Fragmentul 72

Cei care au rolul de conducători nu ar trebui să acorde prea multă atenție lucrării sau să se concentreze mereu asupra propriului statut și nici nu ar trebui să stabilească standarde înalte pentru ei înșiși, iar apoi să se gândească la toate metodele posibile pentru a rezolva problemele tuturor, astfel încât toată lumea să știe: „Eu sunt conducătorul, am această poziție, acest statut și am, de asemenea, această calitate, această capacitate. Și întrucât te pot conduce, pot și să am grijă de tine.” Este supărător faptul că ei sunt în stare să rostească astfel de cuvinte. De ce este supărător? Dacă direcția ta este incorectă și dacă nu ai principii în gestionarea treburilor, atunci tot ceea ce faci va fi greșit și va produce abateri. Dacă motivația ta este eronată, tot ceea ce faci va fi greșit. Concentrează-te pe căutarea adevărului, pe înțelegerea acestuia, pe înțelegerea esenței adevărului din viziuni și pe stăpânirea acestui aspect al principiilor – acest lucru este corect. Atât timp cât nu depășești aceste limite atunci când ți se întâmplă ceva sau când te confrunți cu probleme, vei putea să îi ajuți pe alții și să le rezolvi dificultățile, iar tu vei fi un conducător competent. Totuși, dacă înțelegi doar câteva doctrine și dacă ți le însușești numai pe ele, atunci ascultă mai multe predici și stăpânește mai multe cuvinte și slove pentru a putea conduce, căci, dacă oferi doar câteva doctrine, cuvinte și slove atunci când încerci să rezolvi problemele cuiva și, până la urmă nu rezolvi niciuna dintre ele, atunci nu ai calitatea de a fi conducător și ești doar o formă fără fond. Ce fel de conducător este acesta? (Un conducător fals.) Acesta este un conducător fals. Tu nu ești capabil să realizezi lucrarea propriu-zisă. Chiar dacă nimeni nu dă în vileag și nu raportează un conducător fals, viața aleșilor lui Dumnezeu în biserică nu va progresa, problemele se vor acumula, iar conducătorul fals va trebui să își asume vina și va fi obligat să se retragă. Dacă ești un conducător fals, atunci, indiferent cât de înaltă este poziția ta, tot un conducător fals ești. Acum, dacă poți sau nu realiza lucrarea propriu-zisă și dacă ești sau nu un conducător fals, nu sunt cele mai importante lucruri. Așadar, care este cel mai important lucru? Trebuie să te grăbești acum să urmărești adevărul și să te concentrezi să intri în viață. Odată ce ai intrat în viață, ți-ai schimbat firea, ai înțeles voia lui Dumnezeu și ești capabil să-ți rezolvi propriile stări greșite, îți va fi ușor să rezolvi problemele altora. De îndată ce vei înțelege adevărul și vei intra în realitatea sa, îți va mai fi teamă că nu poți rezolva problemele celorlalți? Nu va trebui să te îngrijorezi cu privire la capacitatea ta de a conduce bine. Dacă deții realitatea adevărului, vei putea în mod firesc să îți faci bine datoria și să rezolvi problemele existente. Trebuie să înțelegi acest lucru pe deplin. Dacă nu înțelegi în profunzime și îți dorești mereu să-ți protejezi statutul de conducător și să-ți stabilești o imagine bună în inimile aleșilor lui Dumnezeu, atunci intenția ta este greșită și, astfel, firește că vei fi dezonorat și vei eșua. Dacă ești o persoană care iubește adevărul și care se concentrează asupra propriei intrări în viață, dacă renunți la ambițiile, dorințele și căutările tale umane greșite și nu ești constrâns de aceste lucruri, atunci vei putea urmări adevărul și, în timp, vei ajunge să înțelegi în mod firesc fiecare aspect al adevărului. În acest fel, vei fi în elementul tău atunci când vine vorba de a-i ajuta pe alții și nu vei avea nicio dificultate în a face acest lucru. Prin urmare, nu ar trebui să-ți protejezi statutul. Acesta este o formă fără fond. Este inutil. Nu îți va aduce niciun beneficiu și, de asemenea, nu te va ajuta să înțelegi adevărul. Ba mai mult, te poate determina să săvârșești multe erori și te poate face să o iei pe căi greșite. Pentru omenirea coruptă, statutul este o capcană, dar nimeni nu poate evita acest obstacol; toți trebuie să treacă prin el, depinde doar de modul în care îl abordezi. Dacă îl abordezi folosind mijloace umane, nu vei putea să te stăpânești sau să te lepezi de sine. Acest lucru poate fi rezolvat doar cu ajutorul adevărului. Adevărul poate rezolva această dificultate. Dacă poți căuta adevărul, poți rezolva această problemă de la rădăcină. Dacă nu poți folosi adevărul pentru a rezolva această dificultate, dacă doar te înfrânezi și te răzvrătești împotriva lucrurilor – răzvrătindu-te împotriva gândurilor, metodelor, ideilor tale și mereu făcând în acest fel – ce metodă este aceasta? Aceasta este o abordare negativă și pasivă. Trebuie să folosești metode pozitive pentru a o rezolva, adică trebuie să o rezolvi cu ajutorul adevărului și să înțelegi această chestiune în profunzime. Mai întâi, analizează diferitele metode pe care le folosesc acei antihriști și falși conducători pentru a căuta să dobândească renume, profit și statut și să-și justifice vanitatea și mândria. După ce le vei vedea clar, vei crede: „O, vai, cât de rușinos, cât de stânjenitor! Oare folosesc și eu aceste metode?” Apoi, vei începe să reflectezi asupra ta și, în curând, îți vei da seama: „O, vai, și eu folosesc multe dintre aceste metode, nu sunt atât de diferit de acești antihriști și conducători falși”. Vei avea anumite remușcări în inima ta și vei spune: „Nu pot continua să-mi protejez statutul și să afișez această nerușinare”, luând hotărârea de a învăța o lecție. Nu te mai preocupa dacă ceilalți te apreciază sau nu, câte probleme poți rezolva pentru alți oameni, dacă cineva te ascultă sau nu, sau câți oameni au un loc pentru tine în inima lor. Dacă astfel de chestiuni sunt mereu în inima ta, vei fi distras și afectat și vei avea mai puțin timp pentru a urmări adevărul. Tu ți-ai folosit energia limitată și timpul prețios urmărindu-ți ambițiile și dorințele de a avea renume, profit și statut. Drept urmare, nu ai obținut adevărul și viața. Deși ai obținut statutul, iar ambițiile și dorințele tale au fost satisfsăcute, nu ai intrat în viață și ai pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Care va fi finalul acestei situații? Vei fi alungat și pedepsit. De ce se va întâmpla acest lucru? Pentru că ai ales calea greșită. Dacă ai ajuns la nivelul lui Pavel, atunci vei fi pedepsit în cele din urmă. Dar dacă nu ai ajuns la nivelul lui Pavel și dacă te întorci din drum la timp, atunci mai există loc de răscumpărare și speranță de mântuire.

