Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Slujește așa cum au făcut-o israeliții

În ziua de azi, mulți oameni nu acordă atenție lecțiilor care ar trebui învățate în timpul coordonării cu alții. Am descoperit că mulți dintre voi nu pot învăța deloc lecțiile de-a lungul coordonării cu alții. Majoritatea dintre voi țineți la propriile păreri și când lucrezi în biserică, tu spui povestea ta, iar el și-o spune pe a lui, una neavând legătură cu cealaltă, fără să colaborezi mai deloc. Sunteți absorbiți doar de transmiterea propriilor idei, absorbiți doar de a elibera „poverile” din interiorul vostru, fără să căutați deloc viața. Se pare că doar îți faci lucrarea în mod superficial, crezând întotdeauna că ar trebui să îți urmezi propria cale, indiferent de cum sunt alți oameni și că ar trebuie să iei părtășie după cum te îndrumă Duhul Sfânt, indiferent de cum sunt alți oameni. Voi nu sunteți în stare să descoperiți punctele forte ale altora și nu sunteți în stare să vă cercetați. Felul vostru de a primi lucruri este într-adevăr greșit. Se poate spune că, chiar și acum, arătați în continuare multă fățărnicie, ca și cum acea veche boală a recidivat. Nu comunicați unii cu alții pentru a obține transparență totală, cum ar fi, care este rezultatul obținut prin vizitarea acelei biserici, sau care îți este starea interioară în ultimul timp, și așa mai departe – voi, pur și simplu, nu comunicați în felul acesta. În mod fundamental, voi nu aveți obiceiuri precum renunțarea la propriile idei sau lepădarea de sine. Cei ce se află la conducere se gândesc doar la însuflețirea fraților și surorilor din bisericile care sunt în grija lor prin părtășia lor, iar aceia care urmează doar știu să continue singuri. Voi, practic, nu înțelegeți ce înseamnă slujirea sau ce este cooperarea și doar vă gândiți să aveți în voi înșivă dorința de a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, să aveți în voi înșivă dorința de a trăi în felul lui Petru și nimic altceva. Tu spui chiar, nu contează cum se simt alți oameni, tu oricum nu te vei supune orbește și nu contează cum sunt alți oameni, tu însuți cauți desăvârșirea făcută de Dumnezeu, și aceasta va fi suficient. De fapt, voința ta nu a găsit deloc o exprimare concretă. Nu este oare acesta tot tipul de comportament pe care îl demonstrați în ziua de azi? Fiecare dintre voi ține bine la propriile sale idei și cu toții vreți să fiți făcuți desăvârșiți. Văd că ați slujit pentru atât de mult timp și nu ați făcut prea multe progrese, mai ales la această lecție de a lucra împreună în armonie nu ați făcut niciun progres! Când mergi în biserici tu comunici în felul tău, iar el împărtășește în felul lui. Rareori există coordonare armonioasă. Și oamenii de mai jos care urmează alături sunt chiar mai mult în acest fel. Cu alte cuvinte, rareori vreunul dintre voi înțelege ce înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu și cum cineva ar trebui să-L slujească pe Dumnezeu. Sunteți confuzi și tratați astfel de lecții ca pe o chestiune neînsemnată, până într-acolo încât mulți oameni nu numai că nu îndeplinesc acest aspect al adevărului, ci chiar greșesc cu bună știință. Chiar și oameni care au slujit timp de mulți ani, în realitate se luptă și se ceartă. Nu este aceasta întreaga voastră statură reală? Voi, oamenilor, slujind împreună în fiecare zi, sunteți ca israeliții care L-au slujit direct pe Dumnezeu Însuși în templu în fiecare zi. Cum este posibil ca voi, oamenilor, care sunteți precum preoții, să nu știți cum să cooperați și cum să slujiți?

