Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a opta)

La ultima adunare, am terminat părtășia cu privire la a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. V-ați raportat la conținutul acestei părtășii? Ați reflectat asupra ei? După ce Mi-au auzit părtășia, cei care iubesc adevărul și au un simț al dreptății și o oarecare umanitate pot pune în practică unele adevăruri, odată ce le înțeleg. În primul rând, ei pot corela adevărurile pe care le înțeleg cu situația lor, se pot analiza în raport cu adevărul, își pot identifica problemele și apoi pot folosi unele chestiuni și medii în viața reală și în efectuarea îndatoririlor pentru a rezolva aceste probleme. Treptat, în funcție de adevărurile pe care le înțeleg, ei cuprind principiile pe care oamenii ar trebui să le pună în practică și la care ar trebui să adere. Pe de-o parte, dobândesc o înțelegere și o cunoaștere mai profunde despre ei înșiși, iar pe de alta, înțeleg mai practic și mai precis ceea ce spune și conține, de fapt, adevărul. Cu toate acestea, cei care nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el, indiferent de cât de mult adevăr aud, nu conștientizează și nu se schimbă. Starea lor, atitudinea atunci când își fac datoria, obiectivele pe care le urmăresc, stilul de viață și principiile de comportament nu se schimbă deloc. Ei continuă să acționeze așa cum doresc și să trăiască după bunul lor plac; aceste adevăruri nu au niciun efect asupra lor și nici nu sunt capabile să îi facă să reflecteze și să se cunoască pe ei înșiși până într-acolo încât să se urască. Dacă nu pot ajunge la punctul de a se urî pe ei înșiși, cu siguranță nu pot atinge adevărata căință. Fără căință adevărată, nu există intrare reală; fără intrare reală, în mod sigur, nu există schimbare a firii. Prin urmare, mulți oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, deși participă și ei la adunări, își fac îndatoririle, ascultă predici de mulți ani și interacționează adesea cu frații și surorile, nu au nicio înțelegere despre ei înșiși, nu prezintă nicio schimbare, iar credința lor în Dumnezeu nu se intensifică deloc. Ei Îl urmează pe Dumnezeu cu noțiunile și închipuirile lor inițiale și cu intenția și dorința de a obține binecuvântări. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, atât punctele lor de vedere cu privire la credința în Dumnezeu, opiniile despre lucruri, metodele lor de urmărire și obiectivele pe care le urmăresc, cât și atitudinile lor atunci când își fac îndatoririle nu s-au schimbat deloc. Revelările lor actuale și manifestările pe care le trăiesc sunt rezultatul faptului că nu urmăresc adevărul. Deși avut părtășie despre douăsprezece dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, comportamentul unora dintre aceștia nu s-a schimbat deloc. Atitudinile lor atunci când își fac îndatoririle și cele față de cerințele lui Dumnezeu nu s-au schimbat deloc. Conținutul despre care am avut părtășie a servit pentru a reaminti, supraveghea și stimula pe cei care urmăresc cât de cât adevărul și pe cei care au o oarecare umanitate și a căror conștiință are un pic de luare-aminte. Totuși, nu a avut niciun efect asupra unora care sunt mai intransigenți, vicleni și care nu acceptă deloc adevărul. De ce? Pentru că acești oameni au o atitudine de împotrivire și dezgust față de adevăr. Indiferent cât de mult se are părtășie despre adevăr, atitudinea lor rămâne aceeași: „În orice caz, îmi fac datoria și îl urmez pe Dumnezeu; mă consum cu adevărat pentru Dumnezeu. Nu contează cum mă comport, atât timp cât perseverez până la sfârșit, pot obține binecuvântări!” Are acest tip de gândire vreo logică? Nu sunt ei complet incorigibili și lipsiți de rușine? Oare nu înseamnă asta să fii îndărătnic și să refuzi să te căiești indiferent de situație? (Ba da.)

A douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este: „Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” Anterior, am împărțit părtășia noastră cu privire la această responsabilitate în douăsprezece puncte. Conținutul acestor douăsprezece puncte se referă, în principal, la modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să abordeze și să gestioneze aceste probleme atunci când în biserică apar diferite tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări, scopul fiind protejarea lucrării casei lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii, îndeplinind astfel rolurile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le joace și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească. Am avut părtășie detaliată despre fiecare dintre punctele din cadrul acestei responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, având părtășie despre câteva manifestări specifice ale fiecăruia și citând unele exemple anume. În ceea ce privește principiile, conținutul despre care am avut părtășie este destul de practic. Deși exemplele date s-ar putea să nu acopere totul, am avut părtășie în mod clar despre problemele esențiale ale diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri. În special voi, în calitate de conducători și lucrători, ar trebui să înțelegeți acest aspect al adevărului pentru a rezolva diferitele probleme care apar în biserică. În primul rând, trebuie să identificați cuvintele care disecă esența problemelor din conținutul despre care aveți părtășie și să le corelați cu problemele respective. Înțelegerea esenței problemelor face mai ușoară găsirea soluțiilor corespunzătoare și rezolvarea problemelor în conformitate cu adevărurile-principii. Înainte de a rezolva o problemă, este esențial să înțelegeți esența acesteia. Odată ce ați înțeles esența problemei, ar trebui să înțelegeți și să pricepeți și principiile pentru rezolvarea acestei probleme. Ambele aspecte sunt indispensabile: unul se referă la esența problemei, iar celălalt la principiile de rezolvare a unor astfel de probleme. Acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă clar. Doar prin înțelegerea acestor două principii puteți să rezolvați cu acuratețe toate problemele și să gestionați în mod corespunzător oamenii, evenimentele și lucrurile implicate în diverse probleme, fără să aplicați reglementări și să exagerați problemele existente. În prezent, atunci când gestionează anumite probleme, unii conducători și lucrători aplică, pe de-o parte, doar reglementările, iar pe de alta nu reușesc să priceapă esența problemelor, nedreptățindu-i cu ușurință pe oameni și comițând abateri. Acest lucru necesită o înțelegere clară a detaliilor, specificului și contextului problemelor. În plus, este important să se analizeze comportamentul consecvent al unei persoane pentru a determina exact categoria din care face parte. Numai prin stăpânirea acestor aspecte, problemele pot fi gestionate conform principiilor. Când își fac lucrarea, unii conducători și lucrători aplică doar reglementări la probleme și le exagerează peste măsură, dar nu pot vedea cu adevărat esența reală a persoanelor care sunt implicate, dacă sunt oameni buni sau răi, dacă așa se comportă în mod obișnuit sau dacă este vorba doar o transgresiune ocazională. Nu pot discerne aceste aspecte, așa că sunt foarte predispuși să facă greșeli. În astfel de cazuri, dacă biserica ar putea supune la vot, ar putea evita în mod eficient unele erori. Prezența acestor abateri și erori în activitatea conducătorilor și a lucrătorilor poate dezvălui cel mai clar dacă aceștia au discernământ și gestionează problemele conform principiilor. De asemenea, dezvăluie dacă lucrătorii și conducătorii au adevărul-realitate. Dacă un conducător sau un lucrător care crede în Dumnezeu de mulți ani nu poate gestiona aceste probleme reale, este suficient pentru a dovedi că acesta nu urmărește adevărul.

După ce am înțeles responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească, principiile pe care ar trebui să le urmeze și sfera de aplicare a activității lor, ar trebui să revenim la tema acestei etape din părtășie: expunerea conducătorilor falși. Acesta este subiectul principal. În ceea ce privește a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, subiectul despre care vom avea părtășie astăzi este care sunt domeniile în care conducătorii falși își neglijează responsabilitatea și care sunt manifestările lor prin care cu fac o lucrare reală. Mai întâi, să citim conținutul celei de-a douăsprezecea responsabilități. (Numărul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.) A douăsprezecea responsabilitate menționează în mod clar trei aspecte ale lucrării pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă. În ce fel are acest lucru legătură cu expunerea conducătorilor falși? (În primul rând, trebuie să înțelegem cele câteva responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor în această lucrare. Apoi, comparăm pentru a vedea dacă falșii conducători și-au îndeplinit aceste responsabilități și care sunt manifestările conducătorilor falși; evaluarea lor în funcție de acest standard este precisă.) Așa este. Să discerneți dacă o persoană este sau nu un conducător fals nu se face uitându-vă la fața ei pentru a vedea dacă trăsăturile îi sunt bune sau rele, nici uitându-vă la cât de mult pare să fi suferit la exterior sau cât de mult a alergat de colo-colo. Trebuie, mai degrabă, să vedeți dacă își îndeplinește responsabilitățile de conducător și lucrător și dacă poate folosi adevărul pentru a rezolva probleme reale. Acesta este singurul standard corect după care o puteți evalua. Acesta este principiul disecării, discernământului și stabilirii dacă o persoană este un conducător fals sau nu. Numai în acest fel evaluarea poate fi dreaptă, conformă cu principiile, în conformitate cu adevărul și echitabilă pentru toată lumea. Caracterizarea cuiva drept fals lider sau fals lucrător trebuie să se bazeze pe suficiente fapte. Nu trebuie să se bazeze pe unul sau două incidente sau fărădelegi, cu atât mai puțin poate fi folosită revelarea temporară a corupției drept fundament pentru aceasta. Singurele standarde exacte folosite la caracterizarea cuiva sunt abilitatea sa de a face lucrare reală și de a folosi adevărul pentru a rezolva probleme, precum și dacă este o persoană dreaptă, dacă este cineva care iubește adevărul și I se poate supune lui Dumnezeu și dacă are lucrarea și luminarea Duhului Sfânt. O persoană poate fi caracterizată corect drept fals lider sau fals lucrător doar pe baza acestor factori. Aceștia sunt standardele și principiile pentru a evalua și a stabili dacă o persoană este un fals lider sau fals lucrător.

Cele trei sarcini pe care se cuvine să le îndeplinească conducătorii și lucrătorii în cadrul celei de-a douăsprezecea responsabilități

I. Identificarea promptă și cu exactitate a diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări

A douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor include trei sarcini sau trei pași. Dacă urmați acești trei pași pentru a finaliza această lucrare înseamnă că respectați principiile acestei lucrări și că responsabilitățile acestei lucrări sunt îndeplinite. Care sunt aceste trei sarcini? (Prima este să identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii. A doua: Opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile. A treia este să aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.) Aceste trei sarcini sunt cerințele către conducători și lucrători în cadrul celei de-a douăsprezecea responsabilități. Pentru început, prima cerință față de conducători și lucrători este să identifice prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și viața bisericii. Este vorba de a identifica prompt și cu exactitate, nu de a răspunde anevoios și insensibil, nici să efectueze caracterizări oarbe și nesăbuite – caracterizările nechibzuite nu sunt acceptabile. Din cauza calibrului lor slab și a confuziei lor, unii conducători și lucrători, emondează și le țin oamenilor prelegeri în mod necugetat cu privire la chestiuni triviale, făcând caracterizări arbitrare și definind orbește lucrurile fără a adera la principii. Acest mod de lucru contravine adevărurilor-principii. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu trebuie, cel puțin, să fie capabili să discearnă diverși oameni, evenimente și lucruri. Numai prin discernământ pot identifica cu promptitudine și exactitate diferitele probleme care apar în biserică. Care este prima cerință pentru a dobândi capacitatea de a discerne diverși oameni, evenimente și lucruri? În primul rând, este necesar să înțelegem cerințele lui Dumnezeu pentru diferite tipuri de oameni, precum și modul în care Dumnezeu definește diversele persoane și diferitele stări pe care le dezvoltă. În plus, este important să disecăm modul în care apar diferite stări negative și care sunt cauzele lor. Mai mult de atât, trebuie să înțelegem impactul diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri asupra lucrării lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii. Care este punctul de plecare pentru îndeplinirea acestor condiții? Ce lucrare ar trebui să întreprindă în primul rând conducătorii și lucrătorii? Este acceptabilă situația în care conducătorii sunt întotdeauna distanți, se comportă ca niște birocrați și nu interacționează cu frații și surorile, nu pricep diferitele stări ale acestora, nu au un contact strâns cu diverse tipuri de oameni și le lipsește capacitatea de a observa în detaliu și de a-i înțelege profund pe aceștia? Cu siguranță, această situație este inacceptabilă! Unii conducători și lucrători se ascund adesea în camerele lor, folosind devoțiunea spirituală și scriind articole cu mărturii bazate pe experiență ca scuze pentru a ignora și a nu înțelege lucrarea bisericii. La suprafață, se pare că lucrează la problemele bisericii în timp ce se ascund în camerele lor, dar, de fapt, ei s-au izolat deja de lucrarea bisericii și aleșii lui Dumnezeu. Oare poate acest mod de a lucra să rezolve problemele care există în diferitele aspecte ale activității bisericii? Îi poate ajuta pe aleșii lui Dumnezeu să își facă bine îndatoririle? Atunci când se ascund în camerele lor pentru a scrie articole despre mărturii, experimentează cumva lucrarea lui Dumnezeu? Prin urmare, această abordare este nepotrivită. Conform celei de-a douăsprezecea responsabilități, prima sarcină a conducătorilor și a lucrătorilor este să identifice cu promptitudine diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii. Unii oameni întreabă: „Faptul că lucrătorii și conducătorii trebuie să fie profund implicați în viața bisericii este doar pentru ca ei să poată identifica cu promptitudine și exactitate oamenii, evenimentele și lucrurile care provoacă perturbări și tulburări?” Este corectă această înțelegere? (Nu.) Aceasta este o înțelegere denaturată. Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o atitudine și o abordare corecte față de lucrarea lor și trebuie, de asemenea, să pătrundă adânc în nivelul cel mai de jos. Numai în acest fel pot identifica și rezolva prompt și cu exactitate problemele. Dacă nu se afundă în nivelul de la bază și nu trăiesc cu aleșii lui Dumnezeu, va fi foarte dificil să identifice toate problemele din lucrarea bisericii. Dacă pot rezolva doar câteva probleme după ce oamenii au făcut raportări și au căutat soluții, efectul acestei lucrări va fi foarte limitat. Cel mai eronat mod de lucru pentru conducători și lucrători este să se închidă în sine și să lucreze în spatele ușilor închise, la fel ca savanții antici care se dedicau în întregime studierii cărților înțelepților și nu acordau nicio atenție problemelor din afară. Această atitudine și acest stil de viață sunt inacceptabile în ce-i privește pe conducători și lucrători. Tu stai singur în cameră, ascultând predici, citind cuvintele lui Dumnezeu, scriind note de devotament spiritual și predici, dar oare înseamnă dobândirea unor doctrine și cuvinte că înțelegi adevărul? Înseamnă că înțelegi situațiile reale și stările adevărate ale oamenilor expuși de adevăr? (Nu.) Așadar, deși o viață de devoțiune spirituală este esențială în lucrarea conducătorilor și a lucrătorilor, cel mai important lucru este să ai metode de lucru și un stil de viață corecte.

II. Oprirea promptă și restricționarea oamenilor răi

A doua cerință către conducători și lucrători, subliniată în cea de-a douăsprezecea responsabilitate, este ca, atunci când identifică diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură activitatea bisericii, să fie capabili să judece prompt și cu exactitate. Trebuie să discearnă în mod clar natura diverselor tipuri de oameni și evenimente și să înțeleagă modul în care acestea influențează viața bisericii, dacă amenință, perturbă sau sabotează stările, intrarea în viață și îndeplinirea datoriei aleșilor lui Dumnezeu și dacă afectează rezultatele îndeplinirii datoriei de către oameni – conducătorii și lucrătorii trebuie să judece și să evalueze cu promptitudine și exactitate aceste aspecte. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor. Dacă nu au mintea necesară pentru acest lucru și nu au calibrul potrivit, vor fi incapabili să facă lucrarea bisericii. În plus, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o reacție puternică și discernământ față de diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, atunci când apar dispute în biserică și se întâmplă diferite perturbări și tulburări, tu nu poți identifica problema și crezi că este nesemnificativă, ceea ce are ca rezultat faptul că mulți oameni sunt afectați și nu își fac bine îndatoririle. Nu este un astfel de conducător sau lucrător amorțit și orb? (Ba da.) Aceasta este o problemă în ce-i privește pe conducători și lucrători. Ce ar trebui să faci atunci când descoperi că cineva perturbă și tulbură lucrarea bisericii? În primul rând, trebuie să stabilești gravitatea problemei, să evaluezi și să judeci esența acestor oameni și impactul și consecințele unor astfel de lucruri asupra lucrării și vieții bisericii. Care ar trebui să fie punctul de plecare pentru o astfel de judecată? Ar trebui să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. Unii oameni spun: „Cum vă bazați pe cuvintele lui Dumnezeu? Mi se par vorbe goale.” De fapt, nu sunt vorbe goale. De ce spun asta? Când te confrunți cu astfel de lucruri sau vezi ori auzi despre ele, pur și simplu trebuie să le compari cu problemele expuse de cuvintele lui Dumnezeu. Uită-te la modul în care cuvintele lui Dumnezeu expun și disecă astfel de oameni și chestiuni și la cum caracterizează El aceste probleme, cum ar fi felul în care îi expune pe conducătorii falși și pe antihriștii sau cum expune firile corupte ale diferiților oameni și așa mai departe. Apoi, compară și disecă aceste chestiuni în conformitate cu acele cuvinte și, prin părtășia cu frații și surorile și prin propriile observații, vei putea, în cele din urmă, să faci o evaluare și o caracterizare exactă a oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le vezi și să formulezi soluții corespunzătoare. Cum ar trebui să fie gestionați cei care sunt determinați să fie printre diverșii oameni care perturbă și tulbură? Nu numai că ar trebui să fie expuși și disecați pentru a-i ajuta pe oameni să îi discearnă, dar trebuie, de asemenea, opriți și restricționați, iar cei care nu se schimbă în ciuda admonestărilor repetate ar trebui îndepărtați. Care sunt metodele și abordările specifice pentru oprirea și restricționarea lor? (Să-i emondăm și să-i avertizăm.) Este emondarea o metodă bună? (Da.) Expunerea acțiunilor lor, evidențierea celor mai grave probleme ale lor, disecarea esenței lor și avertizarea – nu sunt toate acestea metode care pot funcționa? Desigur, cel mai important lucru este să le citim cuvintele lui Dumnezeu și să folosim cuvintele lui Dumnezeu ca bază pentru a-i convinge și a-i diseca. Dacă nu acceptă adevărul și refuză categoric să își recunoască greșelile, atunci sunt necesare măsuri mai severe. În primul rând, dați-le un avertisment, apoi folosiți decretele administrative ale bisericii pentru a-i restricționa, nepermițându-le să comită nechibzuit fărădelegi și să-i tulbure pe frați și pe surori. De asemenea, ar trebui să fie emondați și apoi supravegheați. Toate aceste metode sunt necesare pentru a se garanta că lucrarea bisericii este făcută bine și pentru a-i mântui pe oameni, îndrumându-i pe calea cea bună. Cu siguranță că, dacă se folosesc aceste metode, se vor obține rezultate bune. În primul rând, folosiți adevărul pe care oamenii îl înțeleg pentru a-i convinge și a-i expune, disecându-le firea și esența, expunând natura acțiunilor lor și consecințele grave cauzate de acestea – acesta este minimul pe care oamenii îl pot face. Următorul pas este să îi disecăm și să îi discernem pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să îi caracterizăm în consecință. Dacă ei ascultă sfatul, îl acceptă și se căiesc, aceasta ar fi, desigur, cea mai bună situație. Totuși, dacă nu îl acceptă și continuă să tulbure activitatea bisericii, ce ar trebui făcut atunci? În acest caz, nu este nevoie să fiți politicoși. Casa lui Dumnezeu are decrete administrative, iar în acest moment, persoana trebuie oprită și restricționată în conformitate cu decretele administrative ale casei lui Dumnezeu. Dacă persoana este un credincios nou, cu o statură mică, care nu înțelege adevărul, poate fi ajutată cu dragoste; puteți avea părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta să se cunoască pe ea înșiși. Pe cei care pot accepta adevărul și se căiesc nu este nevoie să îi opriți, să îi restricționați sau să îi emondați. Dacă nu acceptă adevărul, problema nu este că au o fundație superficială sau o statură mică și că nu înțeleg adevărul; este o problemă cu umanitatea lor. Pentru astfel de oameni, gestionarea administrativă și pedeapsa administrativă ar trebui folosite pentru a-i opri și restricționa. Efectul final obținut este respectarea lucrării bisericii și a ordinii normale a vieții bisericii, permițându-i acesteia să se desfășoare într-o manieră ordonată. Aceasta se numește transformarea lucrurilor și acesta este efectul pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să-l obțină în lucrarea lor. Numai prin obținerea acestui efect își îndeplinesc responsabilitatea. Dacă ei, conducătorii și lucrătorii, ignoră orice problemă care apare, abia răspunzând cu superficialitate prin câteva cuvinte și doctrine sau mustrându-i și emondându-i pe cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii într-un mod simplu, cu doar câteva cuvinte, poate acest lucru să rezolve problema? Nu numai că acest lucru nu reușește să rezolve problema, dar duce și la un haos mai mare în biserică – majoritatea oamenilor își pierd dorința de a-și face datoria și devin tulburați pe diferite niveluri, afectându-le îndeplinirea îndatoririle. Și-au îndeplinit astfel de conducători și lucrători responsabilitatea? (Nu.) Acest lucru arată că acești conducători și lucrători nu sunt competenți în lucrarea lor.