Indiferent de problemele pe care le au credincioșii în Dumnezeu, fie că este vorba de goana după statut, renume, profit și bogăție, fie de satisfacerea ambițiilor și dorințelor personale, în orice caz, toate problemele trebuie rezolvate prin urmărirea adevărului. Nicio problemă nu poate ocoli adevărul. Nicio problemă nu este separată de adevăr. De îndată ce o persoană se îndepărtează de adevăr în credința sa în Dumnezeu, credința sa devine goală. Nu are rost să urmărească altceva. Unii oameni se mulțumesc doar să îndeplinească îndatoriri impresionante și mărețe, făcându-i pe alții să îi admire și să îi invidieze. Este util acest lucru? Acesta nu este scopul tău suprem, nu este nici răsplata ta finală și, cu siguranță, nu este menirea ta. Deci, indiferent de datoria pe care o îndeplinești, aceasta este doar temporară, nu este veșnică. Aceasta nu este o distincție pe care ți-a conferit-o Dumnezeu, nici o răsplată pe care El ți-a dat-o. În cele din urmă, dacă oamenii pot să obțină mântuirea nu depinde de ce datorie îndeplinesc, ci de faptul dacă pot să înțeleagă și să dobândească adevărul și dacă poate, în final, să se supună cu desăvârșire lui Dumnezeu, să se lase în voia rânduielii Sale, să nu țină cont deloc de viitorul și destinul lor și să devină o ființă creată calificată. Dumnezeu este drept și sfânt și acestea sunt standardele pe care le folosește El pentru a măsura întreaga omenire. Aceste standarde sunt imuabile, iar tu trebuie să-ți amintești lucrul acesta. Întipărește-ți aceste standarde în minte și nu te gândi, în niciun moment, să găsești vreo altă cale, să cauți vreun lucru ireal. Cerințele și standardele pe care Dumnezeu le are pentru toți cei care vor să atingă mântuirea sunt veșnic neschimbătoare. Ele rămân aceleași, indiferent cine ești. Poți să obții mântuirea numai crezând în Dumnezeu conform cerințelor și standardelor Sale. Dacă găsești altă cale de-a căuta lucruri care sunt vagi și îți imaginezi că vei reuși din noroc, ești o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl trădează și categoric vei fi blestemat și pedepsit de Dumnezeu.