Pe vremea aceea, israeliții Îl slujeau pe Iahve direct în templu. Identitatea lor era cea de preoți. (Binențeles că nu toți oamenii erau preoți. Doar unii care Îl slujeau pe Iahve în templu aveau identitatea de preoți.) Ei purtau cununi pe care Iahve li le-a dat (ceea ce înseamnă că au făcut cununile conform cerințelor lui Iahve, nu că Iahve le-a dat cununile în mod direct), iar cu veșmintele lor preoțești pe care Iahve li le-a dat, ei intrau în templu desculți pentru a sluji lui Iahve în mod direct, de dimineață până seara. Slujirea lor față de Iahve nu era deloc la întâmplare sau să contravină voinței; totul era conform regulilor pe care niciunul dintre cei ce-L slujeau pe Iahve nu putea să le încalce. Cu toții trebuiau să respecte aceste reguli; în caz contrar, intrarea în templu era interzisă. Dacă vreunul dintre ei încălca regulile templului, adică, dacă cineva încălca poruncile lui Iahve, trebuia să fie tratat conform legilor emise de Iahve, unde nimeni nu avea voie să se împotrivească și nimeni nu avea voie să îl protejeze. Indiferent de câți ani Îl slujiseră pe Dumnezeu, toți trebuiau să respecte regulile. De aceea, atât de mulți preoți, în tot acest timp, și-au pus vesmintele preoțești și L-au slujit pe Iahve în acest fel tot timpul anului, chiar dacă Iahve nu le oferea niciun tratament special și chiar dacă se duceau înaintea altarului sau în templu de-a lungul întregii lor vieți. Astfel era loialitatea și supunerea lor. Nu este de mirare că Iahve i-a binecuvântat în acest fel; a fost cu totul datorită loialității lor că au primit privilegii și au văzut toate faptele lui Iahve. La vremea aceea, când Iahve lucra în Israel, poporul Său ales, cerințele Lui cu privire la ei erau foarte severe. Ei erau cu toții foarte ascultători și erau limitați de legi, care serveau pentru a garanta că ei Îl vor venera pe Iahve. Toate acestea erau decretele administrative ale lui Iahve. Dacă între acei preoți se afla cineva care nu ținea Sabatul sau care încălca poruncile lui Iahve și era descoperit de oamenii de rând, acea persoană era dusă imediat înaintea altarului și era ucisă cu pietre, fiind astfel sacrificată înaintea „altarului păgânilor”, pe care Iahve îl instituise. Nu era permis ca trupurile lor să fie puse în templu sau în preajma templului. Iahve nu permitea aceasta. Dacă cineva făcea aceasta, era tratat ca unul care aducea „jertfe păgâne” și era aruncat în groapa cea mare și condamnat la moarte. Bineînțeles, toți acești oameni își pierdeau viața, niciunul nu era lăsat în viață. Au fost chiar și unii care au adus „foc străin”, cu alte cuvinte, acele persoane care nu aduceau jertfe în zilele alocate de către Iahve, erau arși de focul lui Iahve cu obiectele lor de jertfă și nu aveau voie să rămână la altar. Cerințele cu privire la preoți erau: nu le era permis să intre în templu și nici chiar în curtea exterioară a templului, fără ca mai întâi să-și spele picioarele; nu puteau intra în templu dacă nu purtau veșmintele preoțești; nu puteau intra în templu dacă nu purtau cununile preoțești; nu puteau intra în templu dacă erau murdari de la un cadavru; nu puteau intra în templu după ce au atins mâna unei persoane nedrepte fără să se spele mai întâi pe mâini; nu puteau intra în templu după ce aveau relații sexuale cu femei (asta nu era pentru totdeauna, doar pentru trei luni), nu aveau voie să vadă fața lui Iahve, când se termina perioada, ceea ce înseamnă că doar după trei luni li se permitea să își pună veșminte preoțești curate și să slujească în curtea exterioară timp de șapte zile înainte de a putea intra în templu pentru a vedea fața lui Iahve; li se permitea să poarte toate veșmintele preoțești doar în templu și nu li se permitea să le poarte în afara templului, pentru a evita întinarea templului lui Iahve; toți cei care erau preoți trebuiau să îi aducă pe răufăcătorii care au încălcat legile lui