Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a patra)

Diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură viața bisericească

VIII. A răspândi noțiuni

A. Manifestările răspândirii de noțiuni

Astăzi vom continua să avem părtășie despre a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Identificați prompt și cu exactitate diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” În ceea ce privește diversele chestiuni legate de perturbările și tulburările care apar în viața bisericească, am enumerat unsprezece. Ultima dată am avut părtășie despre a șaptea chestiune: a se implica în atacuri reciproce şi dispute verbale. Astăzi vom avea părtășie despre a opta chestiune: a răspândi noțiuni. Și răspândirea de noțiuni are loc frecvent în viața bisericească. Unii oameni care nu acceptă deloc adevărul cred în Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și deseori răspândesc unele noțiuni, pentru a tulbura viața bisericească. Biserica trebuie să restricționeze acest comportament și să-l înlăture prin părtășie despre adevăr în viața bisericească. Dintr-o perspectivă literară, oricine poate să vadă că a răspândi noțiuni nu este un comportament adecvat, că nu este un lucru pozitiv, ci unul negativ. Prin urmare, ar trebui să fie oprit și restricționat în viața bisericească. Indiferent ce fel de oameni răspândesc noțiuni, oricare ar fi motivele lor, fie că răspândesc noțiuni intenționat sau neintenționat, atât timp cât vor răspândi noțiuni, acest lucru va perturba și va tulbura viața bisericească, provocând efecte dăunătoare. Prin urmare, această chestiune trebuie să fie restricționată sută la sută. Din orice perspectivă, a răspândi noțiuni nu poate în niciun caz să joace un rol pozitiv, afirmativ în urmărirea adevărului de către oameni, în urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu sau a intrării lor în adevărul-realitate; nu poate decât să aibă efectul de a tulbura aceste lucruri și de a le dăuna. Așadar, când o persoană răspândește noțiuni în viața bisericească, toți – conducători de biserică, frați și surori deopotrivă – ar trebui să discearnă această problemă și să intervină pentru a o opri și a o restricționa pe acea persoană, mai degrabă decât să se complacă orbește în răspândirea de noțiuni pentru a-i induce în eroare și a-i tulbura pe ceilalți. Să avem mai întâi părtășie despre ce fel de cuvinte reprezintă răspândirea de noțiuni. Având acest discernământ, oamenii pot defini cu acuratețe ce este răspândirea de noțiuni și pot, de asemenea, să o oprească și să o restricționeze cu acuratețe, în loc să o ignore și să o trateze cu indiferență.

1. A răspândi noțiuni despre Dumnezeu

Noțiunile care se răspândesc sunt țintite. Mai întâi, trebuie să vedem spre cine sunt țintite și ce noțiuni sunt răspândite. Înțelegerea acestor lucruri vă va ajuta să știți care afirmații făcute de oameni și care puncte de vedere răspândite de ei reprezintă noțiuni. A ști care cuvinte sunt noțiuni ale oamenilor și care acțiuni reprezintă răspândirea de noțiuni le va permite oamenilor să o restricționeze cu mai multă acuratețe și cu o mai mare relevanță. Înainte de toate, cea mai gravă răspândire de noțiuni implică ideile și înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu. Aceasta este o categorie majoră. A răspândi puncte de vedere și afirmații care nu sunt faptice despre identitatea, esența, firea, cuvintele și existența lui Dumnezeu, toate acestea reprezintă răspândirea de noțiuni. Aceasta este o afirmație generală; mai exact, ce fel de afirmații reprezintă răspândirea de noțiuni? A răspândi înțelegeri greșite despre Dumnezeu, judecăți și condamnări ale lui Dumnezeu, ba chiar și blasfemii împotriva lui Dumnezeu, toate înseamnă a răspândi noțiuni. Pe scurt, a răspândi înțelegeri despre Dumnezeu care nu se conformează cu realitatea și afirmații și interpretări greșite care nu se conformează cu identitatea și esența lui Dumnezeu reprezintă toate răspândirea de noțiuni. De exemplu, în viața bisericească, unii oameni vorbesc deseori despre identitatea și esența lui Dumnezeu. Ei nu au o adevărată înțelegere față de identitatea și esența lui Dumnezeu. În inimile lor, deseori se îndoiesc de Dumnezeu și Îl înțeleg greșit, fiind incapabili să se supună mediului de viață și mediului în care își îndeplinesc îndatoririle pe care Dumnezeu le rânduiește pentru ei, printre alte lucruri. Apoi își răspândesc înțelegerile greșite despre Dumnezeu și ideile legate de neînțelegerea Lui. Pe scurt, aceste idei nu fac referire la acceptarea suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și la supunerea față de ele din perspectiva unei ființe create, ci sunt, în schimb, pline de prejudecăți, înțelegeri greșite și chiar judecăți și condamnări personale. După ce le aud, alți oameni încep să aibă înțelegeri greșite despre Dumnezeu și să se păzească de El, pierzându-și astfel adevărata credință în Dumnezeu, fără să mai amintim că nu mai au supunere autentică.

Potrivit unor oameni, credința în Dumnezeu ar trebui să aducă pace și bucurie și, dacă se confruntă cu anumite situații, trebuie doar să se roage lui Dumnezeu, iar El Își va pleca urechea, le va dărui har și binecuvântări și Se va asigura că totul decurge liniștit și fără probleme pentru ei. Scopul credinței lor în Dumnezeu este să caute har, să obțină binecuvântări și să se bucure de pace și fericire. Ei își părăsesc familiile sau își dau demisia de la slujbă ca să se consume pentru Dumnezeu și pot să îndure greutăți și să plătească un preț tocmai datorită acestor opinii. Ei cred că, atât timp cât renunță la lucruri, se consumă pentru Dumnezeu, îndură greutăți și lucrează cu sârguință, dând dovadă de un comportament excepțional, vor primi binecuvântările și favorurile lui Dumnezeu și, indiferent ce dificultăți întâmpină, atât timp cât se roagă lui Dumnezeu, El le va rezolva și le va deschide o cale în toate. Acesta este punctul de vedere al majorității oamenilor care cred în Dumnezeu. Oamenii simt că acest punct de vedere este legitim și corect. Capacitatea multora de a-și păstra credința în Dumnezeu ani de zile, fără să dea înapoi, este legată direct de acest punct de vedere. Ei cred: „M-am consumat atât de mult pentru Dumnezeu, comportamentul meu a fost foarte bun și n-am făcut nicio faptă rea; Dumnezeu mă va binecuvânta cu siguranță. Întrucât am suferit mult și am plătit un preț mare pentru fiecare sarcină, făcând totul potrivit cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu fără să greșesc, Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze; ar trebui să Se asigure că totul îmi merge bine, că am adesea pace și bucurie în inima mea și că mă bucur de prezența Lui.” Nu este aceasta o noțiune și o închipuire umană? Dintr-o perspectivă umană, oamenii se bucură de harul lui Dumnezeu și primesc beneficii, prin urmare, are sens să fii nevoit să suferi puțin pentru asta și merită să schimbi această suferință cu binecuvântările lui Dumnezeu. Aceasta e o mentalitate de târguire cu Dumnezeu. Totuși, din perspectiva adevărului și din perspectiva lui Dumnezeu, acest lucru nu este în mod fundamental conform cu principiile lucrării lui Dumnezeu și nici cu standardele pe care le cere El oamenilor. Este în întregime o dorință deșartă, doar o noțiune și o închipuire umană despre credința în Dumnezeu. Fie că implică încheierea de târguri cu Dumnezeu ori solicitarea unor lucruri de la El, fie că include noțiuni și închipuiri umane, nimic din aceasta nu se aliniază la cerințele Sale și nici nu respectă principiile și standardele lui Dumnezeu privind binecuvântarea oamenilor. În special, acest gând și punct de vedere tranzacțional ofensează firea lui Dumnezeu, dar oamenii nu-și dau seama. Când ceea ce face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile oamenilor, în inimile lor, încep să aibă rapid nemulțumiri și înțelegeri greșite despre El. Ba chiar se simt nedreptățiți și apoi încep să-I aducă argumente lui Dumnezeu și pot chiar să-L judece și să-L condamne. Indiferent ce noțiuni și înțelegeri greșite încep să aibă oamenii, din perspectiva lui Dumnezeu, El nu acționează niciodată și nu tratează pe nimeni conform noțiunilor sau dorințelor umane. Dumnezeu face mereu ceea ce-Și dorește să facă, în felul Său și pe baza propriei firi-esențe. Dumnezeu are principii în modul în care tratează fiecare persoană și nimic din ce îi face fiecărei persoane nu se bazează pe noțiuni, închipuiri sau preferințe umane. Acesta este aspectul lucrării lui Dumnezeu care contrazice cel mai mult noțiunile umane. Când Dumnezeu le orchestrează oamenilor un mediu care le contrazice complet noțiunile și închipuirile, aceștia își formează în inimile lor noțiuni, judecăți și condamnări împotriva lui Dumnezeu și pot chiar să-L tăgăduiască. Poate atunci Dumnezeu să le satisfacă nevoile? Categoric nu. El nu-Și va schimba niciodată modul de a lucra și dorințele în funcție de noțiunile umane. Cine trebuie să și le schimbe, atunci? Oamenii. Ei trebuie să renunțe la noțiunile lor, să accepte și să se supună mediilor orchestrate de Dumnezeu, să experimenteze și să aprecieze acele medii și să caute adevărul pentru a-și rezolva noțiunile, în loc să compare ce face Dumnezeu cu noțiunile lor pentru a vedea dacă este corect. Când insistă să se agațe de noțiunile lor, oamenii încep să aibă împotrivire față de Dumnezeu – acest lucru se întâmplă în mod natural. Unde se află sursa împotrivirii? În faptul că, de obicei, oamenii au fără îndoială în inimile lor noțiuni și închipuiri, și nu adevărul. Prin urmare, când se confruntă cu faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile umane, oamenii se pot împotrivi lui Dumnezeu și pot emite judecăți împotriva Lui. Acest lucru dovedește că nu au în mod fundamental o inimă supusă față de Dumnezeu, că firea lor coruptă este departe de a fi curățită și, în esență, trăiesc potrivit firii lor corupte. Încă sunt incredibil de departe de dobândirea mântuirii.

Când oamenii încep să aibă noțiuni despre Dumnezeu și împotrivire față de El în inimile lor, cei care au o oarecare conștiință vor accepta cu reticență ceea ce face Dumnezeu, vor încerca să se integreze în mediul pe care l-a rânduit Dumnezeu și vor accepta suveranitatea Lui asupra oamenilor. La câte noțiuni pot să renunțe oamenii şi în ce măsură, ambele depind în parte de calibrul lor și în parte de faptul că acceptă adevărul și sunt oameni care îl iubesc. Unii fac față în mod activ mediilor rânduite de Dumnezeu, citind cuvintele Lui, căutând și având părtășie și chibzuind. Treptat dobândesc o oarecare înțelegere față de suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și, prin urmare, își intensifică supunerea și credința. Totuși, indiferent de mediul pe care îl întâlnesc, unii oameni nu caută adevărul. În schimb, evaluează toate mediile orchestrate de Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și a faptului că le sunt sau nu benefice. Considerentele lor se învârt mereu în jurul intereselor lor; îi interesează tot timpul cât de mare este beneficiul pe care îl pot obține, cât de mult le pot fi satisfăcute interesele în ceea ce privește lucrurile materiale, banii și plăcerea trupească; și iau întotdeauna decizii și tratează tot ce rânduiește Dumnezeu pe baza acestor factori. Iar în ultimă instanță, după ce-și frământă creierii, aleg să nu se supună mediului rânduit de Dumnezeu, ci să scape de el și să-l evite. Din cauza acestei împotriviri, respingeri și eschivări, ei se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, ratează experiența de viață și suferă pierderi, abătând asupra inimilor lor durere și chin. Cu cât se opun mai mult unor asemenea medii, cu atât mai multă și mai mare este suferința pe care o îndură. Când apare o astfel de situație, puțina credință pe care o au în Dumnezeu este în cele din urmă zdrobită. În acest moment, noțiunile care le domină inimile răbufnesc toate deodată: „M-am consumat pentru dumnezeu atât de mult timp, însă nu m-am așteptat ca dumnezeu să mă tratez în acest fel. Dumnezeu este nedrept, nu îi iubește pe oameni! Dumnezeu a spus că aceia care se vor consuma cu sinceritate pentru el vor fi, cu siguranță, binecuvântați din belșug. Eu m-am consumat sincer pentru dumnezeu, m-am lepădat de familie și de carieră, am îndurat greutăți și am muncit din greu – de ce nu am fost binecuvântat din belșug de dumnezeu? Unde sunt binecuvântările lui? De ce nu pot să le simt sau să le văd? De ce dumnezeu îi tratează nedrept pe oameni? De ce dumnezeu nu se ține de cuvânt? Oamenii spun că dumnezeu este loial, dar eu de ce nu pot să simt asta? Lăsând orice altceva deoparte, exact în acest mediu, nu am simțit deloc că dumnezeu este loial!” Fiindcă au noțiuni, oamenii sunt ușor păcăliți și îndrumați greșit de aceștia. Chiar și atunci când Dumnezeu rânduiește medii pentru schimbarea firii oamenilor și pentru creșterea lor în viață, acestora li se pare greu să accepte și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Se gândesc că nu este binecuvântarea lui Dumnezeu și că lui Dumnezeu nu Îi place de ei. Cred că s-au consumat sincer pentru Dumnezeu, dar El nu și-a îndeplinit promisiunile. Astfel, acești oameni care nu urmăresc adevărul sunt atât de ușor dezvăluiți printr-o singură încercare a unui mediu neînsemnat. Când sunt dezvăluiți, ei spun în sfârșit ceea ce și-au dorit cel mai mult să spună: „Dumnezeu nu este drept. Dumnezeu nu este un dumnezeu loial. Cuvintele lui dumnezeu se împlinesc rareori. Dumnezeu a spus: «Dumnezeu vorbește serios și ceea ce spune se va împlini, iar ceea ce face va dura pentru totdeauna.» Unde e împlinirea acestor cuvinte? De ce nu pot să văd sau să simt asta? Uită-te la Cutare: de când crede în dumnezeu, ea nu s-a lepădat sau nu s-a consumat pentru dumnezeu la fel de mult ca mine, nici nu a oferit la fel de mult ca mine. Dar copiii ei au intrat la facultăți prestigioase, soțul ei a fost promovat, afacerea lor înflorește și chiar și recoltele lor sunt mai bogate decât ale altora. Iar eu ce am câștigat? Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” Aceste cuvinte sunt gândurile adevărate ale acestor oameni, mottourile lor. Sunt plini de aceste noțiuni, plini de aceste gânduri și puncte de vedere absurde și plini de considerente legate de beneficii și tranzacții. Așa înțeleg și percep ei lucrarea lui Dumnezeu și intențiile Lui serioase, așa tratează ei aceste lucruri. Prin urmare, în mediile pe care Dumnezeu le rânduiește cu osteneală iar și iar, ei Îl evaluează și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în mod repetat, prin prisma noțiunilor lor, eșuând și poticnindu-se încontinuu. Ba mai mult, încearcă în permanență să verifice dacă noțiunile lor sunt corecte. Când cred că aceste noțiuni sunt confirmate și că reprezintă o dovadă suficientă pentru ei pentru a-L evalua, a-L judeca și a-L condamna pe Dumnezeu în mod arbitrat, ei încep să răspândească noțiuni, fiindcă inimile lor sunt pline de noțiuni despre Dumnezeu. Ce implică aceste noțiuni? Plângeri, nemulțumire și doleanțe. Când sunt plini de aceste lucruri, ei caută oportunități de a se descărca. Speră să găsească o mulțime care va asculta „nedreptățile” cu care s-au confruntat; vor să-și descarce aceste lucruri în fața acestor oameni și să le relateze așa-numitul tratament nedrept pe care l-au „îndurat”. Așa apar în viața bisericească noțiunile răspândite de acești oameni, așa iau naștere asemenea noțiuni. Inimile acestor oameni sunt pline de doleanțe, sfidare și nemulțumire, precum și de înțelegeri greșite și plângeri despre Dumnezeu, ba chiar și de judecăți și condamnări față de Dumnezeu, acestea ducând în cele din urmă la faptul că au inimile pline de blasfemie. Se tem că nu vor câștiga binecuvântări și, astfel, nu sunt dispuși să plece, așa că își răspândesc printre oameni înțelegerile greșite despre Dumnezeu și nemulțumirea față de El, ba chiar mai mult, își răspândesc judecățile și condamnările față de Dumnezeu și blasfemiile împotriva Lui. Ce anume hulesc ei? Îl hulesc pe Dumnezeu, spunând că este nedrept cu ei și că nu le oferă beneficii potrivite și pe măsura faptelor lor. Îl judecă pe Dumnezeu pentru că nu le dă har și mari binecuvântări în urma jertfelor și sacrificiilor lor. Nu au primit de la Dumnezeu acele nevoie trupești – lucruri materiale, bani și așa mai departe – pe care speră să le primească, umplându-și astfel inimile cu plângeri și doleanțe. Scopul lor când răspândesc noțiuni este, pe de o parte, să se descarce și să caute răzbunare, simțind astfel un echilibru psihologic; și, pe de altă parte, să incite mai mulți oameni să înceapă să aibă înțelegeri greșite și noțiuni despre Dumnezeu, determinându-i astfel să se păzească de Dumnezeu exact cum fac ei. Dacă mai mulți oameni spun: „Nu vom mai crede niciodată în dumnezeu”, se vor simți mulțumiți în sinea lor. Acestea sunt scopul și motivul ascuns din spatele faptului că răspândesc noțiuni.