Fragmentul 73

Pentru ca liderii și lucrătorii să își îndeplinească cum se cuvine îndatoririle și să facă bine lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o, trebuie mai întâi să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să nu se concentreze asupra dimensiunii sau volumului lucrării lor. Ar trebui în schimb să își concentreze atenția asupra întrebării dacă au intrat sau nu în viață și dacă și-au schimbat firile. Asta este ceea ce le cere Dumnezeu liderilor și lucrătorilor. Acum înțelegeți cu adevărat schimbările firii cuiva? Ce înseamnă o schimbare a firii? Sunteți capabili să discerneți o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii? Ce stări pot fi considerate schimbări în viața-fire a cuiva și ce stări sunt doar schimbări în comportamentul exterior? Care este diferența dintre o schimbare în comportamentul exterior al cuiva și o schimbare în viață interioară a cuiva? Puteți face diferența? Vedeți pe cineva cu o inimă entuziastă, care se precipită și își sacrifică timpul pentru biserică și spuneți: „Firea lui s-a schimbat!” Vedeți pe cineva care își abandonează familia sau slujba și spuneți: „Firea ei s-a schimbat!” Credeți că dacă firea nu i s-ar fi schimbat, nu ar fi fost în stare de un asemenea sacrificiu. Așa văd majoritatea dintre voi lucrurile, dar este corectă această perspectivă? Unii oameni sunt chiar mai absurzi; când văd pe cineva care și-a abandonat familia sau slujba, ei spun: „Această persoană Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu!” Astăzi, spuneți că această persoană Îl iubește pe Dumnezeu, mâine spuneți că altcineva Îl iubește pe Dumnezeu. Dacă vedeți pe cineva care predică la nesfârșit, spuneți: „Această persoană Îl cunoaște pe Dumnezeu. A dobândit adevărul. Dacă nu L-ar cunoaște pe Dumnezeu, ar putea avea atâtea de spus?” Nu așa vedeți lucrurile? Cu adevărat, acesta este modul în care majoritatea dintre voi vedeți oamenii și lucrurile. Întotdeauna îi onorați pe alții cu coroane și îi măguliți. Astăzi încoronați pe cineva pentru că Îl iubește pe Dumnezeu, mâine încoronați pe altcineva pentru că Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Îi este loial lui Dumnezeu. Sunteți „experți” în încoronarea altora. În fiecare zi, îi onorați pe alții cu coroane și îi măguliți, iar asta le face rău, și totuși vă simțiți mândri că faceți asta. Când îi lăudați pe alții în acest fel, îi faceți să devină aroganți. Cei care sunt lăudați astfel se gândesc în sinea lor: „M-am schimbat, pot primi o coroană, sunt sigur că voi intra în Împărăția Cerurilor!” Mai rău, sunt unele persoane, asemenea lui Pavel, care vorbesc mereu despre cât de mult au suferit și despre cât de mult au depus mărturie. Se laudă singuri și vorbesc conform propriilor concepții și preferințe, fără să țină cont câtuși de puțin de voia lui Dumnezeu. Ei le spun celorlalți să-i imite, chiar dacă este clar că ei nu și-au schimbat firile și, prin urmare, cei care cred în Dumnezeu, dar nu au discernământ – și mai ales cei care li se închină – sunt afectați și duși pe căi greșite. Aceștia nu au pornit încă pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, ci doar se sacrifică și suferă pentru Dumnezeu din zel. Ei au fost doar arestați și întemnițați fără să trădeze nimic sau să devină un Iuda – și astfel cred că au rămas fermi în mărturia lor și că au dobândit calitățile necesare pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Ei tratează această mică experiență ca pe o mărturie și se mândresc cu ea pretutindeni. Oare nu se dau mari ca să îi inducă în eroare pe oameni? Mulți depun o astfel de „mărturie” și câți oameni au fost prost îndrumați? Nu este absurd ca astfel de oameni să fie tratați ca biruitori? Știi cum îi vede Dumnezeu pe oameni? Îți este clar ce este mai exact un biruitor? Depunerea unei mărturii false în acest mod atrage blestemul lui Dumnezeu. Câte fapte rele ați comis în același fel? Voi nu puteți da viață altora și nici nu puteți diseca stările altora. Puteți doar să încoronați alți oameni și, prin urmare, să îi duceți spre pierzare. Nu știi că o persoană coruptă nu poate rezista laudelor? Dacă nimeni nu îi laudă, sunt incredibil de mândri, cu nasul pe sus. Dar nu mor ei mai repede dacă oamenii îi laudă? Voi nu știți ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu, să-L cunoști pe Dumnezeu, să te sacrifici sincer pentru El. Voi nu înțelegeți niciunul dintre aceste lucruri. Vă uitați la aparențele lucrurilor și apoi îi judecați pe ceilalți, oferindu-le coroane și măgulindu-i; astfel îndrumați prost și le faceți rău multor oameni – și faceți asta adeseori. După ce au fost lăudați de voi în acest fel, mulți oameni au luat-o pe căi greșite și au căzut. Chiar dacă se ridică din nou, totuși au întârziat mult în progresul lor în viață și au suferit deja pierderi. Acum, cei mai mulți nu sunt încă pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu și nu pot urmări adevărul, cunoscându-se doar puțin pe ei înșiși. Dacă sunt lăudați astfel, ei vor deveni mulțumiți de sine, se vor complăcea și vor rămâne blocați în felul lor de a fi, simțind că sunt deja pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu și că dețin o mică parte din adevărurile-realități. Ei vor deveni îndrăzneți în discursul lor, mustrând oamenii din biserică și purtându-se ca niște tirani. Nu cumva tu le faci rău oamenilor și îi duci spre pierzanie lucrând astfel? Ce fel de persoană Îl iubește pe Dumnezeu? Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să fie ca Petru, trebuie să fie desăvârșiți și trebuie să Îl urmeze pe Dumnezeu până la capătul drumului pentru a dobândi dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu observă adâncul inimilor oamenilor și numai Dumnezeu poate concluziona cine Îl iubește. Nu este ușor pentru oameni să vadă acest lucru în mod clar, deci cum pot ei să dea verdicte asupra altora? Numai Dumnezeu știe care sunt oamenii care Îl iubesc cu adevărat. Chiar dacă au o inimă iubitoare de Dumnezeu, nu îndrăznesc să spună despre ei înșiși că sunt oameni iubitori de Dumnezeu. Dumnezeu a spus că Petru a fost o persoană iubitoare de Dumnezeu, dar Petru însuși nu a spus niciodată asta despre sine. Așadar, este iubirea de Dumnezeu ceva cu care cineva se poate lăuda cu ușurință? A-L iubi pe Dumnezeu este datoria omului, așa că este lipsit de rațiune să începi să te lauzi de îndată ce inima ta cuprinde puțină dragoste pentru Dumnezeu. Și mai lipsit de rațiune este dacă tu însuți nu ești o persoană iubitoare de Dumnezeu, dar totuși îi lauzi pe alții pentru că sunt așa. Este o nebunie să faci asta. Numai Dumnezeu știe cine este o persoană iubitoare de Dumnezeu și poate spune cine este astfel. Dacă aceste cuvinte ies din gura unei persoane, aceasta adoptă o poziție greșită. Tu Îi iei locul lui Dumnezeu, aplaudând oamenii și măgulindu-i – în numele cui faci asta? Dumnezeu cu siguranță nu îi măgulește pe oameni și nici nu îi aplaudă. După ce Petru a fost făcut desăvârșit, Dumnezeu nu l-a dat drept exemplu până când nu a săvârșit lucrarea din zilele de pe urmă. Atunci, nu a rostit niciodată față de alții aceste cuvinte: „Petru Îl iubește pe Dumnezeu.” El a rostit aceste cuvinte doar atunci când a împlinit această etapă a lucrării, dându-l drept exemplu și model celor care cunosc din experiență judecata lui Dumnezeu și caută să Îl iubească în zilele de pe urmă. Tot ceea ce face Dumnezeu are un sens. Cât de absurd este ca oamenii să spună după bunul plac că cineva este o persoană iubitoare de Dumnezeu! E prea strigător la cer. În primul rând, acești oameni adoptă o poziție greșită. În al doilea rând, acesta nu este un lucru asupra căruia oamenii pot da verdicte. Ce înseamnă să-i măgulești pe alții? Înseamnă să-i induci în eroare, să-i păcălești și să le faci rău. În al treilea rând, în ceea ce privește efectul său obiectiv, un astfel de comportament nu numai că nu este capabil să-i conducă pe alții pe calea cea dreaptă, dar le tulbură intrarea în viață și le provoacă pierderi în viață. Dacă tu spui mereu că cineva Îl iubește pe Dumnezeu, este capabil să renunțe la lucruri și Îi este loial lui Dumnezeu, atunci, nu va imita toată lumea acțiunile sale exterioare? Nu numai că nu i-ai condus pe alții pe calea cea dreaptă, dar i-ai determinat pe cei mai mulți oameni să se concentreze asupra acțiunilor exterioare, astfel încât să se bazeze doar pe aceste practici exterioare pentru a primi în schimb coroane, urmând inconștient calea lui Pavel. Nu a avut oare acest efect? Atunci când tu rostești aceste cuvinte, conștientizezi aceste probleme? Ce poziție adopți? Ce rol joci? Care este efectul obiectiv al cuvintelor tale? Pe ce drum îi îndrumă acest lucru în cele din urmă pe ceilalți? În ce măsură provoacă rău? Există consecințe grave atunci când oamenii lucrează în acest mod.

Unii lideri și lucrători din cadrul bisericii nu pot vorbi despre experiența lor și nu pot depune mărturie, nici nu pot folosi adevărul pentru a rezolva problemele. Ei întotdeauna depun mărturie despre cum au suferit, cum au acceptat să fie emondați, cum nu au devenit negativi în ciuda numeroaselor supărări pe care le-au suferit și cum au continuat să-și îndeplinească îndatoririle. La fel ca Pavel, ei întotdeauna depun mărturie pentru ei înșiși, impunându-se și făcându-i pe aleșii lui Dumnezeu să-i admire, să-i prețuiască și să-i privească cu admirație. În plus, atunci când asemenea oameni văd pe cineva care poate rosti bine cuvintele și doctrinele și care poate predica, ei îi măgulesc, îi laudă și îi aplaudă pe acei lideri și lucrători care sunt precum Pavel și, în acest fel, îi fac pe ceilalți să îi adore. Ei nu numai că nu reușesc să îndeplinească bine lucrarea de udare și aprovizionare, ci se implică și în unele lucrări distructive și tulburătoare, care îi determină pe alții să ia calea lui Pavel. În tot acest timp, ei cred în mod eronat despre ei înșiși că sunt lideri buni și capabili și vor să fie răsplătiți de Dumnezeu. Nu este aceasta starea în care se află cei mai mulți dintre voi? Având în vedere metoda voastră actuală de a acorda atenție doar cuvintelor și doctrinelor, mustrând neîncetat oamenii, îi puteți conduce pe calea cea dreaptă? Care este calea pe care îi poate conduce această atitudine în cele din urmă? Nu îi va conduce oare pe toți pe calea lui Pavel? Văd că așa stau lucrurile, nu este o exagerare. Se poate spune că voi sunteți cu toții lideri asemenea lui Pavel, îndrumând oamenii pe calea lui Pavel. Mai vreți vreun fel de coroană? Veți fi norocoși dacă nu veți fi condamnați. Dacă luăm în considerare acțiunile voastre, voi toți ați devenit oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu, slujindu-L pe Dumnezeu, dar împotrivindu-vă lui Dumnezeu, și ați devenit experți în perturbarea lucrării Lui. Dacă