21. Cum să rezolvăm problema îndeplinirii lucrării conform propriei voințe

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

A-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină simplă. Cei a căror fire coruptă rămâne neschimbată nu pot niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvintele lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana, ceea ce demonstrează că Îl slujești pe Dumnezeu din cauza bunelor intenții personale, că slujirea ta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt plăcute pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le urăște; lucrezi în conformitate deplină cu propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în firea vieții tale nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta te va face și mai încăpățânat, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor naște reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe propriul tău caracter și pe experiențele rezultate din slujirea potrivită propriei tale firi. Acestea sunt experiențele și lecțiile omului. Reprezintă filosofia omului pentru interacțiunile lumești. Oamenii de acest fel pot fi clasificați ca farisei și conducători religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii falși și antihriștii care îi induc pe oameni în eroare în zilele de pe urmă. Hristoșii falși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie eliminați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență dobândită în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală și să îi constrângă și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, luându-și prea multe libertăți în baza vechimii lor și etalându-și calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. O astfel de slujire tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii se agață întotdeauna de cele vechi. Se agață de noțiuni din trecut, de orice din vremuri trecute. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie curățită”

Unii oameni nu se concentrează asupra căutării adevărurilor-principii în timp ce își fac datoria, în schimb se bazează pe propria lor voință pentru a acționa. Care este cea mai obișnuită manifestare întâlnită la cineva care are idei personale deosebit de puternice? Indiferent ce i se întâmplă, el calculează mai întâi lucrurile în mintea sa, gândindu-se la toate lucrurile la care se poate gândi, creând un plan amănunțit. Când simte că acesta nu are lacune, el practică întru totul în conformitate cu propria voință, rezultatul fiind că planul său nu poate ține pasul cu schimbările, astfel încât uneori lucrurile merg prost. Care este problema aici? Deseori lucrurile merg prost când acționezi în conformitate cu propria voință. Așadar, indiferent ce se întâmplă, toată lumea trebuie să se așeze și să caute împreună adevărul, să se roage lui Dumnezeu și să ceară îndrumarea Sa. Cu luminarea lui Dumnezeu, lucrurile care reies din părtășia lor sunt pline de lumină și oferă o cale de urmat. În plus, încredințându-I lucrurile lui Dumnezeu, privind spre El, bazându-te pe El, lăsându-L să te conducă, să aibă grijă de tine și să te protejeze – practicând astfel – vei fi mai asigurat și nu vei întâmpina probleme mari. Pot lucrurile la care se gândesc oamenii să fie în deplină concordanță cu faptele? Pot fi ei în concordanță cu principiile adevărului? Asta este imposibil. Dacă nu te bazezi pe Dumnezeu și nu te gândești la Dumnezeu atunci când îți îndeplinești datoria și faci doar ceea ce îți dorești, atunci oricât de inteligent ești, vor exista întotdeauna momente în care eșuezi. Oamenii care sunt aroganți și neprihăniți de sine au tendința să-și urmeze propriile idei, așadar, au ei o inimă cu frică de Dumnezeu? Oamenii care au idei personale puternice uită de Dumnezeu când vine vremea să acționeze, uită de supunerea față de Dumnezeu; numai când s-au lovit de un zid și nu au reușit să realizeze nimic, le trece prin minte că nu s-au supus lui Dumnezeu și nu s-au rugat Lui. Ce problemă este asta? Ei nu Îl au pe Dumnezeu în inimile lor. Acțiunile lor indică faptul că Dumnezeu este absent din inimile lor și că ei se bazează doar pe ei înșiși. Astfel, fie că faci o lucrare în biserică, fie că îndeplinești o datorie, te ocupi de unele chestiuni externe sau de chestiuni din viața ta personală, trebuie să existe principii în inima ta, trebuie să existe o stare. Ce stare? „Oricum ar fi, înainte să mi se întâmple ceva, trebuie să mă rog, se cuvine să mă supun lui Dumnezeu și să mă supun suveranității Lui. Totul este rânduit de Dumnezeu, iar când se întâmplă acel lucru, trebuie să caut voia lui Dumnezeu, trebuie să am această mentalitate, nu trebuie să-mi fac propriile planuri.” După ce experimentează astfel o vreme, oamenii vor ajunge să vadă suveranitatea lui Dumnezeu în multe lucruri. Dacă ai întotdeauna propriile planuri, considerații, gânduri, motive egoiste și dorințe, atunci inima ta se va îndepărta, fără să vrea, de Dumnezeu, vei fi orb cu