Care este mottoul oamenilor care răspândesc noțiuni? Care este zicala pe care o repetă des? După ce experimentează anumite lucruri și nu obțin beneficiile dorite, ei își spun fără încetare: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu.” Chiar și după ce spun asta, ei nu simt că și-au potolit ura sau că și-au atins obiectivul. Când participă la adunări, indiferent despre ce au ceilalți părtășie, ei nu pot înțelege. Trebuie să spună din nou această propoziție, repetând-o de mai multe ori, chiar mai mult de zece ori. „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu” – nu este această propoziție plină de sens? Există o poveste în spatele ei. Care este „credința” lor? Au crezut în Dumnezeu înainte? A fost credința lor anterioară o credință autentică? A inclus aceasta supunerea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată? (Nu.) Deloc. Sunt plini de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Și mai important, sunt plini de pretenții şi cereri de la Dumnezeu, fără niciun pic de supunere. Ce înseamnă „credința” lor? „Cred că dumnezeu este cel care e suveran peste cer și pământ și toate lucrurile. Cred că dumnezeu mă poate proteja să nu fiu hărțuit de alții. Cred că dumnezeu îmi poate permite să mă bucur de confort trupesc, să trăiesc o viață bună, prosperă și poate face ca totul să decurgă liniștit și plăcut pentru mine. Cred că dumnezeu îmi poate permite să intru în Împărăția Cerurilor și să primesc mari binecuvântări, să câștig de o sută de ori mai mult în această viață și viață veșnică în lumea care va veni!” Este aceasta credință? Nu există nicio urmă de supunere în aceste „crezuri” și niciunul dintre ele nu se conformează cerințelor lui Dumnezeu de la oameni. Aceste crezuri izvorăsc pur și simplu din perspectiva câștigului personal. Dumnezeu exprimă adevărul și lucrează asupra oamenilor. Când a spus Dumnezeu vreodată că le va permite oamenilor să trăiască o viață fericită, să trăiască mai bine decât alții sau să fie prosperi și să aibă succes, cu perspective nelimitate? (Niciodată.) Așadar, de ce-și consideră propria „credință” ca fiind atât de prețioasă? Ba chiar spun că nu vor mai crede niciodată în Dumnezeu. Are credința lor vreo valoare? Oare Dumnezeu o acceptă? Nu dețin nicio urmă de adevăr-realitate, nicio urmă de supunere față de Dumnezeu, vrând doar să câștige binecuvântări, beneficii și avantaje de la Dumnezeu și numesc acest lucru a crede în Dumnezeu. Oare nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Oamenii de acest fel sunt plini de noțiuni și preocupați de intenția de a câștiga binecuvântări. Ei nu experimentează deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu practică deloc cuvintele lui Dumnezeu. Obiectivul și motivul a tot ceea ce fac sunt cu totul în folosul propriului lor trup. Sunt mulțumiți de ei și consideră așa-numita lor credință ca fiind deosebit de prețioasă. Dacă a ta credință în Dumnezeu este atât de prețioasă și de nobilă, atunci de ce, când Dumnezeu îți rânduiește vreun mediu neînsemnat, nu poți să înțelegi adevărul din el sau să rămâi ferm în mărturia ta? Ce se întâmplă aici? Când Dumnezeu îți testează credința, tu ce Îi dai înapoi? Este posibil ca înțelegerile greșite, plângerile și împotrivirea pe care I le-ai dat înapoi lui Dumnezeu să fie ceea ce vrea El? Sunt acestea în conformitate cu adevărul? Categoric, nu sunt. Prin urmare, faptul că acești oameni pot să răspândească în mod public noțiuni în biserică dovedește un lucru: ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu, ba mai mult, nu cred că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile – dumnezeul în care cred ei pur și simplu nu există. Când răspândesc noțiuni în mod public, pentru a îndruma greșit și a atrage mai mulți oameni care să li se alăture în sfidarea, condamnarea și hulirea lui Dumnezeu, acești oameni, inconștient, anunță în mod public că nu mai sunt adepți ai lui Dumnezeu, că nu mai sunt credincioși și ființe create aflate sub stăpânirea Creatorului. Noțiunile pe care le răspândesc nu sunt simple idei sau afirmații; mai degrabă, ei răspândesc noțiuni pentru că au ridicat o barieră de nepătruns între ei și Dumnezeu, pentru că s-au hotărât că a folosi noțiuni și închipuiri umane pentru a-L trata pe Dumnezeu, pentru a se ocupa de relația lor cu Dumnezeu și pentru a trata cuvintele și lucrarea Sa este corect și este calea pe care ar trebui să o practice. Când răspândesc în mod public noțiuni în viața bisericească, ar trebui asemenea oameni să fie restricționați? Sau, ținând cont de statura lor măruntă și de temelia lor superficială, ar trebui să li se ofere libertatea de a-și exprima opiniile și suficient timp și spațiu ca să se căiască? Care este conduita adecvată? (E adecvat să fie opriți și restricționați.) De ce este adecvat să fie opriți și restricționați? Unii oameni spun: „Dacă îi restricționezi și nu îi lași să vorbească liber, iar ei încetează să creadă și să participe la adunări, nu le-ar face rău asta? Ar fi atât de păcat! Nu ar prefera Dumnezeu să-i mântuiască pe toți oameni, decât să vadă o singură persoană dusă la pierzanie? Chiar și o singură oaie pierdută trebuie salvată – după tot efortul depus pentru salvarea unei oi pierdute, ar mai putea îngădui să se piardă din nou?” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu.) De ce nu sunt corecte? (Fiindcă astfel de oameni nu cred sincer în Dumnezeu; ei cred în Dumnezeu doar cu speranța de a câștiga binecuvântări, iar credința lor este amestecată cu impurități.) Cine nu are unele impurități amestecate cu a lor credință în Dumnezeu? Oare tu nu ai? Este acesta un motiv valabil? Gândiți-vă la afirmația unor asemenea oameni: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu.” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Există vreo diferență între acest lucru și blasfemia non-credincioșilor, a diavolilor și a Satanei? (Nu.) Care este implicația acestei afirmații? „Nu mai am credință în dumnezeu. În trecut, am crezut cu toată inima în dumnezeu și l-am urmat, dar el nu m-a binecuvântat. În schimb, a rânduit medii ca acesta, pentru a-mi îngreuna situația și a mă face să mă poticnesc. Ceea ce dumnezeu spune nu se potrivește deloc cu ceea ce face, așa că nu mai îndrăznesc să cred în dumnezeu! Am fost atât de nesăbuit înainte! M-am lepădat de mine, m-am consumat și am îndurat atât de multe greutăți pentru dumnezeu, dar nu am văzut nicio protecție din partea lui când am fost arestat și persecutat de marele balaur roșu. Nici afacerea familiei mele nu a mers atât de bine ca a altora, nu am câștigat la fel de mulți bani ca alții, iar părinții mei au rămas bolnavi. Nu am câștigat nimic din faptul că am crezut în dumnezeu atât de mulți ani. Nu a spus el că îi va binecuvânta din belșug pe oameni? Ce binecuvântări am primit de la dumnezeu? Cuvintele lui nu s-au adeverit deloc, așa că nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” Afirmația: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” este foarte cuprinzătoare. E plină de plângeri, nemulțumire și înțelegeri greșite față de Dumnezeu. Pe scurt, după ce îndură greutăți și se consumă cu o mentalitate plină de dorințe deșarte, Dumnezeu nu le-a oferit binecuvântări conform cererilor lor, nici nu i-a remunerat sau răsplătit conform noțiunilor și închipuirilor lor, așa că devin nemulțumiți și plini de resentimente față de Dumnezeu și, în aceste împrejurări, au spus această propoziție. Această propoziție nu a apărut din senin; pe când au spus-o, ei afișaseră deja multe comportamente și manifestări și fuseseră dezvăluiți. Care este problema cu relația unor asemenea oameni cu Dumnezeu? Care este cea mai mare problemă în relația lor cu Dumnezeu? Este aceea că nu s-au privit niciodată ca pe niște ființe create și nu L-au privit niciodată pe Dumnezeu ca pe Creatorul la care să se închine de la bun început. De la începutul credinței lor în Dumnezeu, ei L-au tratat ca pe un sac de bani, o comoară găsită; L-au privit ca pe un Bodhisattva care să-i izbăvească de suferință și dezastru și s-au privit pe ei înșiși ca pe niște adepți ai acestui Bodhisattva, ai acestui idol. Au crezut că a crede în Dumnezeu seamănă cu credința în Buddha, unde ar putea obține ceea ce vor doar hrănindu-se cu mâncare vegetariană, recitând scripturi, arzând tămâie și îngenunchind frecvent. Astfel, toate poveștile apărute după ce au crezut în Dumnezeu s-au întâmplat în sfera noțiunilor și închipuirilor lor. Nu au afișat niciuna dintre manifestările unei ființe create care acceptă adevărul de la Creator, nici nu au arătat nicio supunere pe care o ființă creată ar trebui să o aibă față de Creator; au existat doar pretenții continue, calcule continue și cerințe neîncetate. Toate acestea au dus în cele din urmă la ruperea relației lor cu Dumnezeu. Acest fel de relație este tranzacțională și nu poate fi niciodată de neclintit; este doar o chestiune de timp până când acești oameni sunt dezvăluiți. Chiar dacă participă la viața bisericească, chiar dacă nu răspândesc noțiuni și ocazional au părtășie despre modul în care Dumnezeu i-a binecuvântat, de ce anume s-au bucurat și așa mai departe, cea mai mare parte a spuselor lor implică harul, bucuria şi beneficiile trupești pe care le-au primit de la Dumnezeu. Aceste discuții nu au absolut nicio legătură cu adevărul și cu supunerea față de Dumnezeu și sunt total lipsite de adevărul-realitate. Când împrejurările sunt favorabile, ei manifestă credință în Dumnezeu și frică față de El, precum și îngăduință și răbdare față de alți oameni, toate cu scopul de a atinge un obiectiv: să câștige toate binecuvântările lui Dumnezeu. Noțiunile lor sunt dezvăluite când Dumnezeu le ia harul, beneficiile și avantajele materiale de care s-au bucurat. Motivați de interese personale și dând prioritate câștigului personal, acești oameni își ies din fire odată ce nu primesc ceea ce își doresc; încep să răspândească noțiuni pentru a-și vărsa nemulțumirea față de Dumnezeu, în vreme ce încearcă totodată să atragă mai mulți oameni care să simpatizeze cu ei și să le accepte noțiunile despre Dumnezeu. Oare asemenea oameni ar trebui să fie opriți și restricționați? (Da.) Subiectele, gândurile și punctele de vedere despre care au părtășie nu reflectă o înțelegere pură a adevărului, nici nu îi ajută pe oameni să se supună lui Dumnezeu și să aibă credință autentică în El. În schimb, îi determină să se îndepărteze de Dumnezeu, provoacă înțelegeri greșite, pavăză și chiar respingere față de Dumnezeu și îi fac pe cei care ascultă noțiunile răspândite de acești oameni să se avertizeze în tăcere: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu”, exact ca ei. Aceasta este tulburarea pe care le-o provoacă altora noțiunile răspândite de asemenea oameni.