III. Expunerea faptelor rele ale oamenilor răi, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să-și dezvolte discernământul și să tragă învățăminte

A treia cerință din cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este ca, atunci când au de-a face cu perturbări și tulburări cauzate de oameni răi, conducătorii și lucrătorii să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu împreună cu aleșii Lui pentru a reflecta asupra lor înșiși, a se cunoaște și a avea o transformare autentică. Ar trebui să fie capabili să-i călăuzească pe aleșii lui Dumnezeu spre a intra în adevărul-realitate, să se elibereze de firile corupte și să ajungă să-L urmeze pe Dumnezeu, să se supună Lui și să aducă mărturie despre Dumnezeu. Numai acest tip de lucrare se aliniază intențiilor lui Dumnezeu. Pe de-o parte, conducătorii și lucrătorii care lucrează în acest fel sunt capabili să rezolve problemele și să se echipeze cu adevărul în timp ce lucrează. În plus, având părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, ei îi ajută pe frați și surori să înțeleagă adevărul, să știe cum să reflecteze asupra lor și să se cunoască pe ei înșiși, să se elibereze de firile corupte, să își facă bine îndatoririle, să știe cum să-i discearnă și să-i trateze pe oameni, să ajungă să-L urmeze pe Dumnezeu și să se supună Lui, să nu fie constrânși de alții și să fie capabili să rămână fermi în mărturia lor. Asta înseamnă îndeplinirea îndatoririlor de către conducători și lucrători; acesta este principiul pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să îl pună în practică pentru rezolvarea problemelor în timpul efectuării lucrării bisericii. Indiferent ce probleme apar în biserică, în primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să caute adevărul, să priceapă intențiile lui Dumnezeu și să caute împreună îndrumarea Lui. Apoi ar trebui să caute cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a rezolva diferitele probleme existente. În procesul de rezolvare a problemelor, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă mai multă părtășie despre cuvintele relevante ale lui Dumnezeu cu frații și surorile și să înțeleagă esența problemelor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Ei ar trebui, de asemenea, să îi facă pe aleșii lui Dumnezeu să aibă părtășie despre propria înțelegere pentru discernerea acestor probleme. Odată ce majoritatea sunt capabili să aibă aceeași înțelegere și să ajungă la un consens, problemele devin mai ușor de rezolvat. În rezolvarea problemelor, evitați să povestiți întotdeauna, în mod repetat, evenimentele sau să urmăriți detalii minore ori să învinuiți persoanele implicate în probleme. La început, nu vă concentrați asupra problemelor minore; în schimb, aveți în mod clar părtășie despre adevăr, deoarece acest lucru va dezvălui natura problemelor. Doar această abordare îi ajută pe aleșii lui Dumnezeu să învețe să discearnă problemele pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, să obțină discernământ de la oamenii, evenimentele și lucrurile care apar și să învețe lecții practice din acestea. De asemenea, le permite să compare cuvintele și doctrinele pe care le înțeleg de obicei cu viața reală, oferindu-le prilejul de a înțelege realmente adevărul. Nu asta ar trebui să facă toți conducătorii și lucrătorii? A-i călăuzi pe aleșii lui Dumnezeu spre pătrunderea în adevărul-realitate implică în primul rând folosirea adevărului pentru a înlătura noțiunile și închipuirile aleșilor lui Dumnezeu și firile lor corupte. Această abordare dă cele mai bune rezultate. Cu cât conducătorii și lucrătorii sunt mai capabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele, cu atât mai ușor aleșii lui Dumnezeu pot înțelege adevărul. În acest fel, ei vor ști cum să practice și să aplice cuvântul lui Dumnezeu în viața reală. Dacă, adesea, conducătorii și lucrătorii îi călăuzesc pe aleșii lui Dumnezeu în rezolvarea problemelor reale, ei vor fi capabili să îi aducă pe aleșii de Dumnezeu în adevărul-realitate și, de asemenea, să integreze cuvântul lui Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Unii oameni spun: „Nu este această cerință către conducători și lucrători prea exigentă? Cum putem avea atât de multă înțelegere?” Poate că nu ați avut-o înainte, dar oare nu puteți învăța și practica pentru a obține acest rezultat? Acesta este modul în care lucrarea lui Dumnezeu pregătește conducătorii și lucrătorii și pe aleșii Săi să intre în adevărul-realitate. Dacă nu știi cum, poți învăța și practica. Indiferent ce probleme apar, trebuie să înveți să reflectezi asupra ta și să te cunoști pe tine însuți pe baza cuvintelor lui Dumnezeu; acesta este procesul de practicare. După ce practici de câteva ori și obții rezultate, vei avea o cale și vei ști cum să practici adevărul. Când Dumnezeu vine să lucreze, acesta este modul în care îi călăuzește pe oameni spre a învăța să intre în adevărul-realitate. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să comunice adesea cu frații și surorile, să facă față problemelor împreună, să le rezolve împreună și să facă bine lucrarea bisericii. Cum ar trebui conducătorii bisericii să-i călăuzească pe aleșii lui Dumnezeu? Principalul mod este să-i călăuzească pe aceștia spre a identifica și rezolva problemele din viața reală, a practica și a experimenta cuvântul lui Dumnezeu în viața reală, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să fie nu numai capabili să practice adevărul, ci și să discearnă lucrurile negative și oamenii negativi – conducători falși, lucrători falși, oameni răi, neîncrezători și antihriști. Scopul discernerii diverșilor oameni este de a rezolva probleme. Numai prin rezolvarea completă a tulburărilor cauzate de oamenii răi și de antihriști, lucrarea bisericii poate progresa fără probleme, iar voia lui Dumnezeu poate fi îndeplinită în biserică. În același timp, abordarea oamenilor răi servește și ca un avertisment pentru a evita să faci greșeli sau să faci rău, permițându-ți să ajungi să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. În acest fel, nu numai că îți îndeplinești datoria și obții intrare în viață, dar și înțelegi adevărul și intri în adevărul-realitate. Nu înseamnă asta să prinzi doi iepuri dintr-o lovitură? Atunci când înțelegi adevărul și poți rezolva probleme, acest lucru dovedește că ai calibrul necesar pentru a fi un conducător sau un lucrător și că îndeplinești cerințele pentru a fi cultivat în casa lui Dumnezeu; prin urmare, ar trebui să preiei conducerea și să îi îndrumi pe frați și surori să învețe să discearnă diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri din viața reală; să ajungă la înțelegerea adevărului; să știe cum să trateze toate tipurile de oameni care perturbă și tulbură lucrarea bisericii; să știe cum să practice adevărul, să trateze diferite persoane în conformitate cu principiile și să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme. Aceasta este responsabilitatea ta. Practicând în acest fel, intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Vei trage învățăminte, vei dobândi discernământ și vei înțelege intențiile lui Dumnezeu în fiecare problemă care îți iese în cale în viața reală, având principii de practică în modul în care gestionezi problemele, tratezi oamenii și îți îndeplinești îndatoririle. În felul acesta, vei fi capabil să practici adevărul. Cerința lui Dumnezeu față de oameni este de a obține astfel de rezultate. Prin urmare, orice s-ar întâmpla, trebuie mereu să-ți înveți lecția și să dobândești discernământ; nu poți lăsa aceste lucruri să-ți scape și nici nu poți rata ocazia de a-ți învăța lecția și de a dobândi discernământ. Întrucât s-a întâmplat ceva, nu trebuie să abordăm acest lucru cu o atitudine negativă, de lamentare; în schimb, ar trebui să-l înfruntăm cu o atitudine pozitivă. Cum se face asta? Căutând adevărul pentru a rezolva problema. Toți oamenii au firi corupte, iar umanitatea lor poate fi fie bună, fie rea, prin urmare cum ar putea să nu apară probleme când oamenii se adună? Care ar trebui să fie atitudinea ta, având în vedere că Dumnezeu ți-a pregătit această împrejurare, că ți-a arătat astfel de oameni, evenimente și lucruri în timp ce se întâmplă în jurul tău? Slavă lui Dumnezeu pentru că a expus aceste diverse probleme înaintea ta. El îți oferă șansa de a practica și de a trage învățăminte și de a pătrunde în adevărul-realitate. În calitate de conducător sau lucrător ar trebui, de asemenea, să-L slăvești pe Dumnezeu pentru că ți-a dat o astfel de ocazie. Indiferent de problemele pe care le întâlnești, trebuie să-i călăuzești pe frați și surori să învețe să discearnă, să tragă învățăminte și să obțină informații alături de tine. În plus, trebuie să-i călăuzești să reflecteze împreună cu tine și să înțeleagă ce noțiuni și închipuiri au oamenii cu privire la problemă, ce opinii denaturate există, ce învățăminte au fost trase din confruntarea cu această problemă, ce noțiuni și puncte de vedere eronate au fost înlăturate și ce adevăruri s-au înțeles, în cele din urmă. Acesta este modul în care cineva ar trebui să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, fără a omite vreo chestiune. Dacă ai experimentat lucrarea lui Dumnezeu timp de mai mulți ani și ai înlăturat multe probleme, vei vedea că spusele lui Dumnezeu sunt tot adevărul și că pot cu siguranță să-i curețe pe oameni și să-i salveze de influența Satanei. Când oamenii vor înțelege și vor obține adevărul, vor vedea că spusele lui Dumnezeu au fost complet îndeplinite și împlinite. Când aleșii lui Dumnezeu vor fi capabili să pună în practică și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, să le integreze în viața lor reală, să utilizeze cuvântul lui Dumnezeu în mod corect pentru a vedea oamenii și problemele, evaluând oamenii și tot ceea ce fac după cuvântul lui Dumnezeu, în loc să se bazeze pe ceea ce văd sau pe sentimentele lor și, cu siguranță, nu pe noțiuni și închipuiri. Odată ce au tras aceste învățăminte, devine mai ușor pentru ei să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și pot trăi adesea în prezența Lui. În felul acesta, conducătorii și lucrătorii sunt pe deplin conform standardului în lucrarea lor, iar responsabilitățile lor sunt îndeplinite. Numai atunci când conducătorii și lucrătorii își fac temeinic lucrarea, aleșii lui Dumnezeu pot obține aceste câștiguri. Dacă, în multe dintre situațiile pe care le întâlnești, nu știi cum să îi călăuzești pe frați și surori să tragă învățăminte și nu poți discerne diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri, atunci ești orb, o persoană confuză, amorțită și fără minte. Când te confrunți cu astfel de situații, nu numai că vei fi copleșit, nu vei ști cum să le gestionezi și vei fi incompetent pentru această lucrare, dar vei afecta și experiența fraților și surorilor cu privire la aceste tipuri de oameni, evenimente și lucruri. Dacă gestionezi lucrurile în mod necorespunzător, nu faci nicio lucrare, nu spui niciun lucru pentru a avea părtășie despre adevărul pe care ar trebui să îl spui și nu poți zice nimic benefic sau edificator pentru alții, atunci când mulți se vor confrunta cu aceste tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări, ei nu numai că nu vor reuși să accepte aceste chestiuni de la Dumnezeu, să le gestioneze într-un mod pozitiv și activ și să tragă învățăminte din ele, dar noțiunile și reticența lor față de Dumnezeu se vor înrăutăți, la fel ca neîncrederea și suspiciunea lor față de El. Nu este aceasta consecința faptului că lucrătorii și conducătorii sunt lipsiți de adevărul-realitate și sunt incapabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele? Nu este acesta un semn că lucrătorii și conducătorii nu pot face lucrare reală? Tu nu ai făcut lucrarea bisericii în mod corespunzător, nu ai dus la capăt însărcinarea dată de Dumnezeu, nu ți-ai îndeplinit responsabilitățile de conducător și lucrător și nu i-ai scos pe frați și surori de sub controlul Satanei. Încă trăiesc în firi corupte și în ispitele Satanei. Nu-i așa că întârzii intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu? Le faci mult rău oamenilor! În calitate de conducător sau lucrător, ar trebui să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu, să îi călăuzești pe frați și surori înaintea lui Dumnezeu, să îi lași pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce și să bea cuvintele Lui pentru a ajunge la înțelegerea adevărului și pentru a-și face îndatoririle cu principii, sporindu-le astfel credința în Dumnezeu. Nu numai că nu ai reușit să practici în acest fel, dar nici nu ai restricționat sau înlăturat tulburările cauzate de oamenii răi, provocând daune intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Deși cred în Dumnezeu de mulți ani, nu numai că nu au făcut progrese și nu au înțeles adevărul sau nu au dobândit cunoașterea lui Dumnezeu, dar au dezvoltat chiar multe noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, fără niciun fel de supunere reală. Nu cumva tot ceea ce ai făcut perturbă și tulbură de fapt lucrarea lui Dumnezeu? Nu numai că nu i-ai călăuzit pe aleșii de Dumnezeu către adevărul- realitate și nu i-ai protejat, dar ai permis ca ei să fie tulburați de oameni răi și induși în eroare și controlați de antihriști. Nu ai făcut lucruri care i-au rănit pe proprii oameni și i-au mulțumit pe dușmanii tăi? Nu cumva ești complice și tăinuitor al răului? Ai lucrat atât de mult timp; cu toate acestea, nu numai că nu ai reușit să obții rezultate pozitive, dar chiar ai făcut ca distanța dintre frați, surori și Dumnezeu să fie din ce în ce mai mare și ai făcut în așa fel încât aleșii lui Dumnezeu cred în El ani de zile fără să înțeleagă adevărul sau fără să știe cum să discearnă perturbările și tulburările din partea oamenilor răi, afectându-le grav intrarea în viață. Care este problema aici? Nu cumva acest lucru face mult rău? Indiferent de ceea ce lucrare înfăptuiesc conducătorii și lucrătorii, dacă nu pot acționa conform cerințelor lui Dumnezeu și nu pot gestiona chestiunile și rezolva problemele conform adevărurilor-principii, impactul lor se va extinde dincolo de ei sau doar de unii oameni. Acest lucru va avea un impact asupra lucrării bisericii, asupra intrării în viață a tuturor aleșilor lui Dumnezeu din biserică, asupra rezultatelor aleșilor care își îndeplinesc îndatoririle, asupra rezultatelor răspândirii Evangheliei Împărăției și chiar asupra posibilității mântuirii aleșilor lui Dumnezeu și aducerii lor în Împărăția lui Dumnezeu – acestea sunt toate aspectele pe care le-ar putea afecta. Unii oameni cred în Dumnezeu, dar urmează conducători falși și antihriști, ceea ce duce la distrugerea lor. Este la fel ca oamenii din cercurile religioase care sunt induși în eroare și controlați de pastori și prezbiteri, rezultatul fiind că nu reușesc să-L întâmpine pe Dumnezeu la revenirea Sa și, în schimb, ajung în pragul dezastrului. Toate acestea sunt dovedit adevărate. Prin urmare, este extrem de benefic pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu să fii capabil să discerni conducătorii falși și antihriștii!

A douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor le cere să îndeplinească trei sarcini dintre cele mai importante. În primul rând, trebuie să identifice diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii. În al doilea rând, după ce le-au discernut și caracterizat, trebuie să-i oprească și să-i restricționeze cu promptitudine pe oamenii răi; acesta este al doilea pas. În al treilea rând, în timp ce opresc și restricționează oamenii răi și transformă lucrurile, trebuie să aibă frecvent părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu frații și surorile pentru a expune faptele rele ale oamenilor răi și să monitorizeze îndeaproape reacțiile fraților și surorilor și ceea ce înțeleg aceștia cu privire la această chestiune, corectând prompt orice opinii incorecte pe care le au. Desigur, dacă unii frați și surori care urmăresc adevărul au informații, ei ar trebui încurajați să aibă mai multă părtășie. În plus, conducătorii și lucrătorii ar trebui, de asemenea, să îi ajute pe cei care sunt slabi sau de statură mică și să îi încurajeze să vorbească mai mult. Rezultatul urmărit este acela de a-i ajuta pe frați și surori să dobândească discernământ și să tragă învățăminte din evenimentele care au loc, învățând să discearnă oameni și chestiuni. Scopul discernerii oamenilor și chestiunilor este de a le permite să înțeleagă cu exactitate diverse tipuri de oameni și, conform adevărurilor-principii, să îi trateze folosind metodele corecte, trăgând și ei, la rândul lor, învățăminte. Ce învățăminte ar trebui să tragă? Ar trebui să observe care este atitudinea lui Dumnezeu față de acești oameni atunci când le disecă și le expune stările – cunoscând atitudinea lui Dumnezeu față de acești oameni, devine mai clar ce fel de persoană ar trebui să fie cineva și ce fel de cale să urmeze, nu-i așa? (Da.) Pe scurt, rezultatul final care trebuie obținut este ca aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă adevărul și să intre în realitate în medii adevărate, să fie capabili să își facă îndatoririle în mod normal și să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În acest fel, modul în care conducătorii și lucrătorii îndeplinesc lucrarea bisericii se va alinia la intențiile lui Dumnezeu. Judecând după cele trei etape ale îndeplinirii acestei lucrări, le este dificil conducătorilor și lucrătorilor să facă bine această lucrare? (Nu.) Dacă te bazezi pe bunătatea și calibrul uman, poate fi oarecum anevoios să faci bine această lucrare, deoarece nu vei obține rezultatul cerut de Dumnezeu și nu vei îndeplini adevăratele responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor. Poți face această lucrare bine dacă te bazezi pe firile corupte ale omului? (Nu.) Vorbind mai exact, să te bazezi pe firi corupte pentru a face această treabă înseamnă să acționezi conform propriilor tale idei. Ce va rezulta din asta? (Va provoca haos în biserică.) Aceasta este una dintre consecințe: cu cât lucrați mai mult, cu atât lucrurile devin mai haotice. Ce este haosul? Care sunt stările specifice haosului? Se întâmplă atunci când, în timpul adunărilor, oamenii nu pot în mod normal să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să aibă părtășie despre adevăr. Există întotdeauna oameni răi și neîncrezători care provoacă tulburări sau există dispute constante, fiecare rămânând la propriile opinii și formând tabere și clici; fraților și surorilor le lipsește discernământul și sunt în impas, cei cu înțelegere spirituală și care iubesc adevărul sunt, de asemenea, tulburați, iar viața lor nu progresează. Într-o astfel de biserică, oamenii răi și neîncrezătorii dețin complet puterea, iar Duhul Sfânt nu lucrează. Într-o astfel de biserică, indiferent ce se întâmplă, oamenii vorbesc toți deodată, exprimând tot felul de puncte de vedere, fără să se spună aproape deloc unele corecte. Biserica se împarte rapid în mai multe tabere, nu există unitate între oameni și nu există niciun semn al lucrării sau al călăuzirii Duhului Sfânt. Oamenii se feresc unii de alții și se privesc cu suspiciune; două sau trei grupuri se luptă pentru putere și profit; fiecare își caută proprii susținători, îi atacă și îi exclud pe cei care nu sunt de acord și se pot comite tot felul de fapte rele. Aceasta este imaginea haosului. Cum este cauzată această situație? Oare nu este din cauză că lucrătorii și conducătorii nu sunt capabil să-și facă lucrarea? (Ba da.) Conducătorii și lucrătorii care lucrează conform propriilor idei provoacă aceste consecințe. Ce înseamnă să lucrezi conform propriilor idei? Înseamnă să nu înțelegi adevărul, să fii lipsit de principii și să acționezi orbește pe baza unor firi corupte, a unor noțiuni și închipuiri umane, ceea ce creează o stare și mai haotică în biserică. Unii oameni ar putea spune: „Cum pot exista oameni răi care provoacă tulburări în biserică? Nu știu cine are dreptate și cine greșește sau de partea cui să fiu.” Alții ar putea spune: „Biserica este împărțită în mai multe tabere. Cum ar trebui să trăim viața bisericească? Fiecare adunare este zadarnică și pierdere de timp. Continuând să credem așa nu vom obține niciun rezultat.” Când o biserică devine atât de haotică încât aleșii lui Dumnezeu sunt incapabili să trăiască viața bisericii, ea este complet disprețuită și respinsă de Dumnezeu. Acest lucru arată clar că atât timp cât dețin puterea, oamenii răi și neîncrezătorii vor distruge biserica. Biserica nu poate funcționa fără oameni buni și fără cei care practică adevărul în calitate de conducători și lucrători – fără ei, va fi imposibil să ținem lucrurile sub control! Dacă oamenii răi și neîncrezătorii nu sunt restricționați, nu va exista viață bisericească, iar ordinea normală a bisericii va fi complet stricată, transformându-se într-o harababură. Acesta este rezultatul atunci când conducătorii și lucrătorii nu își fac bine munca. Dacă nu pot accepta adevărul, nu pot fi atenți la intențiile lui Dumnezeu sau nu se pot baza pe Dumnezeu, atunci conducătorii și lucrătorii nu vor putea face bine lucrarea bisericii. Nu vor putea rezolva nicio problemă care apare în biserică sau nicio dificultate cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Pot astfel de conducători și lucrători să producă rezultate bune dacă dețin puterea? Ei nu pot decât să aducă haos în biserică – în cele din urmă, acesta este genul de situație care va apărea. Această biserică devine apoi pustie, un loc în care Satana deține puterea; ea se deteriorează și devine altceva. Dumnezeu nu va recunoaște această biserică, iar Duhul Sfânt nu va lucra în ea. O astfel de biserică este doar cu numele și ar trebui închisă.

Disecarea manifestărilor conducătorilor falși cu privire la a douăsprezecea responsabilitate

I. Conducătorii falși au un calibru slab și nu sunt capabili să identifice problemele legate de perturbări și tulburări

Acestea sunt sarcinile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească, așa cum este subliniat în cea de-a douăsprezecea responsabilitate; nu vom avea acum părtășie cu privire la alte exemple specifice. Tema părtășiei de astăzi este aceea de a expune manifestările specifice ale conducătorilor falși în timpul îndeplinirii acestor sarcini și de a identifica comportamentele care reflectă esența conducătorilor falși și pot fi folosite pentru a caracteriza o persoană ca atare. Acesta este subiectul principal al părtășiei de astăzi. În primul rând, cerința față de conducători și lucrătorii în această lucrare este să identifice prompt diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă întreruperi și perturbări în lucrarea lui Dumnezeu și în ordinea normală a bisericii. Identificarea promptă este un standard obligatoriu în ce-i privește pe conducători și lucrători. De câte ori apare ceva, din momentul în care există cel mai mic indiciu că ceva nu este în regulă, cum ar fi semne că oamenii răi încep să uneltească sau că cineva arată că va provoca probleme, conducătorii și lucrătorii ar trebui să simtă acest lucru și să fie atenți. Dacă sunt amorțiți și înguști la minte, va fi problematic. Mai ales în situațiile în care există oameni răi care provoacă tulburări, de îndată ce se ivește această problemă și nu este foarte clar ce intenționează să facă aceste persoane sau cum va evolua situația – adică atunci când conducătorii și lucrătorii nu pot încă să vadă clar această chestiune – ei nu ar trebui să acționeze orbește sau să alarmeze aceste persoane prematur, pentru a evita judecata greșită. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă să nu observe și să nu fie conștienți de situație. În schimb, înseamnă să aștepte și să observe cum evoluează lucrurile și care sunt intențiile, obiectivele și motivele acestor oameni. Aceasta este lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă. Atunci când situația ajunge la un anumit nivel, iar acești oameni încep să se descarce negativ și să răspândească aberații, provocând tulburări aleșilor lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii trebuie să acționeze prompt. Ei trebuie să ia atitudine fără ezitare pentru a expune, diseca și restricționa faptele rele ale acestor indivizi, ajutându-i pe alții să tragă învățăminte și să discearnă și să oamenii răi așa cum sunt de fapt. Acesta este procesul de identificare promptă și cu exactitate a diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări – asta înseamnă ca lucrătorii și conducătorii să facă această lucrare. Scopul principal al acestei lucrări este de a identifica diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și apoi de a le rezolva prompt. Asta este ceea ce pot realiza conducătorii și lucrătorii. Deci, care sunt manifestările conducătorilor falși în această lucrare? Cum putem să-i disecăm și discernem pe conducătorii falși? În mod clar, conducătorii falși nu pot identifica cu promptitudine și exactitate tulburările cauzate lucrării bisericii de oamenii răi. Aceasta este cea mai evidentă problemă în ceea ce privește îndeplinirea lucrării bisericii de către conducătorii falși – ei nu au discernământ în ceea ce privește tulburările cauzate lucrării bisericii de oamenii răi. De ce spunem că falșii conducători nu pot identifica problemele sau nu pot vedea esența problemelor așa cum e? Acțiunile unor oameni sunt în mod perturbări și tulburări ale lucrării bisericii, dar conducătorii falși nu pot discerne sau percepe problemele; sunt orbi. Unii oameni își descarcă negativitatea, îi induc în eroare și îi tulbură pe alții în biserică. Alții formează clici, participând în secret în afaceri dubioase, adesea judecând anumite persoane pe la spate. Ba alții seduc și flirtează nepăsători unii cu altele. Conducătorii falși se prefac că nu văd aceste lucruri; nu sunt deloc conștienți de gravitatea acestor probleme și de cât de mult va fi afectată urmărirea adevărului și îndeplinirea datoriei de către mulți oameni dacă aceste probleme rămân nerezolvate, precum și de consecințele pe care le vor aduce, așa că le ignoră. Atunci când unii oameni observă probleme și le raportează unui conducător fals, acesta poate spune: „Toți sunt frați și surori – cine nu dezvăluie o oarecare corupție? Cine nu are emoții și dorințe? Nu-i judecați sau condamnați pe alții cu ușurință!” Indiferent cât de absurd, ticălos sau contrar adevărului este ceva în biserică, acesta pur și simplu nu este văzut de conducătorii falși. Unii oameni, în timpul adunărilor, vorbesc mereu negativ, spunând lucruri de genul: „Ei tot spun că ziua lui Dumnezeu este aproape – când va veni de fapt?” Unii frați și surori sunt afectați de acest lucru, fără să știe, dar care este răspunsul conducătorului fals? El consideră că este o slăbiciune normală și nu reușesc să vadă că acele persoane se descarcă de negativitate, îi induc în eroare pe alții și îi tulbură. Unii frați și surori sunt în mod clar afectați în îndeplinirea îndatoririlor lor. Ei nu mai vor să predice Evanghelia și nu se mai alătură adunărilor cu în mod pozitiv și activ. De fiecare dată când are loc o adunare, ei trebuie să fie chemați pentru a participa. Cu toate acestea, conducătorul fals nu vede acest lucru ca pe o problemă. El nu observă ce schimbări au loc între toți cei din biserică atunci când apare această problemă. Pur și simplu organizează mecanic adunările ca pe o chestiune de formalitate, nefiind conștienți de ce se întâmplă în spatele culiselor, de schimbările în starea oamenilor, de ce probleme au oamenii, de cine le-a cauzat, de cine sunt principalii vinovați, de la cine au pornit ele și de ce probleme anume trebuie rezolvate – ei nu pot percepe nimic din toate acestea. Nu poate percepe aceste lucruri din cauza lipsei vederii? (Nu.) Din moment ce nu îi lipsește vederea, de ce atunci când în biserică apar perturbări atât de grave, tulburări și erori evidente, nu reușește să le vadă sau să le identifice? În mod clar, acest conducător este orb și e lipsit de înțelegere spirituală. Unii oameni spun: „Deși nu poate identifica aceste probleme, le poate citi oamenilor din cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor. Indiferent de modul în care oamenii înțeleg faptul că le citește sau dacă acest lucru dă vreun rezultat, el citește cu perseverență cuvintele lui Dumnezeu.” Fie doar și din acest motiv, el poate fi considerat un bun conducător. Se concentrează doar pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu – dacă acest lucru nu duce la niciun rezultat, nu înseamnă că face totul mecanic? Dacă nu poate rezolva probleme, ce beneficii pot obține oamenii din adunări? Așadar, este acesta un conducător fals? (Da.) O manifestare a unui conducător fals atunci când efectuează această lucrare este orbirea. El este orb – indiferent cât de evidentă este problema chiar în fața lui sau care se întâmplă în jurul lui, nu o poate vedea sau identifica. La exterior, poate părea că prețuiește cuvintele lui Dumnezeu mai mult decât o persoană obișnuită, dar nu înțelege despre ce este vorba în cuvintele lui Dumnezeu, la ce persoane se referă sau ce situații abordează – nu poate face legătura dintre cuvintele lui Dumnezeu și viața reală. Așadar, care este înțelegerea despre care are părtășie? Se aliniază el la adevăr? Poate să rezolve probleme reale? (Nu.) Atunci când predică, debitează retorică goală, ca și cum ar avea o mare înțelegere a adevărului, dar nu poate identifica tulburările evidente cauzate de oamenii răi din biserică, acționând în schimb de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Arată acest lucru că înțelege adevărul și are discernământ? Are el o înțelegere autentică a cuvintelor lui Dumnezeu? (Nu.) Dacă poate citi în mod normal cuvintele lui Dumnezeu, de ce nu le poate folosi pentru a vedea și rezolva problemele? De ce nu e niciodată deschis la minte atunci când citește cuvintele lui Dumnezeu? De ce nu are o inimă dornică atunci când citește cuvintele lui Dumnezeu? Care este cauza acestei probleme? De ce este orb? Care este cauza orbirii lui? (Este faptul că îi lipsește capacitatea de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu și are un calibru extrem de slab.) Corect. Nu este vorba că ochii lui sunt orbi, ci inima îi este oarbă. Ce înseamnă să ai o inimă oarbă? Înseamnă să ai un calibru extrem de slab și să nu ai capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent cât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu citește, le înțelege doar la un nivel superficial. Nu le poate corela cu diverse tipuri de oameni, evenimente, lucruri și situații care apar în biserică și nici nu le poate trata, gestiona și nu poate să rezolve diverse probleme în conformitate cu adevărurile-principii. Aceasta este cauza orbirii lui – are un calibru slab și nu este capabil de această lucrare. Prin urmare, indiferent cât de mult studiază cu sârguință și se antrenează cu rigurozitate și indiferent cât de mult muncesc pentru a compensa lipsa lor de capacitate, pot acești oameni să îndeplinească responsabilitățile de conducători și lucrători? Nu pot. Acești oameni sunt chiar jalnici. Indiferent cât de mult se înzestrează cu vorbe și doctrine, ei nu își pot îndeplini responsabilitățile de conducători și lucrători și nu pot duce la capăt această lucrare.