veți continua pe o astfel de cale, veți fi în cele din urmă păstori falși, lucrători falși, conducători falși și antihriști. Acum este perioada de pregătire pentru Împărăție. Dacă nu depuneți efort pentru adevăr și vă concentrați doar asupra lucrării, veți lua, fără să vreți, calea lui Pavel. Mai mult, veți aduce cu voi un grup de oameni care sunt ca Pavel. Nu veți deveni atunci o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu și Îi perturbă lucrarea? Așadar, dacă o persoană care Îl slujește pe Dumnezeu nu poate depune mărturie pentru El sau nu-i poate conduce pe aleșii Săi pe calea cea dreaptă, atunci acea persoană I se împotrivește lui Dumnezeu. Există doar aceste două căi. Calea lui Petru înseamnă a urmări adevărul și, în cele din urmă, a avea succes în credință. Calea lui Pavel înseamnă a nu urmări adevărul și a te strădui doar pentru binecuvântări și recompense. Este o cale a eșecului. Astăzi, cei care merg pe calea de succes a lui Petru sunt prea puțini, în timp ce prea mulți merg pe calea lui Pavel, a eșecului. Dacă aceia dintre voi care slujesc ca lideri și lucrători nu urmăresc adevărul de la început până la sfârșit, veți deveni cu toții falși lideri și falși lucrători și veți fi cu toții antihriști și oameni răi care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă de acum înainte intrați pe calea cea dreaptă și urmați cu adevărat calea lui Petru, atunci, încă puteți deveni buni lideri și lucrători pe care Dumnezeu îi aprobă. Dacă voi nu căutați să fiți desăvârșiți și să intrați în realitatea cuvântului lui Dumnezeu, atunci sunteți în pericol. Având în vedere nesăbuința și ignoranța voastră, experiența voastră superficială și insuficientă, statura voastră mică și lipsa voastră de maturitate, singurul lucru care poate fi făcut este să am mai multă părtășie pe tema adevărului cu voi, pentru a vă face să înțelegeți, dar obținerea adevărului depinde de căutarea voastră personală. Pentru că zilele noastre sunt cu mult diferite de vremea lui Petru și Pavel. În acele zile, Isus nu săvârșise încă lucrarea de judecată omului, de mustrare a omului sau de schimbare a firii omului. Astăzi, Dumnezeu întrupat a afirmat adevărul în mod atât de transparent. Dacă oamenii încă mai iau calea lui Pavel, aceasta arată că abilitatea lor de a înțelege este defectuoasă și mai arată că, la fel ca Pavel, au un caracter prea rău și o fire prea arogantă. Acea epocă era diferită de cea de astăzi, iar contextul era diferit. Astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu este atât de strălucitor și atât de clar; este ca și cum Și-a întins mâna pentru a te învăța și a te îndruma, așa că nu ai scuză dacă încă o mai iei pe calea greșită. În plus, astăzi există cele două arhetipuri ale lui Petru și Pavel, unul pozitiv și unul negativ, unul este un exemplu, iar celălalt un avertisment. Dacă tu mergi pe calea greșită, înseamnă că ai făcut alegerea greșită și ești foarte rău. Nu ai pe cine să dai vina decât pe tine însuți. Numai cel care deține adevărul-realitate îi poate îndruma pe alții să intre în adevărul-realitate, dar cel căruia îi lipsește adevărul-realitate nu poate decât să îi ducă pe ceilalți pe căi greșite.

Fragmentul 75

În activitatea lor, conducătorii de biserică și lucrătorii trebuie să fie atenți la două principii: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în deplină conformitate cu principiile stipulate de rânduielile de lucru, fără să încalce vreodată acele principii și fără să-și întemeieze munca pe orice și-ar putea închipui sau pe oricare dintre propriile idei. În tot ceea ce fac, ei ar trebui să dea dovadă de grijă pentru lucrarea bisericii și să pună întotdeauna pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Încă un lucru – iar acesta este cel mai important – e că în toate lucrurile, ei trebuie să se concentreze pe a urmări călăuzirea Duhului Sfânt și a face totul conformându-se strict cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt încă în stare să se împotrivească călăuzirii Duhului Sfânt sau dacă se iau cu încăpățânare după propriile idei și fac lucrurile după propria închipuire, atunci acțiunile lor vor constitui o împotrivire cât se poate de gravă față de Dumnezeu. Să-și întoarcă spatele, de repetate ori, luminării și călăuzirii Duhului Sfânt nu va duce decât la un impas. Dacă pierd lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu vor putea să lucreze; și, chiar dacă reușesc să lucreze cumva, nu vor realiza nimic. Acestea sunt cele două principii esențiale care trebuie respectate în timp ce lucrează: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în concordanță exactă cu rânduielile de la cel de mai sus, precum și să acționeze în conformitate cu principiile stabilite de cel de mai sus; iar celălalt este să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt înăuntrul lor. Odată ce aceste două principii sunt înțelese, nu vor fi atât de predispuși să facă greșeli în lucrarea lor. Experiența voastră în înfăptuirea lucrării bisericii este încă limitată, iar când lucrați, este extrem de denaturată de propriile idei. Câteodată, s-ar putea să nu înțelegeți luminarea sau călăuzirea dinăuntrul vostru care vine de la Duhul Sfânt; alte dăți, păreți că o înțelegeți, dar e probabil să o ignorați. Mereu vă închipuiți sau deduceți într-o manieră umană, acționând cum considerați adecvat, fără niciun fel de grijă pentru