2. A răspândi noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu

Acești oameni care răspândesc noțiuni folosesc propriile lor noțiuni pentru a evalua cuvintele lui Dumnezeu, pentru a evalua lucrarea lui Dumnezeu și, de asemenea, esența și firea lui Dumnezeu. Ei cred în Dumnezeu în cadrul noțiunilor lor, Îl văd pe Dumnezeu în cadrul noțiunilor lor, observă și scrutează în cadrul noțiunilor lor fiecare cuvânt pe care îl spune Dumnezeu, fiecare lucrare pe care o face Dumnezeu și fiecare mediu pe care îl rânduiește Dumnezeu. Când ceea ce face Dumnezeu se aliniază la noțiunilor lor, ei Îl laudă cu voce tare, spunând că El este drept, credincios și sfânt. Când ceea ce face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, iar interesele lor suferă pierderi grave și ei îndură multă durere, atunci declară că neagă cuvintele pe care le spune Dumnezeu și lucrarea pe care o face; ba chiar răspândesc noțiuni pentru a incita mai mulți oameni să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să se păzească de El, spunând: „Nu credeți atât de ușor cuvintele lui dumnezeu și nici nu practicați cuvintele lui cu ușurință; altfel, dacă se profită de voi și suferiți pierderi, nimeni nu își va asuma răspunderea pentru asta” și așa mai departe. De exemplu, Dumnezeu spune: „Pe cei care se consumă pentru Mine cu sinceritate îi voi binecuvânta, cu siguranță, din belșug” – nu sunt aceste cuvinte adevărul? Aceste cuvinte sunt sută la sută adevărul. Ele nu conțin nicio impetuozitate sau înșelătorie. Nu sunt minciuni sau idei mărețe, cu atât mai puțin vreun fel de teorie spirituală – ele sunt adevărul. Care este esența acestor cuvinte ale adevărului? Esența lor este că trebuie să fii sincer când te consumi pentru Dumnezeu. Ce înseamnă „sincer”? Dispus și fără impurități; să nu fii motivat de bani sau faimă și, categoric, să nu fii mânat de propriile intenții, dorințe și obiective. Te consumi nu pentru că ești forțat sau pentru că ești îndemnat, convins sau tras de mânecă, ci mai degrabă pentru că vine din interiorul tău, în mod spontan; acest lucru izvorăște din conștiință și rațiune. Asta înseamnă să fii sincer. În ceea ce privește disponibilitatea de a te consuma pentru Dumnezeu, asta înseamnă să fii sincer. Atunci, cum se manifestă, în termeni practici, faptul de a fi sincer când te consumi pentru Dumnezeu? Nu te implici în falsități sau înșelătorie, nu apelezi la șiretlicuri pentru a te feri de lucru și nu faci lucrurile superficial; te dedici din toată inima și cu toată mintea, făcând tot ce poți și așa mai departe – sunt prea multe detalii de menționat aici! Pe scurt, a fi sincer include adevărurile-principii. Există un standard și un principiu în spatele cerințelor lui Dumnezeu pentru om. Unii oameni spun: „Dacă îmi voi oferi sinceritatea și toate economiile modeste în timp ce cred în dumnezeu, voi câștiga mai mult? Dacă pot să câștig mai mult, atunci merită să ofer totul!” După ce oferă, ei văd că Dumnezeu nu i-a binecuvântat și chibzuiesc la asta, spunându-și: „Poate că nu am oferit destul, așa că voi oferi mai mult. Voi ieși să predic evanghelia.” Când întâlnesc dificultăți în timp ce predică Evanghelia, se roagă. Uneori, când sar peste mese și nu dorm bine, vor continua să se roage. Se gândesc: „Dumnezeu a spus că aceia care se consumă pentru Dumnezeu cu sinceritate vor fi binecuvântați, cu siguranță, din belșug. Poate că sinceritatea mea încă nu este suficientă, așa că mă voi ruga mai mult.” Prin rugăciune, ei dobândesc credință și nu îi deranjează să îndure câteva greutăți. Chiar încep să vadă unele rezultate în urma predicării Evangheliei și se gândesc: „Acum am o oarecare sinceritate. Voi merge repede acasă să văd dacă viața familiei mele s-a îmbunătățit, dacă boala copilului meu s-a ameliorat și dacă afacerea familiei merge fără probleme – dacă există binecuvântări de la dumnezeu.” Înseamnă asta a se consuma cu sinceritate pentru Dumnezeu? (Nu.) Ce este asta? (O tranzacție.) Asta înseamnă să faci un târg cu Dumnezeu. Își folosesc propriile metode și ceea ce consideră ei că este „sinceritatea” pe baza noțiunilor lor pentru a face ceea ce vor și a obține ceea ce își doresc din asta. Folosesc încontinuu „sinceritatea” pe care o înțeleg ei pentru a verifica aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, examinând constant ceea ce Dumnezeu intenționează să facă exact, ce a făcut şi ce nu a făcut şi speculând constant dacă Dumnezeu îi va binecuvânta sau nu şi dacă intenționează să-i binecuvânteze din belșug. Ei calculează încontinuu ce au oferit și cât de mult ar trebui să câștige, dacă Dumnezeu le-a dat asta și dacă ale Sale cuvinte au fost împlinite. Caută încontinuu fapte cu care să poată testa afirmația lui Dumnezeu. În timp ce se consumă pentru Dumnezeu, vor întotdeauna să verifice dacă sunt adevărate cuvintele Sale. Scopul lor este să vadă dacă a se consuma pentru Dumnezeu le poate aduce binecuvântările Lui. Îl testează constant pe Dumnezeu, vrând mereu să vadă binecuvântările Sale asupra lor, ca să-I poată confirma cuvintele. Când află că ale lui Dumnezeu cuvinte nu sunt pe atât de ușor de îndeplinit precum și-au imaginat și că este greu să confirme veridicitatea acestora, noțiunile lor despre Dumnezeu devin și mai grave. În același timp, încep să creadă cu fermitate că fiecare cuvânt pe care îl spune Dumnezeu nu este neapărat adevărul. Având acest lucru ascuns în inimile lor, încep să se îndoiască și să-L conteste pe Dumnezeu, deseori începând să aibă noțiuni despre El. Din când în când, acești oameni ale căror inimi sunt pline de noțiuni își dezvăluie câteva dintre noțiunile despre Dumnezeu în timp ce trăiesc viața bisericească și interacționează cu frații și surorile. Încep să aibă noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, își folosesc noțiunile pentru a evalua lucrarea lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază în mod constant la noțiunile lor și este pe deplin contrară așteptărilor lor, ei răspândesc noțiuni pentru a-și vărsa nemulțumirea față de Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu spune că lucrarea Sa se apropie de sfârșit și oamenii ar trebui să se lepede de toate pentru a-L urma și a se consuma pentru El, pentru a coopera cu lucrarea lui Dumnezeu și a nu mai urmări perspective lumești, un cămin armonios și alte astfel de lucruri. După ce Dumnezeu spune aceste cuvinte, El continuă să facă multă lucrare. Trec trei, cinci, șapte sau opt ani și unii oameni văd că lucrarea lui Dumnezeu încă înaintează în mod constant, fără niciun semn că lucrarea Lui se termină sau că marile catastrofe sunt iminente și toți credincioșii s-au refugiat. Cei care își folosesc noțiunile pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu abia așteaptă ca aceasta să se termine repede, astfel încât credincioșii să poată avea parte de binecuvântările Lui minunate. Însă Dumnezeu nu acționează în acest mod; El nu realizează acest lucru conform noțiunilor și închipuirilor umane. Cei care abia așteaptă devin neliniștiți și încep să aibă îndoieli, spunând: „Oare lucrarea lui dumnezeu nu se apropie de final? Nu ar trebui să se termine în curând? Nu a spus dumnezeu că marile catastrofe sunt iminente? De ce casa lui dumnezeu încă face atât de multă lucrare? Când anume se va termina lucrarea lui dumnezeu? Când va fi gata?” Acei oameni nu sunt deloc interesați de adevăra sau de cerințele lui Dumnezeu. Nu au niciun interes să practice adevărul, să I se supună lui Dumnezeu sau să scape de influența Satanei pentru a obține mântuirea. Ei sunt interesați în exclusivitate și în mod special de lucruri cum ar fi când se va termina lucrarea lui Dumnezeu, dacă finalul lor va fi viața sau moartea, când pot să intre în Împărăție ca să se bucure de binecuvântări și cum vor arăta frumoasele priveliști ale Împărăției. Acestea sunt cele mai mari preocupări ale lor. Prin urmare, după ce îndură o perioadă de timp și văd că cerul și pământul rămân neschimbate și că țările din lume merg mai departe în mod normal, ei spun: „Când se vor adeveri aceste cuvinte ale lui dumnezeu? Aștept de mai mulți ani – de ce nu s-au adeverit încă? Chiar se pot adeveri cuvintele lui dumnezeu? Se ține dumnezeu de cuvânt sau nu?” Și, astfel, acești oameni își pierd răbdarea, devin neliniștiți și încep să-și dorească să caute oportunități de a se întoarce în lume să-și trăiască viețile.

Lucrarea lui Dumnezeu și adevărurile pe care le exprimă El depășesc întotdeauna închipuirile umane și sunt mereu dincolo de noțiunile umane. Indiferent cum încearcă oamenii, ei nu pot să le pătrundă sau să le evalueze. Ei nu știu exact care sunt metodele lucrării lui Dumnezeu sau ce obiective intenționează să atingă, așadar, în cele din urmă, unii oameni încep să se îndoiască: „Dumnezeu chiar există? Unde anume este dumnezeu? Dumnezeu continuă să exprime adevăruri, dar nu exprimă prea multe? Nu a spus dumnezeu că ne va aduce în împărăția lui? Când putem să intrăm în împărăția cerurilor? Cum de nu s-au adeverit aceste lucruri sau nu s-au împlinit? Exact câți ani va mai dura? Se spune mereu că ziua lui dumnezeu e aproape, dar acest «aproape» se menționează de mai mulți ani – de ce este atât de departe și pare fără sfârșit?” Nu numai că gândesc în acest mod, dar și răspândesc aceste îndoieli pretutindeni. Ce problemă indică asta? De ce, după ce ascultă atât de multe predici, tot nu înțeleg adevărul deloc? De ce folosesc mereu noțiuni și închipuiri umane pentru a delimita lucrarea lui Dumnezeu? De ce nu se pot uita la aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu? Pot să confirme existența lui Dumnezeu și să determine o cale de mântuire prin cuvintele lui Dumnezeu? Înțeleg ei că toate aceste cuvinte pe care le spune Dumnezeu și tot ceea ce face El este pentru a-i mântui pe oameni? Înțeleg că oamenii pot câștiga toate binecuvântările promise de Dumnezeu omenirii doar dobândind adevărul și obținând mântuirea? Din ceea ce spun și din noțiunile pe care le răspândesc, este evident că ei nu înțeleg în mod fundamental ce anume face Dumnezeu sau care anume este scopul faptului că Dumnezeu face toată această lucrare și rostește toate aceste cuvinte. Pur și simplu sunt neîncrezători! După ce au ascultat predici atât de mulți ani și s-au irosit în casa lui Dumnezeu atât de mulți ani, ce au câștigat? Nu au confirmat dacă Dumnezeu există, nu au un răspuns categoric la acest lucru. Ce rol joacă în biserică? După ce muncesc o perioadă fără să câștige binecuvântări, ei răspândesc fără scrupule noțiuni pentru a-i induce în eroare și a-i tulbura pe ceilalți. Lucrurile pe care le spun cu nonșalanță sunt judecăți împotriva lui Dumnezeu și a lucrării Sale. Unii dintre ei zic: „Credeam că lucrarea lui dumnezeu se va termina între trei și cinci ani; nu mă așteptam să nu fie terminată nici acum că au trecut zece ani. Când va fi terminată această lucrare? Se scriu în mod constant articole de mărturie; se fac încontinuu videoclipuri cu interpretări de imnuri şi filme; evanghelia este predicată încontinuu – când se va termina?” Ba chiar îi întreabă pe alții: „Nu aveți aceeași părere? Ei bine, indiferent de părerea voastră, asta e părerea mea. Sunt o persoană onestă; spun orice gândesc, spre deosebire de unii oameni care nu spun ceea ce gândesc şi țin totul în ei.” Cât de „onești” sunt dacă îndrăznesc să spună ceva! Chiar mai rău, spun: „Dacă lucrarea lui dumnezeu nu se va termina curând, voi merge să-mi caut o slujbă, să fac niște bani și să-mi trăiesc viața. În toți acești ani de credință în dumnezeu, am ratat atât de multe mese bune, atât de multe locuri plăcute, atât de multe satisfacții materiale! Dacă nu aș fi crezut în dumnezeu, aș fi trăit într-o vilă, având o mașină și poate că aș fi și călătorit în toată lumea de mai multe ori în ultimii câțiva ani. Gândindu-mă în urmă, viața fără credința în dumnezeu a fost foarte bună; am fost destul de fericit. Deși a fost puțin goală, am putut să mă bucur de plăceri trupești, să mănânc și să beau bine și să fac orice am vrut, fără nicio restricție. În timpul acestor ani de credință în dumnezeu, am suferit atât de mult și am fost prea dur cu mine! Deși am câștigat un pic de adevăr și mă simt mai asigurat în inima mea, aceste adevăruri nu pot să înlocuiască acele plăceri trupești! În plus, lucrarea lui dumnezeu nu se termină niciodată, iar el nu se arată niciodată oamenilor, așa că nu sunt niciodată cu adevărat sigur. Se spune că înțelegerea și dobândirea adevărului aduc pace și bucurie, dar ce rost are să ai pace și bucurie? Tot nu am bucurie trupească!” Aceste gânduri le-au trecut prin minte de nenumărate ori și și le-au repetat de multe ori. Când cred că noțiunile lor sunt destul de justificate ca să rămână fermi și simt că e momentul potrivit și că sunt suficient de calificați ca să caute nod în papură lucrării lui Dumnezeu, nu se pot abține să nu răspândească remarcile și noțiunile menționate mai sus. Își răspândesc nemulțumirea față de Dumnezeu, noțiunile și înțelegerile lor greșite despre lucrarea lui Dumnezeu, încercând să inducă în eroare mai mulți oameni să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și lucrarea Sa. Desigur, mai există și unii cu motive ascunse care vor să-i împiedice pe mai mulți oameni să se consume pentru Dumnezeu, vrând ca aceștia să-și abandoneze îndatoririle curente și să-L respingă pe Dumnezeu; dacă ar fi să se destrame biserica, pentru ei ar fi cel mai bun lucru dintre toate. Care este obiectivul lor? „Dacă nu pot să câștig binecuvântări, niciunul dintre voi nu ar trebui să spere la asta. Vă voi băga pe toți în încurcătură, astfel încât niciunul dintre voi să nu poată spera să dobândească adevărul sau binecuvântările promise de dumnezeu!” Nevăzând nicio speranță de a câștiga binecuvântări, își pierd răbdarea de a mai aștepta. Ei înșiși nu câștigă binecuvântări și vor ca nici alții să nu le câștige. Prin urmare, atunci când răspândesc noțiuni, într-un fel, ei își varsă nemulțumirea, plângându-se că nimic din lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile și închipuirile umane și că metoda de lucru a lui Dumnezeu nu ține cont de sentimentele oamenilor. În același timp, ei vor să inducă în eroare și să atragă mai mulți oameni care să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să se plângă de El, începând să aibă noțiuni despre Dumnezeu și să-și piardă credința. Vor ca mai mulți oameni să-L abandoneze pe Dumnezeu din cauza înțelegerilor lor greșite și a noțiunilor lor despre El, la fel cum au făcut și ei.

