Punctul paisprezece: Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și de antihriști (Partea a treia)

Standardele și fundamentele pentru a discerne diverse tipuri de oameni răi

I. Pe baza scopului credinței cuiva în Dumnezeu

La adunarea trecută, am avut părtășie despre cea de a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și de antihriști.” Pe baza conținutului acestei responsabilități, am rezumat feluritele manifestări ale diverșilor oameni în diferite situații, iar apoi am discernut acești indivizi diverși pe baza manifestărilor lor. Prin discernerea acestor indivizi, am intenționat să îi identificăm clar pe cei care sunt oameni răi pe care casa lui Dumnezeu trebuie să-i discearnă și să-i îndepărteze – mai precis, pe cei care nu au voie să rămână în casa lui Dumnezeu și care sunt vizați în scopul îndepărtării. Ultimele două dăți, am avut părtășie despre discernerea și clasificarea diverselor tipuri de oameni răi prin intermediul a trei aspecte. Astăzi vom continua să avem părtășie despre diverse detalii legate de clasificarea feluritelor tipuri de oameni răi prin aceste trei aspecte. Mai întâi, citiți cea de a paisprezecea responsabilitate și cele trei categorii specifice enumerate în ea. (A paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și de antihriști” Unu: scopul pentru care un om crede în Dumnezeu; doi: umanitatea unui om; trei: atitudinea unui om față de datoria sa.) După ce ați citit, vă amintiți ceva din conținutul de bază al ultimelor două părtășii? (Da.) Mai întâi, să examinăm conținutul ultimei noastre părtășii. (Data trecută, Dumnezeu a avut părtășie despre scopul credinței cuiva în Dumnezeu, acoperind punctele de la patru la opt ale acestui subiect: patru, ca să practice oportunismul; cinci, ca să trăiască pe spinarea bisericii; șase, ca să caute refugiu; șapte, ca să găsească un susținător; opt, ca să urmărească obiective politice.) Aceste cinci puncte au fost discutate în ultima părtășie. Prin părtășia despre manifestările de bază și despre esențele corupte dezvăluite de aceste cinci tipuri de oameni, judecând după comportamentele și intențiile lor și după scopurile credinței lor în Dumnezeu, precum și după pretențiile lor constante de la Dumnezeu, ar trebui să fie acești oameni considerați frați și surori și să rămână în biserică? (Nu, astfel de oameni ar trebui curățiți, deoarece credința lor în Dumnezeu nu are ca scop urmărirea adevărului sau a mântuirii. Toți au intenții și planuri personale, sperând să obțină pe nedrept avantaje pentru sine și să câștige beneficii în casa lui Dumnezeu. Nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu; sunt cu toții neîncrezători.) Dacă neîncrezătorii nu sunt îndepărtați din biserică, ce rău pot face ei lucrării acesteia și fraților și surorilor? (Nici nu mănâncă, nici nu beau cuvântul lui Dumnezeu, nici nu experimentează lucrarea Lui; stau în biserică fără să accepte adevărul. Mai mult, pot să-și verse negativitatea și noțiunile, provocând, astfel, perturbări și tulburări și jucând un rol negativ.) Aceste manifestări sunt, practic, vizibile oamenilor.

Judecând după manifestările celor cinci tipuri de oameni despre care am discutat în ultima părtășie, au acești oameni o trăsătură comună? (Da.) Care este trăsătura lor comună? (Toți acești oameni sunt neîncrezători.) (Nu cred în existența lui Dumnezeu, nu cred în adevăr și acesta nu îi interesează.) Acest lucru atinge esența lor. Întrucât nu cred în adevăr, nu-l vor accepta. Esența celor care nu acceptă adevărul deloc este aceea a unui neîncrezător. Care sunt semnele distinctive ale neîncrezătorilor? Ei cred în Dumnezeu ca să practice oportunismul oportuniști, ca să trăiască pe spinarea bisericii, ca să evite dezastrele și ca să găsească sprijin și o sursă de venit stabilă. Unii dintre ei urmăresc chiar obiective politice, dorind să stabilească legături cu guvernul prin anumite chestiuni pentru a câștiga favoruri și a obține o numire oficială. Astfel de oameni sunt neîncrezători, fiecare dintre ei. Ei poartă aceste motive și intenții în credința lor în Dumnezeu, iar în inimile lor, nu cred cu o certitudine deplină că există un Dumnezeu. Chiar dacă Îl recunosc, o fac cu îndoială, fiindcă punctele de vedere de care se agață sunt atee. Ei cred doar în lucruri pe care le pot vedea în lumea materială. De ce spunem că ei nu cred că există un Dumnezeu? Pentru că nu cred sau nu admit în mod unitar faptul că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile și că, după crearea omenirii, Dumnezeu o conduce și deține suveranitatea asupra ei. Astfel, le este imposibil să creadă că Dumnezeu poate deveni trup. Dacă nu cred că Dumnezeu poate deveni trup, sunt capabili să creadă și să recunoască toate adevărurile exprimate de Dumnezeu? (Nu sunt.) Dacă nu cred adevărurile exprimate de Dumnezeu, atunci oare cred că Dumnezeu poate mântui omenirea sau cred în planul Său de gestionare pentru mântuirea omenirii? (Nu cred.) Ei nu cred nimic din acestea. Care este rădăcina neîncrederii lor? Este aceea că ei nu cred că există Dumnezeu. Sunt atei și materialiști. Ei cred că doar lucrurile pe care le pot vedea în lumea materială sunt reale. Ei cred că faima, câștigul și statutul pot fi obținute doar prin uneltiri și mijloace inadecvate. Ei cred că singura cale pentru a prospera și a duce o viață fericită este de a trăi conform filozofiilor satanice. Consideră că soarta lor este în propriile mâini și că trebuie să se bazeze pe ei înșiși pentru a-și crea și a-și asigura o viață fericită. Ei nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu sau în atotputernicia Lui. Ei cred că, dacă se bazează pe Dumnezeu, nu vor avea nimic. În cele din urmă, ei nu cred că totul poate fi îndeplinit de cuvintele lui Dumnezeu și nu cred în atotputernicia lui Dumnezeu. De aceea, în credința lor în Dumnezeu apar intenții și scopuri precum practicarea oportunismului, a trăi pe spinarea bisericii, căutarea unui refugiu, găsirea unui susținător, împrietenirea cu persoane de sex opus și urmărirea obiectivelor politice – asigurându-și o funcție oficială și o sursă de venit stabilă. Tocmai pentru că acești oameni nu cred că Dumnezeu domnește ca suveran peste toate, sunt capabili, cu îndrăzneală și fără scrupule, să se infiltreze în biserică având propriile intenții și scopuri. Ei doresc să-și utilizeze înzestrările ori să-și împlinească dorințele în biserică. Asta înseamnă că se infiltrează în biserică pentru a-și satisface intenția și dorința de a obține binecuvântări; vor să obțină faimă, câștig și statut în biserică și, procedând astfel, își vor asigura sursa de venit stabilă. Se poate vedea din comportamentul lor, precum și din natura-esență a lor că scopurile, motivele și intențiile lor în ceea ce privește credința în Dumnezeu nu sunt legitime și că niciunul dintre ei nu acceptă adevărul și nu crede cu sinceritate în Dumnezeu – chiar dacă se infiltrează în biserică, doar ocupă locurile, nejucând niciun rol pozitiv. Prin urmare, biserica nu ar trebui să accepte asemenea oameni. Deși acești oameni s-au infiltrat în biserică, ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, au fost aduși din cauza intențiilor bune ale altora. „Nu sunt aleșii lui Dumnezeu” – cum trebuie interpretat acest lucru? Înseamnă că Dumnezeu nu i-a predestinat și nu i-a ales; El nu îi vede ca obiecte ale lucrării Sale; nici nu le-a predestinat să fie ființe umane pe care le va mântui. Odată ce acești oameni s-au infiltrat în biserică, firește că nu-i putem trata ca pe frați și surori, întrucât nu sunt cei care acceptă sincer adevărul sau se supun lucrării lui Dumnezeu. Unii ar putea întreba: „Întrucât nu sunt frați și surori care cred cu adevărat în Dumnezeu, de ce nu-i îndepărtează sau nu-i exclude biserica?” Intenția lui Dumnezeu este ca aleșii Săi să învețe ce este discernământul de la acești oameni și astfel, să-și dea seama de uneltirile Satanei și să-l respingă pe acesta. Odată ce aleșii lui Dumnezeu au discernământ, acești neîncrezători ar trebui înlăturați. Scopul discernământului este de a-i expune pe acești neîncrezători care s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu cu ambițiile și dorințele lor și de a-i îndepărta din biserică, fiindcă acești oameni nu sunt adevărați credincioși în Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt oameni care acceptă și urmăresc adevărul. Din faptul că rămân în biserică nu va ieși nimic bun – dar vor rezulta mari daune. În primul rând, după ce se infiltrează în biserică, acești neîncrezători nu mănâncă și nu beau niciodată din cuvintele lui Dumnezeu și nu acceptă nicio fărâmă din adevăr. Discută mereu despre alte lucruri decât cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, tulburând inimile altora. Doar vor perturba și tulbura lucrarea bisericii, în detrimentul intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În al doilea rând, dacă rămân în biserică, se vor revolta și vor comite nelegiuiri, la fel ca non-credincioșii, perturbând și tulburând lucrarea bisericii și supunând biserica la multe pericole ascunse. În al treilea rând, chiar dacă rămân în biserică, nu vor acționa de bunăvoie ca prestatori de servicii și, deși s-ar putea să presteze un oarecare serviciu, va fi doar pentru a obține binecuvântări. Dacă va veni ziua când vor afla că nu pot obține binecuvântări, vor avea un acces de furie, tulburând și împiedicând lucrarea bisericii. Decât să se tolereze așa ceva, este mai bine să fie îndepărtați cât mai curând posibil din biserică. În al patrulea rând, acești neîncrezători sunt pasibili să formeze facțiuni și să-i susțină și să-i urmeze pe antihriști, formând o forță rea în interiorul bisericii, ceea ce reprezintă o mare amenințare pentru lucrarea acesteia. În lumina acestor patru considerente, este necesar să-i discernem și să-i dăm în vileag pe acești neîncrezători care se infiltrează în casa lui Dumnezeu și apoi să-i îndepărtăm. Acesta este singurul mod de a menține un progres normal al lucrării bisericii și de a garanta în mod eficient că aleșii lui Dumnezeu pot mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu și pot duce o viață bisericească normală, intrând astfel pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Acest lucru este din cauză că infiltrarea acestor neîncrezători în biserică aduce un mare prejudiciu pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Sunt mulți oameni care nu-i pot discerne, ci îi tratează în schimb ca pe niște frați și surori. Unii oameni, văzând că au câteva daruri sau puncte forte, îi aleg să servească drept conducători și lucrători. Așa se ridică falșii conducători și antihriștii în biserică. Privind la esența lor, putem vedea că niciunul dintre ei nu crede că Dumnezeu există, nici că ale Sale cuvinte sunt adevărul, nici că El stăpânește ca suveran peste toate. În ochii lui Dumnezeu, sunt non-credincioși. El nu le acordă atenție și Duhul Sfânt nu va lucra asupra lor. Prin urmare, pe baza esenței lor, nu sunt obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu sunt predestinați sau aleși de El. Dumnezeu nu i-ar putea mântui sub nicio formă. Indiferent cum privim situația, niciunul dintre acești neîncrezători nu este un ales al lui Dumnezeu. Ar trebui să fie discernuți cu promptitudine și acuratețe și apoi îndepărtați. Nu trebuie să li se permită să stea la pândă în biserică, tulburându-i pe alții. Acești neîncrezători se infiltrează în biserică având diferite scopuri și motive și s-ar putea să nu le poți vedea adevărata față sau să-i poți discerne la început. Totuși, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce interacționezi cu ei mai des și ai mai mult de-a face cu ei, îi vei înțelege tot mai mult și vei vedea tot mai clar diferitele manifestări care arată că sunt neîncrezători. Nu este atunci mai ușor să-i discerni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? (Ba da.) Dacă toți aleșii lui Dumnezeu îi pot discerne pe neîncrezători, este timpul să-i dezvăluie și să-i îndepărteze. Indiferent de caracterul, de statutul lor social sau de vechimea lor în biserică, dacă tot nu pot accepta adevărul și sunt plini de noțiuni despre Dumnezeu după câțiva ani de ascultare a predicilor, sunt deja dezvăluiți ca neîncrezători. Având în vedere scopurile și manifestările lor în credința în Dumnezeu, sunt, fără îndoială, cei care ar trebui să fie îndepărtați sau excluși. Aceasta este lucrarea de curățire pe care trebuie să o facă o biserică în fiecare perioadă.

Subiectul referitor la scopul credinței în Dumnezeu a acoperit opt puncte, ceea ce înseamnă că există opt tipuri de oameni ale căror manifestări sunt suficiente ca să discernem diversele tipuri de oameni răi și apoi să facem caracterizări precise și să-i tratăm în mod corespunzător. Pe scurt, aceste opt tipuri de oameni nu pot rămâne în biserică. Unii ar putea întreba: „Fiecare dintre aceste opt tipuri de oameni manifestă doar un singur tip de comportament?” Nu este neapărat așa; scopul credinței unor oameni în Dumnezeu include patru sau cinci puncte – caută refugiu, trăiesc pe spinarea bisericii, practică oportunismul, urmăresc obiective politice și caută în mod aleatoriu persoane de sex opus, infiltrându-se în biserică pentru a-i seduce pe alții, fără discriminare. Scopul credinței unor oameni în Dumnezeu ar putea acoperi două puncte – unul este să caute să devină funcționari în biserică, iar celălalt este să caute binecuvântări prin oportunism sau unii ar putea să caute persoane de sex opus, precum și să trăiască pe spinarea bisericii. În mod clar, acești oameni vin în casa lui Dumnezeu căutând să profite, intenționând să se folosească de casa lui Dumnezeu sau de frați și de surori ca să-i ajute să realizeze lucruri, să depună efort pentru ei; pentru a-și îndeplini scopurile și a-și satisface dorințele, folosesc toate mijloacele posibile pentru a-i face pe frați și pe surori să-i slujească. Pe scurt, scopul evident al acestor neîncrezători și oportuniști care s-au infiltrat în biserică și ar trebui îndepărtați sau excluși la venirea în casa lui Dumnezeu este de a trăi ca paraziții și de a profita de situație pentru câștigul personal. Fie în discursul, fie în acțiunile lor, scopul lor poate fi mereu discernut într-o oarecare măsură. Acești oameni nu acceptă deloc adevărul și acesta nu îi interesează; uneori, chiar afișează dispoziții și atitudini de repulsie sau împotrivire. Indiferent ce datorie le rânduiește biserica, ei cooperează, cu reticență, doar dacă asta le aduce vreun beneficiu. Dacă nu există vreun beneficiu pentru ei, în sinea lor, se împotrivesc și manifestă negativitate și pasivitate, ba chiar și repulsie sau refuz. Se implică în câteva lucrări doar dacă există beneficii; în lipsa acestora, fie se sustrag, fie le fac de mântuială, pasiv. În momente critice ale lucrării, se joacă de-a v-ați ascunselea, dispărând și neglijând lucrarea bisericii. Din aceste manifestări, este clar că ei cred în Dumnezeu doar pentru a trăi pe spinarea altora; chiar și a-i folosi pentru a presta servicii face mai mult rău decât bine.