privire la modul în care acționează Dumnezeu și, de cele mai multe ori, Dumnezeu va fi ascuns de tine. Nu îți place să faci lucrurile după propriile idei? Nu îți faci propriile planuri? Crezi că ai minte, ești educat, ai cunoștințe, ai mijloacele și metodologia pentru a face lucruri, poți să le faci singur, ești bun, nu ai nevoie de Dumnezeu, așa că Dumnezeu spune: „Prin urmare, du-te și fă-o singur și asumă-ți responsabilitatea în caz că merge bine sau nu, nu Îmi pasă”. Dumnezeu nu îți acordă deloc atenție. Când oamenii își urmează propria voință în acest fel în credința lor în Dumnezeu și cred în ce manieră vor ei, care este consecința? Ei nu sunt niciodată capabili să experimenteze suveranitatea lui Dumnezeu, nu pot vedea niciodată mâna lui Dumnezeu, nu pot simți niciodată luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, nu pot simți îndrumarea lui Dumnezeu. Și ce se va întâmpla odată cu trecerea timpului? Inimile lor se vor îndepărta tot mai mult de Dumnezeu și vor exista efecte secundare. Ce efecte? (Îndoiala și negarea față de Dumnezeu.) Acesta nu este doar un caz de îndoială și negare față de Dumnezeu. Când Dumnezeu nu are loc în inimile oamenilor și ei fac cum doresc pe termen lung, se va instala un obicei: când li se va întâmpla ceva, primul lucru pe care îl vor face va fi să se gândească la propria lor soluție și să acționeze conform propriilor intenții, obiective și planuri; se vor gândi mai întâi dacă acest lucru le este de folos sau nu; dacă le este de folos, o vor face, iar dacă nu este, nu o vor face. Va deveni obiceiul lor să meargă direct pe această cale. Și cum va trata Dumnezeu asemenea oameni dacă aceștia continuă să acționeze astfel, fără pocăință? Dumnezeu nu le va acorda nicio atenție și îi va da deoparte. Ce înseamnă să fie dați deoparte? Dumnezeu nici nu îi va disciplina, nici nu le va reproșa nimic; vor deveni din ce în ce mai indulgenți cu ei înșiși, fără judecată, mustrare, disciplinare sau dojană și cu mult mai puțină luminare, iluminare sau îndrumare. Asta înseamnă să fie dați deoparte. Cum se simt oamenii când Dumnezeu îi dă deoparte? Simt că li se întunecă spiritul, Dumnezeu nu este cu ei, se simt nedumeriți în privința viziunilor, nu au o cale de acțiune și fac doar lucruri prostești. Pe măsură ce timpul trece în acest fel, cred că viața nu are niciun sens, iar spiritele lor sunt pustiite și, prin urmare, ei sunt la fel ca necredincioșii și devin tot mai degenerați. Aceasta este o persoană disprețuită și respinsă de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile de practică ale supunerii față de Dumnezeu”

Unii oameni, indiferent de problema pe care s-ar putea să o întâmpine atunci când își îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de gândurile, noțiunile, închipuirile și dorințele lor. Ei își satisfac în mod constant propriile dorințe egoiste, iar firile lor corupte le controlează întotdeauna acțiunile. Ei pot părea că și-au îndeplinit întotdeauna îndatoririle, dar pentru că nu au acceptat niciodată adevărul și nu sunt capabili să facă lucrurile conform adevărurilor-principii, în cele din urmă, nu reușesc să dobândească adevărul și viața și devin muncitori vrednici de acest nume. Așadar, pe ce se bazează astfel de persoane când își îndeplinesc îndatoririle? Ele nu se bazează nici pe adevăr, nici pe Dumnezeu. Acel strop de adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile lor; se bazează pe propriile înzestrări și talente, pe cunoștințele pe care le-au dobândit, precum și pe propria voință sau intențiile lor bune pentru a-și îndeplini îndatoririle. Și, în acest caz, își vor putea îndeplini îndatoririle la un standard acceptabil? Când oamenii se bazează pe naturalețea lor, pe noțiunile, închipuirile, expertiza lor și pe învățarea modului în care să-și îndeplinească îndatoririle, deși poate părea că își îndeplinesc îndatoririle și nu comit rău, ei nu practică adevărul și nu au făcut nimic mulțumitor pentru Dumnezeu. Mai există o problemă care nu poate fi ignorată: în timpul procesului de îndeplinire a datoriei tale, dacă noțiunile, închipuirile și dorințele tale personale nu se schimbă niciodată și nu sunt niciodată înlocuite cu adevărul și dacă acțiunile și faptele tale nu sunt săvârșite niciodată în conformitate cu adevărurile-principii, atunci care va fi rezultatul final? Nu vei avea nicio intrare în viață, vei deveni un muncitor, îndeplinind astfel cuvintele Domnului Isus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce Dumnezeu îi numește răufăcători pe acești oameni care depun eforturi și muncesc? Există un aspect de care putem fi siguri, și anume acela că, indiferent de îndatoririle acestor oameni sau de lucrarea pe care o fac, motivațiile, imboldurile, intențiile și gândurile lor se nasc în întregime din dorințele lor egoiste și sunt în întregime pentru a-și proteja propriile interese și perspective și pentru a-și satisface propria mândrie, vanitate și statut. Totul se învârte