B. Cum să-I tratăm pe oamenii care răspândesc noțiuni

Ce consecințe rezultă când o persoană din biserică răspândește noțiuni și nemulțumire față de Dumnezeu? Afectează asta în mod direct rezultatele vieții bisericești? Tulbură viața bisericească normală și lucrarea bisericii? (Da.) Acest lucru are impact asupra credinței oamenilor în Dumnezeu și le afectează abilitatea de a-și îndeplini îndatoririle în mod normal. Prin urmare, cei care răspândesc noțiuni trebuie să fie restricționați. Chiar dacă menționează asemenea lucruri doar ocazional, ei trebuie să fie restricționați și discernuți; vedeți ce fel de umanitate au, dacă atunci când răspândesc noțiuni o fac din cauza negativității și slăbiciunii temporare sau dacă este din cauza unei probleme cu natura-esență pe care o au – dacă nu urmăresc adevărul în mod consecvent și răspândesc intenționat noțiuni pentru a induce în eroare mai mulți oameni, pentru a tulbura viața bisericească și a-i dăuna. Dacă sunt doar negativitate și slăbiciune ocazionale, este suficient să-i sprijiniți și să-i ajutați prin părtășie despre adevăr. Dacă nu țin seama de sfaturi și continuă să răspândească noțiuni și să tulbure viața bisericească – chiar făcându-i pe alții să devină negativi și slabi, afectându-le abilitatea de a-și îndeplini îndatoririle în mod normal – atunci asta înseamnă că sunt slujitori ai Satanei și ar trebui să fie îndepărtați conform principiilor. De ce să nu li se mai dea o șansă? Credeți că asemenea oameni sunt neîncrezători? (Da.) Indiferent cum este umanitatea lor, asemenea oameni sunt neîncrezători. Neîncrezătorii sunt ca neghina din grâu – ar trebui să fie îndepărtați. Dacă afișează doar câteva manifestări ale neîncrezătorilor și nu au provocat tulburări în viața bisericească și încă pot să slujească în calitate de prieteni ai bisericii și să presteze servicii, atunci pot fi lăsați în pace. Dar cei care răspândesc noțiuni în mod constant exprimă mereu punctele de vedere și remarcile neîncrezătorilor. Ei nu spun lucrurile întâmplător; scopul lor este să incite, să inducă în eroare și să atragă mai mulți oameni care să se îndepărteze de Dumnezeu. Intenția lor este: „Dacă nu voi putea să câștig binecuvântări, nu voi mai crede. Niciunul dintre voi nu ar trebui să spere să câștige binecuvântări și nu ar trebui să credeți nici voi! Dacă voi continuați să credeți, cum va fi dacă persistați și în cele din urmă câștigați binecuvântări într-o zi – nu mă va pune asta într-o poziție dificilă? Cum m-aș putea simți atunci echilibrat în sinea mea? Asta nu e bine. Ca să evit regretele pe viitor, vă voi tulbura și vă voi zdruncina credința, vă voi face să vă îndepărtați de dumnezeu, să-l trădați și să părăsiți biserica împreună cu mine – așa ar fi cel mai bine.” Acesta este scopul lor. Nu ar trebui să fie îndepărtați asemenea neîncrezători? (Ba da.) Ar trebui să fie îndepărtați. Dacă unii neîncrezători vor înceta să creadă, biserica, pur și simplu, le va lua înapoi cărțile cuvintelor lui Dumnezeu și îi va expedia. Există și alți neîncrezători care au unele sentimente pozitive pentru credința în Dumnezeu și față de credincioși. Aceștia nu joacă un rol pozitiv, afirmativ în biserică; ei doar ajută ocazional în calitate de prieteni ai bisericii. Chiar dacă nu urmăresc adevărul sau nu au părtășie despre adevăr, asemenea oameni nu răspândesc noțiuni sau nu tulbură viața bisericească. Atât timp cât pot să presteze câteva servicii, ar trebui să li se permită să rămână în biserică și nu este nevoie să fie îndepărtați. Totuși, nu ar trebui să li se arate nicio milă acelor neîncrezători care răspândesc noțiuni în mod constant. Ei își răspândesc noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu, tulburând viața bisericească și provocând perturbări lucrării bisericii. Acești neîncrezători sunt slujitori ai Satanei. Ei au noțiuni; totodată, nu numai că nu caută adevărul ca să le înlăture, ci își și răspândesc noțiunile pentru a-i induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu. Îl trădează pe Dumnezeu și vor să-i distrugă și pe alții împreună cu ei. Aceștia tulbură lucrarea bisericii cu aceste tipuri de intenții. Poate Dumnezeu să îi ierte? Nu, nu trebuie să fie cruțați. Nu se pune problema să trebuiască să fie restricționați sau izolați; trebuie să fie înlăturați și expediați pentru totdeauna, fără să li se arate niciun pic de îngăduință!

În biserică, unii oameni nu urmăresc niciodată adevărul și nu înțeleg niciodată cum lucrează Dumnezeu ca să-i mântuiască pe oameni. După ce experimentează anumite lucruri, încep să aibă înțelegeri greșite, împotriviri și plângeri față de Dumnezeu; unele dintre lucrurile pe cale le spun și le fac sunt pentru a răspândi noțiuni. Noțiunile pe are le răspândesc nu sunt doar abateri legate de înțelegerea cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Unele sunt mai grave, negând în mod direct faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu – Îl judecă și Îl condamnă cu desăvârșire pe Dumnezeu. Iar alte noțiuni pe care le răspândesc chiar Îl atacă și Îl hulesc fățiș pe Dumnezeu. Ei nu își disecă sau nu încearcă să-și cunoască propria corupție și răzvrătire cu o inimă supusă, din perspectiva unei ființe create sau a unui adept al lui Dumnezeu, nici nu acceptă adevărul și nu au părtășie despre înțelegerea lor față de lucrarea lui Dumnezeu și intențiile Sale. Noțiunile pe care le exprimă sunt exact opuse acestor înțelegeri pozitive. Când ceilalți le aud noțiunile, ei nu dobândesc înțelegere față de Dumnezeu, nici nu ajung să aibă credință autentică și, desigur, nu crește nici credința lor în Dumnezeu. În schimb, credința lor în Dumnezeu devine nedeslușită, diminuată sau chiar se pierde de tot. În același timp, viziunea lucrării lui Dumnezeu devine neclară pentru ei. Cu cât oamenii ascultă mai mult noțiunile pe care le răspândesc aceștia, cu atât mai confuze devin inimile lor, chiar până în punctul în care nu le este clar de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu și încep să se îndoiască de existența Lui. Dacă sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu, dacă acestea și lucrarea lui Dumnezeu îi pot purifica și mântui pe oameni și alte lucruri asemănătoare – toate acestea devin neclare și îndoielnice pentru ei. Când aud noțiunile și înțelegerile greșite răspândite de asemenea indivizi, oamenii încep să se îndoiască și să se păzească de Dumnezeu; încep să-L delimiteze în inimile lor, să aibă înțelegeri greșite și plângeri față de Dumnezeu și chiar se îndepărtează de El în sinea lor. Acest lucru este foarte problematic. Odată ce au aceste gânduri, păreri, planuri și calcule negative, adverse, devine clar că informațiile și remarcile pe care le-au acceptat nu sunt în conformitate cu nevoile umanității normale, cu atât mai puțin cu adevărul – este sută la sută sigur că acestea provin de la Satana. Indiferent de motivele sau intențiile celor care răspândesc noțiuni, fie că răspândesc sofisme și zvonuri nefondate intenționat sau neintenționat, atât timp cât au un impact dăunător în biserică, ar trebui să fie restricționați. Desigur, dacă asemenea oameni sunt descoperiți și discernuți în afara vieții bisericești, și ei ar trebui să fie opriți și restricționați cu promptitudine. Este și mai bine dacă cineva care înțelege adevărul poate folosi cuvintele lui Dumnezeu sau propria înțelegere pentru a-i combate și a-i expune pe cei care răspândesc asemenea lucruri, ajutându-i pe frați și surori să-i discearnă. Asta înseamnă a lupta împotriva Satanei. Dacă îți lipsește statura, ar trebui să înveți să discerni și să stai departe de ei. Dacă ai statură, ar trebui să-i expui. Îndrăzniți să faceți asta? Știți cum să faceți asta? Acest lucru dezvăluie mai ales dacă o persoană deține adevărul-realitate. Când aud noțiunile și înțelegerile greșite pe care le răspândesc asemenea oameni despre Dumnezeu, unii credincioși noi sunt șocați și spun: „Cum poate să vorbească așa cineva care crede în Dumnezeu?” Dacă oamenii care nu au o bază aud aceste noțiuni și sofisme, vor fi ei negativi și slabi? Vor accepta aceste sofisme? Vor fi induși în eroare și vor părăsi biserica? Toate acestea sunt posibile. Când cineva care răspândește noțiuni spune: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu”, indiferent de tipul de stare în care se află când spune asta, acest lucru arată că şi-a pierdut cu totul credința în Dumnezeu și că este un neîncrezător. Indiferent de scopul cu care răspândește asemenea cuvinte, poți să dobândești vreo edificare când le auzi? (Nu.) Când ești slab și auzi aceste cuvinte, s-ar putea să simți: „Această persoană îmi împărtășește durerea; când vorbește despre noțiunile sale, parcă dă glas gândurilor mele cele mai ascunse.” Totuși, dacă o persoană cu credință aude aceste cuvinte, ea ar spune: „Este un lucru îngrozitor de răzvrătit! Cum pot fi rostite asemenea cuvinte? Nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Nu aș îndrăzni să spun asemenea lucruri, deoarece jignesc firea lui Dumnezeu!” Faptul că poate să răspândească aceste noțiuni arată că aceste idei s-au înfiripat cu mult timp în urmă și au prins deja rădăcini în inima sa. Dacă tocmai au început să se formeze asemenea idei și încă sunt în stadiul de înmugurire şi nu s-au transformat pe deplin în noțiuni, atât timp cât o persoană nu le exprimă prin cuvinte și nu i-a perturbat sau nu i-a indus în eroare pe ceilalți, acest lucru arată că are un pic de rațiune; își poate pune frâu gurii, evitând astfel consecința de a fi îndepărtată. Dar dacă vorbește și tulbură viața bisericească, atunci nu i se mai poate da dovadă de nicio curtoazie; ar trebui să fie expusă și îndepărtată. Oamenii care nu iubesc adevărul și sunt lipsiți de abilitatea de a-l înțelege sunt predispuși să-și însușească frecvent noțiuni. Totuși, cei care citesc des cuvintele lui Dumnezeu și au abilitatea de a înțelege vor căuta adevărul pentru a-și îndepărta noțiunile, chiar dacă acestea apar. Cei care răspândesc noțiuni frecvent sunt dezvăluiți și eliminați de lucrarea lui Dumnezeu; aceștia sunt oameni care nu iubesc deloc adevărul și care nu îl pot accepta, toți sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc. Nu există nicio îndoială în privința acestui lucru.

În viața bisericească din diverse țări și locuri, problema răspândirii noțiunilor există cu siguranță, fiindcă oamenii care nu iubesc adevărul sunt omniprezenți. Cei care nu urmăresc adevărul, cei care sunt scârbiți de el, cei care caută plăcerea trupească, precum și neîncrezătorii, oamenii răi și alții nutresc întotdeauna noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu și despre Dumnezeu întrupat, fiindcă nu urmăresc adevărul. Inimile lor sunt pline de noțiuni, de închipuiri despre Dumnezeu și de cerințe de la El și nu pot pricepe și înțelege în mod pur fiecare cuvânt pe care îl spune Dumnezeu; ei le înțeleg doar pe baza propriilor lor noțiuni, preferințe și chiar a câștigurilor și pierderilor lor personale. Inimile lor sunt pline de diverse noțiuni, închipuiri și cerințe iraționale de la Dumnezeu, alături de diverse înțelegeri greșite și judecăți față de Dumnezeu și așa mai departe. Prin urmare, acestor oameni le este firesc să răspândească noțiuni – nu este o noutate. Atât timp cât există astfel de oameni, răspândirea de noțiuni va avea loc din când în când și se poate întâmpla în orice moment. Când ceva ce spune sau face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile și dorințele lor și când le prejudiciază interesele, se înfurie și încep să vorbească pentru interesele lor proprii și să se confrunte cu Dumnezeu și lucrarea Sa. Acești oameni sunt mereu în opoziție cu adevărul și cu Dumnezeu, analizând şi scrutând cuvintele lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu. Scrutează și examinează încontinuu corectitudinea cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu și, de asemenea, vor să verifice dacă întruparea lui Dumnezeu se aliniază la identitatea și statutul lui Dumnezeu. În timpul procesului lor de verificare, li se pare foarte dificil să obțină răspunsuri precise; în ochii lor, este foarte dificil chiar şi să fie îndeplinite cuvintele lui Dumnezeu și să se adeverească. Prin urmare, au multe de spus când răspândesc noțiuni. Își răspândesc noțiunile indiferent de timp, loc sau context. Oricând sunt nemulțumiți de Dumnezeu în orice fel, ei evaluează lucrurile folosindu-și noțiunile. Dacă lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, ei își exprimă rapid noțiunile. Caracterizăm acest tip de exprimare drept răspândire. De ce se numește „răspândire”? Fiindcă lucrurile pe care le exprimă nu au un efect pozitiv asupra aleșilor lui Dumnezeu, a vieții bisericești sau a lucrării casei lui Dumnezeu. În schimb doar provoacă tulburări, perturbări şi daune. Prin urmare este corect să ne referim la rostirea unor asemenea remarci numind-o „răspândire”.