I. Ca să monitorizeze biserica

Astăzi vom avea părtășie despre ultimul punct din subiectul referitor la scopul credinței cuiva în Dumnezeu. În afara celor opt puncte menționate anterior, mai există un tip de persoană al cărei scop și a cărei intenție în credința în Dumnezeu nu sunt legitime. Ce o distinge de cele menționate mai sus, care sunt motivate doar de beneficii, făcând tot posibilul să urmărească faima, câștigul și statutul? Acest tip de persoană nu intră în biserică pentru a deveni funcționar, de dragul statutului sau al unei surse de venit stabile sau pentru a-și face viața mai confortabilă și așa mai departe; ea are un scop pe care oamenii de rând îl detectează cu greu. Care este acest scop? Este de a monitoriza și de a controla biserica. Monitorizarea bisericii este cel de-al nouălea punct din subiectul referitor la scopul credinței cuiva în Dumnezeu. Acești oameni intră în biserică având sarcina de a o monitoriza, intenționând să controleze cursul dezvoltării bisericii. Cei care îi trimit, superiorii sau șefii lor, ar putea reprezenta guvernul, un anumit grup religios sau o organizație din societate. Fiindcă nu s-au familiarizat cu biserica, sunt plini de curiozitate și chiar nesiguri cu privire la apariția, crearea și existența bisericii, ei au intenția de a pricepe în profunzime biserica, de a învăța despre structura bisericii, despre lucrarea sa și despre diversele circumstanțe ale acesteia. Prin urmare, unii oameni sunt trimiși la biserică pentru a îndeplini slujba de monitorizare. Cei care preiau slujba de monitorizare a bisericii, indiferent că provin din guvern, din grupuri religioase sau din orice organizație socială, au un scop în credința lor în Dumnezeu care este total diferit de cel al fraților și surorilor adevărate. Ei nu sunt aici ca să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu; nu au venit ca să accepte cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și mântuirea din partea lui Dumnezeu pe baza credinței în Dumnezeu și a recunoașterii Lui. Credința lor în Dumnezeu este însoțită de obiective politice sau de o sarcină dată de orice organizație. Astfel, monitorizarea bisericii este atât scopul lor pentru a se infiltra în biserică și a crede în Dumnezeu, cât și o sarcină alocată de superiorii lor; este o slujbă pe care o fac pentru a-și câștiga leafa.

Pentru cei care se infiltrează în biserică pentru a o monitoriza, ce anume monitorizează aceștia? Ei monitorizează multe aspecte, precum învățăturile bisericii, obiectivele sale, ce susține aceasta, lucrarea pe care o face și gândurile și părerile membrilor săi, evaluând dacă reprezintă vreun rău pentru guvern, religii sau societate. Verifică dacă există afirmații antisociale, anti-guvern sau anti-stat în ceea ce privește discursul. În ceea ce privește învățăturile, ei monitorizează care anume sunt ideile susținute de biserică. Poate că nu îți este ușor să-i detectezi pe acești indivizi atunci când se infiltrează în biserică, fiindcă este posibil să asculte cu atenție și să ia notițe serioase în timpul adunărilor, fără să ațipească. S-ar putea chiar să rezume cu seriozitate discursurile diverșilor indivizi de la fiecare adunare, rezumând și clasificând, în cele din urmă, diferitele gânduri și păreri ale diverșilor indivizi, ca să vadă care se aliniază la interesele și cerințele guvernului național și care sunt în detrimentul guvernării statului, sunt în contradicție cu guvernul și așa mai departe. S-ar putea să rezume și să clasifice cu meticulozitate aceste puncte de vedere adânc înrădăcinate ale membrilor bisericii, păstrând însemnări. De ce fac asta? Fiindcă este slujba lor, sarcina lor; trebuie să raporteze superiorilor. Aceasta este prima parte a slujbei lor: să priceapă învățăturile bisericii și tendințele ideologice ale tuturor membrilor săi. Odată ce consideră că aceste tendințe conțin elemente care sunt în detrimentul societății sau al statului sau dacă sunt de părere că apar unele gânduri și puncte de vedere radicale, vor raporta și vor spune cu promptitudine acest lucru superiorilor lor, astfel încât să poată fi luate măsuri adecvate. Ce intenționează să înțeleagă mai întâi sunt învățăturile bisericii – aceasta este una dintre principalele lor răspunderi în monitorizarea bisericii – iar apoi informațiile despre personalul bisericii. De exemplu, strâng informații despre cine sunt conducătorii seniori ai bisericii, inclusiv adresele lor de reședință, vârstele, aspectul fizic, nivelurile de educație, interesele și hobbyurile, stările de sănătate, lucrurile despre care vorbesc în viața zilnică, unde merg, ce lucrare fac, precum și programul lor zilnic de lucru și conținutul lucrării. Se uită dacă acești conducători au făcut afirmații sau au luat măsuri care sunt împotriva guvernului, împotriva religiilor sau împotriva tendințelor societății, precum și la reacțiile acestor conducători la sistemul de guvernare al națiunii și la noutățile politice actuale, printre altele. Toate acestea sunt aspecte pe care intenționează să le priceapă cei care monitorizează biserica. Mai mult, ei sunt constant atenți la structura bisericii și la structurile ei administrative. De pildă, urmăresc cine sunt conducătorii și lucrătorii bisericii, conducătorii de la ce nivel au fost demiși, cum au fost realocați după ce au fost demiși, ce conducători au fost arestați și cine a preluat lucrarea lor după aceea. Adună informații despre vârsta și sexul succesorului, de câți ani crede în Dumnezeu, ce niveluri de educație are, și – dacă este un absolvent de facultate talentat – dacă are vreun impact negativ asupra țării sau a societății și dacă ar putea fi recrutat cumva pentru a lucra în departamentele guvernamentale, printre alte informații specifice. Vor chiar să afle anumiți conducători ai bisericii care își preiau posturile sau sunt demiși. Mai precis, situația personalului, lucrările administrative specifice și structura bisericii sunt toate aspecte cu care intenționează să se familiarizeze. În plus, intenționează să priceapă în totalitate informațiile despre câte puncte ale lucrării sunt în biserică, câte grupuri există și detaliile privind supraveghetorii fiecărui grup, printre altele. Umblă de colo colo punând întrebări, observând și învățând, desfășurându-și lucrarea în mare detaliu. Slujba pe care o au de îndeplinit și sarcina pe care o au de realizat oamenii de acest tip care se infiltrează în biserică sunt de a pricepe cu promptitudine toate aspectele situației bisericii și diversele noutăți ale acesteia, pentru a îndeplini scopul monitorizării bisericii. Asta include, de exemplu, felul în care biserica se dezvoltă peste hotare, în câte țări a fost răspândită Evanghelia și în ce țări au fost întemeiate biserici – trebuie să priceapă toate aceste detalii. Acestea sunt principalele sarcini pe care le îndeplinesc pentru monitorizarea bisericii: în primul rând, să înțeleagă învățăturile bisericii; în al doilea rând, să înțeleagă situația personalului bisericii; și în al treilea rând, să înțeleagă stadiul lucrării bisericii și dinamica ei principală recentă. Acționează întru totul ca niște complici și lachei ai Satanei, ai marelui balaur roșu; sunt slujitori autentici ai Satanei.

Oamenii de acest tip care monitorizează biserica se infiltrează în biserică în scopul de a pricepe informații legate de învățăturile, personalul, tendințele de lucru, dimensiunea și alte aspecte ale bisericii. Ei intenționează să priceapă fiecare dintre aceste aspecte și apoi să le comunice superiorilor lor care, în orice moment, pot să conceapă planuri sau măsuri corespunzătoare privind politicile pentru a aborda biserica în funcție de situație. Pe scurt, scopul lor în monitorizarea bisericii nu este absolut deloc bine intenționat. Altfel, de ce ar monitoriza în continuare biserica, având în vedere că nu le aduce nici averi, nici beneficii? Nu este pentru că existența bisericii îi neliniștește? Ei nu cred că biserica întemeiată și condusă de Dumnezeu este formată din oameni care cred cu puritate în El și nu au legătură cu statul, cu societatea sau cu grupuri sau organizații politice. Dar, indiferent cum cercetează biserica, rămân neliniștiți. De ce? Pentru că sunt atei, nu Îl recunosc pe Dumnezeu și, de asemenea, urăsc adevărul. Prin urmare, sunt capabili să săvârșească acte nesăbuite și absurde, cum ar fi să îi oprime și să îi aresteze pe credincioși, precum și să monitorizeze biserica. De ce adoptă măsuri de monitorizare și împotrivire față de biserică? Fiindcă cea mai mare grijă a lor e că faptul că biserica se va extinde prea mult și că va avea prea mulți membri va afecta semnificativ țara, guvernul și societatea și chiar va amenința și va influența culturile tradiționale și grupurile religioase tradiționale. Acesta este motivul adevărat de la baza faptului că monitorizează biserica și i se împotrivesc. Prin urmare, tratează monitorizarea bisericii și împotrivirea față de ea ca pe o sarcină politică pe care trebuie s-o execute.

Este posibil ca oamenii de acest tip care monitorizează biserica să nu poată fi ușor de discernut în biserică fiindcă au motive ascunse și se prefac foarte bine, astfel încât să nu-i poată detecta ceilalți. Astfel, e posibil să fie de acord cu majoritatea celor din biserică, nefăcând nimic neobișnuit, părând deosebit de bine crescuți și neexprimând niciodată opinii separate despre lucrarea făcută de biserică. Totuși, acești indivizi au o caracteristică: sunt lipsiți de entuziasm cu privire la credința în Dumnezeu, nefiind nici foarte activi, nici foarte pasivi în această privință. Eu pot face o mică parte din îndatoririle alocate lor, dar niciodată nu divulgă detalii personale despre ei, precum unde lucrează, situația lor familială sau dacă au mai crezut în Dumnezeu. Dacă cineva menționează că lucrează într-un departament guvernamental, e foarte evaziv, evitând să exprime opinii despre guvern, politică, politici sau religie. Comportamentul său este caracterizat prin evitarea oricăror subiecte delicate; nici nu critică, nici nu laudă guvernul, nu discută politicile acestuia sau sistemul său de guvernare. Când cineva menționează că un anume individ este spion, devine în mod vizibil neliniștit și poate chiar începe să se apere. Pe lângă că e neliniștit, e posibil să observi în privirea sa o tendință de a evita astfel de subiecte delicate; se ferește de oricine îi poate vedea adevărata față. În plus, primește adesea apeluri de la surse necunoscute sau este contactat și interacționează cu indivizi misterioși neasociați cu biserica și, imediat ce răspunde la unul dintre aceste apeluri, se îndepărtează de ceilalți. Dacă se întâmplă să-l vadă cineva în aceste momente, devine în mod vizibil tulburat, roșește și pare extrem de neliniștit, temându-se că i-ar putea fi descoperită identitatea. În afară de a aduna în secret informații despre biserică, se interesează din când în când și în legătură cu situația fraților și a surorilor, punând întrebări precum: „De câți ani crezi în Dumnezeu? Părinții tăi cred? Membrii familiei tale sunt în zona continentală? Dintre membrii familiei tale din zona continentală, câți cred în Dumnezeu și de câți ani? Ce vârste au? Câți oameni sunt în biserica voastră locală? Cum se descurcă acum?” Din când în când, caută informații confidențiale și private pe care oamenii nu sunt dispuși să le dezvăluie. În interacțiunile generale dintre frați și surori, nimeni nu întreabă în mod intenționat sau activ cu privire la informații personale confidențiale, dacă cineva nu este dispus să le împărtășească. Totuși, acest individ acordă o atenție specială unor astfel de chestiuni, ba chiar merge atât de departe încât să monitorizeze deplasările unor conducători și lucrători sau ale unor oameni responsabili pentru lucrări importante, încercând să dobândească accesul la date din computerele și telefoanele mobile ale acestora sau la adresele lor, insistând să investigheze în profunzime aceste detalii. Dacă observă că un anumit conducător nu a participat la o adunare, vor întreba: „Cutare nu e azi la adunare. Ce face?” Dacă spune cineva că este ocupat, va insista: „Ocupat cu ce? Îi udă din nou pe credincioșii aceia noi? Cine sunt acei noi credincioși? Când au început să creadă? Eu cum de nu știu despre asta?” Continuă să cerceteze și mai mult. Frații și surorile spun: „Dacă nu trebuie să știm, atunci hai să nu întrebăm. De ce să continuăm să întrebăm? Asta nu are legătură cu pătrunderea în viață, nu implică adevărul; nu este nevoie să știm.” La care intrusul răspunde: „Dar acestea sunt chestiuni ce țin de casa lui Dumnezeu, de lucrarea bisericii; de ce nu e voie să știm despre asta? Credem cu toții în Dumnezeu, n-are nimic dacă știm puțin. Dacă nu vreți să știți înseamnă că nu vă pasă de lucrarea bisericii sau de conducătorii acesteia. Cu cine s-a dus conducătorul să se întâlnească, mai exact? Câți credincioși noi există? Unde sunt? Aș vrea să-i cunosc și eu.” Mereu se interesează în legătură cu aceste chestiuni.

Mai există o sarcină căreia cei care monitorizează biserica îi acordă cea mai multă atenție, și anume aceea de a înțelege situația financiară a bisericii. Într-o privință, ei caută să înțeleagă sursele finanțelor bisericii. Vor să știe dacă biserica a înființat fabrici sau întreprinderi, dacă deține ateliere ilegale, dacă exploatează copiii prin muncă și dacă diversele puncte ale lucrării bisericii implică afaceri profitabile. De exemplu, dacă producția de videoclipuri, filme și imnuri a bisericii și imprimarea de cărți cuprinzând cuvintele lui Dumnezeu aduc profit sau generează profituri excesive; care sunt sursele finanțelor bisericii; dacă există persoane influente care donează în sprijinul bisericii; dacă aceste persoane includ elite politice sau multimilionari și miliardari – acestea sunt detaliile pe care vor să le înțeleagă. În afară de a-și da seama care sunt structurile administrative și sursele financiare ale bisericii, ei intenționează să priceapă și păstrarea finanțelor bisericii, obiectivul lor fiind să urmărească direcția acestor fonduri. Cum își cheltuiește biserica banii, dacă este implicată în vreo activitate ilegală, dacă organizează elite sociale sau colaborează cu diverse organizații și grupuri sociale pentru a se opune împreună guvernelor dictatoriale și pentru a susține drepturile umane și așa mai departe – și acestea sunt unele dintre situațiile importante pe care intenționează să le priceapă. Unii oameni întreabă: „Lucrarea de monitorizare a bisericii este întreprinsă doar de națiunea marelui balaur roșu?” Este corectă această afirmație? De fapt, întreaga lume și întreaga societate umană I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu doar națiunile care se află sub stăpânire dictatorială I se împotrivesc lui Dumnezeu; chiar și în țările așa-zis creștine, majoritatea celor de la putere sunt atei și non-credincioși și, chiar printre cei de la putere care au credință sau care practică creștinismul, cei care pot accepta adevărul sunt minoritari. Majoritatea oamenilor nu recunosc adevărul, cu atât mai puțin îl acceptă. Așadar, nu sunt aceștia oameni care cred în Dumnezeu, însă I se împotrivesc? De exemplu, în religii precum creștinismul, catolicismul și iudaismul în Israel, eșaloanele superioare sunt compuse din oameni care acceptă adevărul? Nicidecum. Niciunul dintre ei nu vine să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu; niciunul dintre ei nu poate accepta adevărul. Mai precis, sunt toți neîncrezători; toți I se împotrivesc lui Dumnezeu și sunt antihriști. Tulbură și sabotează lucrarea lui Dumnezeu și îi suprimă și persecută cu brutalitate pe cei care-L urmează pe Dumnezeu, lucru dovedit de felul în care tratează lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Care dintre confesiuni le permite credincioșilor ei să cerceteze liber adevărata cale, să-i asculte pe predicatorii din exterior sau să primească străini? Niciuna dintre ele nu poate face asta. Ce rasă sau națiune este în relații de prietenie cu biserica? (Niciuna.) Deja este lăudabil dacă îți acordă puțină libertate religioasă și spațiu de mișcare. Încă te aștepți să te susțină, pe lângă toate acestea? Când apare biserica lui Dumnezeu sau când biserica începe să predice Evanghelia, acești oameni care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu și care simt o deosebită repulsie și scârbă față de adevărurile exprimate de Dumnezeu întreprind, atunci, o sarcină specială, și anume să desemneze oameni pentru a monitoriza cu atenție biserica. „A monitoriza” înseamnă aici a supraveghea, a pricepe și a controla; și anume, a supraveghea, a pricepe și a controla îndeaproape toate aspectele bisericii în orice perioadă. Unii oameni spun: „Nu au condamnat public lucrarea lui Dumnezeu și nu i s-au opus acesteia, iar noi nu am suferit persecuții sau hărțuire în viața locală. Considerăm că a crede în Dumnezeu, a participa la adunări, a ne face datoria și a răspândi Evanghelia peste hotare este mult mai bine și mai sigur decât în națiunea marelui balaur roșu. Nu am avut experiența niciunei interferențe.” Doar fiindcă nu a existat nicio interferență și ți-a fost acordată o oarecare libertate nu ar trebui să le negi lucrarea de monitorizare a bisericii. Puțina libertate religioasă care ți se acordă este o instituție de bază a societății; tu te bucuri doar de drepturile de bază ale oricărui cetățean din țara în care locuiești. A te bucura de aceste drepturi de bază nu înseamnă că guvernul național, grupurile sociale sau lumea religioasă au acceptat și au recunoscut lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea bisericii, au devenit binevoitoare sau că nu mai există pic de ostilitate și monitorizare. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Această chestiune nu este abstractă, nu-i așa? (Nu, nu este.)

Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de ostilitatea și monitorizarea de către regimurile satanice? Ar trebui să le respingem sau pur și simplu să le ignorăm? Mai întâi, gândiți-vă la asta: biserica se teme ca ei să monitorizeze vreuna din lucrările pe care le face? (Nu.) Avem vreo activitate secretă? Facem vreo afirmație politică anti-stat sau anti-guvern? (Nu.) Acest lucru poate fi susținut cu tărie. A crede în Dumnezeu nu presupune niciodată implicarea în politică. Majoritatea credeți în Dumnezeu de mai bine de trei ani, unii chiar de douăzeci sau treizeci de ani. De-a lungul tuturor acestor ani de ascultat predici, a descoperit cineva vreodată că biserica face afirmații anti-stat sau antisociale? (Nu.) Absolut deloc; casa lui Dumnezeu nu discută niciodată despre politică. Mai mult, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este întemeiată de Dumnezeu, este o anticipare a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, nu o organizație creată de vreo persoană, nu întemeiată de vreun individ. Așadar, care este lucrarea pentru desfășurarea căreia a întemeiat Dumnezeu biserica? Nu este aceea de a se implica în lucrări antisociale, anti-religioase sau anti-politice. Atunci, care este lucrarea bisericii? În primul rând, lucrarea sa principală este de a răspândi vestea cea bună că Dumnezeu S-a întrupat pentru a mântui omenirea în zilele de pe urmă, îngăduind omenirii să accepte toate adevărurile exprimate de Dumnezeu, astfel încât oamenii să se întoarcă spre El și să I se închine. În al doilea rând, presupune să-i aducă înaintea lui Dumnezeu pe cei care tânjesc după adevăr, ca să accepte judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și să fie purificați, dobândind, în cele din urmă, mântuirea. Aceasta este lucrarea întreprinsă de biserică, așa cum a fost ea întemeiată de Dumnezeu, și reprezintă semnificația și valoarea existenței bisericii. Acest lucru este irelevant pentru politică, afaceri, industrie, tehnologie sau orice alt sector al societății și separat de acestea; nu are absolut nicio legătură cu acestea. Atunci, care este esența lucrării de mântuire a lui Dumnezeu în cadrul bisericii? Exprimat în termenii cei mai simpli și mai clari, este gestionarea omenirii. Conținutul specific al gestionării omenirii implică aducerea oamenilor înaintea lui Dumnezeu, în realitatea cuvintelor Lui, îngăduindu-le să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, pentru a fi purificați și a dobândi mântuirea. Aceasta este lucrarea specifică de gestionare a omenirii. Orice lucrare în care se implică biserica este legată de gestionarea de către Dumnezeu, de planul Lui și, bineînțeles, implică vorbele exprimate de Dumnezeu; nu are absolut nicio legătură cu diversele sarcini întreprinse de oamenii din lume. Prin urmare, orice informație despre biserică, fie că privește învățăturile sale, fie personalul, structurile administrative, stadiul lucrării sale sau chiar situația financiară a bisericii, nu are absolut nicio legătură cu vreo țară, societate, rasă, religie sau grup de oameni – nici măcar cea mai mică legătură. Prin urmare, ținând cont de aceste puncte, fie că este vorba de partidul aflat la la conducere, fie de grupuri religioase sau grupuri sociale, la ce se reduce, strict, fapta acestora de trimitere a unor oameni pentru a monitoriza biserica? (La o acțiune inutilă.) „O acțiune inutilă” este o exprimare formală. Care este zicala des întâlnită? E să nu ai nimic mai bun de făcut, nu-i așa? După părerea Mea, exact asta este; zilele lor sunt pline de prea mult confort și prea multă relaxare, așa că îi trimit pe acești câțiva indivizi delăsători să monitorizeze biserica, chiar tratând această acțiune ca pe o sarcină politică, ca pe o ocupație serioasă – e absolut absurd! Cu acel efort, ar fi mult mai bună deschiderea de instituții educative sau caritabile. Aceasta este doar o situație în care prea mult confort trupesc duce la delăsare și la lipsa de concentrare asupra sarcinilor adecvate! Dacă întreaga rasă umană ar fi ca biserica lui Dumnezeu, în care Dumnezeu păstorește și călăuzește personal, atunci această lume, această omenire, ar evita multe instituții, cheltuieli și necazuri inutile. Cel puțin, agențiile precum organizațiile de spionaj și departamentele de poliție, aceste sectoare de securitate, nu ar avea niciun scop și ar trebui dizolvate și realocate altor lucrări.

Indivizii însărcinați cu monitorizarea bisericii au o misiune. Sarcina lor principală, atunci când se infiltrează în biserică, constă în aceste câteva aspecte despre care am avut părtășie; după ce pricep câteva situații de bază și importante în cadrul bisericii, le raportează superiorilor lor. Indiferent de gândurile, de opiniile lor sau de scopul de la baza lucrării lor, prezența acestor indivizi care monitorizează în cadrul bisericii ar trebui să-i determine pe frați și pe surori să fie alerți și să-i trateze cu înțelepciune. Este corectă această abordare? (Da.) Atunci, este nevoie să ne alarmăm exagerat? (Nu.) Cum ar trebui să abordăm apariția unor asemenea indivizi? Există două principii, este foarte simplu. Dacă se duc de colo colo să se intereseze și să caute informații, acest lucru indică în mod clar că sunt spioni sau observatori. Astfel de indivizi au o umanitate extrem de abjectă și de încrezută; ei provoacă bisericii tulburări grave. Simpla lor prezență le provoacă oamenilor neliniște, împiedicându-i să vină înaintea lui Dumnezeu. Adunările și îndeplinirea îndatoririlor sunt și ele tulburate și afectate, iar siguranța este compromisă. Cum ar trebui tratată o astfel de persoană? (Îndepărtați-o din biserică.) Corect; dacă provoacă tulburări vieții bisericești sau lucrării bisericii, ar trebui curățită direct. Atunci, este nevoie să vă ascundeți sau să vă temeți de ei? (Nu.) Unii oameni, atunci când întâlnesc spioni peste hotare, se panichează și se ascund peste tot, exact cum ar fi făcut dacă ar fi văzut poliția în zona continentală. Când unii frați și surori ies să facă treburi și întâlnesc spioni care le pun întrebări și atunci aud cât de intimidant este tonul chestionării lor, asemănător unui interogatoriu al poliției, se sperie atât de rău, că fug chiar fără să termine de făcut treburile. Eu spun: „Cum ai putut să fii atât de ușor de intimidat? De ce să fugi? De ce îți este teamă? În națiunea marelui balaur roșu, atât de mulți frați și surori au fost prinși, dar au rămas neînfricați; nu au devenit iude, au rămas fermi în mărturia lor. Atunci de ce, după ce deja ai venit în străinătate, încă poți fi atât de temător? Nu ai încălcat nicio lege; de ce te temi?” Unii oameni spun: „Mereu încearcă să se apropie de mine și mereu mă interoghează.” Nu poți să-i chestionezi și tu pe ei? Ai putea să spui: „Cu ce drept mă interoghezi? Te cunosc? Verifici acte de identitate în calitate de funcționar al marelui balaur roșu? Pe cine reprezinți? Dacă-mi mai pui întrebări, te voi da în judecată!” Chiar ai de ce să te temi de ei? (Nu.) Unii oameni, atunci când întâlnesc astfel de spioni, nu îndrăznesc să vorbească și fug rapid, înfricoșați. Unii oameni dezorientați nu pot să discearnă deloc și chiar încearcă să le predice Evanghelia acestor spioni și lingăi satanici. După câteva tentative, își dau seama: „Aceasta nu este o persoană care crede că Dumnezeu există. De ce pare un funcționar al marelui balaur roșu?” Simțind că este în neregulă ceva, renunță. Mai târziu, chibzuiesc la asta: „Dumnezeu mă protejează; din fericire, nu i-am divulgat nicio informație personală. Ce alarmă falsă!” Sunt atât de speriați, încât nu mai îndrăznesc să predice Evanghelia la întâmplare niciunui om pe care-l cunosc. De fapt, chiar au existat spioni care au fost aduși în biserică prin intermediul predicilor. Ei sunt observatori introduși în biserică de către marele balaur roșu, sunt rânduiți în mod voit de către Satana. Sunt ca niște lupi în haine de oaie, care se infiltrează în biserică fără să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să aibă părtășie despre adevăr, băgându-și mereu nasul peste tot după informații și iscodind după detalii personale. Odată ce se descoperă că este suspect comportamentul lor sau că deja au provocat tulburări în cadrul bisericii, ar trebuie să fie curățiți cu promptitudine – observatorilor marelui balaur roșu, slujitorilor Satanei, nu ar trebui să li se îngăduie absolut deloc să tulbure biserica. Să-l îndepărtați pe fiecare pe care îl găsiți; nu-i arătați pic de milă! Dacă cineva se înțelege bine cu un spion, fiind mereu dornic să-l trateze cu amabilitate dintr-un sentiment de iubire, răspunzând la orice întrebări i se pun, jucând rolul de marionetă pentru spion, o astfel de lepădătură trebuie exclusă direct! Indivizii suspecți ar trebui să fie urmăriți și observați cu atenție; nu trebuie să le fie divulgat nici măcar un detaliu despre biserică, în special cine sunt conducătorii și lucrătorii. Dacă unui spion i se îngăduie să obțină vreo informație, acest lucru ar putea reprezenta o amenințare sau un dezastru ascuns pentru biserică și pentru frați și surori, în orice moment. Prin urmare, atunci când se descoperă că un individ este suspect, atât timp cât nu mănâncă și nu bea niciodată cuvintele lui Dumnezeu sau nu are părtășie despre adevăr, este categoric un neîncrezător și este corect să îl îndepărtați imediat. Chiar dacă o asemenea persoană nu este un spion, ea nu este un om bun și a-l îndepărta nu este sub nicio formă un lucru nedrept. Dacă se descoperă că un om are legături strânse cu un spion și este capabil să vândă biserica, ar trebui să fie îndepărtat mediat, în orice împrejurări. Astfel de lepădături și ticăloși nu pot aduce decât dezastre asupra bisericii și fraților și surorilor. Sunt chiar mai rău decât observatorii; chiar dacă nu comit fapte rele, tot trebuie îndepărtați. Acum, marele balaur roșu este în pragul prăbușirii, dar ei nu sunt dispuși să-și accepte înfrângerea și distrugerea. Continuă să-i aresteze și să-i persecute pe aleșii lui Dumnezeu și să desfășoare operațiuni de spionaj pentru a se infiltra în casa lui Dumnezeu. Nu și-au încetat niciodată tulburarea și sabotarea lucrării bisericii. Acum, au fost expuși câțiva indivizi în mod evident suspecți. Tentativele lor de a aduna informații au făcut valuri, înlesnindu-le celorlalți procesul de a-i vedea așa cum sunt. Odată ce s-au expus, sunt îndepărtați din biserică. Dar au fost expuși toți spionii vicleni? Nicidecum. Este posibil ca bisericile de pretutindeni să fie infiltrate de agenții marelui balaur roșu. Unii indivizi, după ce au fost prinși de marele balaur roșu, sunt constrânși de către Satana, prin amenințări, ispite și diverse alte mijloace, să acționeze în numele său și apoi să se infiltreze în biserică. Aceștia sunt spionii ascunși. Asemenea observatori sunt periculoși și vicleni, având ceva agerime și intelect. După cum spun non-credincioșii, au o oarecare pricepere. Când monitorizează biserica, o fac neobservați, acționând în liniște și în secret, nedivulgându-și niciodată intențiile adevărate în interacțiuni. Majoritatea oamenilor nu simt nimic atunci când interacționează cu ei; nu sunt conștienți că spionul adună informații, nici nu simt repulsia acestuia față de credința în Dumnezeu. Poate că spionul deja a priceput situația de bază a bisericii înainte ca majoritatea oamenilor să-și dea seama că acesta e acolo ca să monitorizeze biserica. La exterior, astfel de indivizi nu provoacă nicio tulburare bisericii sau majorității oamenilor, așadar, cum ar trebui să fie tratați? Ar trebui să luăm măsuri sau să găsim soluții pentru a aborda faptul că ei monitorizează biserica? După cum am menționat mai devreme, se teme biserica de monitorizarea lor, sub orice aspect? (Nu.) Existența bisericii noastre și diversele elemente ale lucrării în care aceasta se implică sunt deschise și oneste; aceste elemente ale lucrării sunt cauzele cele mai drepte din rândul omenirii. Dacă o organizație dorește să înțeleagă vreun aspect legat de biserică, mărturiile bazate pe experiență ale bisericii sunt difuzate public on-line – toți le pot viziona când doresc. Nu există secrete, activități ilegale și, cu siguranță, nu există perturbări la adresa ordinii sociale sau discursuri sau acțiuni contrarii. Astfel, dacă investighează și monitorizează situația bisericii în secret, atunci lăsați-i în pace. De ce spun asta? Acești indivizi care lucrează ca agenți au un anumit standard profesional, iar oamenii obișnuiți nu pot detecta care anume sunt sarcinile pe care aceștia le execută în culise. Așadar, atât timp cât nu provoacă tulburări, nu este nevoie să vă bateți capul cu ei; lăsați-i în pace. Mai mult, acești neîncrezători, atei și indivizi implicați în politică nu sunt nici obișnuiți cu viața bisericească, nici interesați de ea. În biserică, unde oamenii citesc zilnic cuvintele lui Dumnezeu, acceptă judecata și mustrarea și discută despre a se cunoaște pe sine, despre a-L cunoaște pe Dumnezeu și despre transformarea firii, cum ar putea să nu se simtă ca pe ace sau să nu simtă suferință? La fiecare adunare, sunt agitați ca furnicile într-o tigaie fierbinte; nu se simt dispuși să se forțeze să rămână în biserică. În inima lor, înțeleg că biserica este doar o biserică și categoric nu o organizație implicată în politică. Monitorizând biserica, aflând lucruri despre ea și devenind conștienți despre ce anume face, sunt învățați cu privire la faptul că Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omenirii, lărgindu-și orizontul, astfel încât să nu trăiască într-o asemenea ignoranță. Și ei sunt ființe create și, cu toate acestea, nu știu nici măcar că omul este creat de Dumnezeu, ceea ce arată cât de nesăbuiți și de nesemnificativi sunt! Există vreun risc dacă-i lăsați să rămână în biserică? Dacă nu reprezintă nicio amenințare sau nu provoacă nicio tulburare la adresa bisericii sau a fraților și surorilor, atunci lăsați-i în pace. Odată ce fac ceva ce provoacă o tulburare, acela este momentul în care se expun și acela este momentul potrivit pentru a-i trata. Pe baza faptelor și a dovezilor, discerneți-i și caracterizați-i cu promptitudine – misiunea lor se încheie, iar biserica îi exclude în mod firesc. Este bună această abordare? (Da.) Unii oameni întreabă: „Nu este lucrarea bisericii deschisă și onestă? De ce să restricționăm monitorizarea de către oameni?” Acest lucru vizează în principal regimul marelui balaur roșu, al Satanei. Monitorizarea de către acesta a bisericii are scopul de a-i suprima pe aleșii lui Dumnezeu, a-i aresta și a le face rău; prin urmare, casa lui Dumnezeu nu îngăduie monitorizarea acesteia pentru a-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să sufere persecuții și masacre. Dacă vin indivizi din țări democrate sau din grupuri religioase să cerceteze adevărata cale, ei pot căuta acest lucru on-line sau pot contacta biserica. Biserica primește pe oricine caută sincer adevărul. Dar, dacă cealaltă parte nutrește intenții rele și caută să denatureze ceea ce este corect și ceea ce este greșit și să calomnieze biserica, atunci cum ar putea să-i îngăduie casa lui Dumnezeu monitorizarea? Nu ar fi extrem de stupid să-i permită monitorizarea? Nu ar fi un lucru nesăbuit și ignorant? (Ba da.) Casa lui Dumnezeu i-a întâmpinat mereu cu bucurie pe cei care caută adevărul și îi primește cu căldură, ceea ce este în deplină conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu înțeleg acest lucru, atunci asta se datorează nesăbuinței și ignoranței lor. Politica externă a bisericii este deschisă și onestă, se aliniază în întregime la adevărurile-principii și este plină de inteligență și înțelepciune. Dacă o persoană nu poate să înțeleagă aceste lucruri pozitive, atunci este absurdă, dezorientată. Unii oameni spun: „Dacă observatorii sau slujitorii Satanei vin să afle lucruri despre biserică, ar trebui să fim cinstiți și să le răspundem sincer la întrebări?” Este stupid să le spui adevărul diavolilor și Satanei; asta nu te face o persoană cinstită, ci te transformă într-o marionetă a Satanei. Când cei de teapa Satanei doresc să afle și să înțeleagă despre situațiile bisericii, aleșii lui Dumnezeu nu au responsabilitatea de a le spune. Ei nu pot să accepte adevărul și nu au bunăvoință, așa că nu avem ce să le spunem! Procedând astfel, nu suntem impetuoși, ci înțelepți. Unii oameni întreabă: „Dacă mă întreabă «Cine conduce biserica voastră? De câți ani crede?» pot să le spun?” Ar trebui să-l întrebi: „Pentru ce vrei să afli despre conducătorul nostru? Mai întâi spune-mi asta, eu voi reflecta profund și apoi voi decide dacă să te informez sau nu.” Este înțelept acest răspuns? (Da.) Asta se numește să acționezi conform principiilor. Înțelegi? Pe măsură ce lucrarea de evanghelizare se răspândește și numărul oamenilor din biserică sporește treptat, pot apărea, din când în când, observatori și agenți în biserici de-a lungul și de-a latul diferitelor țări și regiuni. În ceea ce privește astfel de indivizi, va fi suficient pur și simplu să-i anunțați pe aleșii lui Dumnezeu să-i trateze cu înțelepciune. Dacă se descoperă că aceștia provoacă tulburări sau perturbări, atunci ar trebui să fie îndepărtați cu promptitudine. Majoritatea oamenilor ar trebui să aibă o oarecare înțelegere și un oarecare discernământ asupra modului în care acești agenți vorbesc și acționează sau asupra purtării lor și categoric vor avea o oarecare cunoștință sau percepție atunci când vor interacționa cu aceștia. Dacă doar câțiva frați și surori dintr-o biserică observă astfel de indivizi, dar nu sunt siguri dacă sunt spioni sau observatori, atunci aceștia ar trebui tratați cu precauție și cu o abordare înțeleaptă. Dacă au observat cei mai mulți dintre oameni, ei se pot informa reciproc și pot lua măsuri de precauție. Dacă spionii suspectați nu tratează deloc cu prietenie biserica sau pe frați și surori, căutând constant să-i prindă în cursă pe frați și surori și să tulbure biserica și căutând mereu probe prin care să discrediteze biserica, mergând chiar atât de departe încât să facă fotografii sau să-i înregistreze pe frați și surori sau să folosească ademeniri și ispite pentru a extrage informații pe care doresc să le cunoască, atunci când astfel de indivizi sunt descoperiți, nu li se poate permite să rămână neverificați – trebuie să fie îndepărtați cu promptitudine din biserică. S-ar putea ca voi să nu fi întâmpinat aceste situații în trecut, așa că vă previn din timp. Acest lucru este pentru expansiunea înțelegerii voastre, cunoașterea omenirii, a societății, a politicii și a lumii – chiar este atât de întunecată și de rea.