intențiile Duhului Sfânt. Vă vedeți de lucrarea voastră doar conform propriilor idei, punând deoparte orice luminare de la Duhul Sfânt. Astfel de situații au loc frecvent. Călăuzirea lăuntrică de la Duhul Sfânt nu este transcendentală; de fapt, este foarte normală. Adică, în adâncul inimii tale, simți că acest mod de a acționa este potrivit și că este modul cel mai bun. De fapt, acest gând este destul de clar; nu a fost rezultatul cugetării și, câteodată, nu înțelegi pe deplin de ce ar trebui să te comporți așa. Deseori, aceasta nu este altceva decât luminarea de la Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea persoanelor cu experiență. Duhul Sfânt te îndrumă să faci ceea ce este cel mai potrivit. Nu este ceva la care te gândești, ci mai degrabă este un sentiment din inima ta care te face să-ți dai seama că acesta este cel mai bun mod de a proceda și îți place să procedezi astfel fără să știi de ce. Acest lucru poate veni de la Duhul Sfânt. Ideile proprii izvorăsc adesea din gândire și chibzuire și toate sunt denaturate de voința proprie; oamenii se gândesc mereu la ce beneficiu și avantaj este pentru ei; fiecare acțiune pe care oamenii decid să o facă implică aceste lucruri. Totuși, îndrumarea de la Duhul Sfânt nu cuprinde nicicum asemenea denaturări. Este necesar să fii foarte atent la îndrumarea sau luminarea de la Duhul Sfânt; mai ales în chestiunile esențiale, trebuie să fii atent ca să le înțelegi. Oamenii cărora le place să își folosească mintea și să acționeze în funcție de propriile idei sunt cei mai predispuși să rateze o asemenea îndrumare sau luminare. Conducătorii și lucrătorii potriviți sunt oameni care au lucrarea Duhului Sfânt, care sunt atenți la lucrarea Duhului Sfânt în orice moment, care ascultă de Duhul Sfânt, au o inimă temătoare de Dumnezeu, nu neglijează voia lui Dumnezeu și urmăresc neosteniți adevărul. Ca să Îl mulțumești pe Dumnezeu și să fii martor pentru El în mod corespunzător, ar trebui să reflectezi deseori asupra motivelor și denaturărilor pe care le ai când îți îndeplinești datoria, iar apoi să încerci să vezi cât de mult din conținutul lucrării este motivat de ideile umane, cât provine din luminarea Duhului Sfânt și cât respectă cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie, în mod constant și în toate împrejurările, să reflectezi dacă faptele și cuvintele tale sunt în conformitate cu adevărul. Practicând des astfel, vei ajunge pe drumul corect al slujirii lui Dumnezeu. Este necesar să deții adevărurile-realitate ca să ajungi să Îl slujești pe Dumnezeu într-un fel care este în conformitate cu intențiile Lui. Doar după ce au înțeles adevărul, au oamenii abilitatea de a discerne și de a recunoaște ce apare din ideile lor și ce apare din motivele umane. Pot să recunoască impuritățile umane, precum și ce înseamnă să acționeze conform adevărului. Abia după ce pot discerne, poate fi sigur că sunt capabili să pună în practică adevărul și să fie pe deplin în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Fără a înțelege adevărul, este imposibil ca oamenii să practice discernământul. O persoană confuză ar putea să creadă toată viața în Dumnezeu fără să știe ce înseamnă să i se dezvăluie propria corupție sau ce înseamnă să I se împotrivească lui Dumnezeu, deoarece nu înțelege adevărul; acel gând nici măcar nu există în mintea sa. Adevărul este inaccesibil oamenilor de calibru prea mic; indiferent cum ai avea părtășie cu ei despre adevăr, aceștia tot nu înțeleg. Asemenea oameni sunt confuzi. În credința lor, oamenii confuzi nu pot mărturisi pentru Dumnezeu; ei pot doar să facă unele servicii. Dacă liderii și lucrătorii trebuie să își îndeplinească bine îndatoririle, atunci calibrul lor nu poate să fie prea rău. Cel puțin, ei trebuie să înțeleagă lucrurile spirituale și să priceapă lucrurile într-o manieră pură, pentru a putea înțelege cu ușurință adevărul și a practica adevărul. Experiența unor oameni este prea superficială, așa că uneori au abateri în înțelegerea lor asupra adevărului, iar apoi sunt predispuși să facă greșeli. Când au abateri în înțelegerea lor, nu sunt la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există abateri în înțelegerea oamenilor, este probabil ca aceștia să urmeze reguli, iar atunci când urmează reguli, este ușor să greșească și nu se ridică la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există abateri în înțelegere, este, de asemenea, ușor să fii înșelat și folosit de antihriști. Prin urmare, abaterile în înțelegere pot duce la multe greșeli. Drept urmare, nu numai că nu își vor îndeplini bine îndatoririle, ci se pot și rătăci cu ușurință, ceea ce dăunează intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Ce valoare are cineva care își face datoria în acest fel? Acea persoană a devenit pur și simplu cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. În plus, trebuie învățate lecții din aceste eșecuri. Pentru a îndeplini lucrarea pe care o încredințează Dumnezeu, este necesar ca liderii și lucrătorii să înțeleagă aceste două principii: trebuie să adere cu strictețe la rânduielile de lucru ale celui de mai sus în îndeplinirea datoriei și trebuie să acorde atenție și să se supună oricărei îndrumări din partea Duhului Sfânt, conform cuvântului lui Dumnezeu. Doar când aceste două principii sunt înțelese, lucrarea ta poate fi eficientă, iar Dumnezeu va fi mulțumit.