în jurul acestor considerații și calcule, nu există adevăr în inimile lor, nu au o inimă care se teme de Dumnezeu și care I se supune – aceasta este rădăcina problemei. Ce este, astăzi, crucial pentru voi să urmăriți? În toate lucrurile, trebuie să căutați adevărul și trebuie să vă îndepliniți datoria în mod corespunzător, conform intențiilor și cerințelor lui Dumnezeu. Dacă faceți asta, veți primi aprobarea lui Dumnezeu. Deci, în mod concret, ce implică îndeplinirea datoriei voastre conform cerințelor lui Dumnezeu? În tot ceea ce faceți, trebuie să învățați să vă rugați lui Dumnezeu, trebuie să reflectați la ce intenții aveți, ce gânduri aveți și dacă aceste intenții și gânduri sunt în concordanță cu adevărul; dacă nu sunt, ar trebui să fie lăsate deoparte, după care ar trebui să acționați conform adevărurilor-principii și să acceptați examinarea din partea lui Dumnezeu. Acest lucru va asigura faptul că puneți adevărul în practică. Dacă aveți propriile intenții și scopuri și sunteți perfect conștienți că acestea încalcă adevărul și sunt în contradicție cu intențiile lui Dumnezeu și totuși nu vă rugați lui Dumnezeu și nu căutați adevărul pentru a găsi o soluție, atunci acest lucru este periculos, vă este ușor să comiteți rău și să faceți lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă faceți rău o dată sau de două ori și vă căiți, atunci mai aveți speranță de mântuire. Dacă voi continuați să săvârșiți răul, atunci sunteți făcători de tot felul de răutăți. Dacă, în acest punct, tot nu puteți să vă căiți, atunci ați dat de necaz: Dumnezeu vă va lăsa deoparte sau vă va părăsi, ceea ce înseamnă că sunteți în pericol de a fi eliminați; oamenii care săvârșesc tot felul de fapte rele vor fi cu siguranță pedepsiți și eliminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Știți care este cea mai mare interdicție în ceea ce privește serviciul făcut de om pentru Dumnezeu? Unii conducători și lucrători își doresc mereu să se deosebească, să fie mai presus decât restul, să se laude și să găsească noi tertipuri pentru a-L face pe Dumnezeu să vadă cât de capabili sunt ei în realitate. Nu se concentrează, însă, pe înțelegerea adevărului și pe intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este cel mai nesăbuit mod de a acționa. Nu este oare aceasta tocmai dezvăluirea unei firi arogante? Unii chiar spun: „Dacă înfăptuiesc asta, sunt sigur că Îl va face fericit pe Dumnezeu; Îi va plăcea. De data asta, mm de gând să-I arăt lucrul acesta; Îi voi oferi o surpriză plăcută.” „Surpriza plăcută” nu contează. Care este rezultatul? Oamenii văd că lucrurile pe care le fac aceste persoane sunt prea ridicole. Nu doar că nu aduc niciun beneficiu lucrării casei lui Dumnezeu, dar constituie și o risipă de bani – provoacă pierderi ofrandelor către Dumnezeu. Ofrandele către Dumnezeu nu trebuie folosite după cum bunul tău plac; este un păcat să risipești ofrandele pentru Dumnezeu. Aceste persoane ajung să ofenseze firea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt încetează să mai lucreze în ele, iar acestea sunt alungate. Așadar, nu acționa niciodată impulsiv, după bunul tău plac. Cum poți să nu iei în considerare finalul? Când Îi ofensezi firea lui Dumnezeu și Îi încalci decretele administrative și ești ulterior eliminat, nu vei mai avea nimic de zis. Indiferent de intenția ta și dacă faci acest lucru cu bună știință, dacă nu înțelegi firea sau voia lui Dumnezeu, Îl vei ofensa cu ușurință și vei fi predispus să-I încalci decretele administrative; toată lumea ar trebui să vegheze încât să nu se întâmple acest lucru. Odată ce ai încălcat decretele administrative ale lui Dumnezeu sau I-ai ofensat firea, dacă este extrem de grav, atunci El nu va ține cont dacă ai făcut-o intenționat sau neintenționat. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o vezi clar. Dacă nu poți înțelege această problemă, cu siguranță vei provoca necazuri. Când Îl slujesc pe Dumnezeu, oamenii doresc să facă pași mari, să realizeze fapte mărețe, să rostească cuvinte mari, să realizeze o lucrare importantă, să țină întâlniri grandioase și să fie mari conducători. Dacă ai mereu astfel de ambiții mărețe, atunci vei încălca decretele administrative ale lui Dumnezeu; oamenii care fac asta vor muri rapid. Dacă nu ești cuminte, devotat și prudent în slujirea lui Dumnezeu, atunci mai devreme sau mai târziu Îi vei ofensa firea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapta ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru ca tu să poți acționa principial. Dacă faci ceva ce poate fi calificat drept îndeplinirea datoriei tale, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te rogi și să te apropii de Dumnezeu în această privință. A te ruga la Dumnezeu este pentru a căuta adevărul calea de a practica, intenția lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Rugăciunea este pentru a obține aceste efecte. A te ruga lui Dumnezeu, a te apropia de El și a-I citi