Cât privește cel de-al nouălea scop pe care îl are cineva pentru a crede în Dumnezeu – ca să monitorizeze biserica – aici se încheie părtășia despre conținutul de bază. Părtășia a clarificat totul? (Da.) Care sunt conținuturile pe care intenționează să le monitorizeze cei care monitorizează biserica? (Învățăturile bisericii, situația personalului, condițiile de lucru și situația financiară.) În principiu, aceste patru domenii îi preocupă cel mai mult. Ce implică aceste patru aspecte? Implică lucrurile care îi îngrijorează cel mai mult: impactul prezenței bisericii asupra societății, a națiunii și a lumii religioase. Ei sunt îngrijorați și că biserica ar putea folosi religia drept pretext pentru a se implica în politică și pentru a înlătura de la putere guvernul, considerând acest lucru drept cel mai mare pericol ascuns. Astfel, ei suprimă, persecută și interzic biserica și-i arestează pe membrii ei. Națiunea marelui balaur roșu interzice toate convingerile religioase, unele țări interzic anumite convingeri, iar majoritatea țărilor se tem că oamenii vor accepta adevărul, ceea ce le amenință stăpânirea. Pe scurt, cu cât o biserică Îl are mai mult pe Dumnezeu care lucrează și exprimă adevărul și cu cât o biserică are mai mult lucrarea Duhului Sfânt, atunci cu atât este mai probabil ca aceasta să fie monitorizată și privită cu ostilitate de către diverse guverne. Prin urmare, guvernele trimit adeseori agenți deghizați în oameni care cercetează adevărata cale pentru a afla despre situația bisericii și a o pricepe, în scopul de a monitoriza toate mecanismele bisericii. În plus, încearcă să priceapă tendințele lucrării bisericii, să vadă dacă biserica este implicată în politică, dacă participă la unele activități politice sub pretextul desfășurării de lucrări ale bisericii sau dacă are legături cu forțe religioase de peste hotare, printre alte preocupări. Acestea sunt lucrurile pe care doresc să le priceapă și care îi îngrijorează. Mai mult, situația financiară a bisericii este, de asemenea, ceva ce vor să priceapă. Reflectează: „Oamenii din această biserică au devenit mai numeroși și aceasta s-a dezvoltat rapid – de unde îi vin banii? Ce organizații sau indivizi bogați i-i donează?” Pe scurt, nu este niciun lucru la care noi ne-am putea gândi pe care ei să nu-l fi luat în considerare. De ce? Fiindcă sunt răi; sunt oameni răi. Încercările lor de a pricepe situația bisericii se nasc din imensa lor grijă cu privire la existența bisericii, temându-se că aceasta s-ar putea să influențeze mai mulți oameni, lucru care ar reprezenta o amenințare la adresa stăpânirii lor; exact acest lucru îi preocupă cu privire la biserică. Indiferent cât de dreaptă sau de legitimă este lucrarea întreprinsă de biserică, ei tot nu cred. De ce? Fiindcă sunt neîncrezători, atei și materialiști – asta este tot ce pot face materialiștii. Acestea sunt cele patru situații care îi îngrijorează. Tocmai am avut părtășie despre două principii privind modul adecvat de a trata astfel de indivizi după ce am înțeles motivele și obiectivele din spatele îngrijorării lor în legătură cu aceste patru situații. Faceți un rezumat simplu al acestor principii și vorbiți despre ele. (Dacă provoacă tulburări în biserică, atunci îndepărtați-i; dacă nu provoacă tulburări, nu este nevoie să vă bateți capul cu ei.) Dacă provoacă tulburări, băgându-și nasul peste tot și provocând panică, atunci înlăturați-i fără milă; dacă nu provoacă tulburări și majoritatea oamenilor nu-i observă sau nu-i pot discerne, atunci ignorați-i. Odată ce văd clar că asta este, într-adevăr, lucrarea bisericii, că toate sunt activități religioase și deloc implicate în politică, simpla confirmare a acestui fapt îi va face să plece din proprie inițiativă. Aceasta este abordarea pe care o folosesc țările democrate pentru a înțelege situații religioase. Mai devreme s-a menționat, de asemenea, că omenirea este foarte complexă. Care este motivul complexității omenirii? Nu este derivat din răul omenirii? (Ba da.) Cum a început răul omenirii? De ce spunem că omenirea este rea? Fiindcă Satana a corupt prea profund omenirea. Cum spunem acest lucru într-un limbaj simplu? Spunem că Satana a transformat oamenii în demoni; toată omenirea este sub stăpânirea diavolilor, cu prea mulți diavoli mari și mici, astfel încât locurile în care se adună oamenii au devenit orașe ale demonilor. Când se adună mulți demoni împreună, devine complex; aceștia sunt capabili să comită tot felul de fapte rele și să se implice în tot soiul de activități infame. Fiindcă toți diavolii sunt răi și între ei au mereu loc conflicte, neputând fi niciodată compatibili unii cu alții, asta complică lucrurile. Când își unesc forțele oamenii care cred în mod sincer în Dumnezeu, este mult mai simplu; ei sunt cu toții dispuși să citească din cuvintele lui Dumnezeu și să trăiască viața bisericească, plăcându-le tuturor să-și îndeplinească îndatoririle și să se implice în sarcini adecvate. Ei nu participă la activități necinstite și infame – cel mult, ar putea să dezvăluie o oarecare corupție. Numai astfel de oameni pot dobândi mântuirea prin credința în Dumnezeu. Diavolii nu pot fi niciodată mântuiți prin credința în Dumnezeu, fiindcă lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Chiar dacă diavolii ar crede în Dumnezeu vreme de câteva decenii sau secole, ei nu s-ar schimba, fapt care este vizibil pentru toți. Acum, multe biserici i-au înlăturat pe cei care sunt diavoli, ceea ce este un lucru bun și întru totul în acord cu intențiile lui Dumnezeu. În unele biserici, jumătate din oameni sunt diavoli, în timp ce în altele, diavolii sunt în minoritate. Este ușor să desfășori lucrarea bisericii în asemenea biserici? Bineînțeles că nu. Dacă diavolii sunt înlăturați, lăsând doar omenirea coruptă, lucrarea bisericii devine mult mai ușor de făcut. Situația cea mai demnă de milă este aceea când conducătorii falși sau antihriștii dețin puterea în unele biserici, iar diavolii preiau rolul de conducere; atunci, aleșii lui Dumnezeu din bisericile respective sunt foarte afectați. Spuneți-Mi, pot conducătorii falși sau antihriștii care dețin puterea să le aducă pace și bucurie aleșilor lui Dumnezeu? Gândurile și ideile conducătorilor falși și ale antihriștilor sunt întru totul rele și contrare adevărului. Dacă există zece sau douăzeci de demoni vii care-i sprijină, a trăi într-o astfel de biserică este ca a trăi într-un loc unde se adună demonii, într-un bârlog al demonilor, controlat de un rege diavol; e ca și cum ai trăi în interiorul unei mașini de tocat carne, care provoacă neliniște minții și spiritului tău. În fiecare zi, gândurile îți sunt ocupate de lucruri precum cu cine să te lupți sau să te războiești, cu cine să te împrietenești și de cine să te apropii, pe cine să eviți și de cine să te păzești și așa mai departe; nici măcar nu ai un mediu pașnic, trăind într-o teamă și agitație constantă, fără nicio fărâmă de liniște. Nu este ca și cum ai fi într-o mașină de tocat carne? (Ba da.) Această societate rea, această omenire rea, îi tratează pe toți oamenii și fiecare grup și organizație în același fel, supunându-i pe toți acelorași opinii și puncte de vedere. În mod similar, simt neliniște chiar și față de biserică, o instituție care este relativ pozitivă, fără să o menajeze. Indiferent de asta, maniera în care noi îi tratăm pe ei este principială, nu-i așa?

Despre cel de-al nouălea principiu al cuiva pentru a crede în Dumnezeu – ca să monitorizeze biserica – am avut acum părtășie în totalitate și, în principiu, am avut părtășie și despre tot conținutul primei categorii a celei de-a paisprezecea responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor. Rezumatul scopurilor acestor neîncrezători și atei în credința lor în Dumnezeu include, în principiu, aceste puncte. Ultimul scop despre care am avut părtășie este ușor diferit de cele anterioare în ceea ce privește conținutul. Atunci când cei care monitorizează biserica se infiltrează în biserică, ei nu caută o sursă de venit, statut sau avantaje în viață și la muncă, ci vin în scopuri politice. Indiferent de scopurile lor, odată ce-i vedem așa cum sunt și-i discernem, ar trebui să luăm prompt măsuri adecvate, îndepărtându-i sau excluzându-i pe acești indivizi, fără le îngădui absolut deloc să pândească multă vreme în biserică. Aceasta este o sarcină importantă pentru conducători și lucrători. Pe baza scopului pentru care cred în Dumnezeu, discerneți și stabiliți care sunt adevărații frați și surori – aleșii lui Dumnezeu – și care sunt diversele tipuri de oameni răi pe care biserica ar trebui să-i îndepărteze sau să-i excludă; identificați prompt acești oameni răi și apoi adoptați degrabă o abordare corespunzătoare pentru a-i îndepărta sau a-i exclude. Aceasta este prima categorie de discernere și clasificare a diverselor tipuri de oameni răi: scopul credinței cuiva în Dumnezeu. Am încheiat părtășia noastră despre aceasta.

II. Pe baza umanității cuiva

Acum, trecem la a doua categorie, care este umanitatea lor. Prin manifestările umanității unei persoane, discernem și stabilim dacă aceasta crede cu adevărat în Dumnezeu și dacă este potrivită pentru a rămâne în biserică. Dacă, pe baza manifestărilor lor, a dezvăluirilor de umanitate și a esenței umanității lor, nu sunt frați sau surori adevărate, nu sunt potriviți pentru a rămâne în biserică, prezența lor îi tulbură pe frați și pe surori și – potrivit comportamentului lor – aparțin categoriei celor care ar trebui îndepărtați sau excluși din biserică, atunci biserica ar trebui să conceapă rapid planuri corespunzătoare pentru a-i îndepărta sau a-i exclude pe acești indivizi. Părtășia referitoare la cea de-a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este despre a îndepărta sau a exclude toate tipurile de oameni răi. Privind prin perspectiva umanității, acești indivizi au cu siguranță o umanitate dăunătoare și rea; simplu spus, efectiv nu sunt buni de nimic. Pe baza manifestărilor umanității lor, ar trebui îndepărtați sau excluși din biserică, pentru a fi împiedicați să provoace în continuare tulburări în biserică și să afecteze ordinea normală a vieții bisericești a aleșilor lui Dumnezeu și îndeplinirea de către aceștia a datoriei lor. Așadar, prin ce manifestări judecăm umanitatea unei persoane ca fiind bună sau rea și, astfel, decidem dacă biserica ar trebui să o îndepărteze sau să o excludă? În concluzie, cea de-a doua categorie – umanitatea –, include și ea multe puncte, dar mai întâi, să avem părtășie despre primul punct.