Tocmai am avut părtășie despre o manifestare a acestor conducători falși, și anume aceea da a nu putea vedea că acțiunile oamenilor răi și ale antihriștilor cauzează tulburări bisericii și nici de le putea vedea clar esența. Când se confruntă cu situații în care oamenii răi provoacă perturbări și tulburări, uneori pot observa un mic indiciu sau, pe baza experienței, senzațiilor sau intuiției lor, pot simți, pur și simplu, că ceva nu este în regulă, că expresia acestor persoane, privirea și cuvintele lor sunt oarecum anormale. Pot avea o senzație vagă, dar nu pot vedea clar multe lucruri și nu reușesc să identifice majoritatea problemelor. Care este motivul pentru care nu pot vedea clar esența problemelor? Acest lucru implică o altă problemă. Ei sunt atât de sârguincioși, stau în camerele lor toată ziua scriind predici, luând notițe despre devoțiunile lor spirituale, scriind despre ce au înțeles și despre experiențele lor cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, învățând imnuri, stabilind obiective privind numărul de dăți în care să se roage, cantitatea de cuvinte ale lui Dumnezeu pe care să le citească și câte predici să asculte în fiecare zi, precum și timpul necesar să scrie un articol de mărturie bazată pe experiență – ei îndeplinesc toate aceste sarcini, așa că oare de ce tot nu pot să vadă cum sunt lucrurile de fapt, atunci când au loc? Nu înțeleg adevărul. Pot doar să debiteze cuvinte și doctrine, dar nu pot rezolva problemele reale. Unii oameni spun întotdeauna cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe alții, iar conducătorii falși nu pot vedea clar asta. Deși uneori simt că ceva nu este în regulă, că ar putea exista o problemă, văzând că acei oameni nu par răi, ei totuși lasă problema să treacă într-un mod confuz. Nu sunt capabili să caute adevărurile-principii pentru a discerne astfel de probleme și, chiar dacă au citit cuvintele lui Dumnezeu care expun stările și esența unor astfel de oameni, nu știu cum să le coreleze cu aceste situații. Mintea lor este confuză și nu pot vedea clar aceste lucruri. Când vor să caute, nu știu cum să spună acest lucru pe înțeles. Vorbesc mult timp fără să explice esența problemei și fără să descrie în mod clar cum sunt manifestările generale ale unor astfel de oameni, cum este umanitatea lor, ceea ce urmăresc, îndeplinirea îndatoririlor și aspirațiile lor de a se consuma pentru Dumnezeu sau cum este atitudinea lor față de adevăr și dacă îl acceptă. Acești conducători falși nu pot vedea sau explica în mod clar aceste chestiuni. Chiar dacă simt că există o problemă, ei pălăvrăgesc, spunând o mulțime de lucruri, fără a-și clarifica punctul de vedere. Cei care îi ascultă trebuie să fie capabili să discearnă, să extragă punctele-cheie și să le analizeze cuvintele pentru a cunoaște întrebările pe care le pun, starea generală a persoanei pe care o descriu și, în cele din urmă, să caracterizeze esența acelei persoane – dacă este rea sau bună, dacă urmărește adevărul sau este un simplu muncitor. Atunci când îi ceri unui conducător fals să descrie o problemă sau să pună o întrebare, el nu poate descrie niciodată clar cauza și esența sau miezul problemei. Pe scurt, conducătorii falși nu au o atitudine anume față de problemele pe care nu le pot vedea clar, iar pentru chestiunile în care reușesc să observe unele indicii, tot nu pot vedea esența reală a acestor probleme. Nu pot vedea clar nici atunci când unii oameni emană negativitate și răspândesc noțiuni, cauzând un impact negativ asupra vieții bisericii. Nu pot vedea clar și nici nu pot caracteriza esența unei probleme la suprafață sau în stadiul său inițial. Desigur, să vezi clar esența unei probleme nu este o chestiune simplă. Cel mai important lucru în lucrarea bisericii este să vezi clar esența diverșilor oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Cei care înțeleg adevărul pot face acest lucru, dar conducătorii și lucrătorii falși nu pot. Când văd antihriști care perturbă lucrarea bisericii, nu pot să vadă clar esența problemei și chiar le iau apărarea, spunând: „Ei doar dezvăluie unele firi corupte și sunt puțin aroganți, încăpățânați și arbitrari. Reușesc, totuși, să îndure greutăți făcându-și datoria. Așa că nu ar trebui să îi judecăm și să îi condamnăm; nu ar trebui să facem mare caz din asta.” Alții întreabă: „Dacă pot îndura greutăți în timp ce își fac datoria, sunt ei oameni care urmăresc adevărul? În spatele ușilor închise, i-au instigat pe alții, i-au indus în eroare sau i-au atras de partea lor? S-au exaltat și au mărturisit pentru ei înșiși?” Conducătorii falși nu pot să vadă clar aceste chestiuni. Chiar există unii oameni care, sub pretextul „mărturiei pentru Dumnezeu”, Îl defăimează și Îl blasfemiază intenționat pe Dumnezeu și răspândesc în mod deliberat zvonuri nefondate în timp ce disecă și vorbesc despre cunoașterea propriilor noțiuni despre El. După ce îi aud făcând acest lucru, conducătorii falși pot simți că ceea ce au spus sună puțin deplasat, dar nu pot vedea clar seriozitatea problemei și cu atât mai puțin impactul negativ și consecințele grave pe care le aduc aceste cuvinte. Prin urmare diversele perturbări și tulburări care apar chiar sub ochii conducătorilor falși fie trec complet neobservate de aceștia, fie, dacă le observă, nu știu cum să le caracterizeze sau cum să coreleze cuvintele lui Dumnezeu cu aceste situații. Aceste chestiuni foarte clare devin o confuzie totală pentru ei. Conducătorii falși sunt niște nepricepuți. În biserică, ei nu pot discerne care oameni urmăresc adevărul și care sunt adevărați credincioși ce pot accepta adevărul. Nu pot discerne care oameni nu urmăresc adevărul, dar sunt totuși capabili să muncească și sunt dispuși, în mare parte, să plătească un preț și să acționeze conform principiilor, sunt relativ ascultători și supuși, chiar dacă uneori spun cuvinte negative. De asemenea, nu pot discerne care oameni joacă exclusiv roluri negative, emană negativitate și îi judecă pe alții și au întotdeauna noțiuni despre toate rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu și despre regulile și cerințele referitoare la toate elementele de lucru din casa Lui, adoptând o atitudine mai degrabă de împotrivire decât de acceptare și sunt deosebit de ireverențioși față de aceste lucruri, ajungând chiar să le judece. Pe scurt, conducătorii falși nu pot vedea clar orice tip de oameni. Mai rău, în biserică, există unii oameni care răspândesc frecvent noțiuni, emană negativitate și nici măcar nu citesc cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor. Aceștia formează mereu clici, implicându-se în fapte de invidie și vrajbă. Unii oameni își doresc mereu să fie conducători, să trăiască de pe urma bisericii și să pună mâna pe proprietatea casei lui Dumnezeu. Există și unii oameni care par să aibă un comportament bun, dar care nu joacă niciun rol pozitiv în îndatoririle lor. Conducătorii falși nu pot vedea clar aceste caractere negative și nu le pot categorisi. Nu pot vedea exact ce cale urmează acești oameni, care este esența lor și dacă sunt oameni care acceptă adevărul. Nu este aceasta o problemă cu calibrul conducătorilor falși? Aceștia au un calibru extrem de slab. Tot ceea ce fac este o harababură totală și orice lucrare pe care o întreprind sfârșește într-o dezordine completă.

Când cumpără obiecte pentru casa lui Dumnezeu, unii oameni cheltuiesc fără principii ofrande, achiziționând lucruri la întâmplare, fără să obțină permisiunea. Văzând acest lucru, conducătorii falși, chiar spun: „Deși au cheltuit ceva mai mulți bani, intențiile lor au fost bune. Atunci când facem cumpărături pentru casa lui Dumnezeu, ar trebui să cumpărăm cele mai bune lucruri; nu este o risipă de bani. Nu așa ar trebui folosite ofrandele?” Există principii în cuvintele lor? (Nu.) Așadar, ce fel de cuvinte sunt acestea? Nu sunt ele confuze? Cuvintele lipsite de principii sunt cuvinte confuze, la fel ca și cele fără temei. Unii oameni rostesc frecvent cuvinte și doctrine în timpul vieții bisericești; ei sunt deosebit de elocvenți și vorbesc într-un mod structurat care sună destul de organizat, posedând abilități excelente de exprimare. Ce spun conducătorii falși despre astfel de oameni? „Viața bisericii noastre se bazează în întregime pe cutare și cutare. Ei sunt cei mai elocvenți și au cea mai bună înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Fără aceștia, viața bisericii noastre ar fi incredibil de seacă și neinteresantă.” Nu prea știu că acești oameni rostesc doar cuvinte și doctrine. Oricât de mult i-ar asculta cineva, nu va obține nicio edificare, nu va înțelege adevărul și nu va ști cum să-l coreleze la sine pentru a-și înțelege propria stare și a-și rezolva problemele. Prin lingușirea și instigarea de către conducătorii falși, li se oferă spațiu pentru a se desfășura tuturor oamenilor care rostesc doar cuvinte și doctrine, celor cărora le place să fie în centrul atenției și chiar celor care, în discursurile lor, deviază adesea de la subiect, vorbind la fiecare adunare despre teme extravagante, fără sens și variate. Conducătorii falși sunt incapabili să îi discearnă și chiar îi consideră oameni talentați, lingușindu-i astfel: „Vorbiți atât de bine; de ce nu scrieți articole despre mărturii bazate pe experiență? Ce păcat că nu o faceți!” În biserică, acei studenți universitari, profesori și intelectuali sunt considerați comori de către conducătorii falși. Aceștia spun: „Acești intelectuali și profesori sunt persoane talentate. Au o vastă experiență și au un renume în societate. Dacă devin conducători și lucrători în biserică, se va putea face mai multă lucrare, iar aleșii lui Dumnezeu vor putea beneficia și câștiga mai mult. În viitor, lucrarea bisericii se va baza în întregime pe ei. Dacă acești intelectuali ne vor conduce, credința în Dumnezeu ne va aduce, cu siguranță, binecuvântări.” Prin urmare, în bisericile în care există conducători falși, cei care dețin un statut în societate, care au vaste cunoștințe, care sunt elocvenți, care vorbesc fără sens despre cuvinte și doctrine, cei care au un anumit prestigiu și așa mai departe – toți acești oameni care nu au niciun fel de adevăr-realitate – au funcții dominante în biserică și sunt tratați de conducătorii falși ca fiind forțele principale și chiar așa-numiții „stâlpi” ai bisericii. Când se întâmplă ceva în biserică, conducătorii falși spun: „Du-te și întreabă-l pe cutare! A fost directorul executiv al unei companii” sau „Du-te și întreab-o pe cutare! A fost profesoară la acea universitate” sau „Du-te și întreabă-l pe cutare! A fost avocatul de top al unei firme de avocatură”. Conducătorii falși îi tratează pe acești oameni ca „stâlpi” și „forțe principale” ale bisericii. Poate viața bisericii să fie bună în astfel de circumstanțe? (Nu.) Așadar, care este rezultatul? Aceste așa-zise „forțe principale” și „stâlpi” se luptă în secret sau chiar fățiș pentru statut, formează clici și răspândesc frecvent noțiuni și diseminează zvonuri nefondate. Frații și surorile din biserică, care sunt credincioși adevărați, iubesc adevărul, îl pot accepta și au o înțelegere clară a acestuia sunt adesea excluși și suprimați de ei. Aceste așa-zise „figuri sociale” distinse, fie că își fac îndatoririle sau întreprind vreo lucrare, nu dau dovadă de loialitate și nu acționează niciodată conform adevărurilor-principii – ei urmează în întregime căile societății non-credincioase. Astfel, într-o asemenea biserică, cei care urmăresc sincer adevărul, au o înțelegere clară și o oarecare umanitate și simț al dreptății, nu au nici spațiu să se exprime, nici dreptul de a vorbi și, cu siguranță, nu au dreptul de a lua decizii. Indiferent de ceea ce se întâmplă în biserică, deciziile finale sunt întotdeauna luate de acest grup de așa-numiți „membri-cheie”. Conducătorii falși îi idolatrizează și cred orbește în acești oameni, așa că, în cele din urmă, se bazează pe ei pentru soluții ori de câte ori se întâmplă ceva. Ar fi un lucru bun dacă acești oameni ar urmări adevărul și ar acționa în conformitate cu adevărurile-principii. Totuși, cei mai mulți dintre aceștia nu urmăresc adevărul. Ei au anumite cunoștințe și educație, statut social și, pe deasupra, o umanitate înșelătoare și perfidă, au vorba mieroasă și sunt experți în a-i induce în eroare pe alții. Aceasta este exact natura-esență a antihriștilor. Care este rezultatul faptului că falșii conducători se bazează pe acești oameni? Lucrarea bisericii și ordinea vieții bisericești sunt complet date peste cap, iar intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu este distrusă, ceea ce duce la pierderea totală a mărturiei bisericii. Unii conducători falși speră să aibă în biserică un om important care înțelege politica și evenimentele curente, gândindu-se: „Dacă ar exista o astfel de persoană care să extindă anvergura bisericii, să îi întărească influența și să îi îmbunătățească reputația, lucrarea de răspândire a Evangheliei ar avea speranță. Asta ar fi cu adevărat un motiv de sărbătoare!” În bisericile controlate de conducători falși, în timpul vieții bisericești, unii oameni vorbesc pe larg despre politică, evenimente curente, situația internațională și afaceri interne; discută despre viața privată a personalităților politice de rang înalt și chiar analizează clar și logic conspirațiile și planurile evidente ale acestora. Un conducător fals, plin de invidie, spune: „În sfârșit, biserica noastră are un om important care să ne ajute să salvăm aparențele! Întotdeauna mă simțeam descurajat, frustrat și nu puteam să țin capul sus, pentru că biserica noastră nu avea o astfel de persoană importantă. Dar acum avem o asemenea persoană în biserica noastră. Așadar, ar trebui să lăsăm această persoană să facă ce vrea, să spună ce dorește și să-i oferim libertate. Casa lui Dumnezeu nu practică libertatea și drepturile omului? Nu pune Epoca Împărăției accentul pe drepturile omului?” Conducătorii falși îi tratează pe cei cărora le place să vorbească despre politică și să comenteze despre oameni faimoși, care adesea le țin oamenilor discursuri lungi despre idei nobile, dar lipsite de substanță, ca pe niște comori rare și doresc să îi cultive pentru a deveni stâlpii și pilonii bisericii. Astfel, îi încurajează și îi laudă frecvent, temându-se că, dacă aceștia devin negativi, lucrarea bisericii va avea de suferit. Pe scurt, acești conducători falși sunt amorțiți și orbi. Ei nu pot identifica prompt diverșii oameni care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Chiar dacă îi identifică, nu pot vedea clar esența oamenilor răi. Nici măcar nu-i pot vedea clar pe oamenii evident răi, care intră în categoria antihriștilor, cum ar fi cei care formează clici și întemeiază regate independente. Când conducătorii falși văd că antihriștii formează clici, se împăunează și își exercită imensa putere pe care o dețin după bunul plac, cum îi evaluează? „Această persoană este extraordinară, este cu adevărat remarcabilă! Nu am observat acest talent înainte; e mult mai bună decât mine, chiar mă face să îmi fie rușine. Uitați-vă la abilitățile ei – e capabilă să-și asume lucruri și să renunțe la ele, să vorbească elegant și să se țină de cuvânt; eu, în schimb, nu sunt bun; sunt ca o fetiță timidă.” Îi admiră foarte mult pe antihriști, se închină în fața lor și devin de bunăvoie adepții lor. O caracteristică a acestei manifestări a conducătorilor falși este orbirea, iar o alta este amorțeala. În general, esența acestei probleme a conducătorilor falși este calibrul slab.

Oamenii au ochi pentru a putea vedea lucruri. După ce o persoană vede ceva, mintea sa va reacționa și emite o judecată, iar apoi își va dezvolta un punct de vedere și va dobândi o cale de a practica. Acest lucru dovedește că nu este oarbă – indiferent ce vede, are o reacție normală și știe cum să facă față și să gestioneze situația. Aceasta este o persoană cu o gândire normală. La oameni există un proces de reacție la ceea ce văd; vor reflecta și se vor gândi la acel lucru într-o măsură mai mare sau mai mică. Odată ce le apar gândurile, o imagine a acelui lucru se formează treptat în mintea lor și își dezvoltă propriile puncte de vedere, atitudini și abordări. Așadar care este condiția prealabilă pentru a produce aceste lucruri? Ochii unei persoane trebuie să poată să vadă lucrurile, apoi să transfere informațiile colectate către creier și minte pentru analiză. Dacă o persoană poate vedea lucrurile cu ochii săi, atunci nu este oarbă și poate gândi și reflecta, poate avea conștientizare, atitudini și puncte de vedere și, în cele din urmă, poate trage concluzii corecte. Desigur, pentru a ajunge la aceste concluzii e nevoie de timp. Ce înseamnă să ai conștientizare, puncte de vedere și atitudini înainte de a ajunge la aceste concluzii? Înseamnă că mintea unei persoane este activă, nu amorțită, ceea ce dovedește că această persoană este vie, nu moartă. Conducătorii falși au un calibru slab. În ce fel este slab? Conducătorilor falși le lipsesc ambele calități. Deși au ochii deschiși, nu pot vedea lucrurile care se întâmplă sau au loc, ceea ce înseamnă orbire. În plus, atunci când văd lucruri, mintea lor nu are nicio reacție, nu își formează niciun punct de vedere sau gând și nu au mijloacele sau căile corecte de a judeca și de a trage, astfel, concluzii. Aceasta este amorțeală spirituală. Oamenii amorțiți spiritual nu pot discerne nimic, nu pot face evaluări corecte sau emite judecăți precise și, în cele din urmă, nu pot trage concluzii corecte și nu știu cum să abordeze, să gestioneze sau să rezolve situațiile cu care se confruntă. Asta înseamnă să fii amorțit și îngust la minte. Atunci când o persoană este amorțită și obtuză spiritual până într-atât încât nu reacționează deloc atunci când se întâmplă ceva, înseamnă că este moartă – aceasta este o descriere exactă a problemei. Să lăsăm deoparte pentru moment întrebarea dacă falșii conducători sunt într-adevăr morți și să spunem doar că au un calibru slab. Cât de slab? Nu contează cât de important este un eveniment, ei nu îl pot vedea și chiar dacă îl văd, nu o pot face clar. De exemplu, indiferent de cât timp lucrează, conducătorii falși nu pot trage concluzii cu privire la esența unei chestiuni, cum să o clasifice, cum să o caracterizeze sau care este baza caracterizării; nu știu cum să evalueze aceste lucruri și nu au standarde sau principii pentru a le evalua. Sunt oameni confuzi cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Aceasta este manifestarea primară a conducătorilor falși în prima sarcină. Sunt orbi, netoți, nesăbuiți și amorțiți, dar totuși vor să fie conducători. Nu cumva acest lucru întârzie lucrurile? Nu este această situație foarte problematică? Dacă cineva nu a mai slujit niciodată în calitate de conducător și dacă se confruntă cu o situație pentru prima dată, iar acest lucru nu este menționat în cuvintele lui Dumnezeu, iar oamenii nu au auzit de el – cu alte cuvinte, dacă nu are experiență sau cunoștințe despre acest lucru – în astfel de circumstanțe, va dura ceva timp până când persoana respectivă își va dezvolta o înțelegere, atitudini și puncte de vedere corecte. Dar de ce se spune despre conducătorii falși că sunt amorțiți și orbi? Pentru că, deși am rostit atât de multe cuvinte, indiferent cât de mult expun și disec lucrurile sau câte exemple dau, conducătorii falși doar ajung să cunoască chestiunile respective după ce au auzit cuvintele Mele, dar nu înțeleg adevărurile-principii din ele. În plus, cu cât vorbesc mai mult, cu atât devin mai confuzi. Ei spun: „Cine poate ține minte atât de multe chestiuni, cuvinte, povești și face conexiuni cu viața reală? Nu vorbi atât de mult, mi-e cam greu să asimilez și să înțeleg totul! Spune-mi doar cum să tratez această persoană: ar trebui să fie exclusă sau păstrată?” Asta nu este amorțeală? Este o amorțeală extremă! De fapt, a spune că sunt amorțiți înseamnă a le acorda o oarecare indulgență, deoarece aceste persoane ar putea fi tinere, posibil needucate ori foarte în vârstă și puțin confuze – dacă spunem astfel le menajăm mândria. Dar, de fapt, este vorba despre un calibru slab și o lipsă a capacității de a înțelege adevărul. Această explicație clarifică lucrurile.