cuvintele nu reprezintă ceremonii religioase sau acțiuni exterioare. Aceste lucruri se fac cu scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui mereu „Slavă Ție, Dumnezeule!” când nu ai făcut nimic și s-ar putea să pari foarte spiritual și perspicace, dar dacă, atunci când vine momentul să acționezi, tot faci ce vrei, fără să cauți deloc adevărul, atunci acest „Slavă Ție, Dumnezeule!” nu este altceva decât o mantră, este o falsă spiritualitate. Când îți faci datoria, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să fac această datorie? Care este voia lui Dumnezeu?” Cine se roagă lui Dumnezeu și se apropie de El cu scopul de a căuta principii și adevăruri pentru acțiunile sale, cine caută voia lui Dumnezeu în inima sa și nu se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevărurile-principii, numai acesta este o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu; toate acestea sunt de nerealizat pentru oamenii care nu iubesc adevărul. Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: „Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos.” Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac în vremuri normale; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre adevărurile-principii, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu comit rele, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că I se supun lui Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă supusă Lui, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În îndeplinirea datoriei, nu poți, categoric, să te conduci după preferințele personale, făcând orice ți-ai dori să faci, orice te-ar bucura să faci sau orice te-ar face să arăți bine. Aceasta înseamnă a acționa în conformitate cu propria voință. Dacă te bazezi pe propriile preferințe în îndeplinirea datoriei tale, crezând că asta este ceea ce Dumnezeu cere și că asta este ceea ce Îl va face pe Dumnezeu fericit și dacă îți impui cu forța preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau le practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi adevărurile-principii, atunci nu este aceasta o greșeală? Asta nu înseamnă că îți efectuezi datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nu știu ce înseamnă să-și îndeplinească bine îndatoririle. Ei au sentimentul că au depus eforturi și și-au pus inima în asta, s-au răzvrătit împotriva trupului lor și au suferit, așadar, de ce nu-și pot îndeplini niciodată mulțumitor datoria? De ce este Dumnezeu mereu nemulțumit? Unde au greșit acești oameni? Greșeala lor a fost că nu au căutat cerințele lui Dumnezeu și, în schimb, acționează potrivit propriilor idei – acesta este motivul. Ei și-au tratat propriile dorințe, preferințe și motive egoiste ca și când ar fi adevărul și le-au tratat ca și când ar fi fost ce-I plăceau Dumnezeu, ca și când ar fi fost standardele și cerințele Lui. Au văzut ca adevăr lucrurile pe care le credeau ei corecte, bune și frumoase; este greșit. De fapt, chiar dacă oamenii ar putea crede că ceva este drept și că este conform cu adevărul, asta nu înseamnă neapărat că este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât oamenii cred mai mult că un lucru este drept, cu atât ar trebui să fie mai precauți și cu atât mai mult ar trebui să caute mai întâi adevărul ca să vadă dacă ceea ce gândesc ei întrunește cerințele lui Dumnezeu. Dacă se opune precis cerințelor și cuvintelor Lui, atunci este inacceptabil, chiar dacă tu crezi că e corect, căci acesta este doar un gând uman și nu va fi conform adevărului, indiferent cât de corect crezi tu că este. Dacă un lucru e bun sau rău trebuie determinat în funcție de cuvintele lui Dumnezeu. Oricât de corect crezi că este un lucru, cu excepția cazului în care există o bază pentru el în cuvintele lui Dumnezeu, este greșit și tu trebuie să-l înlături. Este acceptabil doar când este în conformitate cu adevărul, iar îndeplinirea datoriei tale poate fi conform standardelor doar dacă susține adevărurile-principii în acest fel. Mai exact, ce este datoria? Este o însărcinare încredințată de Dumnezeu oamenilor, face parte din lucrarea casei lui Dumnezeu și reprezintă o responsabilitate și o obligație care ar trebui să fie asumate de fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Este datoria cariera ta? Este o chestiune personală de familie? Este corect să spunem că, odată ce ți s-a dat o datorie, aceasta devine treaba ta personală? Categoric, lucrurile nu stau așa. Prin urmare, cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria? Acționând în acord cu cerințele, cuvintele și standardele lui Dumnezeu și comportându-te pe baza adevărurilor-principii, iar nu pe baza dorințelor omenești subiective. Unii oameni spun: „Odată ce mi s-a dat o datorie, nu este treaba mea personală? Datoria mea este răspunderea mea și lucrurile de care răspund nu reprezintă oare treburile mele personale? Dacă îmi voi face datoria ca pe o treabă personală, nu înseamnă asta că o voi face cum se