A. Plăcerea de a răstălmăci fapte și neadevăruri

Primul punct se referă la cei cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri. Cu siguranță ați văzut cu toții acest tip de persoană, adeseori. Care este principala manifestare a plăcerii de a răstălmăci fapte și neadevăruri? Este să vorbești fără principii, provocând mereu dispute cu intenții și scopuri, cauzând efecte adverse. În mod clar, astfel de oameni au probleme grave cu discursul, care își au originea într-o fire necorespunzătoare și o lipsă de umanitate, care îi fac să le placă să răstălmăcească fapte și neadevăruri. Privind lucrurile din perspectiva acestei sintagme, „a răstălmăci fapte și neadevăruri” înseamnă să susții adesea că ceea ce este adevăr este minciună și invers; înseamnă să inversezi negrul și albul și chiar să înflorești faptele cu detalii inexacte, lansând acuzații fără temei, făcând judecăți fără fundament și vorbind cum îți vine la gură. Astfel de oameni nu dau niciodată o conotație pozitivă lucrurilor; ce spun ei nu-i edifică pe oameni și nu le aduce absolut niciun beneficiu sau ajutor. În timpul interacționării, implicării și comunicării cu ei, actul de a-i asculta vorbind întunecă și tulbură adesea inimile oamenilor, făcându-i chiar să-și piardă încrederea în credința lor, astfel încât nu au nicio aplecare să creadă în Dumnezeu și nu-și pot liniști mintea în timpul devoțiunilor spirituale și al adunărilor. Mintea și spiritul le sunt bulversate adesea de afirmații despre ce este corect și ce este greșit și de bârfa pe care o răspândesc astfel de indivizi, iar ei încep să-i privească pe toți într-o lumină defavorabilă și să nu vadă decât defecte la ceilalți. Frecvent, după ce oamenii aud fapte și neadevăruri răstălmăcite, gândirea lor normală este tulburată, și chiar și punctele lor de vedere corecte asupra lucrurilor sunt tulburate, fiindu-le greu să discearnă ce este corect și ce nu este. Cei lipsiți de discernământ sunt adesea ademeniți și cad în ispită, fără ca măcar să-și dea seama, din cauza unor lucruri pe care le spun oamenii care răstălmăcesc fapte și neadevăruri. Ei se gândesc: „Acei oameni n-au rănit pe nimeni, participă normal la adunări, uneori chiar dau de pomană și-i ajută pe alții și nu au făcut nimic rău.” Totuși, consecințele interacțiunilor lor cu astfel de indivizi constau frecvent în faptul că se împotmolesc în chestiuni legate de ce este corect și ce este greșit și în ispită și se împotmolesc în mijlocul complicațiilor emoționale între oameni, precum și al relațiilor interpersonale nepotrivite. Acești oameni care denaturează fapte și neadevăruri se specializează în a tulbura relațiile potrivite între oameni și în a sabota unele dintre înțelegerile pure din mintea oamenilor. După părerea lor, oricare indivizi au o relație bună și se pot sprijini reciproc devin ținta atacurilor și judecăților lor secrete. În mod similar, oricine își face datoria cu o oarecare loialitate și se consumă întrucâtva este tot o țintă a atacurilor acestora. Indiferent cât de bun și de pozitiv poate fi un lucru, ei găsesc moduri de a-l denigra. Fac critici voalate la adresa oricărui lucru, comentează cu privire la orice chestiune și își mențin punctele de vedere în legătură cu toate aspectele. Aceste puncte de vedere nu sunt deloc autentice; mai degrabă exprimă absurdități, confundă faptele adevărate și neadevărurile și inversează negrul și albul; ca să-și atingă un scop, ca să bage zâzanie între oameni sau ca să-i calomnieze pe anumiți indivizi, merg chiar atât de departe încât să născocească lucruri, în mod intenționat și necugetat, înflorind adevărul cu detalii neadevărate și făcând acuzații nefondate, făcând din țânțar armăsar. Cei care nu sunt conștienți de adevăr îi ascultă vorbind și se gândesc că afirmațiile lor par rezonabile și sub nicio formă nu ar putea fi false, fiind, astfel, induși în eroare. Acest tip de persoană căreia îi place să răstălmăcească fapte și neadevăruri face critici voalate cu privire la orice chestiune pozitivă. Este oare fiindcă are un simț al dreptății? (Nu.) Este sfidătoare și nu îi stimează pe cei care își fac datoria în mod activ, pe cei care sunt loiali, pe cei care se consumă cu entuziasm și pe cei care au conștiință și rațiune. Așadar, care este motivul pentru felul nechibzuit de a vorbi al acestor indivizi? Unde își are originile? De ce le place mereu să răstălmăcească fapte și neadevăruri? (Fiindcă umanitatea lor este rea.) Corect; este din cauza umanității rele. Dacă umanitatea lor ar fi bună, ei nu ar răstălmăci fapte și neadevăruri. Discursul ar trebui să se bazeze pe conștiință și pe raționalitate; nu poți să debitezi teorii și erezii la fiecare pas. Originea răstălmăcirii faptelor și neadevărurilor este umanitatea rea. Orice spun astfel de oameni are un gust amar; exprimându-ne frumos, îi judecă pe ceilalți, dar de fapt, cuvintele lor conțin elemente ale unei intenții malițioase de a condamna și a blestema și urme de instigare, gelozie, sfidare, ură și chiar par să vrea să pună sare pe rană. Pe scurt, acestea sunt principalele caracteristici ale faptului că răstălmăcesc fapte și neadevăruri. În afara acestor caracteristici, astfel de indivizi mai au o trăsătură comună: le poartă pică oamenilor care au ce le lipsește lor și râd de cei cărora le lipsește ce au ei. Este bună umanitatea lor? (Nu.) Indivizii de acest tip, care le poartă pică oamenilor care au ce le lipsește lor și râd de cei cărora le lipsește ce au ei, invidiază pe oricine este mai bun decât ei și îl vorbesc de rău pe la spate, emițând judecăți și condamnându-l; pe când, dacă cineva le este inferior, râd disprețuitor de el, pregătiți să-și bată joc de persoana respectivă, s-o satirizeze și s-o bagatelizeze. Nu pot pricepe corect nicio chestiune și nici nu o pot aborda pe baza unei moralități umane de bază. Nu este nevoie să dorească nimănui binecuvântări, nici să facă urări de bine nimănui sau să-i ureze ca totul să-i meargă așa cum își dorește, sau să-i dorească să pășească pe calea cea dreaptă; dar ar trebui măcar să-i evalueze corect pe alții fără să nutrească pic de malițiozitate – nici măcar asta nu le reușește. Care este motivul implicit pentru faptul că răstălmăcesc fapte și neadevăruri? În mod clar, prin discursul lor, prin atitudinea lor față de ceilalți, prin ceea ce gândesc și prin felul în care îi tratează pe ceilalți în adâncul sufletului lor, este evident că umanitatea oamenilor de acest tip este malițioasă. Chiar dacă oamenii de acest tip deschid gura doar pentru a răstălmăci fapte și neadevăruri, în spatele acestor acțiuni se ascund realizările și scopurile pe care doresc să le împlinească, precum și opiniile și atitudinile lor adevărate față de oameni și chestiuni, în adâncul inimii lor. Lăsând deoparte, deocamdată, dacă aceia cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri înțeleg bine adevărul și dacă sunt oameni care iubesc adevărul, pe baza acestei trăsături a personalității lor – o plăcere de a răstălmăci fapte și neadevăruri – pot să aibă ei o influență bună, stimulantă sau pozitivă asupra fraților și surorilor din biserică? (Nu.) Categoric nu!

Să analizăm câteva exemple specifice, ca să vedem ce manifestări au cei care răstălmăcesc fapte și neadevăruri. Să spunem, de exemplu, că există o soră a cărei familie este foarte bogată, dar care, pentru a predica Evanghelia și a aduce mărturie despre Dumnezeu, a renunțat la plăcerile trupului și a plecat de acasă, pentru a-și face datoria. Spuneți-Mi, cum ar privi oamenii normali această situație? Nu ar admira-o și ar invidia-o pe soră? Cel puțin ar crede că sora este de lăudat și că vrednică de a fi imitată fiindcă a fost capabilă să-și sacrifice plăcerile trupului pentru a-și face datoria. Dar cum comentează, la adresa ei, cei cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri? Spun: „Refuză viața de persoană bogată ca să iasă și să predice Evanghelia toată ziua; dacă va continua așa, soțul ei o va da afară din casă! A crede în dumnezeu nu înseamnă să primești binecuvântări și să te simți bine? Uită-te la ea, are binecuvântări, dar nu știe să se bucure de ele, lepădându-se de familia și de cariera ei pentru a-și face datoria din toată inima; nu e un gest nesăbuit? Dacă familia mea ar fi atât de bogată, eu pur și simplu m-aș simți bine acasă.” Spuneți-Mi, există vreo singură propoziție, în acele cuvinte, care este în acord cu umanitatea, care îi edifică pe ceilalți? (Nu.) Cei care au un oarecare discernământ, când aud acest lucru, ar gândi: „Nu înseamnă asta să denaturezi faptele? Este un lucru inerent pozitiv ca un credincios să se lepede de tot ca să se consume pentru Dumnezeu și să nu urmărească plăcerile materiale, dar el îl condamnă.” Dacă o persoană fără discernământ aude acest lucru, va fi indusă în eroare și tulburată; entuziasmul său pentru credința în Dumnezeu și pentru a se lepăda de lucruri și a se consuma ca să-și facă datoria va fi imediat grav afectat. Deși cei cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri spun puține vorbe, impactul negativ pe care-l au asupra celorlalți este semnificativ, suficient cât să facă pe cineva să se simtă negativ o vreme și incapabil să-și revină. Nu este așa? (Ba da.) Doar câteva cuvinte aparent plauzibile îi pot otrăvi pe unii oameni, când le aud. Ce spune asta despre umanitatea celor care pot rosti astfel de cuvinte otrăvitoare? (Este rea.) Este vreo propoziție între cuvintele lor care ar putea spori credința cuiva după ce le aude? (Nu.) Ce sunt toate aceste cuvinte? Vorbind la modul general, toate sunt cuvintele neîncrezătorilor; cei care-L urmează pe Dumnezeu nu ar trebui să rostească nici măcar o propoziție. Mai precis, nici măcar o propoziție rostită de acești oameni nu reflectă vreo fărâmă de umanitate. Ce înseamnă să nu ai umanitate? Înseamnă să nu ai nici măcar morală. Ce înseamnă să îți lipsească morala? Sora are condiții de trai bune și o familie bogată și ce atitudine au acești oameni? Este doar invidie urmată de urări de bine și apoi acceptare? (Nu.) Așadar, care este atitudinea lor? Simt invidie, resentimente și au nemulțumiri în inimă: „Merită să aibă atât de mulți bani? Eu de ce nu am atât de mulți bani? De ce o binecuvântează dumnezeu pe ea, și pe mine nu?” Sora este bogată și prosperă, așa că ei simt invidie și ură, neavând nici măcar un cuvânt de admirație sinceră și nedorindu-i binele. Asta indică absența completă a unei moralități de bază. Sora este bogată, așa că ei nutresc ură, aproape până în punctul în care încearcă să o jefuiască sau să o înșele și să-i ia bunurile. Mai mult, această soră trăiește într-o familie bogată, însă poate să lase în urmă aceste condiții bune de trai și aceste plăceri materiale, ca să plece să-și facă datoria; pentru un credincios în Dumnezeu, acesta este un lucru care merită felicitări, este demn de admirație și invidie. Oamenii ar trebui să-i dorească binele și să încerce să se apropie de ea și s-o imite. Dar au de zis oamenii cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri ceva de genul acesta? (Nu.) Cum vorbesc ei? Fiecare propoziție este marcată de cuvinte aspre și de o urmă de ură. De ce pot vorbi așa? Fiindcă sunt nemulțumiți și nesatisfăcuți de propria situație, nutrind resentimente, astfel încât își varsă furia pe această soră bogată. În calitate de credincios în Dumnezeu, ar trebui să-i apreciezi, să-i admiri pe cei care sunt capabili să-și facă în mod activ datoria și să urmărească adevărul, să înveți de la ei și să-i imiți. În loc să învețe din punctele forte ale surorii să compenseze pentru propriile slăbiciuni, acești oameni își bat joc de ea ca de o nesăbuită și chiar speră că soțul ei va divorța de ea; așteaptă s-o vadă prăbușindu-se. Dacă soțul acelei surori chiar ar divorța de ea, nu s-ar simți ei încântați? Nu li se va fi împlinit dorința? Asta le reflectă adevăratele sentimente și, în plus, intuiția și scopul. Nu le doresc celorlalți binele; când văd că îi merge bine cuiva sau văd pe cineva care este mai bun decât ei, mustesc de invidie și resentimente. Indiferent cât de puternică este credința altcuiva în Dumnezeu, dacă individul respectiv este mai bun decât ei, acest lucru este inacceptabil. Le lipsește cu desăvârșire umanitatea și nu sunt în stare să rostească niciun cuvânt de binecuvântare sau edificare. De ce nu pot rosti astfel de cuvinte? Fiindcă umanitatea lor este prea rea! Nu pentru că nu vor să vorbească, sau pentru că nu au cuvintele potrivite; mai degrabă, fiindcă inima lor este plină de invidie, resentimente și indignare, fiindu-le astfel imposibil să spună cuvinte de binecuvântare. Așadar, poate faptul că inima lor este plină de asemenea lucruri corupte să indice că umanitatea lor este malițioasă? (Da.) Poate. Fiindcă ei dezvăluie asemenea firi corupte, celorlalți le devine simplu să discearnă și pot să vadă adevărul despre firea lor coruptă.