După ce dobândești un discernământ de bază despre problema răspândirii noțiunilor, ar trebui să diseci și să discerni pe baza adevărului diversele noțiuni și remarci eronate ale oamenilor şi apoi să te ocupi de ele şi să le îndepărtezi conform reglementărilor casei lui Dumnezeu. Desigur, conducătorii și lucrătorii au o responsabilitate de la care nu se pot sustrage de a rezolva asemenea probleme. În același timp, după ce ascultă această părtășie, toți aleșii lui Dumnezeu au, de asemenea, obligația și responsabilitatea de a-i expune și a-i diseca pe oamenii care răspândesc noțiuni și cuvintele și comportamentele lor. Dacă nu ai curajul să-i oprești sau să-i restricționezi, poți să ai părtășie și să dezbați cu ei pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului pe care îl înțelegi. Care este scopul unei asemenea dezbateri? Este acela de a le permite celor cu statură mică și lipsiți de înțelegerea adevărului să își dea seama după ce ascultă dezbaterea ale cui cuvinte sunt în conformitate cu adevărul, în loc să fie induși în eroare în mod confuz de către noțiunile și sofismele răspândite de unii oameni. Acest lucru este benefic pentru aleșii lui Dumnezeu și pentru viața bisericească. Când se descoperă că o persoană rostește cuvinte care nu sunt în conformitate cu adevărul – indiferent dacă sunt noțiuni umane sau sofisme – ar trebui să existe o dezbatere. Asemenea dezbateri îi edifică pe oameni. Cel puțin, după ce ascultă aceste dezbateri, cei care privesc pot să vadă clar că sunt într-adevăr noțiuni cuvintele celor care răspândesc noțiuni și pot să înțeleagă care aspecte ale acestor noțiuni nu se aliniază la adevăr, care este esența noțiunilor, de ce nu se conformează adevărului, de ce sunt caracterizate drept noțiuni, de ce ar trebui restricționați oamenii care le răspândesc și așa mai departe – sunt capabili să aibă o perspectivă corectă asupra acestor chestiuni, mai degrabă decât să fie induși în eroare și jucați pe degete într-o manieră confuză. Deși noțiunile răspândite de oameni pot să provoace o oarecare tulburare și să facă rău intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu și vieții bisericești, chiar nu este un lucru rău pentru oameni să experimenteze aceste lucruri. Cel puțin, le permite să-și sporească discernământul, să vadă adevărata față a celor care răspândesc noțiuni, să vadă ce firi dezvăluie când răspândesc noțiuni și să vadă diferența dintre noțiunile pe care le răspândesc și adevăr. Pe de o parte, oamenii vor fi capabili să discearnă aceste remarci și să fie imuni la ele. Pe de altă parte, vor avea și un oarecare discernământ despre asemenea oameni și vor ști ce fel de cuvinte sunt rostite de neîncrezători, de cei care nu dețin deloc adevărul, care nutresc deseori noțiuni despre Dumnezeu și știu că nu este autentică credința lor – cel puțin, oamenii pot să dobândească acest tip de discernământ. Desigur, dacă nu ai întâmpinat încă aceste probleme, nu te ruga, spunând: „O, Dumnezeule, Te rog, rânduiește-mi un mediu ca să pot vedea ce înseamnă «noțiunile pe care le răspândesc oamenii».” A fi martor la răspândirea de noțiuni nu este un joc și te poate face ușor să fii indus în eroare. Și atunci când chiar se întâmplă aceste lucruri, ar trebui să te ocupi de ele în mod corect. Nu le permite să-ți scape sau nu le evita; fă-le față în mod corect și abordează fiecare mediu pe care ți l-a rânduit Dumnezeu cu o atitudine serioasă și riguroasă. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană care urmărește adevărul cu scopul de a obține adevărul. Când întâlnești pe cineva care răspândește noțiuni, ar trebui să înveți să te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Te rog, fii cu mine, luminează-mă, îndrumă-mă, ca să pot discerne aceste cuvinte și acest tip de persoană și permite-mi, de asemenea, să recunosc dacă am în mine vreuna dintre noțiunile acestor oameni.” Apoi, după ce te rogi, du-te și experimentează acest lucru. Desigur, acesta va fi și momentul când vei fi testat în ceea ce privește cât înțelegi realmente din adevăr și cât de mare este statura ta. Când cineva răspândește noțiuni, dacă îl auzi și nu ai nicio reacție sau niciun gând lăuntric şi ești, în schimb, doar ca un radio – acceptând orice noțiune exprimă și răspândește, fără nicio împotrivire sau abilitate de a-l respinge, ba chiar mai mult, fără nicio abilitate de a-l discerne – nu este un lucru problematic? Când aud pe cineva exprimând noțiuni, unii oameni simt în inimile lor că este greșit ceea ce se spune și vor să aibă părtășie și să dezbată cu acea persoană, dar nu știu cum să se exprime adecvat sau cum ar trebui să o expună sau să o disece pe acea persoană. De asemenea, se tem că se vor roși la față dacă nu vor reuși să argumenteze cu eficiență și că, apoi, când vor fi în cele din urmă înfrânți, își vor pierde reputația și vor rămâne blocați într-o situație stânjenitoare. Totuși, nu sunt nici dispuși să renunțe fără să dezbată, gândindu-se: „Am ascultat multe predici și înțeleg destul de mult, așadar, de ce nu-mi găsesc cuvintele ca să-i combat? Nu am noțiuni despre Dumnezeu și am credință adevărată în El, așadar, de ce nu pot să explic lucrurile clar, acum când e momentul să le combat sofismele?” Privesc cum persoana care răspândește noțiuni vorbește tot mai mult, folosind cuvinte din ce în ce mai îngrozitoare și mai detestabile, dar pur și simplu nu o pot combate sau nu o pot diseca și sunt incapabili să ia atitudine și să o expună, cu atât mai puțin să o oprească, lucru care îi face să se simtă extrem de anxioși și și neliniștiți în sinea lor. Doar în acest moment își dau seama că statura lor este prea mică și văd că înțelegerea pe care o au față de adevăr nu a devenit încă un punct de vedere complet și corect, că este alcătuită doar din câteva fraze fragmentate, din crâmpeie de lumină și idei împrăștiate şi, în niciun caz, din cunoaștere autentică a adevărului. Știu foarte bine că această persoană răspândește noțiuni, că îi induce în eroare pe oameni şi că este neîncrezătoare și vor să îi expună și să îi combată părerile, doar că le lipsește limbajul potrivit și elocvent pentru a face acest lucru. Reușesc doar să spună: „Tot ceea ce face Dumnezeu este bun; trebui să accepți acest lucru. Dumnezeu este sfânt și perfect; nu este deloc cum spui tu. Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, iar oamenii sunt ființe create. Ar trebui să se supună lui Dumnezeu. Oamenii nu au de pierdut dacă se supun lui Dumnezeu.” Pot să dea glas numai acestor teorii superficiale care nu abordează deloc punctele vitale. După ce experimentează acest eveniment special, își dau seama că statura lor este prea mică și se gândesc: „De ce sunt atât de incapabil? De obicei, pot să vorbesc la nesfârșit despre doctrine mărețe, fiind foarte elocvent; pot să vorbesc la o adunare timp de o oră fără nicio problemă și să scriu între trei și cinci pagini de notițe despre predică fără să clipesc din ochi, simțindu-mă foarte încrezător în privința asta. Dar când mă confrunt cu cineva care răspândește noțiuni în acest mod, judecându-L și hulindu-L astfel pe Dumnezeu, de ce nu am nicio vigilență, niciun răspuns? De ce nu pot să ofer o expunere și o combatere elocventă?” Ce descoperă ei din asta? Oare nu își dau seama că nu înțeleg adevărul? Este această conștientizare un lucru bun sau un lucru rău? (Este un lucru bun.) În cele din urmă, își descoperă statura reală. Dacă nu ar fi întâlnit o persoană care răspândește noțiuni, ar fi putut continua să creadă că au statură, că înțeleg adevărul, că au discernământ, că pot desluși toate lucrurile, că pot predica doctrine spirituale și că pot avea puțin părtășie despre fiecare adevăr cu multă familiaritate. Totuși, când se confruntă cu o persoană care răspândește noțiuni, deși știu că e greșit, se trezesc neputincioși, incapabili să facă ceva, și sfârșesc înfrânți. Este stânjenitor acest lucru? Este o chestiune glorioasă? (Nu.) Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Dacă nu îți găsești cuvintele potrivite pentru a te certa cu ei și vrei, de asemenea, să eviți stânjeneala și să rămâi ferm în mărturia ta, pentru a-l rușina și a-l învinge complet pe Satana, ce ar trebui să faci? Vă voi spune o metodă eficientă: dacă îi vezi răspândind noțiuni la nesfârșit și majoritatea oamenilor sunt lipsiți de discernământ și sunt influențați de ei, dar nu poți să îi contrazici, atunci e timpul să nu te mai porți cu mănuși; dă cu pumnul în masă și spune: „Taci! Despre ce vorbești? Poate că nu sunt capabil să te contrazic, dar știu că ești un neîncrezător! Uită-te la ce spui; există vreun singur cuvânt care se aliniază la adevăr? Te-ai bucurat de harul lui Dumnezeu atât de mulți ani – ai rostit vreun cuvânt de laudă sau de mărturie pentru El? Ai doleanțe față de Dumnezeu; dacă ești în stare, du-te imediat în al treilea Cer și vorbește direct cu Dumnezeu. Nu mai provoca tulburări aici. Îți cer acum, în mod oficial, să dispari!” Ați îndrăzni să spuneți asta? Înseamnă acest lucru să fii impetuos? (Nu, nu înseamnă.) Așa emiteți o declarație pentru Satana. Doar faceți asta. Spuneți-le: „Dispari, neîncrezătorule! Te-ai bucurat degeaba de atât de mult har al lui Dumnezeu, mizerabil lipsit de conștiință; nu ești vrednic să fii om!” Doar un cuvânt: „Dispari!” Cum sună asta? E elocvent, dar nu poate fi folosit în mod nechibzuit. Nu ar trebui să le spuneți asta fraților și surorilor noi în credință, care nu înţeleg încă adevărul, însă neîncrezătorilor şi slujitorilor Satanei le puteți da fără milă astfel de ordine: „Aceasta este casa lui Dumnezeu, casa adevăraților frați și surori, casa celor care Îl urmează pe Dumnezeu. Nu este casa diavolilor și a satanelor. Aici nu e nevoie de diavoli și de satane. Ești un diavol și o satană, așa că dispari!” Este un lucru potrivit? (Da.) Nu este cea mai bună metodă; vă învăț asta doar pentru că statura voastră este prea mică, pentru că nu aveți destulă statură ca să vă luptați cu Satana. De fapt, nu este ideală. Metoda ideală este aceasta – dacă înțelegeți multe adevăruri și aveți credință autentică în Dumnezeu și cunoaștere autentică față de El – sunteți capabili să îi combateți şi îi combateți atât de temeinic, încât sunt complet rușinați, astfel încât în cele din urmă le spun tuturor: „Nu-mi pot păstra credința; mi-e prea rușine să mai dau ochii cu voi. Sunt un diavol şi o satană; voi părăsi singur biserica.” De vreme ce acum nu aveți această abilitate, ar trebui să îi tratați pe cei care răspândesc frecvent noțiuni conform metodei pe care v-am învățat-o.

Știți cum să vă ocupați de cei care răspândesc frecvent noțiuni în biserică? Îi puteți discerne acum pe cei care răspândesc noțiuni pentru a-i induce în eroare pe oameni? (Da.) Care sunt principalele tipuri de discursuri prin care se răspândesc noțiuni? Un tip vizează cuvintele lui Dumnezeu, un altul vizează lucrarea lui Dumnezeu și mai există altul care vizează firea și esența lui Dumnezeu. Aceste tipuri de discursuri variază de la minore – închipuiri și interpretări greșite ale lui Dumnezeu – la grave, precum judecarea, condamnarea și hulirea lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, mai există și remarcile negative și potrivnice ale oamenilor – exprimarea unor lucruri precum plângerile, sfidarea și nemulțumirea lor față de Dumnezeu. În concluzie, cuvintele care răspândesc noțiuni au toate natura de a-L sfida, judeca, condamna și huli pe Dumnezeu, iar consecințele pe care le au asupra oamenilor sunt să-i determine să fie suspicioși față de Dumnezeu și să se păzească de El, să Îl înțeleagă greșit și să se îndepărteze de El, ba chiar să Îl respingă. Acestea ar trebui să fie ușor de discernut.

C. Principiile și căile de înlăturare a noțiunilor

Mai sunt câteva lucruri legate de răspândirea noțiunilor despre care trebuie să avem părtășie. Unii oameni spun: „Trebuie să practicăm expunerea și disecare în timpul vieții bisericești când vine vorba de răspândirea noțiunilor și să o restricționăm. Totuși, pe parcursul credinței în Dumnezeu, suntem predispuși să dobândim diverse noțiuni; e un lucru pe care nu putem să-l controlăm. Așadar, când vine vorba de noțiuni, ce fel de cale de practică ar trebui să urmăm, astfel încât să putem practica în mod potrivit şi să nu provocăm tulburări şi perturbări în timpul vieții bisericești, să nu avem un efect dăunător asupra celorlalți sau să nu provocăm pierderi vieților altor oameni? Care este modul potrivit de a acționa?” Nu este un adevăr faptul că oamenii au noțiuni? Nu este un lucru ce nu poate fi evitat? (Ba da.) Unii oameni spun: „Numai cei care nu urmăresc adevărul vor dobândi noțiuni.” Este corectă această afirmație? Este doar parțial corectă. Și cei care urmăresc adevărul pot să dobândească ocazional noțiuni despre Dumnezeu atunci când se confruntă cu situații speciale, pentru că, înainte să înțeleagă adevărul și intențiile lui Dumnezeu și înainte să aibă cunoaștere față de Dumnezeu, oamenii vor dobândi unele noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu. Aceste noțiuni sunt câteva idei umane false care nu se conformează adevărului. Unele noțiuni pot să se conformeze moralității, filosofiei, culturii tradiționale, teoriilor etice și așa mai departe și, la prima vedere, aceste idei pot să pară corecte. Cu toate acestea, pur și simplu nu se conformează adevărului și sunt în contradicție cu el. Acesta este un fapt. Cum ar trebui oameni să facă față acestor noțiuni? Înainte să urmărească adevărul, oamenii au deja multe noțiuni în sinea lor; acestea sunt noțiuni inerente. În timpul procesului prin care oamenii urmăresc adevărul, vor apărea în ei destul de multe noțiuni noi, din cauza mediilor schimbătoare și a diverselor contexte; acestea sunt noțiuni dobândite. Ambele tipuri de noțiuni sunt lucruri cărora oamenii trebuie să le facă față în călătoria credinței lor în Dumnezeu. Așadar, există o soluție pentru înlăturarea noțiunilor? Există o cale de practică? Unii spun: „E ușor să ne ocupăm de asta. Putem să ne răzvrătim împotriva noțiunilor noastre inerente; nu trebuie să le acordăm nicio atenție. Suntem siguri că, în procesul de urmărire a adevărului, aceste noțiuni vor fi treptat înlăturate și eliminate, pe măsură ce înțelegem adevărul. În ceea ce privește noțiunile dobândite, ne bazăm pe Dumnezeu să le înlăture și nu suntem constrânși nici de acestea. Prin urmare, până în prezent, nu ne-am format în inimile noastre noțiuni care ar putea duce la împotrivire, condamnare sau blasfemie împotriva lui Dumnezeu.” Cum sunt această metodă de practică, acest mod de a le face față noțiunilor și a se ocupa de ele? Pot să înlăture noțiunile? Au inconveniențe? Este anticipativă și pozitivă această atitudine față de noțiuni? (Nu.) Are această atitudine vreun efect pozitiv asupra oamenilor? Dacă folosești o metodă pasivă prin care ignori aceste noțiuni, păstrându-le în cele mai ascunse unghere ale inimii tale, înăbușindu-le și rugându-te ori de câte ori ies la iveală și considerându-le apoi înlăturate, ocupându-te de ele în același mod oricând reapar, fără să te mai gândești la ele ulterior și acționând ca și cum nu ar fi o problemă, crezând: „În orice caz, Dumnezeul în care cred eu este tot Dumnezeul meu, eu sunt tot ființa creată a lui Dumnezeu și Dumnezeu este tot Creatorul meu; aceste lucruri nu s-au schimbat” – este acesta cel mai eficient mod de a înlătura noțiunile? Se obține prin asta un rezultat pozitiv? Înlătură noțiunile temeinic și radical acest tip de practică? Evident că nu. Indiferent cât de mari sau mici, sau cât de multe sau puține sunt, atât timp cât există în inimile oamenilor, aceste noțiuni vor avea un impact negativ asupra vieții și a relației lor cu Dumnezeu, provocând tulburări. Mai ales când oamenii sunt slabi; când întâlnesc un mediu pe care nu-l pot depăși; când nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, nu au o cale de practică şi nu știu cum să-L mulțumească pe Dumnezeu; și, când simt că nu au speranță la mântuire, aceste noțiuni vor apărea repede înlăuntrul lor, le vor domina gândurile, vor pune stăpânire pe inimile lor, ba chiar vor putea să afecteze dacă rămân sau pleacă și să influențeze calea pe care o aleg. S-ar putea să fie o noțiune de care nu ți-a păsat niciodată și care nu te-a afectat sau descurajat niciodată – ai crezut mereu că tu ești stăpânul ei, că o poți controla – dar după ce experimentezi un anumit eșec, o anumită demitere sau eliminare, sau o disciplinare și o certare severă din partea lui Dumnezeu, sau chiar și atunci când te simți de parcă ai fi căzut în Adânc, în acel moment, acea noțiune nu mai este un simplu accesoriu pentru tine. Chiar dacă o ignori, poate să-ți tulbure și să-ți inducă în eroare gândurile, ba chiar să-ți domine gândurile și punctele de vedere, atitudinea față de Dumnezeu și credința în El. Dacă nu ai o metodă potrivită sau un principiu potrivit de practică pentru a te ocupa de aceste noțiuni sau dacă nu le înțelegi clar, aceste noțiuni îți vor afecta în mod intermitent intrarea în viață și alegerile iminente. Pot să îți influențeze până și relația cu Dumnezeu și atitudinea ta față de El. Așadar, când te confrunți cu diverse noțiuni care apar în orice context, ce fel de atitudine și metodă ar trebui să adopte oamenii pentru a se ocupa de ele, astfel încât să evite să facă rău și să obțină un rezultat pozitiv, benefic? Aceasta este o întrebare despre care ar trebui să se aibă părtășie clar.