Iahve înaintea altarului lui Iahve unde erau omorâți de către oamenii de rând, altfel ar fi căzut foc din cer peste preotul care a văzut aceasta. Astfel, ei erau loiali lui Iahve în mod neabătut, deoarece legile lui Iahve erau prea severe pentru ei, și nu îndrăzneau sub nicio formă să încalce ocazional decretele Sale administrative. Israeliții erau loiali lui Iahve, pentru că ei văzuseră flacăra Lui, văzuseră mâna cu care Iahve îi pedepsea pe oameni și, de asemenea, pentru că ei la început Îl venerau pe Iahve în inima lor. Așadar, ceea ce au obținut nu a fost doar flacăra lui Iahve; ei au căpătat, de asemenea, grijă și protecție din partea lui Iahve și au obținut binecuvântarea lui Iahve. Loialitatea lor stătea în faptul că respectau cuvintele lui Iahve în ceea ce făceau, fără ca nimeni să le încalce. Dacă cineva nu se supunea, oamenii împlineau în continuare cuvintele lui Iahve și omorau pe cine se împotrivea lui Iahve, fără nicio marjă de disimulare. În special cei care încălcau Sabatul, cei vinovați de promiscuitate și cei care furau jertfe oferite lui Iahve era pedepsiți cu mai multă severitate. Cei care încălcau Sabatul erau omorâți cu pietre de ei (de oamenii de rând), sau erau biciuiți până la moarte, fără nicio excepție. Aceia care au comis fapte de desfrâu, chiar și cei care pofteau după o femeie atractivă sau care aveau gânduri desfrânate când vedeau o femeie imorală, sau care pofteau când vedeau o tânără femeie – fiecare astfel de persoane erau omorâte. Dacă vreo tânără femeie care nu purta o mantie sau un văl îl ispitea pe vreun bărbat să aibă un comportament nepermis, acea femeie era omorâtă. Dacă era un preot (acele persoane care slujeau în templu) care încălca legi ca acestea, era crucificat sau spânzurat. Niciunei persoane de felul acesta nu îi era îngăduit să trăiască și niciuna nu găsea îndurare înaintea lui Iahve. Rudele acestui tip de persoane nu aveau voie să aducă jertfe înaintea altarului timp de trei ani după moartea acesteia și nu aveau voie să ia parte la jertfele pe care Iahve le aloca oamenilor de rând. Doar la sfârșitul acestei perioade puteau ei să pună vite sau oi de cea mai bună calitate pe altarul lui Iahve. Dacă exista vreo altă nelegiuire, ei trebuiau să postească timp de trei zile înaintea lui Iahve, implorând harul Său. Venerarea lui Iahve de către ei nu era doar pentru că legile lui Iahve erau atât de severe și stricte; mai degrabă era datorită harului lui Iahve și era și deoarece erau loiali lui Iahve. Drept urmare, slujirea lor până în ziua de azi a fost loială în mod similar și nu și-au încălcat niciodată rugile înaintea lui Iahve. În ziua de azi, poporul lui Israel încă mai primește grija și protecția lui Iahve și, până în ziua de azi, Iahve este încă harul dintre ei și locuiește în permanență cu ei. Ei știu cu toții cum ar trebui să Îl venereze pe Iahve și cum ar trebui să Îi slujească și, cu toții știu cum trebuie să fie pentru a primi grijă și protecție de la Iahve, pentru că ei toți Îl venerează pe Iahve în inima lor. Secretul succesului întregii lor slujiri nu este nimic altceva decât închinăciunea. Și totuși, cum sunteți voi cu toții astăzi? Purtați vreo asemănare cu poporul lui Israel? Crezi tu că această slujire de azi este ca o urmare a îndrumărilor unei mari figuri spirituale? Voi pur și simplu nu aveți nicio loialitate și venerație. Voi primiți destul de mult har, sunteți echivalenți preoților israeliți, pentru că slujiți cu toții în mod direct lui Dumnezeu. Chiar dacă nu intrați în templu, ceea ce primiți și ceea ce vedeți este mult mai mult decât ceea ce au primit preoții care Îl slujeau pe Iahve în templu. Totuși, voi vă răzvrătiți și vă împotriviți de mult mai multe ori decât au făcut-o ei. Închinăciunea voastră este prea mică și, ca rezultat, primiți prea puțin har. Deși vă dedicați foarte puțin, ați primit mult mai mult decât acei israeliți. Nu