Uitați un nou exemplu. Era o soră care, înainte să creadă în Dumnezeu, avea mereu conflicte cu soția cumnatului său. Mai târziu, amândouă au început să creadă în Dumnezeu și, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, au ajuns să înțeleagă unele adevăruri. Și-au dat seama cum ar trebui să te comporți și să te înțelegi cu ceilalți și, când le-a fost dezvăluită corupția, au fost capabile să-și deschidă sufletul una în fața celeilalte și să încerce să se autocunoască, lucru care le-a făcut relația tot mai armonioasă. Unii oameni îi invidiau și spuneau: „Uitați-vă la ele, toată familia crede în Dumnezeu, iar cumnatele sunt exact ca niște surori adevărate. Nu este totul datorită credinței lor în Dumnezeu? Rudele non-credincioșilor nu se pot înțelege deloc, se luptă și concurează mereu între ele, chiar și frații născuți din aceeași mamă. Credincioșii sunt mult mai buni; deși cumnatele nu sunt surori adevărate, atât timp cât cred în Dumnezeu, urmărind obiective comune, mergând pe aceeași cale și împărtășind aceeași limbă, sunt compatibile în spirit, ceea ce este minunat!” Asta arată că aceia care cred sincer în Dumnezeu sunt diferiți de non-credincioși. Oamenii din familii diferite își unesc forțele cu obiective și țeluri comune, compatibili în casa lui Dumnezeu și înaintea Lui. Scopul pentru care spunem asta este de a-i informa pe oameni că acesta este efectul cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu, un har dăruit de către Dumnezeu oamenilor. Asta este ceva ce non-credincioșii nu au și de care nu se pot bucura. Cel puțin, după ce aude asta, un om ar simți că este bine să crezi în Dumnezeu și să ai o impresie favorabilă față de credința în Dumnezeu. Dar ascultați ce are de spus despre asta persoana căreia îi place să răstălmăcească fapte și neadevăruri: „Hm! Poate că la suprafață, vezi că acele cumnate par să se înțeleagă bine, în armonie în timpul adunărilor – dar uneori, nu se și iau la harță una cu cealaltă? Nu știi, obișnuiau să se certe foarte rău!” Alții spun: „Disputele și certurile lor din trecut aveau loc fiindcă nu credeau în Dumnezeu și nu înțelegeau adevărul. Acum, se înțeleg grozav! Asta fiindcă acum, amândouă cred în Dumnezeu, înțeleg unele adevăruri și își pot deschide sufletul una față de cealaltă în părtășie și își cunosc propriile corupții și adesea, își fac îndatoririle împreună. Deși încă există unele fricțiuni între ele, în general, își pot recunoaște una alteia greșelile și se pot consulta între ele cu privire la tot ce fac. Asta este ceva ce niciun non-credincios nu poate obține, nici măcar cu rudele sale de sânge.” Totuși, persoana care răstălmăcește fapte și neadevăruri spune: „Ce familie nu are certuri? Lasă cumnatele, chiar și surorile biologice se ceartă, nu-i așa? Armonia pe care par să o aibă acum este doar o fațadă pentru ceilalți. Odată ce moare socrul lor, refuz să cred că nu se vor lupta cu privire la moștenire! Credința în dumnezeu nu este doar o dorință, un fel de consolare spirituală? Chiar ar putea să renunțe la atâta bogăție datorită ei? Imposibil!” Există vreo afirmație în aceste cuvinte care se aliniază la realitate? Există vreo dorință pentru bunăstarea oamenilor, vreo binecuvântare? (Nu.) Există ceva care exprimă sentimentul personal că a crede în Dumnezeu este, într-adevăr, bine, după ce i-au văzut pe alții bucurându-se de harul lui Dumnezeu, așa cum au făcut și ei? (Nu.) În opinia celor care răstălmăcesc fapte și neadevăruri, aceste transformări personale care au loc între frați și surori sunt toate amăgitoare; obținerea adevărului și schimbările firii care vin din credința în Dumnezeu sunt cu toate false; ei nu cred că Dumnezeu îi poate purifica pe oameni, că El îi poate schimba pe oameni. Din cuvintele lor, nu poți vedea doar judecata lor arbitrară, ura și faptul că-i blestemă pe oameni, ci și neîncrederea și negarea de către aceștia a efectului lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu asupra oamenilor. Cumnatele au o relație bună și își arată una alteia toleranță și răbdare atunci când sunt împreună, datorită credinței lor în Dumnezeu. Această persoană căreia îi place să răstălmăcească fapte și neadevăruri simte disconfort și nemulțumire în inimă, astfel încât face tot posibilul să bage zâzanie între surori, fiind fericită dacă reușește să le facă pe cumnate să se certe și să se ciondănească atunci când se întâlnesc. Ce fel de purtare este aceasta? Ce fel de mentalitate este? Judecând după mentalitatea sa, nu este acesta un lucru oarecum pervers? (Ba da.) În ceea ce privește purtarea sa, nu este îngrozitoare? (Ba da.) Totuși, oamenii de acest fel participă la viața bisericească și, printre cei care-și fac îndatoririle, oamenii ca ei nu sunt în număr nimic. Acești oameni sunt descriși, de obicei, ca având „un discurs malițios”. De fapt, problema nu este doar că au un discurs malițios; universul lor interior este incredibil de întunecat și de otrăvitor! Indiferent ce mărturii bune bazate pe experiență ar putea împărtăși frații și surorile, în ochii lor, toate acestea sunt artificiale și imaginate și nu au nimic special. Indiferent asupra cui face Dumnezeu lucrarea Sa de judecată și mustrare, având ca rezultat câștiguri semnificative, cum ar fi că persoana poate să-și împărtășească experiența și să dea mărturie pentru Dumnezeu – în adâncul sufletului, acești indivizi disprețuiesc lucrul acesta, gândindu-se: „Ce e atât de grozav la asta? După ce a auzit atât de multe predici, nu ar avea oricine o oarecare înțelegere? Pur și simplu scrii un articol despre o mărturie bazată pe experiență și ești satisfăcut, considerându-te un biruitor? Aș vrea să văd dacă te vei mai plânge de dumnezeu când lucrurile o vor lua razna în viitor. Dacă dumnezeu îți va lua copilul, aș vrea să văd dacă vei plânge și dacă vei mai putea să crezi în dumnezeu atunci!” Ce credeți că le umple inima? Nu este o dorință ca toată lumea să fie în haos, o teamă că oamenii vor păși pe calea cea dreaptă? Pe scurt, indiferent ce se întâmplă în familia cuiva, ei trebuie să facă unele comentarii în legătură cu asta, dar indiferent ce zic, toți acești oameni au o caracteristică, și anume că speră ca nimănui să nu-i fie bine – vorbesc de toți ca și cum ar fi complet lipsiți de merite; îi face fericiți să vorbească despre alții ca și cum ar fi niște gunoaie și mereu îi încântă ghinionul altora. Dacă cineva are o familie bogată, devin invidioși, furioși și plini de ură, plângându-se constant în inima lor și dorindu-și ca Dumnezeu să-i ia persoanei respective averea și harul de care se bucură și să le ofere lor. Plângerile rostite de către acești indivizi pe la spatele oamenilor sunt insuportabil de auzit. Sunt ei, în vreun fel, precum credincioșii în Dumnezeu? Bineînțeles, oamenii de acest fel sunt și pricepuți la a disimula. Indiferent cât de otrăvitoare sau de întunecate sunt inimile lor, în prezența fraților și a surorilor, la adunări, vor avea și ei părtășie despre ceea ce înțeleg și despre perspectivele lor, debitând doctrine mărețe pentru a disimula, creându-și o imagine „magnifică”, bună. În culise, însă, ei nu vorbesc sau acționează ca oamenii. Cei mai mulți dintre oameni, dacă nu au interacționat cu acești indivizi și nu le cunosc adevăratele manifestări sau ce zace în adâncul inimii lor, fiindcă doar i-au auzit vorbind corect la adunări, nu vor fi descoperit cât de dezgustătoare și de rea este umanitatea lor, sau cât de josnic este caracterul lor, ci chiar vor avea o părere bună despre ei. Abia după ce vor petrece mai mult timp cu ei și le vor înțelege acțiunile și comportamentele în viața privată, oamenii vor începe treptat să-i discearnă și vor fi dezgustați. Prin urmare, discernerea cuiva nu ar trebui să se bazeze doar pe cuvintele plăcute pe care le rostește la adunări; trebuie să le observi și acțiunile și cuvintele în viața privată, pentru a le vedea adevărata esență și adevărata față.

Pe lângă că nu vorbesc ca oamenii, genul de oameni cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri mai au o trăsătură: vor să comenteze cu privire la toată lumea și toate lucrurile, chiar și cu privire la cei cu care nu s-au familiarizat sau nu au interacționat niciodată, și nu iartă nici măcar cele mai mici aspecte din viața altor oameni. Rezultatul comentariilor lor este că indiferent cât de pozitiv e un lucru, discursul lor îl transformă în ceva negativ; indiferent cât de cuviincios este un lucru, se transformă în ceva negativ când este rostit de gura lor dezgustătoare. Asta îi face fericiți, permițându-le să mănânce bine și să doarmă liniștiți. Spuneți-Mi, ce fel de ființă este aceasta? De exemplu, dacă unii frați și surori au avut un venit bun anul acesta și stau mai bine decât ei, pe plan financiar – oferind puțin mai mult, peste o zecime – ei devin invidioși și spun: „De ce oferi atât de mult anul acesta? Faptul că dumnezeu stabilește dacă o persoană este bună sau rea nu se bazează pe cât de mult oferi. Ce sens are zelul tău? Casa lui dumnezeu nu duce lipsă de bani.” Cuvintele neplăcute ies din nou la lumină, nu-i așa? Indiferent cine face ceva cuviincios, sau ceva ce se aliniază la adevăr, ei găsesc lucrul respectiv inadmisibil și simt un dezgust enorm în inimă. Încearcă toate mijloacele posibile de a te influența, căutând scuze pentru a te ataca, acuza și condamna, până când te înving și scot pozitivitatea din tine, lăsându-te complet confuz și incapabil să distingi ce este corect și ce nu. Apoi râd cu poftă, bătându-și joc de tine în sinea lor și spunându-și: „Doar la asta te reduci tu, și cu toate acestea, vorbești despre mărturie bazată pe experiență!” Acesta este un diavol care-și arată adevărata față, nu-i așa? Nu sunt acestea cuvintele unui slujitor al Satanei, ale unui antihrist? (Ba da.) Cu cât vorbesc mai mult despre acest gen de persoană, cu cât sunt mai furios și mai dezgustat. Ați întâlnit vreodată astfel de indivizi? Indiferent de aspectul lor fizic sau de trăsăturile lor faciale, oricând sunt pe cale să răstălmăcească fapte și neadevăruri, expresiile lor devin bizare: strânge din buze, se uită pieziș, nu-i mai privesc pe ceilalți în ochi, iar unor oameni, chiar li se schimbă trăsăturile. Acesta este un semnal transmis ție, care îți spune că sunt pe cale să vorbească altfel decât oamenii. Atunci, ce faci? Primești acest semnal sau îl respingi? (Îl resping.) Trebuie să te distanțezi, spunându-le: „Nu vorbi; nu vreau să aud. Bârfești prea mult. Dacă nu vei vorbi ca un om, atunci ocolește-mă. Nu vreau să fiu supus tulburării tale; Nu vreau să fiu implicat în aceste relații interpersonale nepotrivite, nu voi băga în seamă o persoană ca tine.” Observați și vedeți între voi cui îi place să răstălmăcească fapte și neadevăruri, cine are o astfel de purtare, iar apoi, distanțați-vă rapid de persoana respectivă. Care este caracteristica umanității acestor indivizi? Este aceea că vorbesc într-o manieră înveninată sau, în termeni mai colocviali, au „un discurs malițios”. Expunându-le cuvintele veninoase, puteți vedea diversele afirmații pe care le fac; prin afirmațiile lor, le puteți vedea lumea interioară și puteți stabili exact care le este umanitatea-esență și dacă sunt oameni răi. Oamenii de acest gen, cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri, prin diversele semnale și afirmații pe care le emit, le permit altora să-i clasifice în mod clar drept oameni răi. Oamenii de acest gen întrunesc în totalitate standardul pentru a fi îndepărtați sau excluși; nu li se poate arăta pic de milă. Trebuie să fie îndepărtați și să nu li se permită să provoace tulburări în cadrul bisericii.

Tocmai am avut părtășie cu privire la caracteristicile tipului de oameni cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri și ar trebui să fie evident din situația credinței lor în Dumnezeu și din manifestările umanității lor, că sunt genul de persoane care sunt scârbite de adevăr și care nu iubesc adevărul. Umanitatea lor este într-o asemenea măsură de slabă, încât sunt insensibili la rațiune și le lipsește o morală umană de bază; problema este că în cazul lor particular, caracteristica umanității lor slabe este că le place în mod deosebit să răstălmăcească fapte și neadevăruri. Din cuvintele pe care le rostesc, se poate observa caracteristica umanității lor și umanitatea-esență pe care o au; în mod clar, oamenii de acest gen sunt indivizi cu o umanitate slabă. În ce măsură este slabă umanitatea lor? Este slabă în măsura în care ei sunt răi, plasându-i, astfel, în categoria oamenilor răi. Asta deoarece cuvintele pe care le rostesc în general nu servesc pentru a se plânge în mod ocazional și pentru a exprima puțină invidie, sau pentru a manifesta ocazional o mică slăbiciune umană; manifestările lor nu sunt cele ale unei firi corupte comune, obișnuite, ci sunt suficiente pentru a demonstra că ei pot fi clasificați drept oameni răi. Acesta este primul tip de persoană: cei cărora le place să răstălmăcească fapte și neadevăruri.

B. Plăcerea de a profita

Al doilea tip de oameni e reprezentat de cei cărora le place să profite. Unii oameni au cu siguranță noțiuni când vine vorba de părtășia cu privire la plăcerea de a profita, gândindu-se: „Cărui om corupt nu-i place să profite? E natura umană; atât timp cât nu faci rele, ce-i atât e grav la a profita puțin?” Plăcerea de a profita, despre care avem părtășie aici, depășește sfera plăcerii de a profita pe care o au oamenii normali – atinge nivelul răului. Ar trebui să existe destul de mulți oameni de acest tip în biserică, sau cel puțin o porțiune. Sub pretextul că „suntem cu toții frați și surori”, ei profită peste tot, făcând asta între frați și surori, în casa lui Dumnezeu și în biserică. În ce fel profită ei? De exemplu, dacă familia lor are nevoie să cumpere o casă, dar nu are suficienți bani, ei nu apelează la rude sau la prieteni ca să-i ceară cu împrumut, nici nu merg la bancă pentru un credit; iau cu împrumut de la frați și surori, fără să menționeze dobânda, sau data la care vor rambursa împrumutul – îi iau cu împrumut, pur și simplu. E frumos spus că îi „iau cu împrumut”; de fapt, pur și simplu îi iau, fiindcă nu au nicio intenție de a rambursa banii sau de a plăti dobândă. De ce își aleg drept victime frații și surorile? Cred că, deoarece sunt toți frați și surori, ei ar trebui să-i ajute în momentele grele, iar dacă cineva nu-i ajută, atunci nu e frate sau soră. Astfel, merg la frați și surori să ia bani cu împrumut, născocind motive pentru a-i face pe aceștia să creadă că este corect și potrivit să le dea bani cu împrumut. Alți oameni văd că familia unui frate sau a unei surori are o mașină și se tot gândesc la asta, cerând întruna să o ia cu împrumut, o dată la câteva zile. O iau cu împrumut, dar nu o aduc înapoi, nu fac plinul mașinii și, uneori, chiar îi îndoaie caroseria sau fac accident. Visează și conspiră ca să obțină orice mâncare bună, obiecte utile, sau orice lucruri de valoare pe care le văd în casele altora, tânjind să le aibă și ei. În casa oricui merg, le sclipesc ochii de lăcomie tâlhărească atunci când caută și se uită peste tot, fiind atenți la orice fel în care ar putea profita sau la orice lucruri pe care le-ar putea lua – înhață chiar și o mică plantă în ghiveci. Când ies în oraș sau cinează cu alții, nu se oferă niciodată să plătească pentru transport sau pentru masă. Oricând văd un lucru frumos, vor să-l cumpere, dar când vine momentul să-l plătească, îi pun pe ceilalți să le achite cheltuielile și, ulterior, nici măcar nu aduc în discuție aspectul de a le rambursa banii; pur și simplu vor să profite, chiar dacă au de câștigat doar un bănuț sau doi. Dacă vrei să ai lucruri frumoase, poți să ți le plătești singur; dacă nu vrei să plătești cu banii tăi, atunci nu căuta nici să profiți de alții și nu mai fi atât de lacom; ar trebui să ai puțină integritate ca să câștigi respectul altora. Dar acestui tip de individ îi lipsește integritatea, vrând doar să profite și simțindu-se tot mai vesel, cu cât profită mai mult. Este apariția unor astfel de oameni în biserică o rușine sau un prilej de fală? (O rușine.) Este o rușine. Ați spune că este necesar ca ei să profite în acest fel? O fac fiindcă nu-și permit mese sau să pună mâncare pe masa familiei? Deloc. De fapt, au suficienți bani de cheltuit și suficientă hrană de mâncat; doar că lăcomia lor este atât de mare, încât le suprimă integritatea și le inspiră altora dezgust și repulsie. Este bună această persoană? (Nu.) Unii oameni caută mereu să profite atunci când își fac îndatoririle, simțindu-se nemulțumiți dacă ies în pierdere chiar și puțin și dorindu-și să vorbească despre asta. Când li se atribuie o sarcină, mereu aduc în discuție subiectul banilor: „Cheltuielile de călătorie pentru o excursie vor fi atât, cazarea va costa atât, mesele vor costa atât și așa mai departe.” Li se spune: „Nu-ți face griji cu privire la bani, îi va pune la dispoziție biserica.” Dar după ce primesc banii, cugetă la asta, spunând: „Nu este suficient. Ce pot face acolo cu doar 200 de yuani? Există o zicală: «Fii chibzuit la tine acasă, dar ia mulți bani cu tine când călătorești.» Trebuie să aduc mai mulți bani de rezervă; dacă nu-i folosesc pe toți, o să înapoiez bisericii banii rămași.” Când se întorc, nu spun nimic despre faptul că au rămas bani, nici nu-și declară cheltuielile. Îndrăznesc să profite chiar și de biserică; ar îndrăzni să delapideze ofrandele aduse lui Dumnezeu? (Da.) Ce fel de ființe sunt? Le lipsește integritatea, precum și conștiința și rațiunea. Ar accepta Dumnezeu astfel de oameni? Alții chiar merg la locuri unde au loc adunări sau la adresele unor gazde, ca să facă baie, să se spele pe cap și să-și spele rufele, folosind mașina de spălat, boilerul, șamponul, detergentul de rufe al bisericii și așa mai departe; profită chiar și de aceste facilități, folosind lucrurile bisericii pentru a le economisi pe ale lor. Gândesc în acest mod întrucât cred în Dumnezeu, fac parte din casa lui Dumnezeu și, astfel, pot folosi liber fiecare articol care aparține casei lui Dumnezeu, gândindu-se că ar fi o risipă să nu-l folosească sau să nu-l ia, sau să nu obțină vreun avantaj de pe urma sa; și chiar dacă-l strică, nu au nicio intenție să se revanșeze. Când vine vorba de bunurile lor, știu cum să le utilizeze cu moderație și să aibă grijă cu meticulozitate de ele, dar folosesc echipamentul și obiectele casei lui Dumnezeu oricum doresc, fără să se revanșeze dacă le strică. Sunt aceștia oameni buni? Cu siguranță nu au nimic bun în ei. În special în anumite cazuri în care biserica are nevoie să cumpere anumite obiecte, ei se oferă voluntari în mod activ, fiind deosebit de dornici să se ocupe de astfel de sarcini. De ce sunt atât de înflăcărați? Cred că pot obține un profit și pot câștiga unele avantaje; după ce cumpără obiectele, bagă în buzunar orice bani rămași. Vor să profite de orice pot, gândindu-se că ar fi o risipă să nu o facă; aceasta este logica la care aderă. Dacă nu pot să profite, îi blestemă pe frați și pe surori și blestemă casa lui Dumnezeu – blestemă pe toată lumea; pur și simplu sunt demoni răi, niște pomanagii împuțiți, niște cerșetori calificați, care-și țin în față bolul de cerșit peste tot, pentru a obține beneficii și a profita. Oamenii spun: „Mereu ceri câte ceva; nu ești doar un pomanagiu împuțit?” Ei răspund: „Nu-i nimic, spune-mi cum vrei – avar, zgârcit, pomanagiu împuțit, cerșetor, calic – atât timp cât eu pot să obțin un avantaj, e în regulă.” Au oamenii de acest tip vreo urmă de integritate? (Nu.) Astfel de oameni nu provoacă un anumit nivel de tulburare fraților și surorilor? În special acelor familii care trăiesc în situații dificile, cu o situație financiară precară, nu le provoacă un anumit nivel de tulburare și suferință? (Ba da.) I-ar putea influența negativ pe cei care au o statură tânără și sunt deosebit de vulnerabili? (Da.) Oamenii simt dezgust chiar și la simpla lor apariție; toți cei care-i văd se enervează, însă le este prea jenă să refuze, lăsându-se, astfel, exploatați pe față de către aceștia. Toți știu că au o umanitate rea și un caracter josnic, dar, având în vedere că sunt cu toții frați și surori și văzând că uneori sunt capabili să facă unele îndatoriri, au o fărâmă de credință și, ocazional, pot depune puțin efort găzduind adunări în casa lor – de dragul acestor lucruri, majoritatea oamenilor le ignoră comportamentul de a profita pe oriunde merg și nu îl iau în serios. Totuși, tulburările pe care le provoacă în cadrul bisericii devin tot mai semnificative, suficient cât să-i facă pe cei mai mulți dintre oameni să se simtă ciudat; nu este aceasta o problemă? (Ba da.) Acești indivizi, chiar dacă nu sunt câini turbați care mușcă oamenii peste tot și care-i pot omorî mușcându-i, sunt ca niște muște zgomotoase care-i sâcâie necontenit pe oameni. Dacă nu sunt îndepărtați, vor provoca tulburări nesfârșite. Faptul că rămân în biserică va duce constant la dezastru, privând oamenii de liniște. După ce sunt tulburați, oamenii se simt destul de iritați, adesea nutrind o aversiune față de astfel de indivizi; cu toate acestea, neavând nicio soluție, pur și simplu suportă, în mod repetat. Ce fel de indivizi sunt ei? Există chiar și astfel de ticăloși printre oameni; oare de ce cred în Dumnezeu astfel de oameni? Pur și simplu nu merită să trăiască! Profită de orice pot – câtă nerușinare! Pur și simplu bucură-te de oricât de multe obiecte materiale îți permit abilitățile; dacă-ți lipsește abilitatea, atunci nu te bucura de lucruri care le aparțin altora, sau nu le delapida. Dacă profiți într-un mod mărunt, nesemnificativ, fiindcă alții oferă, în mod caritabil, ceva gratis din când în când, sau fiindcă ai o deosebită preferință pentru ceva, sau fiindcă te îndrăgostești de ceva, asta e ceva ce toți putem ierta. Conform zicalei: „Sărăcia limitează ambiția”; nu este o problemă mare. Dar dacă tu mereu cauți astfel de avantaje, până în punctul în care devii nerușinat și netulburat în legătură cu asta, și te transformi într-un pomanagiu împuțit, sau într-un câine turbat, sau într-o muscă în ochii tuturor, atunci ar trebui să fii îndepărtat imediat. Oamenii de acest tip ar trebui tratați o dată pentru totdeauna, pentru a se pune capăt tuturor acestor probleme.

