Niciun popor nu este mai corupt sau pe dos

decât urmașii lui Moab.

Ei nu-L recunosc pe Dumnezeu.

Doar dacă pot fi cuceriți,

de pot să-L iubească pe Dumnezeu,

doar dacă pot să I se-nchine,

va fi o mărturie a cuceririi.

În final, veți spune: „Suntem blestemați,

suntem urmașii lui Moab.

E ceva ce nu putem schimba,

pentru că a fost hotărât de Dumnezeu.

Dar trăirea și cunoștința noastră se pot schimba

și suntem deciși să-L mulțumim.”

Deși nu sunteți Petru, sunteți capabili

să trăiți ca Petru

și puteți fi martori ca Iov și Petru.

Aceasta e cea mai mare mărturie.

La urmă, veți spune: „Nu suntem israeliții.

Suntem urmașii părăsiți ai lui Moab.

Nu suntem vrednici să fim binecuvântați.”

În final, veți spune: „Suntem blestemați,

suntem urmașii lui Moab.

E ceva ce nu putem schimba,

pentru că a fost hotărât de Dumnezeu.

Dar trăirea și cunoștința noastră se pot schimba

și suntem deciși să-L mulțumim.”

„Nu suntem Petru, nu avem calibrul lui.

Nu suntem Iov, nu avem hotărârea lui Pavel.

Nu ne putem dedica lui Dumnezeu la fel ca Pavel.

Dar azi Dumnezeu tot ne-a ridicat.

Trebuie și vrem să-L mulțumim pe Dumnezeu.

Deși nu suntem calificați, avem această hotărâre.”

În final, veți spune: „Suntem blestemați,

suntem urmașii lui Moab.

E ceva ce nu putem schimba,

pentru că a fost hotărât de Dumnezeu.

Dar trăirea și cunoștința noastră se pot schimba

și suntem deciși să-L mulțumim.”

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)”