Oamenii care trăiesc în trup au liber-arbitru și gânduri libere. Indiferent dacă sunt educați, indiferent de calibrul sau sexul lor, atât timp cât au gânduri, oamenii vor genera noțiuni. Dacă o noțiune îți domină firea coruptă, Îl vei sfida pe Dumnezeu din cauza acestei noțiuni. Prin urmare, trebuie rezolvată această problemă a oamenilor care au noțiuni. Nu generează noțiuni numai cei care le răspândesc; doar că ei își răspândesc noțiunile, fiind în opoziție cu Dumnezeu și răspândind în mod necugetat diverse păreri și judecăți despre El. Dar este adevărat că aceia care nu răspândesc noțiuni nu au niciuna? Toată lumea are noțiuni; acesta este un fapt. Diferența este că aceia care răspândesc intenționat noțiuni au o natură-esență care este inerent scârbită de adevăr. Fiindcă nu acceptă adevărul și chiar cred că noțiunile lor sunt corecte și pe deplin conforme cu adevărul, dacă noțiunile lor contrazic adevărul, ei aleg să accepte noțiunile lor, mai degrabă decât adevărul. Aici dau ei greș și de aceea sunt restricționați și condamnați. Așadar, de ce nu sunt condamnați oamenii obișnuiți, normali când generează noțiuni? Fiindcă majoritatea lor vorbesc și acționează cu raționalitate și știu în inimile lor că noțiunile umane nu se conformează adevărului și sunt incorecte; deși nu-și pot înlătura imediat noțiunile, sunt dispuși să le abandoneze. Când aleg să accepte adevărul, noțiunile lor interioare sunt astfel înlocuite și înlăturate de către adevăr; ei renunță la noțiunile lor și nu mai sunt influențați, restricționați sau dominați de ele. Așadar, deși au noțiuni, acești oameni nu le răspândesc. Încă pot să-și îndeplinească normal îndatoririle, să-L urmeze normal pe Dumnezeu, să accepte cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și să se supună mântuirii Sale. Recunosc tot timpul că sunt ființe create și că Dumnezeu este Creatorul. Indiferent ce noțiuni nutresc în inimile lor, ei pot să păstreze o relație normală cu Dumnezeu, să păstreze relația dintre o ființă creată și Creator, să se abțină de la a renunța la îndatoririle lor, să se abțină de la a abandona numele lui Dumnezeu, iar credința lor în El rămâne neschimbată. Deși așa stau lucrurile, dacă noțiunile nu sunt înlăturate, ele tot pot să-i distrugă pe oameni și să ducă la pierzania lor. Prin urmare, încă trebuie să avem părtășie despre cel mai bun mod de a face față noțiunilor și de a le înlătura.

Care credeți că sunt mai ușor de înlăturat: noțiunile inerente pe care oamenii le au dinainte de a crede în Dumnezeu sau noțiunile pe care oamenii le dobândesc în medii și contexte speciale, după ce ajung să creadă în Dumnezeu? (Noțiunile inerente sunt mai ușor de îndepărtat.) Închipuirile și noțiunile pe care oamenii le au despre Dumnezeu când încep să creadă prima dată în El sunt mai ușor de înlăturat, în vreme ce noțiunile pe care le dobândesc în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, după ce ajung să creadă în El, nu sunt la fel de ușor de înlăturat – aceasta este o afirmație teoretică, dar în final nu se aliniază la fapte. Ce înseamnă „teoretică”? Înseamnă că aceste tipuri de concluzii sunt deduse de oameni pe baza filosofiei și a logicii. După ce oamenii încep să creadă prima dată în Dumnezeu și înțeleg adevărul despre viziuni, unele dintre noțiunile lor sunt abandonate și înlăturate. În realitate, această înlăturare se realizează doar la nivel doctrinal; pare că aceste noțiuni au fost înlăturate, dar multe dintre noțiunile pe care le dobândesc oamenii în timp ce-L urmează pe Dumnezeu au legătură cu noțiunile lor inerente. Teoretic, dintre aceste două tipuri de noțiuni, cele inerente sunt mai ușor de înlăturat, dar, de fapt, atât timp cât oamenii pot să accepte adevărul și iubesc lucrurile pozitive, atât timp cât ajung la o înțelegere a adevărului, ambele tipuri de noțiuni sunt ușor de înlăturat. De exemplu, unii dintre voi spuneți că noțiunile inerente sunt ușor de înlăturat, dar ați putea întâlni unii oameni cu înțelegeri denaturate care sunt foarte încăpățânați și se axează pe detalii lipsite de importanță, care cercetează Biblia, clasicii spirituali și interpretările celor care interpretează Biblia; acești oameni îți repetă lucrurile pe care le găsesc și, indiferent cum ai părtășie despre adevăr, ei nu îl acceptă. Nu pot să accepte predici pure, adevărul sau cuvinte corecte; ei nu asimilează aceste lucruri când le ascultă. Pe de o parte, este o problemă cu abilitatea lor de înțelegere; pe de altă parte, ei nu iubesc lucrurile pozitive sau adevărul, în schimb le place să fie încăpățânați și să se axeze pe detalii lipsite de importanță și să înșele prin limbaj și le plac teoriile și teologia. Pot asemenea oameni să renunțe la noțiunile lor? (Nu.) Judecând după fapte, după firea și preferințele unor asemenea oameni, ei nu pot să accepte adevărul. Noțiunile inițiale ale oamenilor sunt de fapt foarte deșarte și superficiale, sunt foarte ușor de înlăturat. Dacă o persoană are gândire normală și abilitate normală de înțelegere, când ai părtășie cu ea despre adevărul privind viziunile, atât timp cât îl înțelege, ea poate renunța ușor la noțiunile sale. Dar există un tip de oameni care nu au gândire normală, nu pot să înțeleagă adevărul și nu îl acceptă. Pot asemenea oameni să renunțe la noțiunile lor? (Nu.) Prin urmare, noțiunile unor asemenea oameni sunt greu de înlăturat. Dacă o persoană are rațiune normală și este capabilă să accepte adevărul, atunci, indiferent ce noțiuni dobândește despre Dumnezeu după ce crede în El și indiferent în ce mediu sau în ce context apar aceste noțiuni, ea nu se ceartă cu Dumnezeu. Spune: „Sunt om, am firi corupte, gândirea și acțiunile mele pot fi greșite. Dumnezeu este adevărul, Dumnezeu nu greșește niciodată. Indiferent cât de raționale sunt gândurile mele, ele sunt tot gânduri umane, provin de la un om și nu sunt adevărul. Dacă ele contrazic cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul, atunci aceste gânduri, oricât de rezonabile ar fi, sunt greșite.” S-ar putea să nu știe acum unde anume sunt greșite aceste gânduri, așadar, cum practică ea? Practică supunerea, nu este încăpățânată, nu se axează pe anumite detalii și renunță la chestiune, crezând că Dumnezeu o va dezvălui într-o zi. Cineva o întreabă: „Și dacă Dumnezeu nu o dezvăluie?” Iar ea răspunde: „Atunci mă voi supune pe vecie. Dumnezeu nu greșește niciodată și ceea ce face Dumnezeu nu este niciodată greșit. Dacă ceea ce face Dumnezeu nu se conformează noțiunilor umane, asta nu înseamnă că Dumnezeu greșește, ci că oamenii nu pot să priceapă sau să înțeleagă asta. Prin urmare, ceea ce oamenii ar trebui să facă cel mai mult este să nu scruteze, să nu stăruie asupra noțiunilor lor și să nu-și folosească noțiunile pentru a-I găsi o vină lui Dumnezeu, folosindu-și noțiunile drept motiv și scuză să nu se supună lui Dumnezeu și să-L sfideze.” Așa își tratează ea noțiunile. Este acest tip de practică practicarea adevărului? Este într-adevăr practicarea adevărului. Când dobândește noțiuni, ea nu Îl compară pe Dumnezeu cu ea sau nu le folosește pentru a-L scruta pe Dumnezeu, a verifica dacă El este adevărat sau dacă există. În schimb, renunță la noțiunile sale și se străduiește să accepte adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu. Cu toate acestea, deși încearcă din răsputeri să-L cunoască pe Dumnezeu, tot nu poate să-L cunoască. Ce face atunci? Tot se supune. Ea spun: „Dumnezeu nu greșește niciodată. Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care exprimă adevărul. Dumnezeu este sursa adevărului.” Când are de-a face cu aceste noțiuni, Îl plasează mai întâi pe Dumnezeu în poziția lui Dumnezeu și pe ea în poziția de ființă creată. Prin urmare, chiar dacă nu şi-a lăsat deoparte noțiunile sau nu le-a înlăturat, atitudinea sa de supunere față de Dumnezeu nu se schimbă. Această atitudine o protejează, permițându-i să rămână recunoscută de Dumnezeu ca fiind o ființă creată înaintea Lui. Așadar, sunt ușor de înlăturat noțiunile unor asemenea oameni? (Da.) Cum se realizează acest lucru? Să presupunem că vorbesc astfel când se confruntă cu o anumită situație: „A spune că este adevărul și că este corect tot ceea ce face dumnezeu, că dumnezeu este atotputernic și nu poate face greșeli – nu este incorect? Deși se spune că dumnezeu nu poate face greșeli, aceasta este doar o afirmație teoretică. În realitate, există unele lucruri pe care le face dumnezeu care nu țin cont de sentimentele umane și nu se aliniază la ele. Cred că această chestiune nu este prea corectă. În cazul lucrurilor care nu sunt prea corecte, nu trebuie să mă supun sau să le accept, nu-i așa? Deși nu neg numele lui dumnezeu sau identitatea lui, noțiunile pe care le-am dobândit acum mi-au dat mai multă pătrundere și o mai bună înțelegere a lui dumnezeu – și dumnezeu face anumite lucruri greșit și are momente când face greșeli. Așadar, de acum înainte, nu voi mai crede când oamenii spun că dumnezeu este drept, perfect și sfânt. Voi pune un mic semn de întrebare la aceste afirmații. Deși dumnezeu este creatorul și pot să-i accept suveranitatea, în viitor trebuie să accept selectiv și nu pot să mă supun orbește și în mod confuz. Dacă mă supun în mod greșit? Nu aș suferi o pierdere? Nu pot să fiu o persoană care se supune în mod nesăbuit.” Dacă tratează noțiunile și pe Dumnezeu cu această atitudine, pot să renunțe ușor la noțiunile lor? Înseamnă acest tip de practică practicarea adevărului? (Nu.) Nu a devenit problematică relația dintre ei și Dumnezeu? Nu Îl scrutează pe Dumnezeu în mod constant? Dumnezeu a devenit obiectul scrutării lor, mai degrabă decât Suveranul care este stăpân pe soarta lor. Deși recunosc că sunt ființe create sub stăpânirea Creatorului, ceea ce fac nu este îndeplinirea îndatoririlor și a obligațiilor unei ființe create. Ei nu Îl tratează pe Creator din poziția lor inițială de ființe create, ci sunt în schimb în opoziție cu Creatorul, scrutându-L și analizându-I acțiunile și comportamentul, alegând dacă să se supună și să accepte în funcție de voința lor. Sunt această atitudine și această cale de practică manifestări pe care ar trebui să le aibă o persoană care acceptă adevărul? Pot fi înlăturate noțiunile lor? (Nu, nu pot fi înlăturate.) Nu pot fi înlăturate niciodată. Asta din cauză ca relația lor cu Dumnezeu a fost deformată; nu este o relație normală, nu este relația dintre o ființă creată și Creator. Ei Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect al scrutării, scrutându-L în mod constant. Acceptă ceea ce ei cred că este corect și bun, dar în sinea lor se împotrivesc lui Dumnezeu și se confruntă cu El în legătură cu ceea ce nu se conformează noțiunilor și închipuirilor umane sau preferințelor umane și se înstrăinează de Dumnezeu. Este o asemenea persoană cineva care acceptă adevărul? La prima vedere, în absența oricăror incidente și fără nicio noțiune despre Dumnezeu, ei pot să se supună cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu. Dar, odată ce dobândesc noțiuni, supunerea lor dispare; nu se mai vede nicăieri și nu poate fi pusă în practică. Ce se întâmplă aici? Este clar că nu sunt oameni care practică adevărul. Nu Îl acceptă pe Dumnezeu drept sursa adevărului sau drept adevărul însuși. Oamenilor care nu acceptă adevărul le este dificil să renunțe la noțiunile lor sau să le înlăture, indiferent când acestea apar.