În ceea ce-i privește pe cei cărora le place să profite, cât de mult îi puteți tolera? Dacă chiar nu îi puteți suporta și vă simțiți scârbiți după ce au profitat de voi – cei mai mulți dintre voi enervându-se incontrolabil și plângându-se constant de ei, atunci când sunteți împreună – în acest moment, ei nu ar fi trebuit deja îndepărtați? (Ba da.) Când devine intolerabil, când atinge limita, toți ar trebui să-și unească forțele pentru a-i îndepărta. Asta înseamnă să îndepărtezi o nenorocire din casa lui Dumnezeu, este o chestiune care le face oamenilor o mare plăcere. O astfel de persoană este pur și simplu un huligan, provocând agitație în rândul celor mai mulți dintre oameni. Acesta constituie un eveniment ostil care tulbură și perturbă viața bisericească, împingându-i pe oameni să-și unească forțele pentru a avea părtășie și a rezolva problema legată de această persoană. Această practică este justificată, deoarece tulburarea provocată de persoana rea deja a făcut câțiva oameni să sufere. Pentru a împiedica această persoană rea să continue să facă rău, pentru a menține ordinea normală a vieții bisericești și pentru a-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să mai fie răniți, persoana rea ar trebui tratată și curățită rapid. Dacă poate raporta biserica după ce a fost îndepărtată, ar trebui să i se transmită cu înțelepciune: „Nu ești îndepărtată sau exclusă. Mergi să te izolezi acasă și reflectează asupra ta. Odată ce ai reflectat cum se cuvine, scrie o scrisoare de căință, iar apoi, te vom putea primi înapoi în biserică. Pentru moment, ar trebui să încerci să câștigi mai mulți bani și să te bucuri de viață; în plus, meditează asupra chestiunii credinței în Dumnezeu. Astfel, nu vei neglija niciunul dintre aspecte.” Cum vi se pare asta? (Bine.) Nu vom spune că este îndepărtată sau exclusă; doar că începând de azi, această persoană nu va mai fi în biserică. Ce-ar fi tratăm problema în acest fel? (E bine.) E grozav! Nu e nevoie de certuri și de reglări de conturi, doar de o soluție simplă și clară, să-i lăsați să se întoarcă în lume pentru a munci, a face bani și a-și trăi viața. Pe scurt, umanitatea celor cărora le place să profite nu este tocmai grozavă. Chiar dacă nu se poate spune că este rea, caracterul lor de a le plăcea să profite îi face oarecum enervanți și detestabili. Exploatează orice ocazie posibilă! Chiar dacă oamenii de acest fel nu se implică în activități ilegale sau criminale, perturbările și tulburările pe termen lung pe care acțiunile și comportamentele lor le provoacă vieții bisericești – aceste consecințe – sunt mai grave decât orice faptă rea; sunt suficiente pentru a-i caracteriza drept neîncrezători sau oameni răi care trebuie îndepărtați din biserică. Făcând asta, punem capăt complet tulburărilor provocate bisericii și hărțuirii fraților și surorilor de către neîncrezători.

Anterior, am avut părtășie despre un mod special de a-i trata pe cei cărora le place să profite, o metodă care a fost concepută pe baza circumstanțelor speciale ale persecuțiilor de pe continent. În bisericile de peste hotare, este în regulă pur și simplu să îi îndepărtați. Totuși, indiferent ce fel de oameni sunt vizați de o metodă de tratare, este esențial să vă asigurați că aceasta este și principială, și înțeleaptă. Biserica are decrete administrative și reguli, toate vizând protejarea vieții bisericești normale pentru frați și surori și a ordinii normale a îndeplinirii îndatoririlor. În cazul în care cineva tulbură viața bisericească a fraților și surorilor sau îndeplinirea datoriei de către aceștia, acest lucru nu este permis; persoana respectivă va fi respinsă de către Dumnezeu. Bineînțeles, nicio hărțuire sau intervenție în viața zilnică a fraților și surorilor nu este permisă. Aceasta este o problemă de a cărei rezolvare ar trebui să fie responsabili conducătorii și lucrătorii. S-ar putea să existe indivizi care sunt rude, prieteni sau cunoștințe ale fraților și surorilor, care, sub pretextul „fraților și surorilor”, caută să atragă și să inducă în eroare frații și surorile, împiedicându-i să-și facă îndatoririle. Conducătorii și lucrătorii, au frații și surorile, au o obligație și o responsabilitate de a trata astfel de indivizi. Comportamentul și acțiunile lor îi împiedică pe ceilalți să-și facă îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu și, de asemenea, provoacă tulburări lucrării bisericii, astfel încât conducătorii și lucrătorii ar trebui să se ofere să rezolve situația și să impună restricții. Bineînțeles, avem metode corespunzătoare pentru a trata cu astfel de indivizi și a ne ocupa de ei. Nu este nevoie să recurgem la lovituri și mustrări; pur și simplu le clarificăm esența problemei și acuzațiile și învinuirile aduse lor de majoritatea aleșilor lui Dumnezeu, spunându-le, în cele din urmă: „Îndepărtarea ta a fost o decizie luată și aprobată de majoritate. Indiferent dacă ești de acord sau nu, biserica are autoritatea de a lua această decizie și de a te trata în mod corespunzător. Ar trebui să asculți.” Astfel, această problemă este rezolvată și această tratare este complet principială. Cât despre cei cărora le place să profite, cineva ar trebui să-i trateze și să se ocupe de ei în mod principial. Dacă vor să ia un lucru cu împrumut sau să profite de tine, poți să li-l dai cu împrumut dacă vrei, sau să refuzi dacă nu vrei; decizia îți aparține. E un act de bunătate să li-l dai cu împrumut; e dreptul tău să refuzi. Dacă spun: „Nu suntem toți frați și surori? Câtă zgârcenie, nu ești dispus nici măcar să dai ceva cu împrumut!” poți să răspunzi: „Ăsta este bunul meu și am dreptul să nu-l dau cu împrumut. Acest lucru se aliniază la principii. Nu mă obliga cu «suntem toți frați și surori»; ce spui tu nu este adevărul. Dacă spune Dumnezeu «Trebuie să i-l dai cu împrumut», abia atunci ți-l voi da cu împrumut.” Nimeni nu are dreptul de a extorca sau lua cu împrumut bunuri personale sub pretextul bisericii sau al ideii că „Suntem toți credincioși și suntem toți frați și surori”. Este acesta adevărul? (Da.) Acesta este adevărul. Numai aderând la acest adevăr poate să fie asigurată corectitudinea pentru toți și se pot bucura toți de drepturile lor adevărate. Dar dacă cineva folosește scuza „nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu”, a „nevoilor lucrării bisericii” sau a „nevoilor fraților și surorilor” pentru a extorca și a lua cu împrumut bunuri personale, acest lucru se aliniază la adevăr? (Nu.) Ești îndreptățit să refuzi cereri care nu se aliniază la adevăr? (Da.) Și dacă cineva te etichetează drept zgârcit sau meschin pentru că ai refuzat, te-ai teme? (Nu.) Dacă face cineva din țânțar armăsar în legătură cu această chestiune, pretinzând că nu sprijini lucrarea bisericii sau că îți lipsește dragostea pentru frați și surori, făcându-i pe aceștia să te respingă și să te izoleze, te-ai teme? Ai da înapoi. În acel moment, te-ai gândi: „Ce mare lucru dacă dai cu împrumut o mașină? E în regulă, indiferent dacă o iau cu împrumut casa lui Dumnezeu, biserica sau frații și surorile. E mai bine să nu-i ofensezi pe frați și pe surori. Nu mă sperie să ofensez o persoană, dar dacă sunt ofensați toți frații și toate surorile și inimile lor se răcesc față de mine, lăsându-mă izolat, ce ar trebui să fac?” Deoarece nu crezi în Dumnezeu, de ce te-ai teme? Faptul că te-au izolat nu înseamnă că dețin adevărul sau că acțiunile lor se aliniază la adevăr. Adevărul rămâne mereu adevărul. El este adevărul indiferent dacă o minoritate sau o majoritate a oamenilor este de acord cu el. Fără adevăr, chiar dacă minoritatea se supune majorității, nu este adevărul. Acesta este un fapt pe care nu-l poate nega nimeni. Dacă cineva are adevărul-realitate nu depinde de cât de plăcut vorbește, ci de posibilitatea sa de a pune adevărul în practică și de a acționa conform principiilor. De exemplu, ai cumpărat un computer nou în scopul de a-ți face datoria, și cineva vrea să-l ia cu împrumut, susținând că este pentru lucrarea bisericii. Refuzi să i-l dai cu împrumut, iar el spune: „Îți lipsește iubirea, nu-L iubești pe Dumnezeu, nu te sacrifici. Chiar și acest mic sacrificiu te depășește.” Sunt corecte aceste cuvinte? Se aliniază la adevăr? (Nu.) Ar trebui să răspunzi: „Folosesc computerul pentru a-mi face datoria. În prezent, îmi fac datoria, deci nu pot sta fără computerul meu. Dacă ai lua cu împrumut computerul meu, asta nu mi-ar afecta îndeplinirea datoriei? Ar fi acest lucru în conformitate cu adevărul? Pentru ce anume îți trebuie computerul? Spui că este pentru lucrarea bisericii; dacă așa este, atunci ai nevoie să găsești pe cineva care s-o dovedească. Mai mult, chiar dacă este pentru lucrarea bisericii, nu ar trebui să împrumuți de la mine. Ce ar trebui să folosesc ca să-mi fac datoria, daca tu îmi iei computerul? Ești incredibil de egoist! Nu exploata nevoile lucrării bisericii ca scuză pentru a profita, nu mă păcălești. Să nu crezi că sunt o persoană confuză, lipsită de discernământ; intenționezi să profiți, dar nu se va întâmpla!” E nevoie să vorbești în acest fel cu oamenii de acest gen, ca să eviți să cazi în cursa Satanei. Este ușor de rezolvat această problemă? Odată ce înțelegi adevărul și acționezi conform principiilor, nu va trebui să te temi de ce spun alții. Nu băga în seamă etichetarea falsă pe care ți-o fac; puțina doctrină pe care o debitează nu va convinge absolut pe nimeni. Am avut, astfel, părtășie într-un mod simplu despre manifestările umanității celor cărora le place să profite și despre principiile pentru tratarea acestora.

