea de a mă lepăda de firea mea stricată și a fi curățită. Am simțit că direcția și scopul meu în urmărirea mântuirii depline erau acum clare, iar spiritul meu era strălucitor, statornic și eliberat. Uitându-mă afară pe fereastră, am observat că cerul era deosebit de senin și însorit în ziua aceea. Am îngenuncheat la pământ și m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Îți aduc mulțumire! Să fiu atât de norocoasă încât să întâmpin reîntoarcerea Ta și să fiu martoră la arătarea Ta în timpul vieții mele este o mare binecuvântare. Dar sunt oarbă și ignorantă, pentru că am crezut zvonurile care erau răspândite de pastori și prezbiteri, m-am agățat de noțiunile și închipuirile mele și aproape mi-am pierdut mântuirea veșnică! O, Dumnezeule, sunt atât de ignorantă și amorțită! Sunt dornică să mă căiesc și prețuiesc această oportunitate extrem de rară de a obține mântuirea deplină. Sunt dornică, de asemenea, să aduc mai mulți frați și mai multe surori în prezența Ta, astfel încât și ei să obțină mântuirea Ta! Amin!”