Judecând după conținutul părtășiei de mai sus, ce tip de noțiune credeți că este mai ușor de înlăturat? Depinde de situație. Pentru cei care pot accepta adevărul, care au rațiune și sunt oamenii potriviți, noțiunile lor sunt ușor de înlăturat, indiferent când apar. Pentru cei care nu pot accepta adevărul, noțiunile lor sunt greu de înlăturat, indiferent de momentul când apar. Unii oameni cred în Dumnezeu de 20 sau 30 de ani și, chiar și acum, nimic din ceea ce spun ei nu se conformează adevărului; sunt doar cuvinte și doctrine și noțiuni umane. Ei nu înțeleg absolut niciun adevăr – pot renunța la noțiunile lor atunci când apar? Este greu de spus. Dacă nu acceptă adevărul, nu vor putea renunța la noțiunile lor. Este inevitabil ca oamenii să aibă noțiuni. Mintea fiecăruia poate genera în orice moment diverse noțiuni, fie că sunt înnăscute sau dobândite. Există noțiuni în inimile tuturor, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui făcut? Este această problemă pur și simplu de nerezolvat? Poate fi rezolvată; există câteva principii de reținut. Aceste principii sunt întru totul esențiale. Când întâlnești astfel de situații, practică în conformitate cu aceste principii. După ce practici un timp, vei vedea rezultate și vei intra în adevărul-realitate. Când apar noțiuni, indiferent de noțiune, cugetă și analizează mai întâi în inima ta dacă această gândire este corectă. Dacă simți în mod clar că această gândire este incorectă și denaturată și că este o blasfemie față de Dumnezeu, atunci roagă-te imediat, cerându-I lui Dumnezeu să te lumineze și să te îndrume să recunoști esența acestei probleme și, după aceea, discută despre înțelegerea ta în timpul unei adunări. În timp ce acumulezi înțelegere și experiență, axează-te pe înlăturarea noțiunilor tale. Dacă o astfel de practică nu duce la rezultate evidente, ar trebui să ai părtășie despre acest aspect al adevărului cu cineva care înțelege adevărul, străduindu-te să obții ajutor de la alții și soluții din cuvintele lui Dumnezeu. Prin cuvintele lui Dumnezeu și experiențele tale, vei verifica treptat că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu și vei dobândi rezultate minunate în ceea ce privește înlăturarea noțiunilor proprii. Acceptând și experimentând astfel de cuvinte și o astfel de lucrare de la Dumnezeu, vei înțelege în cele din urmă intențiile Sale și vei avea o anumită cunoaștere privind firea lui Dumnezeu, ceea ce-ți va permite să renunți la noțiunile tale și să le rezolvi. Nu-L vei mai înțelege greșit și nu te vei mai feri de Dumnezeu, nici nu vei avea cereri irezonabile. Aceasta se aplică noțiunilor ușor de înlăturat. Dar există un alt tip de noțiune care este greu de înțeles și de înlăturat de către oameni. Pentru noțiunile greu de înlăturat, există un principiu pe care trebuie să-l respecți: nu le exprima și nu le răspândi, deoarece exprimarea unor astfel de noțiuni nu le face bine altora; este un act de împotrivire față de Dumnezeu. Dacă înțelegi natura și consecințele răspândirii noțiunilor, cel mai bine este să o analizezi clar pe cont propriu și să te abții de la a vorbi în mod nechibzuit. Dacă spui: „E îngrozitor să-mi rețin cuvintele în biserică; mă simt de parcă aș exploda”, tot ar trebui să te gândești dacă răspândirea acestor noțiuni este cu adevărat benefică pentru aleșii lui Dumnezeu. Dacă nu este benefică și îi poate determina pe alții să aibă noțiuni despre Dumnezeu sau chiar să I se împotrivească și să-L judece, nu le faci rău aleșilor lui Dumnezeu? Le faci rău oamenilor; nu este ceva diferit de răspândirea unei molime. Dacă ai cu adevărat rațiune, ai prefera să înduri singur durerea decât să răspândești noțiuni și să le faci rău altora. Totuși, dacă tot ți se pare chinuitor să-ți reții cuvintele, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu. Dacă problema se rezolvă, nu este un lucru bun? Dacă te rogi lui Dumnezeu, dar tot Îl judeci și Îl înțelegi greșit cu noțiunile tale, atunci nu faci decât să atragi necazuri asupra ta. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeule, am aceste gânduri și vreau să renunț, dar nu pot. Te rog să mă disciplinezi, să mă dezvălui prin diverse medii și să-mi îngădui să recunosc că noțiunile mele sunt greșite. Oricum m-ai disciplina, sunt dispus să accept.” Această mentalitate este corectă. După ce te rogi lui Dumnezeu cu această mentalitate, nu te vei simți mai puțin sufocat? Dacă vei continua să te rogi și să cauți, primind luminare și iluminare de la Dumnezeu, dacă Îi vei înțelege intențiile și inima ta va deveni luminoasă, atunci nu te vei mai simți sufocat. Nu se va rezolva atunci problema? Noțiunile, împotrivirea și răzvrătirea ta față de Dumnezeu vor dispărea în mare parte; cel puțin, nu vei simți nevoia să le dai frâu liber. Dacă tot nu funcționează și problema nu este rezolvată complet, găsește pe cineva cu experiență care să te ajute să-ți rezolvi noțiunile. Roagă-l să găsească niște fragmente din cuvintele lui Dumnezeu legate de înlăturarea noțiunilor pe care le ai și citește-le de zeci sau sute de ori; poate că noțiunile tale vor fi înlăturate pe deplin. Unii ar putea spune: „Dacă mă exprim în timpul unei adunări cu frații și surorile, înseamnă că răspândesc noțiuni, prin urmare nu pot face asta. Dar mă simt îngrozitor să le țin în mine. Pot să vorbesc despre ele cu familia mea?” Dacă membrii familiei tale sunt, de asemenea, frați și surori întru credință, exprimarea acestor noțiuni în preajma lor i-ar tulbura și pe ei. Este ceva adecvat? (Nu.) Dacă spusele tale ar avea un impact dăunător asupra altora, făcându-le rău și inducându-i în eroare, nu trebuie în niciun caz să le rostești. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru a rezolva problema. Dacă te rogi și mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă evlavioasă, o inimă flămândă și însetată după dreptate, noțiunile tale pot fi înlăturare. Cuvintele lui Dumnezeu conțin adevărul cuprinzător; pot să rezolve orice problemă. Depinde doar dacă poți accepta adevărul, dacă ești dispus să practici cuvintele lui Dumnezeu și dacă poți renunța la noțiunile proprii. În cazul în care crezi că adevărul cuprinzător se află în cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a rezolva problemele atunci când apar. După ce te rogi un timp, dacă tot nu te simți luminat de Dumnezeu și nu ai primit cuvinte clare de la El despre ceea ce trebuie să faci, dar inconștient noțiunile tale nu te mai afectează lăuntric, nu-ți tulbură viața, se sting treptat, nu-ți afectează relația normală cu Dumnezeu și, desigur, nu-ți afectează îndeplinirea datoriei, atunci nu a fost în principiu înlăturată această noțiune? (Ba da.) Aceasta este calea de practică.

Cei care nu înțeleg adevărul trebuie mai întâi să-și aducă aminte că, atunci când au noțiuni, ar trebui să caute adevărul pentru a le înlătura. Nu trebuie să le răspândească niciodată sau să vorbească cu nepăsare, spunând: „Am libertatea de a vorbi. Până la urmă este propria mea gură; pot să spun ce vreau, cui vreau și în orice împrejurare vreau.” A vorbi în acest mod este greșit. Unele cuvinte bune sau corecte pot să nu le fie neapărat benefice celorlalți când sunt rostite, dar cuvintele care sunt noțiuni sau ispite ale Satanei pot să ducă la consecințe incomensurabile când sunt rostite. Pe baza acestor consecințe, dacă ai o noțiune pe care insiști să o exprimi și ai impresia că te simți bine făcând asta și că te face fericit, acțiunile tale vor trebui să fie caracterizate drept fapte rele, iar Dumnezeu le va consemna împotriva ta. De ce ar fi consemnate împotriva ta? Ți s-au spus multe metode pozitive, căi și principii de practică, dar nu le-ai ales pe acestea; în schimb, ai ales o cale care le face rău oamenilor – a fost intenționat, nu-i așa? Așadar, este exagerat să numim acțiunile tale fapte rele? (Nu.) Poți alege întru totul să rezolvi tu însuți această problemă prin experiență și prin rugăciune în fața lui Dumnezeu și căutare, mai degrabă decât să îți scoți la iveală noțiunile, ca să-i tulburi și să-i induci în eroare pe ceilalți. Aceasta este calea pe care ar trebui să o aleagă o persoană cu rațiune și conștiință. Așadar, de ce nu alegi această cale? De ce să alegi o cale care le face rău și îi rănește pe ceilalți? Nu asta ar face Satana? Oamenii răi fac lucruri care le dăunează altora și lor însuși. Dacă și tu faci astfel de lucruri, urăște Dumnezeu acest lucru? (Da.) Chiar dacă Dumnezeu nu-ți condamnă noțiunile, tu trebuie să cauți adevărul singur pentru a-ți înlătura noțiunile și trebuie să ai o cale de a practica adevărul. În cazul în care calea ta de a trata noțiunile este să le răspândești pentru a-i induce în eroare pe ceilalți și a le face rău intenționat, tulburând viața bisericească, intrarea în viață și stările normale ale fraților și surorilor, atunci acțiunile tale sunt fapte rele. Când întâlnește o astfel de situație, ce alegere ar trebui să facă un om? O persoană cu umanitate care urmărește adevărul nu va alege o cale care îi induce în eroare pe ceilalți și le face rău; va alege să practice și să adere la principii anticipative, pozitive, să vină înaintea lui Dumnezeu să se roage și să caute adevărul și să-I ceară lui Dumnezeu să o ajute să rezolve problema. Unii spun: „Când Îi cer lui Dumnezeu să mă ajute, mereu simt că ajutorul Lui este intangibil și invizibil. Pot alege să cer în schimb ajutorul oamenilor?” Da, poți alege pe cineva care înțelege adevărul mai mult și care are mai multă statură decât tine, pe cineva care crezi că îți poate rezolva problema fără să fie tulburat și influențat de noțiunile tale să devină slab, pe cineva care a experimentat probleme similare și îți poate spune cum să le rezolvi – această cale este întotdeauna potrivită. Dacă alegi pe cineva care de obicei este destul de zăpăcit și nu poate să deslușească nimic, iar când aude de această problemă, face imediat vâlvă, vrea să răspândească noțiunile peste tot și să provoace tulburări și își dorește să înceteze să mai creadă – atunci acțiunile tale vor fi tulburat viața bisericească în mod necugetat. Atunci nu vor fi acțiunile tale caracterizate drept fapte rele? (Ba da.) Prin urmare, când vine vorba de modul în care ar trebui să te ocupi de noțiuni, trebuie să fii atent și precaut, nu trebuie să acționezi într-un mod confuz sau impulsiv și categoric nu trebuie să tratezi noțiunile drept adevărul – indiferent cât de corecte sunt gândurile umane, ele nu sunt adevărul. În acest fel, te vei simți mult mai calm, iar noțiunile tale nu vor putea să creeze nicio problemă. A avea noțiuni nu e ceva de speriat – atât timp cât cauți adevărul, în cele din urmă vor fi înlăturate. Unii oameni spun: „Dar noțiunile nu sunt ușor de înlăturat.” Într-adevăr, unele noțiuni sunt greu de înlăturat, așadar, ce ar trebui făcut? E simplu. Unele noțiuni nu sunt niciodată înlăturate din gândurile și mințile unor oameni. Acesta este deja un fapt, dar, indiferent cât de greu este de înlăturat o noțiune, ea tot nu este adevărul. Atât timp cât înțelegi acest aspect, este ușor să gestionezi problema. Există un fapt aici pe care trebuie să vi-l spun: Dumnezeu nu le cere tuturor să înțeleagă pe deplin sau să priceapă clar tot ceea ce face El; nu le cere tuturor să cunoască adevărul implicit sau de ce acționează într-un anumit mod. Nu asta dorește Dumnezeu; El nu cere aceste standarde de la oameni. Dacă ai un calibru destul de bun, este bun orice nivel de înțelegere atingi – doar fă tot ce poți. Dacă nu poți să înțelegi, pe măsură ce îmbătrânești și experiențele tale se aprofundează încontinuu, iar tu acumulezi mai multă experiență, înțelegerea adevărului se va aprofunda și ea treptat, iar noțiunile tale se vor diminua. Totuși, majoritatea oamenilor sunt incapabili să priceapă unele chestiuni speciale și nu le înțeleg niciodată. Îi forțează Dumnezeu să înțeleagă aceste chestiuni? Nu îi forțează; Dumnezeu nu le inoculează înțelegerea cu forța. De exemplu, există multe taine printre toate lucrurile create de Dumnezeu pe care oamenii vor să le cunoască, dar nu pot. Totuși, în cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, El se axează doar pe exprimarea adevărului pentru a-i purifica și mântui pe oameni. Rareori menționează alte chestiuni și, chiar și atunci când o face ocazional, este foarte pe scurt; Dumnezeu nu le explică niciodată pe larg aceste chestiuni oamenilor. De ce nu? Fiindcă oamenii nu au nevoie să înțeleagă aceste lucruri. În lucrarea pe care o face asupra oamenilor, pe de o parte, Dumnezeu Își dezvăluie firea-esență; pe de altă parte, Dumnezeu are propriile gânduri, planuri, sursele și obiectivele pentru lucrurile pe care le face, căile și metodele pe care le folosește pentru a lucra asupra diferiților oameni, căile și metodele de a deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor și așa mai departe. Dumnezeu nu a spus niciodată că oamenii trebuie să înțeleagă și să pătrundă în toate adevărurile ca să fie considerați mântuiți. Asta pentru că Dumnezeu este atotputernic! Căile lui de a acționa, a vorbi, a lucra și a deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor îi dezvăluie în mod firesc firea, esența, identitatea și așa mai departe. Deși dezvăluie în mod firesc aceste lucruri pe care le are și care este El, Dumnezeu nu le cere oamenilor să le înțeleagă sau să le perceapă pe toate. Asta pentru că Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și El este atotputernic, în vreme ce omenirea creată este minusculă și complet lipsită de putere; există o diferență colosală între om și Dumnezeu! Prin urmare, este foarte firesc ca oamenii să dobândească unele noțiuni şi închipuiri despre Dumnezeu. Dumnezeu nu pune la suflet acest lucru, dat tu îl iei tot timpul foarte în serios şi te axezi pe el cu încăpățânare. Această abordare nu va funcționa. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul și deține un calibru înalt, atât timp cât înțelegi adevărul și ai cunoaștere adevărată față de Dumnezeu, aceste noțiuni și închipuiri vor fi înlăturate în mod firesc. Dacă nu urmărești adevărul și, indiferent cine are părtășie despre adevăr cu tine, tu nu accepți și te agăți tot timpul de noțiunile tale, care va fi consecința acestui lucru? Aceasta va fi că nu vei fi dobândit adevărul, ci vei fi fost dus la moarte de noțiunile și închipuirile tale, chiar dacă vei ajunge la sfârșitul vieții tale sau în punctul în care lucrarea lui Dumnezeu s-a terminat complet. Chiar dacă vei vedea cum apare trupul spiritual al lui Dumnezeu, tot nu vei fi capabil să-ți înlături noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu. Ți-ar spune Dumnezeu toate faptele și ce este adevărat doar pentru că tu nu poți să înlături aceste noțiuni? Pe de o parte, nu Îi este necesar să facă acest lucru; pe de altă parte, există un fapt, și anume că mintea și creierul uman nu au capacitatea enormă de a recepționa aceste lucruri. Lucrarea pe care o face Dumnezeu depășește imaginația omului și toate lucrurile. În comparație cu toate lucrurile, oamenii sunt ca un fir de nisip pe plajă. Această descriere se apropie de fapte și poate fi considerată potrivită. Chiar dacă Dumnezeu ar vrea să îți spună tot, ai capacitatea de a asimila tot? Unii oameni spun: „De ce nu pot asimila tot? Dacă Dumnezeu ar spune mai mult, aș putea să înțeleg mai mult și să dobândesc mai mult. În acel caz, aș fi favorizat!” Este un vis ireal; îți supraestimezi capacitatea. Lucrurile nu stau chiar așa. În ochii lui Dumnezeu, toate lucrurile pe care ți le spune sunt foarte simple și evidente; sunt lucruri pe care oamenii le pot înțelege. De fapt, sunt multe lucruri despre care Dumnezeu nu a vorbit, fiindcă oamenii nu le pot înțelege. Prin urmare, este foarte normal ca unele dintre noțiunile tale să nu poată fi înlăturate în cele din urmă. Lucrurile de care Dumnezeu are nevoie să le înțelegi și pe care vrea să ți le spună sau pe care poți să le suporți și să le înțelegi, le vei înțelege. În ceea ce privește lucrurile pe care nu poți să le suporți sau să le înțelegi, dincolo de care ochii tăi fizici nu pot să vadă, chiar dacă ți le spune Dumnezeu, ar fi inutil să ți le spună și o risipă de efort. În consecință, Dumnezeu nu îți spune aceste lucruri. În privința acestora, chiar dacă tot nu le înțelegi până când mori sau până când se termină lucrarea lui Dumnezeu, ce afectează acest lucru? Îți afectează supunerea față de Dumnezeu? Îți afectează asumarea rolului de ființă creată? Îți afectează cunoașterea identității și a esenței lui Dumnezeu? Dacă nu ești afectat în niciunul dintre aceste moduri, atunci vei fi fost mântuit. Așadar, mai trebuie să fie înlătur acest tip de noțiune? Nu trebuie. Acesta este ultimul tip de noțiune, tipul care nu poate fi înlăturat nici în pragul morții. Unii oameni spun: „O, Dumnezeule, tot nu înțeleg această lucrare pe care ai făcut-o, aceste cuvinte pe care le-ai spus și acest mediu pe care l-ai rânduit. Poți să-mi spui înainte să mor, astfel încât să mor liniștit?” Dumnezeu ignoră astfel de cerințe. Poți să pleci liniștit; vei înțelege totul pe tărâmul spiritual.