În ceea ce-i privește pe aceia din biserică a căror plăcere este să profite, în primul rând, oamenii trebuie să-i discearnă mai corect și practic și, în al doilea rând, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul; trebuie să fie lămuriți în inima lor cu privire la poziția pe care ar trebui să o adopte cu privire la credința în Dumnezeu, la lucrarea pe care ar trebui să o facă, la principiile pe care ar trebui să le susțină și la atitudinea pe care ar trebui să o aibă față de oameni, evenimente și lucruri. Nu urmați mulțimea, nici nu vă temeți să nu cumva să ofensați oamenii și, mai ales, nu renunțați la principiile și poziția pe care ar trebui să le aveți în scopul de a-i mulțumi pe anumiți indivizi, ajungând să le faceți oamenilor pe plac, dar să răniți inima lui Dumnezeu, făcându-L să vă deteste. Dacă este o acțiune care se aliniază principiilor, atunci chiar dacă faptul că o faci ofensează oamenii sau te face să fii blamat pe la spate, acest lucru nu are mare importanță; dacă totuși este o acțiune care nu se aliniază principiilor, atunci chiar dacă făcând-o câștigi aprobarea și sprijinul tuturor și te înțelegi cu toată lumea, dar singurul lucru este că nu poți da socoteală în fața lui Dumnezeu, ai suferit o pierdere. Dacă menții relații cu majoritatea oamenilor, făcându-i fericiți și mulțumiți și câștigând laudele lor, dar îl jignești pe Dumnezeu, Creatorul, atunci ești un prost suprem. Prin urmare, orice ai face, trebuie să înțelegi în mod clar dacă se aliniază principiilor, dacă Îl mulțumește pe Dumnezeu, care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest lucru, ce poziție ar trebui să adopte oamenii, ce principii ar trebui să susțină ei, cum a dat Dumnezeu instrucțiuni și cum ar trebui să o faceți – mai întâi ar trebui să vă fie clar acest lucru. Asocierile tale cu alții și schimburile și tranzacțiile tale materiale cu alții – sunt acestea construite pe un fundament de aliniere la principii? Sunt construite pe un fundament de mulțumire a lui Dumnezeu? Dacă nu, atunci toate lucrurile pe care le faci, indiferent cât de bine le întreții, cât de perfect le faci, sau cât de multe laude primești din partea altora, nu vor fi ținute minte de Dumnezeu. Astfel, principiile asocierilor și interacțiunilor tale cu oricine nu ar trebui să ia în calcul dacă persoana respectivă profită de tine sau dacă tu profiți de ea – nu ar trebui să fie construite pe acest fundament. Mai degrabă, aceste principii ar trebui să ia în calcul dacă ceea ce faceți se aliniază la adevărurile-principii. Abia atunci se poate considera, cu adevărat, „în lumina credinței noastre în Dumnezeu”; abia atunci puteți spune „Suntem toți credincioși, suntem toți frați și surori”; abia atunci puteți porni de la premisa asta. Pe lângă chestiuni legate de intrarea în viață, de datorie și de lucrarea bisericii, nicio altă interacțiune nu ar trebui să se bazeze pe premisa „fraților și surorilor”. Dacă nu implică datoria, intrarea în viață sau interacțiunile normale între oameni, dar cineva folosește mereu deghizarea în „frați și surori” ca scuză pentru a atinge un anumit scop, atunci fără îndoială caută să folosească asemenea afirmații, metode și condiții avantajoase ca pretext pentru a profita și a conspira pentru beneficiul personal. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să fie vigilenți în legătură cu acest lucru, abordând asemenea aspecte cu înțelepciune, ca să evite să fie trași pe sfoară. Asta fiindcă majoritatea oamenilor din biserică nu înțeleg adevărul, iar unii sunt chiar neîncrezători, acționând fără principii și comițând nelegiuiri cu imprudență. Faptul că ei fac lucruri deghizați în „frați și surori” este lucrul care influențează și tulbură cel mai ușor lucrarea bisericii. În ce scop spunem toate acestea astăzi? Pentru a clarifica faptul că fie în comunicarea, fie în interacțiunile cu ceilalți, fundamentul ar trebui să se bazeze pe adevărurile-principii. Asta împiedică interacțiunile nepotrivite între oameni; bineînțeles, și pe cei cărora le place să profite îi împiedică să găsească chichițe de exploatat și, simultan, îi împiedică pe cei care sunt exagerat de preocupați de imaginea lor sau care au o umanitate slabă să ajungă în situația de a se profita mereu de ei, de a fi păcăliți, și de a suferi mereu pierderi. Unii oameni – în ciuda situației dificile evidente a propriei familii – ajung să își „ascundă sentimentele”, în dezavantajul lor, dând cu împrumut banii lor câștigați cu greu, fiindcă cineva căruia îi place să profite îi cere cu împrumut, susținând că au ales acești oameni pentru că îi privesc cu admirație. Ce se întâmplă după ce banii sunt dați cu împrumut? Debitorul dispare. Apoi, creditorul se plânge că Dumnezeu nu l-a protejat. Înseamnă asta să ai rațiune? Ți-ai închipuit că a crede în Dumnezeu înseamnă că nu trebuie să te gândești atunci când faci ceva, că Dumnezeu se va ocupa de toate? Nu te face asta o persoană inutilă? Dumnezeu le cere oamenilor să fie liniștiți, înțelepți, și să acționeze conform adevărurilor-principii. Nu poți să înțelegi asta? Dacă nu acționezi conform acestor adevăruri-principii, atunci meriți să suferi mereu pierderi și să fii tras pe sfoară. În cele din urmă, când nu există nicio portiță de scăpare în viața ta, pe cine poți da vina? Ți-ai făcut-o cu mâna ta. Acțiunile tale nu au fost făcute din iubire; au fost prostești! Ai dat bani cu împrumut unui escroc ca să-i faci pe plac, dar când ai nevoie de bani, îi poți cere de la casa lui Dumnezeu? Ar trebui să poarte casa lui Dumnezeu această responsabilitate pentru tine? Așteptându-te să acopere casa lui Dumnezeu această cheltuială, nu ești îndatorat față de Dumnezeu? Fără o cale de scăpare în viață, cum poți să îți faci datoria? Dacă te rogi lui Dumnezeu, s-ar putea ca El să nu te mulțumească; acesta ar fi un exemplu de a culege ce ai semănat, și pe drept. Cine ți-a spus să fii atât de prost! Ți-a spus Dumnezeu să ai încredere în acea persoană? Ți-a zis El să-i dai bani cu împrumut? Nu ți-a zis; a fost acțiunea ta personală, care nu a reprezentat intenția lui Dumnezeu. Dacă acțiunile tale personale sunt făcute din greșeală și au consecințe adverse, nu poți purta decât singur responsabilitatea. De ce ar trebui să tragi la răspundere casa lui Dumnezeu, sau să răspundă Dumnezeu pentru tine? De ce te plângi că Dumnezeu nu te-a protejat? Ești adult; de ce îți lipsește judecata p care se presupune că o are un adult? Ai da bani cu împrumut absolut oricui îți cere, în societate? Ar trebui să te gândești la asta, nu-i așa? De ce ai da cuiva bani cu împrumut doar pentru că a adăugat mențiunea titlului „frații și surorile” la cererea sa? Nu arată asta că ești nesăbuit? Nu ești doar nesăbuit, ești prost; ești extrem de prost! Crezi că toți frații și toate surorile cred sincer în Dumnezeu, că toți înțeleg adevărul? Cel puțin o treime din ei nu iubesc adevărul și sunt neîncrezători. Nu poți discerne acest fapt? Crezi că toți frații și toate surorile sunt obiectul mântuirii de către Dumnezeu, aparținându-I sincer? Nu știi că „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”? Pe cine reprezintă frații și surorile? Reprezintă omenirea coruptă! Dacă ai cu adevărat încredere în ei, nu ești prost? Indiferent ce consecințe adverse au acțiunile tale personale, să nu mergi să cauți casa lui Dumnezeu sau pe frați și surori; nimeni nu-ți poate ține locul și nimeni nu are obligația de a purta responsabilitatea în locul tău. Ce ai semănat, aia culegi; răspunderea este a ta. De asemenea, nu aduce aceste chestiuni în viața bisericească, pentru părtășie și discuție; nimeni nu vrea să le audă, iar ceilalți nu sunt obligați să se ocupe de afacerile tale încurcate. Dacă cineva vrea cu adevărat să te ajute, puteți rezolva în privat problema. Înțelegi?

Părtășia cu privire la aceste chestiuni servește oamenilor drept aducere aminte, le înmulțește cunoștințele și le ridică un semnal de alarmă, lămurind faptul că printre cei care cred în Dumnezeu există tot felul de oameni. Există un punct important pe care trebuie să-l rețineți, pe care l-am mai menționat de câteva ori până acum: cei care cred în Dumnezeu sunt aleși din rândurile omenirii corupte. Ce presupune acest lucru? Presupune că fiecare individ a fost corupt de Satana, fiecare are firi corupte și e capabil să facă rău în diverse măsuri și, în contextul corect, este capabil să facă lucruri care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Răstălmăcirea faptelor și a neadevărurilor și plăcerea de a profita, despre care tocmai am avut părtășie, sunt săvârșite de credincioși; non-credincioșii sunt irelevanți pentru noi, așa că nu îi vom menționa aici. Aceste manifestări ale umanității despre care am avut părtășie sunt exact manifestările celor care cred în Dumnezeu. Așadar, nu privi titlul „frații și surorile” ca pe ceva măreț, nobil, sau sacru și inviolabil. Dacă o faci, e o prostie din partea ta. Dumnezeu nu a spus niciodată: „Sunt prețioși frații și surorile. Odată ce devin frați și surori, sunt sfinți, devin confidenții lui Dumnezeu, absolut demni de încredere; poți avea încredere pe deplin în ei și orice spun sau fac este adevărul.” Asta nu s-a întâmplat niciodată; acestea sunt noțiunile și închipuirile tale. Dacă nici până acum nu poți să vezi conotația reală din spatele titlului „frații și surorile”, atunci, ești cu adevărat prost; ai ascultat în zadar predicile în toți acești ani. Nici măcar nu ți-ai dat seama ce fel de persoană ești tu, și totuși, ai multă încredere în alții, considerându-i – pe frați și pe surori – ca fiind atât de sfinți și de măreți, văicărindu-te încontinuu că „fraților și surorilor nu le place asta”, „frații și surorile s-au înfuriat”, „frații și surorile suferă” „frații și surorile așa și pe dincolo”, vorbind cu multă afecțiune despre frați și surori. Ai văzut pe undeva prin cuvintele lui Dumnezeu să spună că frații și surorile sunt atât de nobili și de sfinți, atât de demni de încredere? Nici măcar o propoziție, nu-i așa? Atunci de ce i-ai considera așa? Asta te face un nesăbuit absolut. Prin urmare, indiferent cât de mare este dezavantajul sau pierderea pe care ți-o provoacă frații și surorile, este numai vina ta. În cele din urmă, consideră pierderile și dezavantajele pe care le suferi drept taxe școlare. Aceasta este o lecție pe care trebuie să o înveți. Trebuie să țineți minte mereu: frații și surorile nu reprezintă adevărul, cu atât mai puțin Îl reprezintă pe Dumnezeu; nu sunt pe picior de egalitate cu apropiații lui Dumnezeu, martorii lui Dumnezeu, sau copiii iubiți ai lui Dumnezeu. Cine sunt frații și surorile? Sunt oameni corupți, exact ca tine; au noțiuni despre Dumnezeu, nu iubesc adevărul, sunt scârbiți de el, au o fire arogantă, au firi răutăcioase și ticăloase, sunt capabili să se declare dușmani ai lui Dumnezeu în toate privințele, făcându-și îndatoririle cu superficialitate și chiar profitând de frați și de surori sub pretextul credinței în Dumnezeu. În ce scop spunem toate acestea? Nu pentru a semăna vrajbă între tine și frați și surori, ci pentru a te ajuta să vezi adevărata față a tuturor, să tratezi corect titlul „frații și surorile”, să-i tratezi corect pe oamenii din jurul tău și să stabilești relații interpersonale adecvate cu toată lumea. Nu încerca să stabilești sau să menții relații bune cu alții folosindu-te de favoruri personale, schimburi materiale, lingușeli, intrându-le în grații, făcându-le concesii sau prin alte astfel de mijloace, în scopul de a te integra între frați și surori. Acest lucru este inutil și tot ce faci în acest sens este abominabil și detestabil pentru Dumnezeu. Atunci, care sunt cel mai bun mod de a trăi, cea mai bună atitudine și cel mai bun principiu de viață pe care să le ai, între oameni? Acestea sunt cuvântul lui Dumnezeu. Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Ele spun să stabiliți relații interpersonale normale. Cum se stabilesc aceste relații? Interacționați, vorbiți și asociați-vă cu alții pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. De exemplu, dacă cineva se mută și te întreabă dacă ai timp să-l ajuți, poți să mergi, dacă ești dispus; dacă nu ești dispus fiindcă te temi că ți-ar putea afecta datoria, poți să refuzi. Acesta este dreptul tău și, bineînțeles, este și principiul pe care ar trebui să-l urmezi. Nu este nevoie să faci concesii, acceptând fără tragere de inimă și cu ambivalență, de teamă să nu-i ofensezi sau să perturbi armonia dintre frați și surori, ca după aceea să simți în inima ta că nu ești dispus, afectându-ți, ca urmare, îndeplinirea îndatoririlor. Știi foarte bine că a face asta încalcă principiile, și totuși, le permiți altora să te extorcheze și să-ți dea ordine ca unui sclav de dragul de a-i mulțumi și a păstra relații bune. A-i mulțumi pe alți oameni nu este o faptă bună și Dumnezeu nu o va ține minte. Ce faci tu este doar să menții relații interpersonale; nu acționezi de dragul lucrării bisericii sau ca să-ți faci datoria, cu atât mai puțin este responsabilitatea sau obligația ta. Dumnezeu nu va ține minte niciodată astfel de acțiuni și, chiar dacă le întreprinzi, o faci în zadar. Așadar, când întâmpini astfel de chestiuni, nu ar trebui să te gândești cu seriozitate și atenție cum să alegi? Unor oameni li se cere ajutorul, dar de fapt, îndatoririle lor îi țin foarte ocupați și abia gasiseră timp să participe la o adunare sau să facă unele devoțiuni spirituale. În mod clar nu vor să meargă și, conform principiilor, nici nu ar trebui să meargă. Însă, fiindcă le pasă prea mult de imagine, nu se pot decide să refuze. În cele din urmă, ce se întâmplă? Îi lasă pe acei indivizi josnici, care caută să profite, să-i exploateze, irosind timpul pe care ar fi trebuit să-l dedice intrării lor în viață. Nu este aceasta o pierdere? Este una binemeritată! Să suferi o asemenea pierdere nu merită deloc compasiunea sau mila celorlalți. De ce spunem că e o pierdere binemeritată? Cine te-a pus să ignori cuvintele lui Dumnezeu? Cine te-a făcut să te temi să nu cumva să-i ofensezi pe oameni? Dacă preferi să nu-i ofensezi pe oameni în loc să asculți cuvintele lui Dumnezeu, atunci meriți pe drept această pierdere! Unii spun: „Oamenii nu trăiesc într-un vid; trebuie să existe interacțiuni între ei.” Ce contează e cum interacționezi. Ce e în conformitate cu adevărurile-principii, se aliniază la intențiile lui Dumnezeu și aduce mai multe beneficii intrării tale în viață: interacțiunile pe baza principiilor, sau interacțiunile fără principii, ale unei persoane care caută să facă pe plac altora și încearcă sau rezolve toate problemele? Știi ce variantă să alegi, nu-i așa? Dacă știi cum să alegi, dar încă te împotmolești, tu singur vei suporta consecința supremă. Nu este evident? (Ba da.)

Mai sunt și alte manifestări ale umanității oamenilor răi, iar părtășia zilei de azi a fost limitată, concentrându-se doar pe aspectele plăcerii de a răstălmăci fapte și neadevăruri și ale plăcerii de a profita de alții. Doar după ce aud de aceste două aspecte, majoritatea oamenilor încep să aibă o oarecare impresie și un oarecare discernământ, spunând: „Deci așa este umanitatea rea!” Dar astfel de oameni chiar există în biserică, așadar, ce ar trebui făcut? Prezența lor nu este o problemă mare, deoarece biserica are principii și reglementări; poate adopta măsuri adecvate pentru a trata astfel de indivizi. Scopul părtășiei de azi este de a-i ajuta pe cei mai mulți dintre oameni să aibă o înțelegere și un discernământ clar asupra acestor două tipuri de oameni răi, iar apoi, să lucreze împreună pentru a-i alunga.

20 noiembrie 2021