cuvine? Aș face-o bine dacă nu aș trata-o ca fiind treaba mea personală?” Sunt aceste cuvinte corecte sau greșite? Sunt greșite; sunt în contradicție cu adevărul. Datoria nu reprezintă afacerea ta personală, este treaba lui Dumnezeu, face parte din lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să procedezi după cum îți cere Dumnezeu; doar îndeplinindu-ți datoria cu o inimă plină de supunere față de Dumnezeu te poți ridica la nivelul standardului. Dacă îți vei îndeplini mereu datoria conform propriilor noțiuni și închipuiri și conform propriilor înclinații, atunci nu vei îndeplini niciodată standardul. Dacă doar îți îndeplinești datoria așa cum dorești, asta nu înseamnă a ți-o îndeplini, întrucât ceea ce faci nu se află în sfera de gestionare a lui Dumnezeu, nu reprezintă lucrarea casei lui Dumnezeu; în schimb, îți conduci propria operațiune, îți duci la bun sfârșit propriile sarcini și, prin urmare, nu este un lucru pomenit de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin căutarea adevărurilor-principii putem să ne îndeplinim datoria cum se cuvine”

Unii oameni nu caută niciodată adevărul în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Ei fac doar cum le place, acționând după propriile închipuiri și sunt mereu arbitrari și repeziți și, pur și simplu, nu merg pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă a fi „arbitrar și repezit”? Înseamnă să acționezi oricum consideri de cuviință când întâmpini vreo problemă, fără vreun proces de gândire sau de căutare. Nimic din ceea ce spune altcineva nu îți poate atinge inima sau nu te poate face să te răzgândești. Când ți se oferă părtășie despre adevăr, nici măcar nu îl poți accepta, rămâi la propriile opinii, nu asculți când ceilalți spun ceva corect, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile idei. Chiar dacă gândirea ta este corectă, ar trebui să iei în considerare și opiniile altora. Și dacă nu o faci deloc, nu înseamnă că ești extrem de neprihănit de sine? Nu este ușor pentru oamenii care sunt extrem de neprihăniți de sine și de încăpățânați să accepte adevărul. Dacă faci ceva greșit și ceilalți te critică, spunând: „Tu nu faci acest lucru conform adevărului!”, tu răspunzi: „Chiar dacă este așa, tot la fel voi proceda” și apoi găsești un motiv să îi faci să creadă că așa este corect. Dacă îți aduc reproșuri, spunând: „Acționând în acest fel înseamnă să perturbi, și asta va prejudicia lucrării bisericii”, nu numai că nu asculți, dar continui să vii cu scuze: „Cred că aceasta este calea corectă, deci așa voi face”. Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Este aroganță. O natură arogantă te face îndărătnic. Dacă ai o fire arogantă, te vei purta în mod arbitrar și pripit, nepăsător față de ce spune oricine altcineva. Așadar, cum îți rezolvi arbitrarietatea și pripeala? Să spunem, de exemplu, că ți se întâmplă ceva și ai propriile idei și planuri. Înainte de a stabili ce să faci, trebuie să cauți adevărul și ar trebui cel puțin să ai părtășie cu toată lumea despre ceea ce gândești și crezi în privința asta, cerând tuturor să-ți spună dacă gândurile tale sunt corecte și în conformitate cu adevărul și să facă verificări pentru tine. Aceasta este cea mai bună metodă pentru a rezolva arbitrarietatea și pripeala. În primul rând, poți să-ți clarifici părerile și să cauți adevărul – acesta este primul pas al practicii pentru a înlătura caracterul arbitrar și pripit. Al doilea pas are loc atunci când alte persoane dau voce unor păreri contrare – cum poți practica astfel încât să te abții de la a fi arbitrar și pripit? Mai întâi, trebuie să ai o atitudine smerită, să lași deoparte ceea ce ți se pare că este corect și să le permiți tuturor să aibă părtășie. Chiar dacă tu crezi în corectitudinea căii tale, nu ar trebui să tot insiști în acest sens. Acesta este un tip de pas înainte; arată atitudinea celui care caută adevărul, care se neagă pe sine și care mulțumește voia lui Dumnezeu. Odată ce ai această atitudine, în același timp în care nu-ți respecți părerile, ar trebui să te rogi, să cauți adevărul de la Dumnezeu și apoi o bază în cuvintele lui Dumnezeu – să stabilești cum să acționezi bazându-te pe cuvintele Lui. Aceasta este cea mai potrivită și precisă practică. Când cauți adevărul și ridici o problemă pentru ca toți să aibă părtășie și să caute un răspuns împreună, atunci e momentul în care Duhul Sfânt oferă iluminare. Dumnezeu îi luminează pe oameni conform principiilor, El le cântărește atitudinea. Dacă tu îți păstrezi cu încăpățânare atitudinea, indiferent dacă perspectiva ta este corectă sau greșită, Dumnezeu Își va ascunde chipul de tine și te va ignora; te va face să te lovești de un perete, te va expune și îți va dezvălui starea urâtă. Dacă, pe de altă parte, atitudinea ta este corectă, iar tu nici nu insiști pe propriile căi și nici nu ești neprihănit de sine, nici capricios și pripit, ci ai atitudinea să cauți și accepți adevărul, dacă ai părtășie cu toată