Dacă în biserică apar perturbări și tulburări grave, iar conducătorii falși nu pot vedea clar esența acestor probleme, sunt ei competenți pentru lucrarea de conducere? Pot frații și surorile să fie protejați sub conducerea lor? Pot fi protejate și menținute lucrarea bisericii, mediul în care frații și surorile își fac datoria și ordinea normală a vieții bisericii? Acestea sunt lucrurile de bază pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le realizeze. Pot conducătorii falși să le realizeze? Nu, nu pot. Ei nu pot nici măcar să identifice sau să vadă clar oamenii, evenimentele și lucrurile care provoacă perturbări și tulburări, deci cum ar putea să treacă la următorii pași ai lucrării lor? Nici măcar nu pot să discearnă lucrurile elementare, cum ar fi ce este o persoană bună, ce este una rea, ce este o persoană înșelătoare sau ce este un ipocrit – cum ar putea ei să se ocupe de lucrarea bisericii? Sunt incapabili să facă acest lucru. Nu este vorba de faptul că în mod deliberat nu fac lucrare reală sau că sunt leneși și se complac în beneficiile statutului; pur și simplu au un calibru slab și sunt incapabili să își facă treaba. Aceasta este esența problemei. Oamenii cu un calibru foarte slab pot doar să rostească cuvinte și doctrine și să adere la regulamente; în timpul adunărilor, ei pot doar să-i convingă și să-i îndemne pe ceilalți, spunând lucruri de genul: „Credeți în Dumnezeu așa cum trebuie! Cum vă puteți complace în confortul trupesc într-un moment ca acesta? Cum puteți încă să râvniți la bani și la lucruri lumești? Cu siguranță, Dumnezeu este atât de îndurerat!” Ei nu pot ține decât predici de acest tip. Atunci când apar diferite fapte rele, cum ar fi perturbările, tulburările și manifestările de negativitate, ei nu le pot vedea sau identifica. Frații și surorile își doresc să trăiască o viață normală în biserică și să aibă un mediu adecvat pentru a-și îndeplini îndatoririle, dar nu pot face acest lucru. Conducătorii falși nu pot rezolva aceste probleme, așadar ce rost au ei? Frații și surorile își doresc să trăiască viața bisericii, să înțeleagă adevărul și să-și înlăture dificultățile și stările negative. Speră cu nerăbdare ca atât conducătorii, cât și lucrătorii să poată avea părtășie despre adevăr în mod clar și aprofundat pentru a rezolva aceste probleme reale. Dacă într-o biserică se află la putere conducători falși, aceste probleme reale pot fi rezolvate? Conducătorii falși nu înțeleg inima aleșilor lui Dumnezeu și nici nu le pot vedea dificultățile. În schimb, ei continuă să rostească cuvinte și doctrine și să țină întruna discursuri lungi despre idei nobile, dar lipsite de substanță, ceea ce provoacă o mare dezamăgire aleșilor lui Dumnezeu. Cine ar mai dori să participe în mod regulat la adunări? Pot conducătorii falși să fie atenți la intențiile lui Dumnezeu și să îi înlăture din biserică, conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu, pe acei oameni răi, neîncrezători, oportuniști și promiscui, care sunt ticăloși și iubesc lucrurile lumești, împiedicându-i să interfereze cu aleșii lui Dumnezeu și să îi deranjeze, permițându-le acestora să trăiască o viață bisericească normală? Pot conducătorii falși să realizeze acest lucru? Nu. Când cineva are o astfel de cerere, ce spun conducătorii falși? „Ești atât de pretențios! Crezi că ești singurul care Îl iubește pe Dumnezeu și vrea să fie loial în îndeplinirea unei datorii? Cine nu vrea asta? Și ei cred în Dumnezeu și sunt aleși de Dumnezeu. Deși au unele probleme, ar trebui să-i tratăm corect. Nu găsi mereu defecte la alții! Profită de ocazie pentru a reflecta și a te cunoaște mai bine! Trebuie să înveți să fii tolerant și răbdător.” Conducătorii falși sunt confuzi și orbi și nu au principii în ceea ce privește modul în care tratează diferite tipuri de oameni. Ei nu-i pot vedea pe cei care ar trebui restricționați sau îndepărtați așa cum sunt de fapt, în schimb trec cu vederea faptul că acești oameni fac tot ce vor și se comportă ca niște tirani în biserică, oferindu-le mult spațiu de manevră, ceea ce provoacă harababură în biserică, până într-acolo încât nivelul de diversitate din unele biserici poate fi descris cu o singură expresie: o adunare pestriță. În aceste biserici sunt amestecați oameni răi, neîncrezători, promiscui, tirani locali și chiar unii care ar trăda biserica, frații și surorile în fața celui mai mic pericol. Prin urmare, sub conducerea unor astfel de conducători falși orbi și amorțiți, aleșii lui Dumnezeu nu pot fi protejați, iar lucrarea bisericii și ordinea normală a vieții acesteia nu pot fi, în niciun caz, menținute. Cum pot să înțeleagă și să obțină adevărul cei care-l iubesc și sunt dispuși să-l accepte într-o astfel de viață bisericească pestriță? Nu vor simți acei oameni durere în inimă? Dacă un conducător al bisericii nu poate menține în mod corespunzător activitatea bisericii, ordinea normală a vieții acesteia sau medii în care frații și surorile să își îndeplinească îndatoririle sau să garanteze siguranța acestor lucruri, atunci, fără îndoială, acesta este un conducător fals. De ce i se dă titlul de conducător fals? Pentru că este orb și amorțit, ceea ce duce la repetate perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, cauzate de oamenii răi; în plus, chiar și atunci când acest lucru a avut deja consecințe, tot nu poate gestiona și rezolva problemele cu promptitudine și exactitate și nici nu poate menține în mod corespunzător lucrarea bisericii și viața bisericească a fraților și surorilor. Să o spun mai blând, astfel de lideri nu sunt competenți în lucrarea lor; mai precis, eșuează grav în responsabilitățile lor. Deși servesc în calitate de conducători, aceștia protejează interesele oamenilor răi și interesele slujitorilor Satanei, neglijând lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Îi protejează și îi aprobă pe acei oameni răi care perturbă și tulbură viața bisericii, chiar dacă le fac rău fraților și surorilor. Deși, judecând după calibrul și manifestările lor, ei au doar un calibru slab și sunt incompetenți în lucrarea lor și nu pot fi caracterizați drept antihriști, consecințele acțiunilor lor asupra lucrării bisericii sunt grave. Natura acțiunilor lor este similară cu cea a antihriștilor care își întemeiază regate independente și îi suprimă pe frați și surori. Ambii îi protejează și aprobă pe oamenii răi și le permit slujitorilor Satanei să acționeze după bunul plac în biserică. Doar că falșii conducători nu fac în mod fățiș și sfidător rău și nu perturbă lucrarea bisericii, așa cum fac antihriștii. Ei nu-i atrag intenționat pe oameni de partea lor și nu îi fac să asculte de ei, dar rezultatul final este același cu cel al antihriștilor care întemeiază regate independente. Ambele situații au ca rezultat faptul că le fac rău fraților și surorilor care iubesc adevărul și își realizează cu sinceritate îndatoririle și îi distrug, nelăsându-le nicio cale de a trăi. În asemenea mediu și viață bisericească, este foarte greu ca frații și surorile care își fac cu sinceritate îndatoririle să progreseze în viață și să își facă îndatoririle în mod normal. În mod firesc, lucrarea de răspândire a Evangheliei și diferitele elemente ale lucrării bisericii sunt, de asemenea, extrem de îngreunate și nu pot evolua normal. Aceasta este prima manifestare a conducătorilor falși pe care o disecăm în legătură cu cea de-a douăsprezecea responsabilitate – faptul că nu observă și nu sunt capabili să vadă clar oamenii, evenimentele și lucrurile care apar în jurul lor. Această manifestare este suficientă pentru a caracteriza astfel de oameni ca fiind conducători falși.

II. Conducătorii falși nu gestionează oamenii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii în conformitate cu principiile

În ceea ce privește a doua sarcină prevăzută în a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, vom expune și vom diseca manifestările conducătorilor falși. A doua sarcină presupune ca toți conducătorii și lucrătorii să folosească adevărurile-principii pentru a rezolva problemele cu promptitudine, odată ce acestea sunt identificate. Totuși, conducătorii falși sunt și incompetenți în această sarcină. Prin urmare, a doua manifestare a conducătorilor falși pe care o vom diseca este că ei nu cunosc principiile pentru gestionarea diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a vieții bisericii. Când conducătorii falși participă la viața bisericii, mănâncă, beau cuvintele lui Dumnezeu și le citesc prin rugăciune, dar nu înțeleg niciodată ce înseamnă acestea, nu pătrund niciodată principiile din tot ceea ce spune Dumnezeu și nu cunosc principiile și standardele pe care le cere Dumnezeu pentru diferite chestiuni. Acest lucru dovedește și mai mult că falșii conducători nu au capacitatea de a înțelege adevărul și au un calibru extrem de slab. Unii oameni spun: „Cum puteți spune că au un calibru slab? Gătesc foarte bine, se îmbracă elegant și vorbesc plăcut când interacționează cu ceilalți; tuturor le place să îi asculte.” Poate aspectul unei persoane să-i reprezinte esența? Faptul că sunt capabili să facă bine unele lucruri exterioare înseamnă că au un calibru bun? Pentru a evalua, măsura și caracteriza ceva, trebuie să existe întotdeauna un standard precis. Standardul pentru evaluarea calibrului unei persoane este dacă înțelegerea sa cu privire la cuvintele lui Dumnezeu este clară. Afirmația că acești oameni au un calibru slab se referă în principal la lipsa lor de capacitate de a înțelege adevărul. Evaluăm calibrul unei persoane pe baza capacității sale de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o evaluare foarte obiectivă și corectă? (Ba da.) Ca ființă creată, dacă nu poți înțelege cuvintele Creatorului, ce calibru ai? Ai o minte funcțională? O astfel de persoană nu are calibru uman; calibrul ei este atât de slab încât nici măcar nu poate înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Poate o astfel de persoană să dobândească adevărul în calitate de credincios în Dumnezeu?

Acum vom avea părtășie despre a doua manifestare a conducătorilor falși și o vom diseca. Aceștia nu știu cum să-i gestioneze pe cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și nu pot discerne diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri. Acest lucru este suficient pentru a arăta că falșii conducători au un calibru slab, nu au capacitatea de a înțelege adevărul și calibrul de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. De exemplu, o persoană este mereu sfidătoare față de oricine este conducător. Conducătorii falși pot observa și că aceasta are probleme și pot simți că pare o persoană rea și un antihrist. Pot detecta unele indicii despre lucruri, ceea ce nu este chiar rău. Însă dacă îi întrebi: „Ce te face să spui că pare un antihrist și o persoană rea? Există manifestări specifice ca dovezi? Poți stabili că este un antihrist și o persoană rea doar pentru că e mereu sfidătoare față de oricine este conducător? Doar acest lucru nu este suficient pentru a o caracteriza în acest fel; este doar o chestiune de fire, o problemă de aroganță și de neprihănire de sine. Are natura unui antihrist? Este o persoană scârbită de adevăr și care îl urăște? A tulburat lucrarea bisericii? I-a condamnat pe toți conducătorii și lucrătorii drept falși conducători și antihriști? A făcut ceva din toate acestea?”, ei răspund: „Se pare că da.” Dacă întrebi apoi: „Atunci cum ar trebui să o caracterizăm și să ne comportăm cu ea?”, ei răspund că nu știu. Dacă întrebi: „Ar trebui să-i dăm avertismente și să expunem acest tip de persoană pentru a-i ajuta pe frați și surori să dobândească discernământ?”, ei tot nu știu. Acesta este un caz de totală confuzie și incapacitate de a vedea ceva clar. Ei pot observa unele indicii, dar nu știu cum să caracterizeze sau să gestioneze astfel de oameni în conformitate cu principiile. Pot ei rezolva probleme reale? Îi pot ajuta pe aleșii lui Dumnezeu să tragă învățăminte? Deoarece astfel de indivizi sunt oameni răi și antihriști, mai devreme sau mai târziu, vor fi excluși. Cu toate acestea, dacă îi îndepărtezi sau îi izolezi înainte să comită efectiv unele fapte rele, își vor arăta sfidarea, iar frații și surorile nu vor putea înțelege de ce ai făcut acest lucru. Prin urmare, este necesar să îi lași să acționeze o perioadă. Când faptele lor rele devin din ce în ce mai evidente și încep să răspândească aberații și zvonuri nefondate, inducându-i în eroare și încercând să îi cucerească pe frați și surori, luptând pentru putere și influență, întemeind un regat independent și încercând să destrame lucrarea bisericii, majoritatea oamenilor vor putea să le identifice în mod clar natura-esență și, firește, vor putea să ia poziție pentru a-i expune, discerne și respinge. Apoi, îi poți îndepărta și te poți ocupa de ei conform adevărurilor-principii. Doar lucrând astfel îi vei ajuta pe frați și surori să-și dezvolte discernământul. Pot conducătorii falși să gestioneze și să rezolve problemele în acest fel? Conducătorii falși nu acest calibru și nici această înțelepciune. Ai văzut vreun conducător fals care să-i poată gestiona cu promptitudine pe oamenii răi și pe antihriști? Nici măcar unul. Prin urmare, conducătorii falși nu îi vor proteja în niciun caz pe frați și surori de tulburările cauzate de oamenii răi și de inducerea în eroare de către antihriști. Majoritatea conducătorilor falși, după ce sunt destituiți, nu numai că nu reușesc să se cunoască pe ei înșiși, dar se și plâng foarte mult, bombănind despre casa lui Dumnezeu că este nedreaptă cu ei, că este ca și cum „ai omorî măgarul după ce ai descărcat piatra de moară”, susținând că au depus efort, dar nu au primit nicio apreciere și au fost nedreptățiți. Dacă îi expui ca fiind conducători falși, rămân sfidători, gândind: „Am fost conducător timp de mai mulți ani; chiar dacă nu am avut realizări, măcar am îndurat greutăți. De ce am fost destituit? Este ca și cum ai omorî măgarul după ce ai descărcat piatra de moară!” Oricât i-ai expune, rămân sfidători. Ba chiar spun: „Când descopeream un antihrist, deveneam atât de neliniștit încât, făceam deseori afte la gură și nu puteam dormi bine. Cum aș fi putut avea o asemenea povară dacă eram un conducător fals?” Ei nu au făcut nimic din lucrarea necesară, au fost incapabili să facă ceva din ea și nici măcar nu știau ce să facă, dar totuși reușesc să-și admire propria persoană. Nu este acest lucru supărător? Cât de dezgustător este!

În ceea ce privește diferitele probleme care apar în biserică, conducătorii falși știu clar că acestea sunt de natură să provoace perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, însă le ignoră. Când văd probleme evidente, se limitează la a face lucrurile de formă și nu îndrăznesc să expună esența critică a problemelor Fac doar câteva insinuări și oferă niște îndemnuri prin predicarea doctrinei, fără a aborda problemele în mod substanțial – și atât. Când întâlnesc oameni răi și antihriști, sunt dezorientați, adoptând o atitudine de indiferență, ca și cum problema nu i-ar privi. Nu știu care este cel mai potrivit mod de a trata aceste situații, nu știu ce să spună pentru a rezolva problemele, nu știu cum să îi protejeze pe frați și surori și nu au nicio povară. Tot ce au este un dram de bunăvoință: „Știu că ești o persoană rea, nu te voi lăsa să-i tulburi pe frați și pe surori și să le faci rău. Atât timp cât sunt în această poziție, trebuie să-i protejez și să-mi îndeplinesc responsabilitatea până la capăt.” La ce folosește asta? Ai rezolvat problema? În timp ce te consumi cu îngrijorări, vor sta antihriștii liniștiți? Vor înceta să tulbure lucrarea bisericii? Când vor vedea că ești un conducător inutil și laș, că faci umbra pământului degeaba, că nu ai înțelepciune și, cu siguranță, nu ai capacitate de lucru, nu te vor lua deloc în serios. Majoritatea antihriștilor și oamenilor răi sunt deosebit de vicleni și perfizi. Îi induc în eroare și îi tulbură pe frați și surori, iar tu nu ai cum să-i oprești sau să-i restricționezi. Nici nu știi la cine să ceri ajutor pentru a rezolva problemele; ești doar neliniștit și agitat, plângând în timp ce te rogi. Arăți atât de jalnic! Se pare că ești atât de atent la intențiile lui Dumnezeu și că îți pasă atât de mult de frați și surori. Nu ești capabil să abordezi nici măcar oamenii evident răi, cum sunt antihriștii. Ești incapabili să diseci acțiunile și comportamentele antihriștilor în conformitate cu adevărul și să expui public intențiile, motivele și comportamentele acestora pentru a-i ajuta pe frați și surori să-și dezvolte discernământul. Nu poți face nimic din toate astea. Unii conducători falși spun chiar: „Nimeni nu ar trebui să-i expună pe antihriști. Dacă frații și surorile știu că sunt antihriști și îi evită, aceștia vor căuta răzbunare.” Nu este aceasta o lașitate inutilă? Pot astfel de oameni să se ocupe de lucrarea bisericii? Pot ei să-i protejeze pe frați și surori astfel încât aceștia să poată trăi o viață normală în biserică? Ce fel de metodă de rezolvare a problemelor este aceasta? Când nu se întâmplă nimic, pot predica doctrine la nesfârșit, dar când se întâmplă ceva, sunt derutați și confuzi, fiind capabili doar să plângă. Nu sunt niște lași inutili? Văzând cum frații și surorile sunt induși în eroare de antihriști și tulburați de oamenii răi, sunt în impas și în imposibilitatea de a reacționa. Nici măcar nu știu cum să facă un lucru elementar, acela de a se alătura fraților și surorilor din biserică, care au cât de cât simțul dreptății, umanitate și pot accepta adevărul pentru a avea părtășie împreună, folosind cuvintele lui Dumnezeu pentru rezolvarea acestor probleme și pentru a-i expune și discerne pe antihriști. Nu face o astfel de persoană umbră pământului degeaba? (Ba da.) Unii conducători falși sunt excesiv de precauți, lași și inutili. Cât de lași și inutili sunt? Atunci când oamenii răi ies în față să perturbe și tulbure lucrarea bisericii, vorbind în mod deosebit de dur și prezumțios, ei sunt atât de speriați, încât tremură și se gândesc: „Nu îndrăznesc să mă ocup de ei. Sunt periculoși; sunt oameni răi. Dacă îi expun pentru a-i proteja pe frați și surori, cu siguranță vor găsi ceva împotriva mea și se vor răzbuna. Cum voi mai putea fi conducător atunci? Aceștia știu unde locuiesc. Oare vor face rău familiei mele? Mă vor denunța pentru credința în Dumnezeu?” Astfel de conducători falși nu pot face lucrarea bisericii. Spaima lor excesivă îi ține blocați în inactivitate; în mod firesc, este imposibil să înțeleagă principiile pentru a gestiona astfel de probleme și oameni. Oricine este caracterizat ca o persoană care perturbă și tulbură lucrarea bisericii nu este cineva care doar face, ocazional, o greșeală. Mai degrabă, umanitatea acestor persoane este atât de malefică încât săvârșesc mereu fărădelegi nesăbuite și numeroase acte rele. Astfel de indivizi au, fără îndoială, esența oamenilor răi. Gestionarea oamenilor răi necesită, de asemenea, unele metode înțelepte. Trebuie să luați în considerare contextul, mediul și ce acțiuni ar putea întreprinde oamenii răi după ce au fost confruntați și dacă acest lucru ar putea aduce probleme bisericii. Doar luând în considerare cu atenție aceste aspecte puteți gestiona problema în mod adecvat, într-un mod care să se alinieze la adevărurile-principii și să implice înțelepciune. Cei care înțeleg adevărul vor pricepe în mod inconștient principiile atunci când gestionează astfel de probleme. Pe măsură ce fac această lucrare, vor înțelege, treptat, cum să trateze diverși oameni, vor dezvolta căi și metode și vor avea înțelepciune în inimă. Însă conducătorii falși nu au deloc aceste căi, metode și înțelepciune. Aceasta deoarece nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu; nu iau în considerare dacă lucrarea casei lui Dumnezeu va fi afectată sau dacă acei conducători și lucrătorii vor fi expuși pericolului. Din moment ce nu iau în considerare aceste lucruri, tratează problemele fără principii și chiar mai mult, fără înțelepciune. Conducătorii falși nu pot gestiona aceste probleme și nu trag învățăminte din ele, dovedind că nu sunt dispuși să învețe, că sunt incompetenți, că își neglijează sarcinile corespunzătoare și că sunt incapabili să facă vreo lucrare. Când văd oameni răi și antihriști făcând rău și provocând tulburări, nu îi expun și nici nu rezolvă problemele. Ei au în considerare doar protejarea propriilor interese, fără să țină cont de lucrarea bisericii sau de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Unii conducători falși îi hărțuiesc pe cei slabi, dar se tem de cei mai puternici decât ei; îi hărțuiesc neîncetat și își arată puterea în fața celor care sunt relativ blânzi, dar când au de-a face cu oameni răi și antihriști sunt numai zâmbete și lingușeli. Poate Dumnezeu să placă astfel de conducători și lucrători falși, lipsiți de principii? Categoric nu! Poate casa lui Dumnezeu să cultive oameni care să fie conducători și lucrători, dar care îi hărțuiesc pe cei slabi și se tem de cei puternici și nu au simțul dreptății? Nicidecum! Acești oameni sunt cu toții neîncrezători și non-credincioși care nu au conștiință sau rațiune și nu acceptă deloc adevărul, iar casa lui Dumnezeu nu și-i dorește.