Fragmentul 76

În biserică, ce fel de persoană este cea mai arogantă? Cum se manifestă aroganța acelor persoane? În ce chestiuni este cea mai evidentă aroganța lor? Aveți discernământ în acest sens? Cei mai aroganți oameni din cadrul bisericii sunt de fapt cei răi și antihriștii. Aroganța lor o depășește cu mult pe cea a oamenilor normali, până în punctul de a fi lipsiți de rațiune. În ce aspecte este cel mai ușor de observat acest lucru? Atunci când aceștia sunt emondați și tratați, firea lor arogantă este expusă cel mai clar. Indiferent de amploarea faptelor rele ale acestor antihriști, dacă cineva îi tratează, ei se vor înfuria și vor spune: „Cine ești tu să mă critici și să îmi dai lecții? Câți oameni poți conduce? Poți să ții predici? Poți să ai părtășie despre adevăr? Dacă ai prelua rolul meu, nu ai fi la fel de bun ca mine!” Cum vi se pare acest lucru? Au ei cea mai mică atitudine de acceptare a adevărului? Dacă abordați în acest fel faptul de a fi emondați și tratați, vor fi probleme. Acest lucru dovedește că nu dețineți deloc adevărul-realitate și că viața-fire nu vi s-a schimbat deloc. Poate o persoană bătrână și profund coruptă ca aceasta să fie conducător sau lucrător? Poate ea să îndeplinească datoria de a-L sluji pe Dumnezeu? Sigur că nu, deoarece astfel de oameni nu sunt nici măcar calificați să fie conducători sau lucrători. Pentru a fi conducător sau lucrător trebuie să ai cel puțin o oarecare experiență autentică, să înțelegi unele adevăruri, să deții unele realități și să ai cel mai elementar nivel de ascultare, ceea ce înseamnă că, cel puțin, trebuie să fii capabil să accepți să fii emondat și tratat – doar acest tip de persoană este în măsură să fie conducător sau lucrător. Dacă cineva nu deține deloc adevărul-realitate și încă se ceartă și se împotrivește atunci când este emondat și tratat și nu acceptă deloc adevărul, ce credeți că se va întâmpla dacă o astfel de persoană Îl slujește pe Dumnezeu? Nu există nicio îndoială că se va împotrivi lui Dumnezeu; nu va practica adevărul, indiferent de tipul de lucrare pe care o desfășoară și cu atât mai puțin nu va gestiona lucrurile în conformitate cu principiile. Prin urmare, dacă oamenii care nu dețin deloc adevărul-realitate își asumă rolurile de conducători sau lucrători, ei sigur vor merge pe calea antihristului și se vor împotrivi lui Dumnezeu. De ce mulți conducători și lucrători sunt dați în vileag după ce și-au îndeplinit doar o mică parte din îndatoririle lor? Pentru că nu urmăresc adevărul, ci caută renumele, profitul și statutul și, drept urmare, firește că se angajează pe calea antihriștilor. În ceea ce vă privește pe toți, dacă vi s-ar da responsabilitatea unei biserici și nimeni nu v-ar verifica timp de șase luni, ați ajunge să mergeți pe calea greșită și să faceți ce vă place. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de un an, ați ajunge să-i conduceți pe alți oameni pe căi greșite, iar toți s-ar concentra doar asupra rostirii cuvintelor și a frazelor doctrinare și ar compara cine este mai bun decât cine. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de doi ani, ați conduce oamenii înaintea voastră, oamenii ar asculta de voi și nu de Dumnezeu, iar în acest fel biserica ar degenera și ar deveni religioasă. Care este cauza acestui lucru? V-ați gândit vreodată la această întrebare? Pe ce cale merge o persoană care conduce biserica în acest fel? Pe calea antihriștilor. Voi ați fi așa? Cât timp mai puteți furniza oamenilor puținul adevăr pe care îl înțelegeți acum? Puteți să conduceți oamenii pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu? Dacă aleșii lui Dumnezeu pun multe întrebări, veți putea să le răspundeți având părtășie despre adevăr conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu înțelegi adevărul și tot ceea ce faci este să predici niște cuvinte și fraze doctrinare, atunci, după ce te vor asculta de câteva ori, oamenii se vor plictisi, iar când vei continua să predici cuvinte și fraze doctrinare, se vor sătura și vor fi capabili să discearnă – caz în care, de ce să mai continui să le predici? Dacă ești o persoană care are rațiune, ar trebui să încetezi să mai predici doctrine altor oameni, ar trebui să nu le mai ții lecții de sus, ar trebui să stai pe picior de egalitate cu ceilalți și ar trebui să mănânci, să bei și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu împreună cu ei. Toate acestea sunt manifestări ale oamenilor care au rațiune. Cei care sunt deosebit de aroganți și de neprihăniți de sine își pierd cu ușurință rațiunea și insistă să le predice altora cuvintele și frazele doctrinare sau încearcă să se dea mari căutând și învățând teorii spirituale mai profunde, devenind astfel oameni care încearcă să-i înșele pe alții. A acționa astfel înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu. Îți este clar care vor fi consecințele dacă vei continua să predici în acest mod? Îți este clar unde îi vei conduce pe oameni? Ce fel de problemă este aceasta, atunci când mergi pe calea antihristului, îi conduci pe oameni înaintea ta și îi faci să ți se închine și supună ție? Nu cumva ești în competiție cu Dumnezeu pentru aleșii Lui? Acest lucru înseamnă să aduci înaintea ta oameni care inițial au vrut să creadă în Dumnezeu, să se întoarcă la El și să-L dobândească, făcându-i să asculte de tine, să facă ce spui tu și determinându-i să te trateze ca pe Dumnezeu. Și care va fi consecința acestui lucru? Acești oameni au