lumea, iar Duhul Sfânt va începe să lucreze printre voi și poate El te va conduce spre înțelegere prin intermediul cuvintelor cuiva. Uneori, când Duhul Sfânt te luminează, El te conduce să înțelegi cel mai important aspect al unei chestiuni cu doar câteva cuvinte sau fraze sau oferindu-ți o idee. Îți dai seama, în acea clipă, că orice lucru de care te-ai agățat este eronat și, în aceeași clipă, înțelegi cel mai potrivit mod de a acționa. Ajuns la un astfel de nivel, nu ai evitat cu succes să faci răul și, totodată, să suporți consecințele unei greșeli? Nu este asta protecția din partea lui Dumnezeu? (Ba da.) Cum se realizează un astfel de lucru? Acest lucru se realizează doar atunci când ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când cauți adevărul cu o inimă supusă. Odată ce ai primit luminarea Duhului Sfânt și ai stabilit principiile practicii, practica ta va fi în linie cu adevărul și vei fi capabil să satisfaci voia lui Dumnezeu. […] Dacă atitudinea ta este de a insista cu încăpățânare, de a nega adevărul, de a respinge sugestiile oricui altcuiva, de a nu căuta adevărul, de a avea încredere doar în tine și de a face doar ceea ce vrei – dacă acesta este atitudinea ta indiferent de ceea ce face sau cere Dumnezeu, atunci care va fi reacția Sa? Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție, El te va marginaliza. Nu ești încăpățânat? Nu ești arogant? Nu crezi întotdeauna că ai dreptate? Dacă ești lipsit de supunere, dacă nu cauți niciodată, dacă inima ta este complet închisă și potrivnică față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți acordă atenție. De ce nu-ți acordă Dumnezeu nicio atenție? Întrucât, dacă inima ta este închisă pentru Dumnezeu, poți să accepți luminarea din partea lui Dumnezeu? Poți oare să simți când Dumnezeu îți face reproșuri? Atunci când oamenii sunt intransigenți, când natura satanică și bestialitatea lor răbufnesc, ei nu simt nimic din ceea ce face Dumnezeu, totul este în zadar – așa că Dumnezeu nu face o lucrare inutilă. Dacă ai acest tip de atitudine ostilă încăpățânată, tot ceea ce face Dumnezeu este să rămână ascuns de tine, Dumnezeu nu va face lucruri de prisos. Când ești atât de ostil, încăpățânat și atât de închis, Dumnezeu nu va face nimic cu forța în tine sau nu va forța nimic asupra ta, El nu va mai încerca să te miște și să te lumineze în repetate rânduri – Dumnezeu nu acționează în acest fel. De ce nu acționează Dumnezeu în acest mod? În principal, pentru că Dumnezeu a văzut un anumit tip de fire în tine, o fiară căreia îi este scârbă de adevăr și care este insensibilă la rațiune. Și crezi că oamenii pot controla un animal sălbatic atunci când bestialitatea lui răbufnește? A striga și a țipa la el ajută la ceva? Este oare util să raționezi cu el sau să îi oferi confort? Îndrăznesc oamenii să se apropie de el? Există o modalitate bună de a descrie acest lucru: este insensibil la rațiune. Ce face Dumnezeu atunci când bestialitatea ta izbucnește și ești insensibil la rațiune? Dumnezeu nu te bagă în seamă. Ce mai are Dumnezeu să-ți spună atunci când ești insensibil la rațiune? Este inutil să mai spună ceva. Iar când Dumnezeu nu îți acordă nicio atenție, ești binecuvântat sau suferi? Obții beneficii sau suferi o pierdere? Fără îndoială, vei suferi o pierdere. Și cine a provocat acest lucru? (Noi l-am provocat.) Tu l-ai provocat. Nimeni nu te-a forțat să te comporți așa și totuși, tot te simți supărat. Nu ți-ai făcut-o oare cu mâna ta? Dumnezeu nu-ți acordă nicio atenție, nu Îl poți simți pe Dumnezeu, există întuneric în inima ta și viața îți este compromisă – ți-ai făcut-o cu mâna ta, o meriți.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cel mai mare obstacol în practicarea adevărului intervine atunci când voia cuiva este prea mare și e mai presus de toate – altfel spus, când interesul personal este mai presus de orice altceva, când reputația și statului cuiva sunt mai presus de toate celelalte. De aceea, asemenea oameni sunt întotdeauna dornici când intervine ceva, și acționează în interes personal, fără nicio considerație pentru principiile adevărului. Ei se agață în permanență de propriile idei. Ce înseamnă să te agăți de propriile idei? Înseamnă să condiționezi: „Dacă tu vrei asta, eu vreau aia. Dacă tu vrei să fie ca tine, eu voi insista să fie ca mine.” Arată asta supunere? (Nu.) Abordarea aceasta nu este deloc căutarea adevărului, ci insistența de a face după bunul plac. Este o fire arogantă și o etalare lipsită de rațiune. Dacă, într-o zi, vei putea să devii conștient că preferințele și determinările tale sunt contrare adevărului; dacă vei putea să le renegi și să vezi prin tine, să nu mai crezi în tine, și apoi treptat să ajungi să nu mai faci lucrurile după bunul tău plac și să nu mai definești lucrurile orbește, în schimb să poți căuta adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El, atunci aceasta este practica corectă. Înainte de a atesta ce fel de practică