Când apar probleme în lucrarea unui conducător fals, reacția acestuia este întotdeauna de a se sustrage de la responsabilitate. Cea mai frecventă afirmație a lui este: „Am avut părtășie cu ei.” Ceea ce înseamnă: „Am spus tot ce trebuia să spun, așa că este responsabilitatea lor când ceva nu merge bine, eu nu am nimic de-a face cu asta”. Acesta este motivul pentru care propoziția „Am avut părtășie cu ei” este un talisman și un motto pentru conducătorii falși. Dacă vede că un antihrist își face de cap, acționează arbitrar și provoacă tulburări în biserică, conducătorul fals folosește, de asemenea, metoda părtășiei și a asistenței. După ce spune câteva cuvinte de îndemn și avertizare, el presupune că antihristul va fi ascultător și supus și nu-i va mai induce pe oameni în eroare sau nu va mai tulbura viața bisericii. Nu este aceasta o presupunere nesăbuită? Folosirea unei astfel de abordări nechibzuite pentru a restricționa tulburările cauzate de antihrist este modul în care lucrează un conducător fals și este, într-adevăr, extrem de prostesc! Un conducător fals nu face altceva decât să se implice orbește în lucrări mărunte. El doar își ocupă timpul cu treburi generale, dar e incapabil să efectueze o lucrare esențială. Conducătorii falși nu îi udă pe cei care sunt capabili să accepte adevărul, nu îi restricționează pe cei care perturbă și tulbură și nu îi îndepărtează pe cei care săvârșesc nechibzuit fărădelegi, dar refuză să se schimbe în ciuda admonestărilor repetate. Mai ales, nu acordă atenție modului în care antihriștii fac rău și provoacă tulburări. Nu îi expun, nu îi discern și nici nu îi îndepărtează sau exclud, permițându-le antihriștilor să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Nu le pasă deloc, considerând că faptele rele ale antihriștilor nu au nimic de-a face cu ei. În lucrarea lor, conducătorii falși, se limitează doar la a face lucrurile de formă; fac puțină lucrare legată de treburile generale și apoi cred că au făcut o lucrare reală și că sunt conform standardului în calitate de conducători și lucrători. Indiferent cine perturbă și tulbură lucrarea bisericii, ei doar trăncănesc câteva doctrine, dau câteva îndemnuri și atenționări și cred că problema s-a rezolvat. Se țin toată ziua ocupați atât cu lucruri mari, cât și mici și consideră că fac o treabă bună. Ba chiar se laudă, spunând: „Uitați-vă la biserica noastră! Toată lumea este pusă la treabă: cei care pot predica Evanghelia predică Evanghelia, cei care pot realiza videoclipuri, le realizează, cei care pot cânta, înregistrează imnuri – viața bisericii noastre este înfloritoare!” Cu toate acestea, nu văd deloc numeroasele probleme ascunse din biserică. Nu îndrăznesc să se ocupe de acei oameni răi și neîncrezători care perturbă și tulbură în mod constant viața bisericii, așa că îi ignoră. Închid ochii în fața antihriștilor care acționează după propriile căi, fiecare încercând să atragă oameni și să își formeze grupulețe. Sunt incapabili să răspundă numeroaselor întrebări ridicate de noii credincioși care sunt flămânzi și însetați după dreptate. În loc să găsească modalități de a rezolva aceste probleme reale, conducătorii falși încearcă întotdeauna să le evite, susținând în același timp că „viața bisericii este înfloritoare”. Nu înseamnă asta că apelează la prefăcătorie și fraudă? Conducătorii falși îi lasă pe acești neîncrezători, oameni răi și antihriști în biserică fără să îi îndepărteze sau să îi gestioneze, permițându-le să comită nechibzuit fărădelegi și să transforme viața bisericii într-un haos total, prefăcându-se că nu văd. Astfel de conducători falși sunt extrem de orbi! Ei acționează ca un scut protector pentru neîncrezători, oameni răi și antihriști și chiar au un sentiment de mândrie făcând acest lucru, gândindu-se că a nu îi îndepărta pe acești degenerați înseamnă a fi iubitori și a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu. Nu înseamnă asta perturbarea și tulburarea lucrării bisericii? Nu este aceasta o împotrivire intenționată față de Dumnezeu și nu înseamnă să fii contra Lui? Însă conducătorii falși nu sunt deloc conștienți de acest lucru. Dacă îi întrebi dacă aceste probleme reale au fost rezolvate, ei spun: „I-am emondat; am avut părtășie cu ei”, lăsând să se înțeleagă că problemele sunt rezolvate și nu mai au legătură cu ei. Nu este aceasta o sustragere de la responsabilitate? În ce-l privește, ori de câte ori cineva comite o abatere, atât timp cât îl emondează cu superficialitate pe făptaș și îi oferă câteva atenționări și îndemnuri, lucrarea unui conducător fals s-a terminat și este ca și cum ar fi rezolvat problema. Nu este aceasta înșelătorie? În mod evident, conducătorii falși nu reușesc să-i îndepărteze prompt pe neîncrezători, pe oamenii răi și pe antihriști, iar apoi oferă scuze superficiale, spunând: „Am avut părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu cu ei, toți au recunoscut ceea ce au făcut și au simțit remușcări, toți au plâns și au spus că, în mod sigur, se vor căi și nu vor mai încerca să își întemeieze propriul regat independent.” Nu cumva acești conducători falși se amăgesc singuri, ca niște copii care se joacă de-a familia? Acești neîncrezători, oameni răi și antihriști sunt cu toții scârbiți de adevăr. Niciunul dintre ei nu acceptă deloc adevărul și nu e ținta mântuirii de către Dumnezeu; mai degrabă, e obiectul detestării și urii lui Dumnezeu. Însă conducătorii falși îi tratează pe acești neîncrezători, oameni răi și antihriști ca pe frați și surori și îi ajută cu dragoste. Care este natura acestei probleme? Oare prostia și ignoranța sunt cele care îi împiedică să îi vadă clar pe acești oameni sau încearcă să le facă pe plac din teama de a nu îi jigni? Indiferent de motiv, ceea ce contează cel mai mult este că falșii conducători nu fac lucrare concretă și nu acceptă adevărul sau nu își recunosc greșelile atunci când sunt emondați. Acest lucru arată clar că falșii conducători nu au deloc adevărul-realitate. Nu lucrează în conformitate cu rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu și acționează într-o manieră superficială, mai ales în ceea ce privește lucrarea de curățire a bisericii. Ei doar fac unele lucruri de formă prin înlăturarea câtorva persoane evident rele. Când sunt expuși și emondați, găsesc diverse motive și scuze pentru a se eschiva de la responsabilitate și a-și justifica acțiunile. Prin urmare, un conducător fals care nu face nicio lucrare concretă reprezintă un obstacol în împlinirea voinței lui Dumnezeu. Conducătorii falși se ocupă doar de mici lucrări superficiale, de treburi generale, care nu are nicio valoare. Nu rezolvă niciodată diferitele probleme care apar în biserică, ci le evită, pur și simplu. Acest lucru nu numai că întârzie progresul normal al lucrării bisericii, dar afectează, de asemenea, intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În mod cert, conducătorii falși perturbă și tulbură lucrarea bisericii și acționează ca scuturi de protecție pentru neîncrezători, oameni răi și antihriști. În momentul critic al războiului spiritual, ei se aliază cu oamenii răi și cu antihriștii pentru a se împotrivi Lui Dumnezeu și a-L înșela. Nu este aceasta o manifestare a trădării față de Dumnezeu? Judecând după opiniile și comportamentele conducătorilor falși, este clar că nu sunt sub nicio formă oameni care urmăresc adevărul, nu-l înțeleg deloc și sunt complet incapabili să facă lucrarea de conducere.

Conducătorii falși nu-i tratează pe oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci în funcție de propriile preferințe. Ei acționează fără niciun principiu, făcând tot ce vor. Când îi văd pe antihriști tulburând biserica, conducătorii falși nu îi urăsc. Cred că, citindu-le câteva cuvinte ale lui Dumnezeu, pot limita perturbările și tulburările provocate de aceștia. Ce fel de oameni sunt antihriștii? Sunt diavoli, sunt satane! Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, antihriștii nu acceptă deloc adevărul și pot perturba și tulbura lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Sunt diavoli și satane în carne și oase. Falșii conducători speră că, citindu-le câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, să-i facă pe antihriști să simtă remușcări și să-și schimbe părerea. Nu este acest lucru extrem de nesăbuit? Oamenii precum antihriștii nu acceptă deloc adevărul. Oricâte fapte rele ar săvârși, nu vor reflecta asupra lor și nu se vor cunoaște, iar oricâte greșeli ar face, nu și le vor recunoaște. Sunt niște nenorociți destinați iadului, dar tu crezi că citirea câtorva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și oferirea unor cuvinte de îndemn îi pot schimba – nu este aceasta o dorință iluzorie? Dacă omenirea coruptă ar putea accepta atât de ușor adevărul, Dumnezeu nu ar mai fi nevoit să facă lucrarea de judecată și mustrare. De ce spune Dumnezeu atât de multe cuvinte și exprimă atât de multe adevăruri în lucrarea Sa? Pentru că mântuirea oamenilor nu este ușoară, dificultățile lor sunt prea multe, iar răzvrătirea lor prea mare! Doar cei care pot accepta adevărul pot fi mântuiți. Cei care sunt scârbiți de adevăr și-l urăsc, nu pot fi mântuiți. Cu toate acestea, conducătorii falși cred că, dacă le spun câteva cuvinte dure neîncrezătorilor, oamenilor răi și antihriștilor, aceștia vor simți remușcări și vor ajunge să se cunoască pe ei înșiși, iar dacă apoi le adresează unele cuvinte de îndemn și mângâiere, aceștia se vor căi, astfel încât să se concentreze asupra îndeplinirii îndatoririlor lor, să devină loiali și să treacă printr-o schimbare a firii, transformându-se din antihriști în oi credincioase. Nu este aceasta o idee nesăbuită? Foarte nesăbuită! Parcă ar fi delirul unui nebun – cum ar putea fi lucrurile atât de simple? Dumnezeu efectuează lucrarea de judecată de peste treizeci de ani și câtă cunoaștere de sine și transformare au dobândit oamenii? Doar o mică parte a obținut unele rezultate. Cei care nu iubesc adevărul, oricâte predici ar asculta, cel mult înțeleg unele doctrine. Viața-fire nu li s-a schimbat deloc, iar comportamentele și faptele bune sunt rareori văzute la ei. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni care mănâncă pe săturate – nu acceptă deloc adevărul. Se concentrează doar pe a se bucura de harul lui Dumnezeu și urmăresc doar binecuvântările; nu sunt altceva decât niște fiare în haine de om! Oamenii au fost profund corupți de Satana; ei sunt plini de firi corupte, iar oasele și sângele lor sunt impregnate cu otrăvurile Satanei. Dacă nu pot accepta adevărul sau judecata și mustrarea lui Dumnezeu, cum se pot supune cu adevărat Lui? Cum își pot face îndatoririle cu loialitate? Cum pot să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? E posibil ca obținerea mântuirii să fie atât de simplă pe cât își imaginează oamenii? Satana i-a corupt pe oameni timp de câteva mii de ani, până în punctul în care aceștia au devenit diavoli. Acum Dumnezeu a venit să îi mântuiască, dar indiferent de câte cuvinte rostește, transformarea oamenilor care au devenit diavoli în ființe umane adevărate este o sarcină incredibil de dificilă. Nu doar că Dumnezeu trebuie să exprime multe adevăruri, dar și oamenii trebuie să facă tot posibilul să coopereze, urmărind, acceptând și practicând adevărul – numai atunci se pot elibera de influența Satanei și pot obține mântuirea din partea lui Dumnezeu. El a spus odată: „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși.” Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, doar cei care experimentează cu adevărat judecata și mustrarea Lui și se supun pe deplin lucrării Sale pot fi curățiți și desăvârșiți. Acei neîncrezători, oameni răi și antihriști care nu acceptă nici măcar o fărâmă de adevăr, sunt scârbiți de el în inima lor nu vor obține niciodată mântuirea lui Dumnezeu și pot fi revelați și eliminați numai prin lucrarea Sa. Conducătorii falși nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu. Ei se gândesc la lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor în termeni atât de simpli, crezând că, dacă le citesc unele dintre cuvintele lui Dumnezeu oamenilor răi și antihriștilor și le spun câteva cuvinte aspre de emondare, aceștia se vor căi, se vor schimba și vor deveni loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor. Care este problema aici? Pe lângă faptul că nu urmăresc adevărul și nu-l înțeleg, conducătorii falși au un calibru extrem de slab; prin urmare, nu au nicio înțelegere față de lucrarea lui Dumnezeu și de modul în care El îi mântuiește pe oameni. Pentru a vedea care este esența unei persoane, dacă are adevărul-realitate și cum ar trebui să fie tratată, este necesar să luăm în considerare calibrul și atitudinea ei față de adevăr – trebuie să observăm cum înțelege adevărul și dacă îl poate accepta. Așadar, care este criteriul pentru a evalua dacă o persoană poate înțelege adevărul? În primul rând, depinde de calitatea calibrului ei și de cât de clar înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Unii oameni ajung la cincizeci sau șaizeci de ani și tot nu pot vedea esența și realitatea corupției omenirii. Încă își imaginează că societatea umană este frumoasă și vor să trăiască în pace și armonie cu ceilalți. Nu este acest lucru extrem de nesăbuit și naiv? Dacă simpla credință în Dumnezeu i-ar putea transforma pe toți în oameni buni, ar mai fi nevoie de lucrarea lui Dumnezeu de judecată și mustrare pentru a-i mântui pe oameni? Conducătorii falși nu caracterizează diversele tipuri de oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci doar pe baza comportamentului lor exterior și a impresiilor personale. Lucrarea pe care o fac este, de asemenea, foarte superficială, ca a unor copii care se joacă de-a familia. Ei cred că, dacă uneori pot găsi cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu pentru a le aplica într-o anumită situație și le citesc pur și simplu oamenilor, aceștia se vor schimba: „Uite, sub conducerea și îndemnul meu, cu ajutorul meu plin de dragoste, cuvintele lui Dumnezeu au avut efect asupra oamenilor. Nu mai vor să fie antihriști și sunt dispuși să își schimbe părerea despre credința în Dumnezeu. Nu vor mai lupta pentru putere și câștig, nici nu vor mai întemeia regate independente; nu vor mai perturba și tulbura lucrarea bisericii, nu-i vor mai induce în eroare pe frați și surori și nu-i vor atrage de partea lor!” Îi poți restricționa? Niciodată nu îi poți restricționa pe cei care sunt cu adevărat oameni răi și care provoacă perturbări și tulburări. Pentru că au esența oamenilor răi, ei săvârșesc fapte rele la orice oră din zi sau din noapte; ori de câte ori au ocazia, fac rău. Este în regulă să nu îi îndepărtezi din biserică? Vor înceta de bunăvoie să comită fapte rele? Ei nu sunt oameni; sunt diavoli și satane! Câți ani s-au împotrivit diavolii și Satana lui Dumnezeu? Și până în ziua de azi I se împotrivesc. Antihriștii și tot felul de oameni răi care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii sunt diavoli și satane în carne și oase; sunt dușmanii din viața reală. Își pot schimba esența datorită câtorva cuvinte venite de la tine sau inimii tale iubitoare? Ești atât de nesăbuit! Crezi că-i poți mântui pe oameni de păcat doar pentru că înțelegi puțină doctrină? Îi poți mântui? Ei sunt destinați iadului, iar tu crezi că niște cuvinte frumoase îi pot schimba. Este chiar atât de simplu? Dacă oamenii ar fi atât de ușor de mântuit, Dumnezeu nu ar trebui să spună așa de multe cuvinte sau să efectueze lucrarea de judecată și mustrare. Ar mai trebui să investească atât de mult timp și efort minuțios pentru a-i mântui pe oameni?