este oare acesta un tratament binevoitor față de voi? În timpul lucrării în Israel, nimeni nu ar fi îndrăznit să-L judece pe Iahve după plac. Și, cum rămâne cu voi? Dacă lucrarea pe care o fac Eu între voi nu ar fi aceea de a vă cuceri, cum aș putea să tolerez ca purtarea voastră nebunească să aducă rușine numelui Meu? Dacă epoca în care trăiți ar fi fost Epoca Legii, niciunul dintre voi nu ar fi rămas în viață, având în vedere faptele și cuvintele voastre. Venerația voastră este prea mică! Mă învinuiți întotdeauna că nu v-am dat multe privilegiiși spuneți chiar că Eu nu vă ofer destule cuvinte de binecuvântare, că am doar blesteme pentru voi. Nu știți oare că având atât de puțină venerație este imposibil pentru voi să acceptați binecuvântările Mele? Nu știți că Eu vă blestem tot timpul și vă judec din pricina stării jalnice a slujirii voastre? Sunteți voi cu toții de părere că ați fost nedreptățiți? Cum pot să dăruiesc binecuvântările Mele asupra unui grup de oameni care sunt răzvrătiți și neascultători? Cum pot dărui la întâmplare harul Meu unor oameni care Îmi dezonorează numele? Tratamentul față de voi, oamenilor, este deja foarte blând. Dacă israeliții ar fi fost la fel de răzvrătiți precum sunteți voi astăzi, i-aș fi nimicit de mult timp. Totuși, vă tratez cu nimic altceva decât îngăduință. Nu este aceasta bunătate? Vreți binecuvântări mai mari decât aceasta? Singurii pe care Iahve îi binecuvântează sunt cei care Îl venerează. El îi mustră pe cei care se răzvrătesc împotriva Lui și nu iartă niciodată pe nimeni. Nu aveți voi oamenii de astăzi, care nu știu cum să slujească mai mult, nevoie de mustrare și judecată, pentru ca inima voastră să fie îndreptată cu totul? Nu este mustrarea și judecata de acest fel cea mai bună binecuvântare pentru voi? Nu este ea oare cea mai bună protecție? Fără ea, ar putea vreunul dintre voi să îndure focul mistuitor al lui Iahve? Dacă ați putea într-adevăr să slujiți cu atâta loialitate ca poporul lui Israel, nu ați avea voi oare, de asemenea, harul drept tovarășul vostru constant? Nu ați avea voi, adesea, și bucurie și privilegii suficiente? Știți cu toții cum ar trebui să slujiți?

Astăzi, cerința ca voi să lucrați împreună în armonie este similară felului în care Iahve le-a cerut israeliților să Îi slujească. În caz contrar, doar pune capăt slujirii tale. Deoarece voi sunteți oameni care Îi slujesc lui Dumnezeu în mod direct, ar trebui cel puțin să fiți în stare să fiți loiali și ascultători în slujirea voastră și trebuie să fiți în stare să învățați lecțiile într-un mod practic. În special cei care lucrează în biserică, ar îndrăzni vreun frate sau vreo soră de rând să trateze cu voi? Ar îndrăzni cineva să vă spună greșelile față în față? Voi stați mult deasupra lor, voi chiar domniți ca regi! Voi nici măcar nu studiați sau să pătrundeți o lecție atât de practică, și mai vorbiți despre slujirea lui Dumnezeu! În momentul de față, ți se cere să conduci un anumit număr de biserici și, nu numai că nu renunți la tine însuți, ci te și agăți de ideile și opiniile tale și spui lucruri precum „Cred că acest lucru ar trebui să fie făcut în felul acesta, din moment ce Dumnezeu a spus că nu ar trebui să ne simțim limitați de alții și că în ziua de azi noi nu ar trebui să ne supunem orbește.” Prin urmare, fiecare își urmează propria opinie și nimeni nu îl ascultă pe celălalt. Deși știi în mod clar că slujirea ta este într-un impas, tu vei spune: „După părerea mea, opinia mea nu este departe. În orice caz, avem fiecare punctul nostru de vedere; tu vorbești de al tău, iar eu de-al meu. Tu împărtășești despre viziunile tale, iar eu vorbesc despre pătrunderea mea.” Tu nu îți asumi responsabilități pentru multe lucruri care ar trebui tratate sau doar le faci provizoriu, fiecare persoană în mod prudent dând frâu liber opiniei, protejându-și propria statură, reputație și imagine. Nimeni