este conformă cu adevărul, trebuie să cauți. Acesta este în mod absolut lucrul corect de făcut, este ceea ce ar trebui făcut. Dacă aștepți până ce ești tratat și emondat pentru a căuta, asta e o atitudine un pic pasivă și probabil întârzie lucrurile. Să înveți să cauți adevărul este atât de esențial. Care sunt beneficiile căutării adevărului? În primul rând, o persoană poate evita să își urmeze propria voință și să acționeze pripit; în al doilea rând, poate evita revărsarea corupției și a consecințelor rele; în al treilea rând, poate învăța cum să aștepte și să fie răbdătoare și poate opri greșelile să apară prin percepția clară și precisă a lucrurilor. Toate aceste lucruri pot fi dobândite prin căutarea adevărului. Câand înveți să cauți adevărul în toate, vei descoperi că nimic nu este simplu, că dacă nu ești atent și nu depui un efort, vei face lucrurile într-o manieră deplorabilă. După ce antrenezi în acest fel pentru o vreme, vei fi mai matur și mai călit când lucrurile se abat asupra ta. Atitudinea ta va fi mai temperată și mai moderată și, în loc să fii impulsiv, să îți asumi riscuri și să fii competitiv, vei fi capabil să cauți adevărul, să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. Apoi, problema revarsării firii tale corupte va fi rezolvată. Astfel, va fi mai ușor pentru tine să te supui, chiar nu este așa de dificil. Poate fi ceva mai dificil la început, dar poți fi răbdător, să aștepți și să continui să cauți adevărul până când rezolvi problema. Dacă vrei să iei mereu propriile decizii atunci când ți se întâmplă lucruri, să raționezi cu ceilalți și să insiști asupra propriilor idei, acest lucru va deveni destul de problematic. Aceasta e din cauză că lucrurile asupra cărora insiști nu sunt pozitive și sunt toate în cadrul unei firi corupte. Toate aceste lucruri reprezintă revărsări ale unei firi corupte și, în astfel de circumstanțe, deși s-ar putea să-ți dorești să cauți adevărul, nu vei fi capabil să-l practici și, deși s-ar putea să vrei să te rogi lui Dumnezeu, vei face lucrurile doar de formă. Dacă cineva ar avea părtășie cu tine despre adevăr și ar descoperi falsificările intenției tale, cum ai face o alegere? Te-ai putea supune cu ușurință adevărului? Ar fi foarte extenuant pentru tine să te supui într-un astfel de moment și nu vei fi capabil s-o faci. Nu ai asculta și ai încerca să raționezi cu ceilalți. Ai spune: „Deciziile mele sunt de dragul casei lui Dumnezeu. Nu sunt greșite. De ce încă îmi ceri să mă supun?” Vezi în ce fel ai fi incapabil să te supui? Și în afară de asta, te-ai și împotrivi; aceasta este o fărădelege deliberată! Nu este acest lucru extrem de problematic? Atunci când cineva are părtășie cu tine despre adevăr, dacă nu ești capabil să accepți adevărul și chiar ai comite cu bună știință fărădelegi, neascultând și împotrivindu-te lui Dumnezeu, atunci ai o problemă gravă. Ești în pericol de a fi dat în vileag de Dumnezeu și alungat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Supunerea față de Dumnezeu este o lecție de bază în dobândirea adevărului”

În activitatea lor, conducătorii de biserică și lucrătorii trebuie să fie atenți la două principii: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în deplină conformitate cu principiile stipulate de rânduielile de lucru, fără să încalce vreodată acele principii și fără să-și întemeieze munca pe orice și-ar putea închipui sau pe oricare dintre propriile idei. În tot ceea ce fac, ei ar trebui să dea dovadă de grijă pentru lucrarea bisericii și să pună întotdeauna pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Încă un lucru – iar acesta este cel mai important – e că în toate lucrurile, ei trebuie să se concentreze pe a urmări călăuzirea Duhului Sfânt și a face totul conformându-se strict cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt încă în stare să se împotrivească călăuzirii Duhului Sfânt sau dacă se iau cu încăpățânare după propriile idei și fac lucrurile după propria închipuire, atunci acțiunile lor vor constitui o împotrivire cât se poate de gravă față de Dumnezeu. Să-și întoarcă spatele, de repetate ori, luminării și călăuzirii Duhului Sfânt nu va duce decât la un impas. Dacă pierd lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu vor putea să lucreze; și, chiar dacă reușesc să lucreze cumva, nu vor realiza nimic. Acestea sunt cele două principii esențiale care trebuie respectate în timp ce lucrează: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în concordanță exactă cu rânduielile de la cel de mai sus, precum și să acționeze în conformitate cu principiile stabilite de cel de mai sus; iar celălalt este să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt înăuntrul lor. Odată ce aceste două principii sunt înțelese, nu vor fi atât de predispuși să facă greșeli în lucrarea lor. Experiența voastră în înfăptuirea lucrării bisericii este încă limitată, iar când lucrați, este extrem de denaturată de propriile idei. Câteodată, s-ar