crezut inițial în Dumnezeu pentru a fi mântuiți, dar au sfârșit prin a fi înșelați de tine – nu numai că nu vor fi mântuiți, dar vor suferi și pierzanie și vor fi distruși. Acționând în acest fel, îi duci în rătăcire, îi rănești profund, îi pierzi pe cei care cred în Dumnezeu. De ce fărădelege ești vinovat? Cum te poți revanșa față de ei? I-ai înșelat pe noii credincioși, i-ai transformat în miei, toți te ascultă, toți te urmează, iar în inima ta, de fapt, gândești: „Sunt puternic acum; atât de mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu”. Această natură de trădare din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de confesiune. Cum apar diferite confesiuni religioase? Apar în acest fel. Uitați-vă la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Le folosesc pentru a-i înșela și a-i aduce pe oameni înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când cred în Dumnezeu și acceptă adevărata cale – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai de genul lui Pavel. De ce spun asta? Epistolele lui Pavel sunt consemnate în Biblie și sunt transmise de două mii de ani. De-a lungul întregii Epoci a Harului, cei care au crezut în Domnul au citit adesea cuvintele lui Pavel și le-au luat drept criteriu – suferința, supunerea propriului trup și, în cele din urmă, deținerea coroanei neprihănirii… Toți oamenii au crezut în Dumnezeu conform cuvintelor și doctrinelor lui Pavel. De-a lungul acestor două mii de ani, foarte mulți oameni l-au imitat pe Pavel, l-au venerat și l-au urmat. Ei au considerat cuvintele lui Pavel drept scriptură, au înlocuit cuvintele Domnului Isus cu cuvintele lui Pavel și nu au reușit să practice cuvintele lui Dumnezeu. Nu era aceasta o abatere? Cât de mult din voia lui Dumnezeu au putut înțelege oamenii în Epoca Harului? La urma urmei, cei care L-au urmat pe Isus în acea vreme erau în minoritate, iar cei care L-au cunoscut erau și mai puțini – nici măcar acei discipoli ai Săi nu L-au cunoscut cu adevărat. Dacă un om vede un pic de lumină în Biblie, nu ar trebui să creadă că aceasta reprezintă voia lui Dumnezeu și cu atât mai puțin ar trebui considerat un strop de luminare drept cunoaștere de Dumnezeu. Oamenii sunt aroganți și îngâmfați și nu-L păstrează pe Dumnezeu în inimile lor. Cu puțină înțelegere doctrinală, o pornesc la drum de unii singuri, ceea ce duce la formarea multor confesiuni. În Epoca Harului, Dumnezeu nu a fost deloc strict cu omul. Toate religiile și confesiunile în numele lui Isus aveau o parte din lucrarea Duhului Sfânt; atât timp cât nu existau duhuri rele care să lucreze în interiorul ei, Duhul Sfânt lucra asupra oricărei biserici, astfel încât majoritatea oamenilor se puteau bucura de harul lui Dumnezeu. În trecut, Dumnezeu nu era strict cu oamenii, indiferent dacă era autentică sau falsă credința lor în El, indiferent dacă îi urmau pe alții sau nu urmăreau adevărul, deoarece El sorocise deja că, în ultima etapă, toți cei predestinați și aleși de El vor trebui să vină în fața Lui și să-I accepte judecata. Dacă, după ce au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, oamenii continuă să îi urmeze pe alții și să se închine lor, dacă nu urmăresc adevărul, ci caută în schimb binecuvântări și coroane, atunci acest lucru este de neiertat. Astfel de oameni vor avea același sfârșit ca și Pavel. De ce îi folosesc adesea pe Pavel și pe Petru drept exemple? Acestea sunt două căi. Credincioșii în Dumnezeu urmează fie calea lui Petru, fie calea lui Pavel. Acestea sunt singurele două căi. Indiferent dacă ești un adept sau un conducător, este același lucru. Dacă nu poți porni pe calea lui Petru, înseamnă că mergi pe calea lui Pavel. Acest lucru este inevitabil; nu există o a treia cale. Cei care nu înțeleg voia lui Dumnezeu, care nu-L cunosc, care nu caută să înțeleagă adevărul și care nu sunt capabili să-L asculte întru totul pe Dumnezeu, trebuie să aibă, în cele din urmă, același sfârșit ca și Pavel. Dacă nu cauți să Îl cunoști pe Dumnezeu sau să înțelegi voia Lui și te străduiești doar să poți rosti cuvinte și fraze doctrinare și să predici teorii spirituale, atunci nu poți decât să I te împotrivești și să Îl trădezi pe Dumnezeu, pentru că este în natura umană să I te împotrivești lui Dumnezeu. Este garantat că lucrurile care nu se aliniază cu adevărul provin din voința omului. Tot ceea ce provine din voința omului, indiferent dacă este bun sau rău în ochii omului, perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Unii oameni cred că și dacă nu acționează în conformitate cu adevărul în câteva chestiuni, nu fac rău sau nu se împotrivesc lui Dumnezeu. Este corect acest lucru? Dacă nu acționezi în conformitate cu adevărul, atunci cu siguranță încalci adevărul, iar încălcarea adevărului înseamnă, în esență, a te împotrivi lui Dumnezeu; este doar un nivel diferit de gravitate. Chiar dacă nu ești catalogat ca fiind o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu, Dumnezeu nu te va lăuda, deoarece tu nu practici adevărul și faci doar lucruri care nu au legătură cu adevărul și acționezi doar după propria ta voință. Chiar dacă cei care nu urmăresc adevărul nu fac nici un rău, vor putea ei să scape de firea lor coruptă? Dacă nu se pot lepăda de firea lor coruptă, înseamnă că vor continua să trăiască în conformitate cu ea. Chiar dacă nu fac nimic pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, le este imposibil să asculte de Dumnezeu, iar El nu va lăuda astfel de oameni.