nu este dispus să se umilească. Nicio persoană nu renunță la ea însăși din propria inițiativă pentru a-l îndrepta pe celălat și pentru a fi îndreptat, astfel încât viața să poată să progreseze mai rapid. Foarte rar, când lucrați împreună, vreunul dintre voi zice: „Mi-ar plăcea să aud părtășia ta cu privire la acest aspect al adevărului, deoarece nu îmi este foarte clar.” Sau să zică: „Tu ai mai multă experiență decât mine în această privință; mă poți îndruma, te rog?” Nu ar fi aceasta o cale bună de a face acest lucru? Voi, de la nivelele superioare, auziți mult adevăr și înțelegeți mult despre slujire. Dacă voi, cei ce coordonați lucrarea în biserici, nu învățați unii de la alții și nu comunicați, compensând deficiențele unii altora, de unde puteți învăța lecții? Când vă confruntați cu ceva, ar trebui să aveți părtășie unii cu alții pentru ca viața voastră să aibă un câștig. Și ar trebui să aveți grijă să aveţi părtășie cu privire la tot felul de lucruri înainte de a lua decizii. Doar făcând aceasta sunteți responsabili față de biserică, și nu superficiali. După ce vizitați toate bisericile, ar trebui să vă adunați și să aveți părtășie cu privire la toate neregulile pe care le descoperiți și problemele întâmpinate în cadrul lucrării și să comunicați luminarea și iluminarea pe care le-ați primit – aceasta este o practică indispensabilă în slujire. Voi trebuie să obțineți o cooperare armonioasă pentru scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru beneficiul bisericii și pentru a impulsiona pe frați și surori. Tu te coordonezi cu el, iar el se coordonează cu tine, fiecare îmbunătățindu-l pe celălalt, ajungând la un rezultat mai bun în lucrare, astfel încât să vă îngrijiți de voia lui Dumnezeu. Doar aceasta este o adevărată cooperare și doar astfel de oameni au o pătrundere adevărată. Poate exista vreo vorbă care nu este potrivită în timpul cooperării, dar aceasta nu are importanță. Aveți părtășie cu privire la aceasta mai târziu și obțineți o înțelegere clară a acesteia; nu o neglijați. După acest fel de părtășie, poți compensa deficiențe pentru frați și surori. Doar aprofundându-te neîncetat, în acest fel, în lucrarea ta, poți obține rezultate mai bune. Fiecare dintre voi, ca persoane care slujesc, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se îngrijească de propriile sale interese. Este inadmisibil să faci aceasta singur, unde tu îl subminezi pe el, iar el te subminează pe tine. Oamenii care se poartă așa nu sunt potriviți pentru a-I sluji lui Dumnezeu! Firea acestui fel de persoane este atât de rea; niciun gram de umanitate nu mai rămâne în ei. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt niște fiare! Chiar și acum astfel de lucruri încă se întâmplă între voi, mergând până acolo încât să vă atacați unii pe ceilalți în timpul părtășiei, căutând în mod intenționat pretexte, înroșindu-vă la față în timp ce vă certați pe vreun lucru de nimic, niciunul fiind dispus să se lase mai prejos, fiecare persoană ascunzând de cealaltă ceea ce are pe dinăuntru, urmărind cu atenție pe celălalt și fiind mereu în gardă. Poate o astfel de fire să beneficieze de lucrarea lui Dumnezeu? Poate o lucrare ca a voastră să-i aprovizioneze pe frați și surori? Nu numai că nu ești capabil de a-i îndruma pe oameni pe o cale corectă a vieții, ci tu de fapt îți injectezi firea corută în frați și surori. Nu îi rănești oare pe alții? Conștiința ta este atât de rea, putredă până în profunzime! Tu nu pătrunzi în realitate și nu pui adevărul în practică. Mai mult decât atât, tu îți expui fără rușine natura diavolească altor oameni, tu chiar nu cunoști rușinea! Frații și surorile ți-au fost dați în grijă, însă tu îi duci în iad. Nu ești tu oare cineva a cărui conștiință s-a stricat? Ești cu totul fără rușine.

Anterior:Practică (8)

Următorul:Îmbunătățirea calibrului este pentru primirea mântuirii lui Dumnezeu