Dumnezeu are propriul standard pentru mântuirea oamenilor; nu se bazează pe cât de bine ți-ai înlăturat noțiunile sau la câte dintre ele ai renunțat. În schimb, se bazează pe frica ta de Dumnezeu și pe cât de supus ești față de El, pe faptul dacă te temi de El și te supui Lui în mod sincer. Tot ceea ce face Dumnezeu are o semnificație și, indiferent dacă îți este ușor sau dificil să accepți și dacă există probabilitatea să dea naștere unor noțiuni în sinea ta, în orice caz, identitatea lui Dumnezeu nu se schimbă în consecință; El va fi întotdeauna Creatorul, iar tu vei fi întotdeauna o ființă creată. Dacă ești capabil să nu fii limitat de nicio noțiune și menții în continuare cu Dumnezeu relația dintre o ființă creată și Creator, atunci ești o adevărată ființă creată a lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să nu te lași influențat sau tulburat de nicio noțiune, să te supui cu adevărat lui Dumnezeu din adâncul inimii tale și, indiferent dacă înțelegerea adevărului de către tine este profundă sau superficială, ești capabil să lași noțiunile deoparte și să nu fii constrâns de ele, crezând că doar Dumnezeu este adevărul, calea și viața, că Dumnezeu va fi totdeauna Dumnezeu și nu face greșeli, atunci poți fi mântuit. De fapt, statura tuturor este limitată. Câte lucruri poate cuprinde mintea oamenilor? Îl pot ei sonda pe Dumnezeu? Este o speranță deșartă! Nu uita: oamenii vor fi mereu niște copii înaintea lui Dumnezeu. Dacă te crezi isteț, dacă încerci mereu să pari isteț și încerci să-ți dai seama de toate, gândindu-te: „Dacă nu pot să înțeleg, atunci nu pot să recunosc că Tu ești Dumnezeul meu, nu pot să accept că Tu ești Dumnezeul meu, nu pot să recunosc că Tu ești Creatorul. Dacă nu-mi înlături noțiunile, visezi dacă ai impresia că voi recunoaște că ești Dumnezeu, că voi accepta suveranitatea Ta și că mă voi supune Ție”, atunci lucrurile au devenit problematice. Cum au devenit problematice? Dumnezeu nu Se ceartă cu tine în legătură cu astfel de lucruri. Față de oameni, El va fi mereu așa: dacă nu accepți că Dumnezeu este Dumnezeul tău, El nu va accepta că ești una dintre ființele Sale create. Când Dumnezeu nu acceptă că ești una dintre ființele Sale create, intervine o schimbare în relația ta cu Dumnezeu ca urmare a atitudinii tale față de El. Dacă nu poți să te supui lui Dumnezeu și să accepți identitatea și esența lui Dumnezeu și tot ceea ce face El, se va produce o schimbare în identitatea ta. Mai ești o ființă creată? Dumnezeu nu te recunoaște; cearta nu are niciun rost. Și dacă nu ești o ființă creată, iar Dumnezeu nu te vrea, mai ai vreo speranță la mântuire? (Nu.) De ce nu te consideră Dumnezeu o ființă creată? Nu ești în stare să-ți îndeplinești responsabilitățile și îndatoririle pe care s-ar cuveni să le îndeplinească o ființă creată și nu Îl tratezi pe Creator din poziția unei ființe create. Așadar, cum te va trata Dumnezeu? Cum te va privi El? Dumnezeu nu te va privi ca pe o ființă creată calificată, ci ca pe un degenerat, un diavol și o satană. Nu te-ai crezut isteț? Cum te-ai transformat într-un diavol și o satană? Acest lucru nu este isteț, este o prostie. Ce îi învață pe oameni aceste cuvinte? Ei trebuie să rămână aliniați în fața lui Dumnezeu. Chiar dacă ai un motiv pentru noțiunile tale, nu considera că deții adevărul și că ai capitalul pentru a vocifera împotriva lui Dumnezeu și a-L delimita. Orice ai face, nu fi așa. Odată ce-ți pierzi identitatea de ființă creată, vei fi distrus – nu este o glumă. Tocmai pentru că oamenii adoptă o abordare diferită și o soluție diferită atunci când au noțiuni, finalul este complet diferit.

Aveți principii pentru modul de practică în privința noțiunilor? Vă protejează aceste principii astfel încât să vă puteți comporta în mod adecvat ca ființe create? Este bună această cale? (Da.) Atunci, rezum-o. (Dacă este o noțiune relativ ușor de înlăturat, trebuie să ne rugăm și să căutăm, găsind adevărul pentru a diseca acest tip de noțiune din cuvintele lui Dumnezeu și putem, de asemenea, să avem părtășie cu frații și surorile care înțeleg adevărul; în acest mod, vom putea să ne dăm seama de aspectele false ale noțiunii, înlăturând-o astfel. Există și unele noțiuni care nu sunt ușor de înlăturat, dar nu trebuie să ne agățăm de ele. Trebuie să avem o atitudine de acceptare a adevărului și de supunere față de Dumnezeu, știind că suntem ființe create și că faptele lui Dumnezeu sunt cu siguranță corecte, doar că nu ne-am dat seama de acest lucru. Indiferent dacă înțelegem sau nu, nu putem să răspândim noțiuni. Ar trebui să învățăm să ne rugăm adesea lui Dumnezeu și să căutăm și, treptat, aceste noțiuni pot fi și ele înlăturate. A treia situație este că s-ar putea ca unele noțiuni să nu fie niciodată înlăturate. În astfel de cazuri, atât timp cât nu suntem constrânși de aceste noțiuni și nu le răspândim, este în regulă. Chiar dacă aceste noțiuni nu sunt înlăturate până la urmă, atât timp cât nu ne agățăm de ele și nu facem rău din cauza lor, Dumnezeu nu ne va condamna, iar acest lucru nu va afecta mântuirea noastră.) Câte principii există în total? (Trei.) Există trei principii în total. Le-ai notat pe toate, da? Odată ce înțelegi adevărul și pricepi principiile, noțiunile tale vor fi înlăturate în mod firesc. Nu trebuie să lași noțiunile să te afecteze sau să te împiedice; înlătură acele noțiuni care pot fi înlăturate cât de bine poți, iar în cazul celor temporar de neînlăturat, măcar nu le lăsa să te afecteze. Nu ar trebui să te împiedice să-ți faci datoria și nici nu ar trebui să-ți afecteze relația cu Dumnezeu. Cerința minimă este cel puțin să nu răspândești noțiuni, să nu faci rău, să nu provoci perturbări sau tulburări și să nu te porți ca un slujitor sau un intermediar al Satanei. Dacă, în ciuda eforturilor tale, unele noțiuni pot fi înlăturate doar superficial și nu în amănunt, atunci ignoră-le pur și simplu. Nu lăsa noțiunile să-ți afecteze urmărirea adevărului sau intrarea în viață. Stăpânește aceste principii și, în circumstanțe normale, vei fi protejat. Dacă accepți adevărul, iubești lucrurile pozitive, nu ești o persoană rea, nu ești dispus să provoci perturbări sau tulburări și nu provoci în mod intenționat perturbări și tulburări, atunci, când te vei confrunta în mod obișnuit cu ceva ce generează noțiuni, vei fi în general protejat. Cel mai rudimentar principiu de practică este acesta: dacă apare o noțiune care este greu de înlăturat, nu te grăbi să iei măsuri în privința ei. Mai întâi, așteaptă și caută adevărul pentru a o înlătura, crezând că ceea ce face Dumnezeu nu poate fi greșit. Reține acest principiu! În plus, nu-ți lăsa datoria deoparte și nu permite ca noțiunile să-ți afecteze îndeplinirea datoriei. Dacă ai noțiuni și gândești următoarele: „O voi scoate cumva la capăt în această datorie; sunt într-o stare de dispoziție proastă, așa că nu voi face o treabă bună pentru tine!”, nu este deloc bine. Odată ce atitudinea ta ajunge să fie negativă și superficială, devine problematic; noțiunea îți dă de furcă în sinea ta. Când noțiunile îți dau de furcă în sinea ta și îți afectează îndeplinirea datoriei, înseamnă că relația ta cu Dumnezeu deja a suferit în acest punct o schimbare. Unele noțiuni îți pot afecta îndeplinirea datoriei, ceea ce este o problemă gravă, și trebuie înlăturate cu promptitudine. Alte noțiuni nu-ți afectează îndeplinirea datoriei sau relația cu Dumnezeu, așadar nu sunt probleme majore. Dacă noțiunile pe care le dobândești îți pot afecta îndeplinirea datoriei, făcându-te să te îndoiești de Dumnezeu, să nu-ți îndeplinești datoria cu sârguință și chiar să simți că nu vor exista consecințe pentru neîndeplinirea datoriei tale, iar tu nu ai nicio teamă sau o inimă cu frică de Dumnezeu, acest lucru este periculos. Înseamnă că vei cădea în ispită și vei fi păcălit și capturat de Satana. Atitudinea ta față de noțiunile tale și alegerile pe care le faci sunt esențiale; indiferent dacă noțiunile pot fi înlăturate și indiferent de gradul în care pot fi înlăturate, relația normală dintre tine și Dumnezeu nu trebuie să se schimbe. Parțial, ar trebui să fii capabil să te supui tuturor mediilor orchestrate de Dumnezeu; afirmă că tot ceea ce face Dumnezeu este corect și plin de sens, iar această cunoaștere și adevărurile legate de aceasta nu ar trebui să se schimbe niciodată. Parțial, nu trebuie să-ți lași deoparte datoria pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu, nu trebuie să te debarasezi de aceasta. Dacă, în sinea ta sau în aparență, nu ai nicio împotrivire, opoziție sau răzvrătire față de Dumnezeu, El va vedea doar supunerea ta și faptul că aștepți. S-ar putea să ai în continuare noțiuni, dar Dumnezeu nu-ți vede răzvrătirea. Întrucât nu există răzvrătire și împotrivire în tine, Dumnezeu te consideră în continuare una dintre ființele Sale create. În schimb, dacă inima ta este plină de nemulțumiri și sfidare, cauți o ocazie de a riposta și nu vrei să-ți faci datoria, dorindu-ți în schimb să te debarasezi de ea, chiar până în punctul în care, în inima ta, există tot soiul de plângeri față de Dumnezeu și anumite manifestări de sfidare și resentimente sunt dezvăluite pe parcursul îndeplinirii datoriei tale, atunci, în acest moment, relația ta cu Dumnezeu a suferit deja o schimbare uriașă. Ai ieșit deja din poziția de ființă creată; nu mai ești o ființă creată, ci ai devenit un intermediar pentru diavolul Satana – prin urmare, Dumnezeu nu-ți va arăta deloc bunăvoință. Când cineva ajunge în acest punct, se apropie de un teritoriu periculos. Chiar dacă Dumnezeu nu face nimic, vei avea o poziție incertă în biserică. Așadar, în tot ceea ce fac – în special în legătură cu chestiuni precum înlăturarea noțiunilor – oamenii trebuie să aibă grijă să evite lucrurile care Îl ofensează pe Dumnezeu, care sunt condamnate de Dumnezeu sau care îi rănesc sau le fac rău altora. Acesta este principiul.

Faptul că oamenii au noțiuni despre Dumnezeu nu este o problemă minoră! Este esențial ca ei să mențină o relație normală cu Dumnezeu, dar noțiunile oamenilor sunt ceea ce afectează cel mai mult această relație sunt. Doar atunci când noțiunile lor despre Dumnezeu sunt înlăturate se poate menține o relație normală cu Dumnezeu. În prezent, mulți oameni au o problemă gravă. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, deși pot fi capabili să îndure suferințe și să plătească prețul în îndeplinirea îndatoririlor lor, în tot acest timp, noțiunile lor nu pot fi înlăturate complet. Acest lucru le afectează grav relația cu Dumnezeu și le afectează direct dragostea față de Dumnezeu și supunerea față de El. Prin urmare, indiferent ce noțiuni dobândesc oamenii despre Dumnezeu, este o chestiune gravă, care nu trebuie neglijată. Noțiunile sunt asemenea unui zid; ele blochează relația oamenilor cu Dumnezeu, întrerupând legătura lor cu lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu. Astfel, faptul că oamenii au noțiuni despre Dumnezeu este o problemă foarte gravă, care nu poate fi ignorată! Dacă oamenii au noțiuni și nu pot să caute cu promptitudine adevărul și să le înlăture, acest lucru poate duce cu ușurință la negativitate, la împotrivire față de Dumnezeu și chiar la ostilitate față de El. Mai pot accepta ei adevărul atunci? Intrarea lor în viață va ajunge într-un impas. Calea experimentării lucrării lui Dumnezeu nu e lină și este plină de hopuri. Întrucât au firi corupte, oamenii pot face multe ocoluri și pot ajunge să-și formeze noțiuni în orice situație. Dacă aceste noțiuni nu sunt înlăturate prin căutarea adevărului, oamenii pot să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se împotrivească, mergând pe calea ostilității față de El. Odată ce oamenii merg pe calea antihriștilor, credeți că le mai rămâne vreo șansă la mântuire? Nu este ușor de gestionat în acel punct și nu va mai rămâne nicio șansă. Prin urmare, înainte ca Dumnezeu să te tăgăduiască drept ființa Lui creată, ar trebui să înveți să fii o ființă creată a lui Dumnezeu. Nu încerca să-L scrutezi pe Creator sau să afli cum să demonstrezi și să verifici că Dumnezeul în care crezi este Creatorul. Aceasta nu e obligația sau responsabilitatea ta. În inima ta, ar trebui să te gândești și să cugeți în fiecare zi la felul în care să-ți îndeplinești îndatoririle și să devii o ființă creată calificată, în loc să dovedești dacă Dumnezeu este Creatorul, dacă este într-adevăr Dumnezeu sau să scrutezi ce a făcut Dumnezeu și dacă acțiunile Sale sunt sau nu corecte. Acestea nu sunt lucruri pe care ar trebui să le scrutezi.

19 iunie 2021