Acum, în biserică, diverși oameni au fost deja revelați și grupați în funcție de tipul lor. Toată lumea ar trebui clasificată în funcție de tipul ei, iar în casa lui Dumnezeu există principii și decrete administrative care reglementează modul în care trebuie tratate și gestionate diferitele tipuri de oameni. Dumnezeu are răbdare și toleranță, milă și bunătate și o fire dreaptă – dar nu uita că Dumnezeu are, de asemenea, mânie și prestanță. Unii oameni spun: „Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și ca nimeni să nu îndure pierzania.” Acest lucru este adevărat, dar Dumnezeu dorește ca „fiecare persoană” să fie mântuită, nu „fiecare lucru” sau „fiecare diavol”. Când oamenii îndură pierzania, Dumnezeu simte tristețe și mâhnire. Când diavolii îndură pierzania, acesta este sfârșitul lor corect și pedeapsa pe care o merită; Dumnezeu nu se întristează pentru ei. Aceasta este firea lui Dumnezeu și principiul Său în relația cu oamenii. Aceștia vor mereu să-L contrazică pe Dumnezeu, crezând că acei neîncrezători, oameni răi și antihriști sunt tot oameni. Consideră că sunt oameni atât cei care perturbă și tulbură în mod constant lucrarea bisericii sunt oameni, cât și cei care se luptă pentru statut și întemeiază regate independente, precum și cei trăiesc constant în desfrâu. Ei pun toate aceste tipuri diavolești în aceeași categorie cu aleșii lui Dumnezeu. Nu este asta o absurditate? Nu este împotriva a ceea ce-Și dorește Dumnezeu? Deoarece punctele lor de vedere cu privire la chestiuni contrazic complet cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, opiniile lor legate de diverse personaje negative, diavoli și satane sunt total opuse cuvintelor lui Dumnezeu, fiind într-o discrepanță foarte mare. Dumnezeu nu i-a considerat niciodată pe diavolii care îl urmează pe Satana ca fiind oameni. Cum îi caracterizează Dumnezeu pe aceștia? Ei sunt slujitorii diavolului Satana; sunt niște fiare. Conducătorii falși, din bunele lor intenții și din iubirea confuză și constrânși de propriile dorințe, îi tratează pe acești neîncrezători, diavoli și slujitori ai Satanei ca pe frați și surori. Astfel, le arată o mare iubire și bunătate, ajutându-i și sprijinindu-i în mod constant. Ca urmare, din cauză că falșii conducători își extind sprijinul, ajutorul și conducerea către acești oameni, adevărații frați și surori, cei pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască, sunt profund tulburați; viața bisericii nu poate intra niciodată pe calea cea dreaptă, iar frații și surorile nu pot mânca și bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și nu pot avea părtășie despre adevăr fără a fi tulburați de oamenii răi. Nu este aceasta „realizarea” conducătorilor falși? „Realizarea” lor este destul de semnificativă: nu doar că nu reușesc să îi protejeze pe frați și surori, dar oferă și respect și protecție nejustificate acelor oameni răi și antihriștilor. Nu înseamnă asta o perturbare a lucrării bisericii? Natura conducătorilor falși care fac acest lucru este una de perturbare, dar ei cred că mențin lucrarea bisericii și îi ajută și susțin pe aleșii lui Dumnezeu. Cum privește Dumnezeu aceste acțiuni ale conducătorilor falși? Dumnezeu îi detestă, îi detestă profund! Conducătorii falși nu fac lucrare concretă, ci se concentrează asupra protejării oamenilor răi, acționând ca slujitori ai Satanei. Acest lucru îi face pe aleșii lui Dumnezeu – cei care iubesc adevărul – să nu poată primi sprijinul și susținerea bisericii, în ciuda faptului că trăiesc o viață bisericească și să-și dorească să își facă îndatoririle, dar nu au siguranța că sunt protejați. Conducătorii falși nu sunt deloc conștienți de aceste aspecte și gândesc: „Îi tratez pe toți la fel, deci de ce vă plângeți? Ce trebuie să fac pentru a vă mulțumi? Asta înseamnă să-i tratezi pe oameni în mod echitabil. Voi sunteți doar pretențioși și greu de mulțumit! Oricum, eu sunt responsabil în fața lui Dumnezeu; fac totul înaintea Lui!” Nu sunt complet lipsiți de rațiune dacă sunt capabili să debiteze asemenea discurs? Nu sunt extrem de nesăbuiți? Într-adevăr, sunt lipsiți de rațiune și foarte nesăbuiți. Casa lui Dumnezeu vorbește în fiecare zi despre modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea, dar conducătorii falși nu înțeleg niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Ei cred că, indiferent cine este persoana, care este esența ei, cât de rele au fost lucrurile pe care le-a făcut și oricât de malefică este umanitatea ei, sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu și cu ajutorul sprijinului plin de iubire al oamenilor, în cele din urmă se vor căi și se vor întoarce pe calea cea dreaptă. Nu este acest punct de vedere complet greșit? (Ba da.) Pe lângă faptul că au o înțelegere profund eronată a cuvintelor lui Dumnezeu, conducătorii falși pretind, de asemenea, că înțeleg intențiile lui Dumnezeu și, gândind într-un mod unilateral și acționând pe baza propriilor dorințe egoiste, ei le arată bunătate și dragoste oamenilor răi și antihriștilor. Și care este rezultatul? Ei ajung să îi protejeze pe oamenii răi și pe antihriști, devenind complicii lor, oferindu-le ocazii și un teren propice pentru a perturba și tulbura lucrarea și viața bisericii. Între timp, frații și surorile care au cu adevărat nevoie de protecție sunt ignorați de conducătorii falși, care nu îi întreabă niciodată: „Ce părere aveți despre prezența acestor oameni răi și a antihriștilor în biserică și a celor care emană negativitate și răspândesc noțiuni? Sunteți de acord să fie păstrați în biserică? Sunteți dispuși să vă îndepliniți îndatoririle și să trăiți viața bisericească împreună cu ei?” Niciodată nu-i întreabă pe frați și surori cum se simt cu privire la toate acestea. Ce credeți – nu sunt astfel de conducători și lucrători dezgustători? Se prezintă drept conducători și lucrători, purtând astfel de titluri, dar, de fapt, fac lucrarea de protejare a Satanei și a slujitorilor săi. Este cu adevărat trist! Dacă spui că astfel de conducători și lucrători au un calibru slab și nu fac lucrare concretă, s-ar putea să nu accepte. Se vor simți nedreptățiți, gândindu-se că sunt ocupați în fiecare zi și nu lenevesc, deci cum se poate că nu fac lucrare concretă? Însă pe baza manifestărilor lor – simțind că ambele grupuri de oameni sunt importante, crezând că ambele trebuie tratate în mod egal, folosind tratamentul echitabil ca o scuză pentru a le permite oamenilor răi și celor care perturbă și tulbură să domine în biserică și lăsând diverse fapte rele să continue în biserică – ce sunt acești conducători și lucrători? Bazându-ne pe manifestările lor, pe modul și principiile de lucru și pe motivațiile de a lucra, ei sunt, fără îndoială, conducători falși și nesăbuiți confuzi. Este corect să spunem asta? (Da.)

În societate, indiferent de grupul sau de clasa din care fac parte, oamenii nu fac distincția între cei răi și cei buni, cu atât mai puțin discută despre modul în care Satana corupe oamenii sau despre ce este esența omenirii corupte; ei nici măcar nu deosebesc binele de rău. Însă în casa Lui Dumnezeu, totul se bazează pe cuvintele Sale; adevărul nu se schimbă niciodată, iar cuvintele lui Dumnezeu împlinesc totul. În biserică, toate tipurile de oameni sunt revelate prin cuvintele lui Dumnezeu și fiecare este grupat, firesc, în funcție de felul său. Toate tipurile de oameni ar trebui să fie folosite cel mai bine pe baza umanității, a ceea ce urmăresc și a esenței lor. Oare asta înseamnă ierarhizarea oamenilor după rang? Nu este o ierarhizare a oamenilor după rang, ci o categorisire. Fiecare persoană trebuie să fie grupată în funcție de felul său – trebuie așezată acolo unde îi este locul. Nu se acceptă ca oamenii să fie amestecați; amestecul are un caracter temporar și o durată fixă. De exemplu, atunci când neghina și grâul sunt amestecate, dacă smulgerea neghinei ar afecta grâul și ar putea cauza moartea grâului, atunci neghina nu trebuie încă smulsă. Însă faptul că nu este smulsă nu înseamnă că nu este categorisită – deci când ar trebui să fie smulsă? La momentul potrivit; Dumnezeu va pregăti momentul. Acum este vremea ca fiecare să fie grupat în funcție de felul său; toate tipurile de oameni trebuie să fie categorisite. Acest lucru este necesar. De ce trebuie făcută această lucrare? Din punct de vedere teoretic, există temeiul cuvintelor lui Dumnezeu; din perspectiva situației reale, este necesar să facem acest lucru – are valoare practică și este esențial să fie îndeplinită. Când smulgerea neghinei nu afectează grâul, aceasta trebuie scoasă și separată de grâu. Dacă neîncrezătorii și oamenii răi – cei care sunt neghină – sunt tratați ca frați și surori, acest lucru este prea nedrept față de toți frații și surorile care se consumă sincer pentru Dumnezeu. Pe de o parte, acești oameni vor fi adesea tulburați, influențați și răniți de oamenii răi care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Pe de altă parte, unii oameni cu statură mică nu înțeleg adevărul și vor fi constrânși, vor deveni negativi și slabi sau chiar se vor poticni atunci când vor intra în contact cu oamenii răi care perturbă și tulbură. Mai mult, tot ceea ce fac și spun cei care perturbă și tulbură aduce haos, dezordine și situații confuze. Situația cea mai realistă este că, atunci când fac o datorie sau o anumită lucrare, comit nechibzuit abateri, fără a respecta principiile, ceea ce duce la o mare risipă de forță de muncă, resurse materiale și financiare fără a obține niciun rezultat. Ce se va petrece în cele din urmă? Când vor fi demiși, toți vor trebui să plătească pentru faptele lor rele. Lucrarea trebuie refăcută, iar forța de muncă, resursele materiale, timpul și cea mai prețioasă energie a tuturor, consumate înainte de demiterea acestor persoane, sunt irosite din cauza faptelor lor nechibzuite și nu pot fi compensate. Impactul negativ pe care l-au avut asupra acestei lucrări este prea mare! Nimeni nu poate suporta această responsabilitate. Chiar dacă, ulterior, lucrarea este făcută bine, pierderile anterioare nu pot fi compensate de nimeni. Unii oameni spun să îi obligăm să plătească despăgubiri; se cuvine să facem și acest lucru, dar oare pot banii să cumpere timp? Pot banii să răscumpere timpul și energia fraților și surorilor sau prețul sincer pe care l-au plătit? Nu, nu pot – acestea sunt de neprețuit! Oricât de mulți oameni provoacă perturbări și tulburări în biserică, consecințele sunt incomensurabile. Intrarea în viață a multor frați și surori va fi afectată. Pierderea este semnificativă și nu poate fi compensată. Poate fi compensată pierderea suferită în viața fraților și surorilor? Cine va plăti pentru această pierdere? Așadar, acești oameni răi trebuie îndepărtați. Nu sunt de același fel cu frații și surorile care urmăresc adevărul. Ei aparțin taberei diavolilor și a Satanei, venind în casa lui Dumnezeu pentru a tulbura și distruge. Dacă acești oameni răi nu sunt îndepărtați din biserică, lucrarea acesteia și ordinea vieții bisericești nu pot fi niciodată garantate. Indiferent câți oameni alcătuiesc un anumit grup, atât timp cât printre ei există o persoană care perturbă și tulbură – cineva care comite nechibzuit fărădelegi, nu gestionează niciodată problemele conform principiilor, nu acceptă niciodată lucrurile pozitive sau adevărul, nu ascultă de nimeni, acționează arbitrar, după cum vrea, indiferent dacă are vreun statut sau putere și este, în esență, o Satană în carne și oase – atât timp cât rămâne în biserică, o astfel de persoană, mai devreme sau mai târziu, va provoca o mare perturbare și distrugere lucrării bisericii. Când va veni ziua să o îndepărtăm și gestionăm, câți oameni vor trebui să repare consecințele nefaste și situațiile confuze pe care le-a provocat! Prin urmare, îndepărtarea sau excluderea acestor oameni răi și a antihriștilor este o sarcină importantă pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui s-o efectueze și nu trebuie să o trateze cu nepăsare. Cu toate acestea, conducătorii falși manifestă bunătate și dragoste față de cei care ar trebui îndepărtați sau excluși, închid ochii la faptele lor rele, îi tolerează și îi găzduiesc ca pe niște frați și surori și chiar îi consideră talentați, îi cultivă și îi folosesc pe cei care le sunt utili. Oricât de multe rele ar face, conducătorii falși îi disculpă și chiar le oferă ajutor și sprijin cu dragoste. Până la urmă, nu este aceasta o perturbare deliberată? (Ba da.) Conducătorii falși acționează conform ideilor, bunăvoinței și zelului proprii, provocând în cele din urmă mari probleme bisericii și aleșilor lui Dumnezeu! Dacă acești oameni răi dețin puterea, dezastrele și consecințele pe care le vor aduce bisericii vor fi incalculabile.

În prezent, există o reglementare în casa lui Dumnezeu conform căreia, indiferent cine comite fapte rele, atât timp cât cauzează o pierdere casei lui Dumnezeu, trebuie să plătească despăgubiri pentru ea. Dacă pierderea este prea mare și consecințele sunt grave, poate fi rezolvată problema doar prin despăgubire în bani? Unele pierderi nu pot fi despăgubite prin nicio sumă; ele sunt ireparabile și irecuperabile. Fiecare zi este acum foarte prețioasă și importantă. După ce trece o zi, poate fi recuperat acel timp? Nici acesta nu poate fi recuperat. De ce spunem că pierderea anumitor lucruri reprezintă un regret pe viață? Tocmai pentru că timpul nu poate fi recuperat. Ce vreau să spun prin asta? Este mai bine să prevenim problemele înainte ca ele să apară, decât să cheltuim bani pentru a le rezolva după ce s-au produs; acesta este cel mai bun mod de a rezolva problemele. „A încuia ușa grajdului după ce calul a fugit” este o ultimă soluție. Cel mai bine este să faci muncă de prevenire înainte ca lucrurile să se întâmple. Aceasta înseamnă că, înainte ca orice perturbare sau tulburare să se producă, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă un discernământ clar și o înțelegere profundă a diferitelor tipuri de oameni din biserică, să observe cu atenție și să priceapă prompt stările, firile diferitelor tipuri de oameni și ceea ce urmăresc ei, precum și atitudinile și punctele de vedere ale acestora în îndeplinirea datoriei, pentru a se asigura că toți frații și surorile au o viață bisericească și un mediu normale pentru efectuarea îndatoririlor. Astfel, lucrarea bisericii poate progresa ordonat. Acestea sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Desigur, conducătorii falși nu sunt în stare să facă această lucrare; ei sunt nesăbuiți confuzi și inutili. Acum au o idee inteligentă: „Cine nu respectă principiile și strică lucrarea va fi amendat! Dacă un antihrist face ceva greșit, va fi amendat!” Ei cred că aplicarea de amenzi este cea mai bună soluție și cel mai potrivit principiu de practică. Dacă toate problemele ar putea fi rezolvate prin aplicarea de amenzi, atunci ce rost ar mai avea urmărirea adevărului? De ce este un conducător fals numit „fals”? Pentru că nu înțelege adevărul și consideră respectarea reglementărilor ca fiind practicarea adevărului și ia drept adevăr cuvintele și doctrinele pe care le înțelege, iar atunci când se întâmplă lucruri, nu poate găsi absolut deloc principiile sau direcția corecte și nu poate rezolva problemele de la rădăcină. El nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu și nu poate pricepe deloc ce vrea să spună Dumnezeu, dar totuși își dorește să lucreze și să fie un conducător sau un lucrător – cât de nesăbuit! În acest sens, care este principala manifestare a unui conducător fals? Nu poate pătrunde esența diverselor tipuri de oameni care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu îi poate categorisi pe aceștia și, cu siguranță, nu îi poate gestiona și manevra conform principiilor. În mintea unui conducător fals, toate acestea sunt o harababură. Ei speculează cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și la ceea ce vrea El să spună, pe baza zelului lor și a propriilor noțiuni și închipuiri. În același timp, își impun bunătatea, zelul, închipuirile și noțiunile personale asupra lui Dumnezeu, crezând că aceste lucruri se aliniază la adevăr, la intențiile lui Dumnezeu și că pot reprezenta ceea ce-Și dorește El. Astfel, ei se bazează pe aceste lucruri pentru a lucra și a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este principala manifestare a unui conducător fals. Vom încheia aici părtășia noastră despre a doua manifestare a conducătorilor falși.

III. Conducătorii falși nu-i expun și nu-i opresc pe oamenii răi

În continuare vom avea părtășie despre a treia manifestare a conducătorilor falși, și anume faptul că ignoră și că nu pune întrebări legate de oamenii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii – chiar și atunci când descoperă că oamenii răi și antihriștii perturbă lucrarea bisericii, ei nu acordă nicio atenție acestui fapt. Această manifestare are o natură mai serioasă decât primele două. De ce se spune că este mai serioasă? Primele două manifestări țin de calibrul conducătorilor falși, dar aceasta ține de umanitatea lor. Unii conducători falși au un calibru atât de slab încât nu pot vedea clar natura perturbării și tulburării lucrării bisericii. Alții, deși pot descoperi problemele legate de perturbarea și tulburarea lucrării bisericii, din păcate nu înțeleg adevărul și nu le pot gestiona și rezolva. Ei acționează întotdeauna conform ideilor și zelului proprii, făcând ceea ce le place să facă, gândindu-se în sinea lor: „Atât timp cât fac lucrarea bisericii, este bine; cât despre cei care perturbă și tulbură, asta este problema lor și nu are nimic de-a face cu mine.” Mai există și unii conducători falși care au un pic de calibru și pot face puțină lucrare și care știu câte ceva despre principiile de gestionare a fiecărui tip de persoană. Cu toate acestea, le este teamă să nu jignească pe cineva, așa că, atunci când descoperă oameni răi și antihriști care provoacă perturbări și tulburări, nu îndrăznesc să îi expună, să îi oprească sau să îi restricționeze. Trăiesc după filosofii satanice și închid ochii la chestiuni care, în opinia lor, nu au nicio legătură cu ei. Nu le pasă deloc de rezultatele lucrării bisericii și nici de impactul asupra intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, considerând că aceste lucruri nu au nicio legătură cu ei. Astfel, pe durata mandatului unui astfel de conducător fals, ordinea normală a vieții bisericii nu este menținută, iar îndatoririle și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu sunt protejate. Care este natura acestei probleme? Nu este vorba de faptul că acești conducători falși nu pot face lucrare deoarece calibrul lor este slab; este vorba de faptul că umanitatea lor este slabă și le lipsesc conștiința și rațiunea, astfel încât ei nu fac lucrare reală. În ce fel sunt conducătorii falși…falși? Le lipsesc conștiința și rațiunea umanității; prin urmare, cât timp sunt conducători, problema oamenilor răi și a antihriștilor care perturbă și tulbură lucrarea bisericii nu este deloc rezolvată. Unii frați și surori sunt grav afectați, iar lucrarea bisericii suferă, de asemenea, pierderi enorme. Când un astfel de conducător fals observă o problemă, atunci când vede o persoană rea sau un antihrist care provoacă o perturbare sau o tulburare, știe care este responsabilitatea sa, ce ar trebui să facă și cum, dar nu face absolut nimic, ba chiar se preface neștiutor, ignoră complet situația și nu raportează problema superiorilor săi. Pretinde că nu știe și nu vede nimic, permițându-le oamenilor răi și antihriștilor să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii. Nu există o problemă cu umanitatea sa? Nu face parte din aceeași tabără cu oamenii răi și antihriștii? Ce principiu adoptă el în calitate de conducător? „Nu provoc perturbări sau tulburări, dar nu voi face nimic care să ofenseze sau care să rănească demnitatea celorlalți. Caracterizați-mă drept un conducător fals și tot nu voi face nimic care să ofenseze. Trebuie să-mi las o cale de ieșire.” Ce fel de logică este asta? Este logica Satanei. Și ce fel de fire este aceasta? Nu este foarte șireată și înșelătoare? O astfel de persoană nu este deloc sinceră în ceea ce privește tratarea însărcinării date de Dumnezeu; este mereu vicleană și alunecoasă în îndeplinirea datoriei sale, cu atâtea calcule nepotrivite, gândindu-se la propria persoană în toate lucrurile. Nu se gândește câtuși de puțin la lucrarea bisericii și nu are deloc conștiință sau rațiune. Nu este deloc vrednică să slujească drept conducător al bisericii. Astfel de oameni nu au nici cea mai mică povară pentru lucrarea bisericii sau pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Le pasă doar de propriile interese și plăceri; sunt preocupați doar să se complacă în beneficiile statutului, fără vreo apăsare legată de starea în care se află aleșii lui Dumnezeu. Oare nu sunt acestea cele mai egoiste și detestabile persoane? Chiar și atunci când descoperă oameni răi și antihriști care perturbă lucrarea bisericii, nu acordă atenție acestor chestiuni, ca și cum nu ar avea legătură cu ele. Sunt ca niște păstori care privesc un lup mâncând oile, dar nu fac nimic, preocupându-se doar de propria supraviețuire. O astfel de persoană nu este calificată să fie păstor. Tot ceea ce face acest tip de conducător fals este să-și protejeze la maxim reputația, statutul, puterea și diferitele beneficii de care se bucură în prezent. Nu are nicio povară în inimă pentru însărcinarea dată de Dumnezeu, lucrarea bisericii sau intrarea în viață a aleșilor Lui, acestea fiind îndatoririle și responsabilitățile sale; nu se gândește niciodată la acestea. Se gândește astfel: „De ce trebuie un conducător să facă aceste sarcini? De ce, dacă nu le face, ajunge să fie emondat, condamnat și respins de către frați și surori?” Nu înțelege și este complet indiferent. În inima Mea, oricât de cuminte ar părea o persoană de acest tip, sau cât de mult respectă regulile, sau cât este de taciturnă, sau muncitoare și competentă, faptul că acționează fără principii și nu-și asumă nicio responsabilitate pentru lucrarea bisericii Mă obligă să „o văd într-o lumină nouă”. În cele din urmă, am definit acest tip de persoană astfel: s-ar putea să nu facă nicio greșeală majoră, dar este foarte șireată și înșelătoare; nu își asumă absolut nicio responsabilitate și nici nu susține deloc lucrarea bisericii – este lipsită de umanitate. Simt că este ca un fel de animal – în viclenia ei, se aseamănă puțin cu vulpea. Oamenii spun că vulpile sunt viclene, dar, de fapt, aceștia sunt chiar mai vicleni decât vulpile. La prima vedere, pare că nu au făcut nimic rău, dar, de fapt, tot ceea ce spun și fac este pentru faima, câștigul și statutul proprii. Tot ceea ce fac este cu scopul de a se bucura de beneficiile statutului lor și nu iau defel în considerare intențiile lui Dumnezeu. Nu rezolvă deloc problemele care apar în lucrarea bisericii și nici nu abordează problemele reale privind intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acești conducători falși nu fac nicio lucrare pentru a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate. Care e, de fapt, scopul acțiunilor lor? Nu este doar acela de a face pe plac oamenilor și de a câștiga aprecierea celorlalți? Se străduiesc să-i facă pe toți să aibă o părere bună despre ei fără să jignească pe nimeni, bucurându-se astfel de reputația lor și de beneficiile statutului. Ceea ce îi face cel mai mult demni de ură este faptul că toate acțiunile lor nu aduc niciun beneficiu intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu; dimpotrivă, îi induc în eroare pe oameni, făcându-i să-i admire și să-i idolatrizeze. Nu sunt acești oameni chiar mai șireți și mai înșelători decât vulpile? Sunt definiția perfectă a conducătorilor falși. Au statutul de conducător și dețin acest titlu, dar nu fac nicio lucrare concretă, ocupându-se doar de unele treburi generale vizibile și superficiale, sau, cu reticență, fac o parte din lucrare special atribuită de Cel de mai sus. Dacă nu există o însărcinare specială de la Cel de mai sus, nu fac nicio lucrare esențială a bisericii. În ceea ce privește aspectele care implică menținerea lucrării bisericii și a ordinii vieții bisericești, le este teamă să nu-i jignească pe oameni și nu îndrăznesc să respecte principiile. Nu rezolvă niciuna dintre problemele acumulate în lucrarea bisericii și chiar și atunci când văd că bunurile casei lui Dumnezeu sunt risipite de antihriști și de oamenii răi, nu fac nimic pentru a opri sau restricționa acest lucru. În inimile lor, știu foarte bine că acești oameni fac rău și că dăunează intereselor casei lui Dumnezeu, dar se prefac neștiutori, fără să spună un cuvânt. Aceștia sunt oamenii șireți și înșelători. Nu sunt ei mai vicleni decât vulpile? În aparență sunt amabili cu toată lumea și nu fac lucruri care să facă rău nimănui, dar întârzie chestiunea majoră a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și cea de răspândire a Evangheliei. Sunt astfel de oameni vrednici să fie conducători și lucrători? Nu sunt slujitorii Satanei? Nu ei sunt cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii? Deși la prima vedere nu au săvârșit niciun rău evident, consecințele modului în care lucrează sunt chiar mai grave decât comiterea unui rău. Împiedică împlinirea voinței lui Dumnezeu, I se împotrivesc, perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Le fac rău aleșilor lui Dumnezeu și pot chiar să le distrugă speranța de a fi mântuiți. Spuneți-Mi, nu înseamnă asta săvârșirea răului? Este exact ceea ce face o persoană care caută să facă pe plac altora și care nu respectă deloc principiile. Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot percepe în profunzime consecințele teribile ale faptului că falșii conducători lucrează în acest fel și nici nu pot pricepe care sunt intențiile, motivele și scopurile lor. Nu veți descifra niciodată ce vor cu adevărat să facă în inimile lor – astfel de oameni sunt prea șireți! Metaforic vorbind, sunt vulpi șirete; realistic vorbind, sunt diavoli vii, diavoli vii printre oameni!

Când vine vorba de modul în care ar trebui caracterizați, pe baza firii-esențe pe care o au, acești conducători falși nu pot fi plasați arbitrar în categoriile de oameni răi, antihriști, ipocriți și așa mai departe. Cu toate acestea, judecând după ceea ce manifestă, după felul în care își arată umanitatea și atitudinea lor față de lucrarea bisericii, precum și faptul că nu abordează problemele pe care le descoperă, ei reprezintă cel mai depravat tip de conducători falși. Judecând după diferitele lor manifestări, deși nu formează în mod activ clici sau nu își întemeiază propriile împărății independente și rareori dau mărturie pentru ei înșiși și chiar dacă se pot înțelege bine cu frații și surorile, pot îndura greutăți, plăti un preț, se pot abține de la a fura ofrande și chiar se pot înfrâna de la a căuta privilegii speciale, totuși, atunci când se confruntă cu diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii sau cu diverși oameni care risipesc ofrandele și deteriorează proprietatea casei lui Dumnezeu, ei nu îi opresc sau nu-i gestionează, nu spun nimic și nu fac nicio lucrare. Astfel de oameni sunt înspăimântători! Sunt cel mai detestabil tip de conducători falși; sunt irecuperabili! De ce spun că sunt irecuperabili? Nu pentru că au calibru slab sau că nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu – ei au o anumită abilitate de înțelegere și capacitate de lucru, dar atunci când descoperă pe cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu gestionează acest lucru sau nu îl rezolvă. Ei fac doar cu reticență o mică parte din această lucrare atunci când sunt supuși unei supravegheri stricte și întrebărilor frecvente din partea conducătorilor superiori sau după ce au fost emondați. Indiferent dacă fac această lucrare ori nu sau indiferent de modul în care o fac, prioritatea lor este propria protecție. Nu își îndeplinesc deloc responsabilitățile de conducători și lucrători. În afară de a se proteja pe ei înșiși și de a-și menține interesele, nu fac nicio lucrare esențială, ci doar puțină lucrare superficială pe care nu o pot evita. În afară de a se proteja pe ei înșiși, nu le pasă de nimic altceva. Nu sunt ei mai șireți și mai vicleni decât o vulpe? Unii oameni spun: „Vulpea mănâncă animale mici din instinct, așadar nu tot din instinct se protejează conducătorii falși?” Este acesta un instinct? Aceasta este natura lor! Acești conducători falși își protejează statutul, reputația și imaginea, mențin relații bune cu oamenii și evită să jignească pe cineva, cu prețul de a leza interesele casei lui Dumnezeu și de a deteriora lucrarea bisericii. Nici măcar nu se ocupă personal de concedierea sau de înlocuirea personalului, ci îi delegă pe alții să o facă în locul lor. Se gândesc: „Dacă acea persoană caută răzbunare, nu va veni după mine. În orice situație pe care o întâlnesc, trebuie să mă protejez pe mine primul.” Acești oameni sunt mult prea șireți! Ești vrednic de a fi conducător, dacă nici măcar nu poți prelua această responsabilitate? Ești doar un laș inutil! Fără acest strop de curaj, mai crezi în Dumnezeu? Oamenii care recurg la șmecherii pentru a se sustrage de la responsabilitățile pe care le au în îndeplinirea îndatoririlor sunt adepți ai lui Dumnezeu? Dumnezeu nu dorește astfel de oameni. Acești lideri falși sunt șireți și vicleni ca vulpile. Când văd că cineva cauzează o perturbare sau o tulburare, ei nici nu o gestionează, nici nu o rezolvă – pur și simplu nu fac lucrare concretă. Indiferent cât de expuși și de emondați sunt, nu acționează. Din moment ce nu îți îndeplinești responsabilitățile de conducător și lucrător, de ce ocupi acea poziție? Doar ca să fii de decor? Sau să te bucuri de beneficiile statutului? Nu ești calificat pentru asta! Să nu faci lucrare concretă, dar să vrei ca frații și surorile să te venereze și să te idolatrizeze – nu este aceasta mentalitatea unui diavol? Ce nerușinare! Unii spun că nu vor deloc să fie conducători. Atunci de ce îți menții reputația și statutul? Care este scopul tău în a-i induce în eroare pe oameni? Dacă nu îți dorești să fii conducător, poți demisiona imediat. De ce nu demisionezi? De ce ocupi această poziție și nu te retragi? Dacă nu vrei să demisionezi, atunci trebuie să faci ceva lucrare concretă în mod conștiincios. Nu există altă opțiune – aceasta este responsabilitatea ta. Dacă nu poți face lucrare reală, cel mai bine ar fi să-ți asumi răspunderea și să demisionezi; nu ar trebui să întârzii lucrarea bisericii sau să le faci rău aleșilor lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește chiar și acest pic de conștiință și rațiune, mai ai vreo umanitate? Nu ești vrednic de a fi numit om! Indiferent dacă cineva poate fi conducător sau lucrător, oamenii care cred în Dumnezeu merită să fie numiți oameni doar dacă au măcar un dram de conștiință și rațiune.

Pentru a fi conducător sau lucrător, o persoană trebuie să aibă un anumit nivel de calibru. Calibrul unei persoane determină capacitatea sa de lucru și măsura în care înțelege adevărurile-principii. Dacă ai un calibru oarecum deficitar și nu ai o înțelegere suficient de profundă a adevărului, dar ești capabil să practici atât cât poți înțelege și poți pune în practică ceea ce înțelegi, iar în inima ta ești pur și cinstit, fără să uneltești nimic pentru propriul interes, fără să urmărești faimă, câștig și statut și poți accepta scrutarea de către Dumnezeu, atunci ești o persoană dreaptă. Cu toate acestea, conducătorii falși nu au aceste calități. Ei nu se preocupă de diferitele probleme legate de perturbările și tulburările care apar în biserică; chiar dacă le observă, nu le acordă nicio atenție. În cazul în care sunt întrebați dacă sunt la curent cu situația, ei spun: „Cred că știu câte ceva despre asta, dar nu totul.” Acest lucru s-a întâmplat chiar sub ochii tăi – de ce spui că nu știi despre el? Nu cumva încerci să-i păcălești pe oameni? Din moment ce știi despre problema aceasta, te-ai gândit cum să o gestionezi? Ai făcut vreo lucrare? Ai încercat să găsești soluții? Ei răspund: „Calibrul acelei persoane este mai bun decât al meu, este elocventă și vorbește bine; nu îndrăznesc să mă pun cu ea. Ce se va întâmpla dacă semnalez ceva care nu este de fapt o problemă și o jignesc? Asta mi-ar îngreuna lucrarea după aceea!” Dacă nu îndrăznești, ești un laș inutil, îți neglijezi responsabilitățile și nu ești vrednic de a fi conducător! Când te confrunți cu acest tip de situație, știi cum să o gestionezi? Ei spun: „Chiar dacă știu cum să o gestionez, nu îndrăznesc. Nu este treaba Celui de mai sus? Mai este și grupul decizional. De ce ar trebui să-mi revină mie această sarcină?” Din moment ce ai văzut situația și știi despre ea, tu ar trebui să o gestionezi. Dacă statura ta este prea mică și nu poți gestiona această problemă, le-ai spus superiorilor tăi despre ea? Ai raportat-o? Ai făcut ceea ce intră sub incidența responsabilităților tale și a lucrării care îți revine? Ți-ai îndeplinit vreuna dintre responsabilități? Deloc! În inima lor, știu foarte bine: „Știam despre această problemă, dar nu am acționat. Mă simt vinovat! Ar fi trebuit să raportez acea problemă, dar nu am făcut-o. Dar nici alții nu au făcut-o – ce treabă am eu?” Sunt aceia conducători? Dacă ceilalți oameni o fac sau nu este problema lor – tu de ce nu ai făcut-o? Dacă alți oameni nu o fac, înseamnă că tu nu trebuie să o faci? Este acesta adevărul? Chiar dacă alți oameni ar fi făcut-o, ar putea acest lucru să înlocuiască faptul că tu ai făcut-o? Ceea ce faci tu este treaba ta. Ți-ai îndeplinit responsabilitățile și obligațiile? Dacă nu, atunci îți neglijezi responsabilitățile, nu ești calificat pentru a fi conducător și ar trebui să îți asumi răspunderea și să demisionezi. Nu apreciezi modul în care ai fost înălțat, nu ești vrednic de încrederea fraților și surorilor, de încrederea casei lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, de înălțarea din partea lui Dumnezeu. Ești un nemernic fără inimă! Al treilea tip de conducător fals are o problemă de caracter. Indiferent cum sunt lucrurile pe care le urmăresc și intrarea în viață, judecând doar după faptul că pe durata mandatului lor nu face nicio lucrare concretă, nu recuperează nicio pierdere pentru biserică și, cu siguranță, nu este capabil să oprească sau să gestioneze prompt faptele rele ale oamenilor răi, acest tip de persoană nu numai că are o problemă legată de calibrul său slab și de faptul că nu face lucrare concretă, dar, cel mai important, nu are umanitate. Conștiința îi este complet putredă și nu are niciun fel de rațiune. Pe înțelesul tuturor, acești oameni sunt complet lipsiți de moralitate; sunt egoiști și detestabili până la extrem și nu sunt vrednici de încredere. Dintre cele trei tipuri de oameni pe care le-am disecat, umanitatea acestui tip este cea mai rea. Primele două tipuri de oameni au un calibru slab, nu pot face lucrare și nu îndeplinesc principiile și standardele casei lui Dumnezeu pentru cultivarea și promovarea oamenilor, deci nu pot fi cultivați sau folosiți. Calibrul lor este extrem de slab, sunt orbi și amorțiți și sunt, practic, morți – nu merită să fie expuși și disecați. Al treilea tip de persoană este cel mai abject. Din punct de vedere al umanității, acești oameni sunt extrem de detestabili și îi caracterizăm ca fiind șireți și vicleni. Acești oameni sunt chiar mai șireți decât vulpile. Nu fac nicio lucrare concretă, dar găsesc o mulțime de scuze și se simt complet în largul lor. Indiferent de modul în care oamenii răi și antihriștii perturbă lucrarea bisericii, aceștia nu se îngrijorează și nu sunt afectați, ba chiar vor să continue să fie conducători. De ce sunt atât de dependenți de putere? Acești conducători spun: „Omul se luptă în sus; apa curge în jos. Toată lumea iubește puterea!” Ei nu vor să facă nicio lucrare concretă, dar totuși doresc să se agațe de poziție și să se bucure de beneficiile statutului lor. Ce fel de nemernici sunt aceștia? Sunt pur și simplu de teapa Satanei, nu e nimic de capul lor.

Astăzi am avut părtășie despre trei puncte legate de a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Conducătorii falși pe care i-am disecat în cea de-a douăsprezecea responsabilitate sunt, practic, la fel cu cei expuși anterior. Deși am disecat trei puncte, acestea acoperă în principal două probleme: una este că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă; cealaltă este că umanitatea lor este abjectă, detestabilă, șireată și vicleană, iar ei nu fac lucrare concretă. Acestea sunt problemele fundamentale, esențiale ale conducătorilor falși. Atât timp cât cineva are una dintre aceste două probleme, este un conducător fals. Acest lucru este incontestabil.

4 septembrie 2021