putea să nu înțelegeți luminarea sau călăuzirea dinăuntrul vostru care vine de la Duhul Sfânt; alte dăți, păreți că o înțelegeți, dar e probabil să o ignorați. Mereu vă închipuiți sau deduceți într-o manieră umană, acționând cum considerați adecvat, fără niciun fel de grijă pentru intențiile Duhului Sfânt. Vă vedeți de lucrarea voastră doar conform propriilor idei, punând deoparte orice luminare de la Duhul Sfânt. Astfel de situații au loc frecvent. Călăuzirea lăuntrică de la Duhul Sfânt nu este transcendentală; de fapt, este foarte normală. Adică, în adâncul inimii tale, simți că acest mod de a acționa este potrivit și că este modul cel mai bun. De fapt, acest gând este destul de clar; nu a fost rezultatul cugetării și, câteodată, nu înțelegi pe deplin de ce ar trebui să te comporți așa. Deseori, aceasta nu este altceva decât luminarea de la Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea persoanelor cu experiență. Duhul Sfânt te îndrumă să faci ceea ce este cel mai potrivit. Nu este ceva la care te gândești, ci mai degrabă este un sentiment din inima ta care te face să-ți dai seama că acesta este cel mai bun mod de a proceda și îți place să procedezi astfel fără să știi de ce. Acest lucru poate veni de la Duhul Sfânt. Ideile proprii izvorăsc adesea din gândire și chibzuire și toate sunt denaturate de voința proprie; oamenii se gândesc mereu la ce beneficiu și avantaj este pentru ei; fiecare acțiune pe care oamenii decid să o facă implică aceste lucruri. Totuși, îndrumarea de la Duhul Sfânt nu cuprinde nicicum asemenea denaturări. Este necesar să fii foarte atent la îndrumarea sau luminarea de la Duhul Sfânt; mai ales în chestiunile esențiale, trebuie să fii atent ca să le înțelegi. Oamenii cărora le place să își folosească mintea și să acționeze în funcție de propriile idei sunt cei mai predispuși să rateze o asemenea îndrumare sau luminare. Conducătorii și lucrătorii potriviți sunt oameni care au lucrarea Duhului Sfânt, care sunt atenți la lucrarea Duhului Sfânt în orice moment, care se supun Duhului Sfânt, au o inimă temătoare de Dumnezeu, nu neglijează voia lui Dumnezeu și urmăresc neosteniți adevărul. Ca să Îl mulțumești pe Dumnezeu și să fii martor pentru El în mod corespunzător, ar trebui să reflectezi deseori asupra motivelor și denaturărilor pe care le ai când îți îndeplinești datoria, iar apoi să încerci să-ți dai seamacât de mult din conținutul lucrării este motivat de ideile umane, cât provine din luminarea Duhului Sfânt și cât respectă cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie, în mod constant și în toate împrejurările, să reflectezi dacă faptele și cuvintele tale sunt în conformitate cu adevărul. Practicând des astfel, vei ajunge pe drumul corect al slujirii lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În procesul experienței de viață, orice s-ar întâmpla, trebuie să înveți să cauți adevărul și să reflectezi temeinic la lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Când știi să faci lucruri care sunt complet în acord cu voia lui Dumnezeu, vei putea renunța la lucrurile care vin din propria ta voință. Odată ce știi cum să acționezi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, ar trebui, pur și simplu, să acționezi în acel fel, ca și cum așa ți-ar veni în mod natural, să faci lucrurile în acest fel îți oferă un sentiment de relaxare și ușurință. Așa fac lucrurile oamenii care înțeleg adevărul. Dacă le poți arăta oamenilor că ești cu adevărat eficient atunci când îți îndeplinești datoria și că există principii în ceea ce privește modul în care faci lucrurile, că firea vieții tale s-a schimbat într-adevăr, că ai făcut multe lucruri bune pentru aleșii lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care înțelege adevărul și, cu siguranță, ai asemănare umană și, desigur, există un efect asupra modului tău de a mânca și de a bea cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce o persoană înțelege realmente adevărul, își va putea discerne diferitele stări, va putea vedea clar chestiunile complexe și, astfel, va ști să practice în mod corespunzător. Dacă o persoană nu înțelege adevărul și nu poate discerne propria stare, atunci dacă vrea să se răzvrătească împotriva propiei persoane, nu va ști de ce anume sau cum să se răzvrătească. Dacă vrea să-și abandoneze propria voință, nu va ști ce este în neregulă cu propria voință, va crede că aceasta este în concordanță cu adevărul și poate chiar să-și considere propria voință ca fiind luminarea Duhului Sfânt. Cum își va abandona o astfel de persoană propria voință? Nu o va putea face și, cu atât mai puțin, va putea să se răzvrătească împotriva trupului. Prin urmare, atunci când nu înțelegi adevărul, poți greși cu ușurință lucrurile care vin din propria voință, lucruri care se aliniază la noțiunile umane și la prporia bunătate a cuiva, dragostea, suferința și plătirea unui preț ca fiind corecte și în conformitate cu adevărul. Atunci, cum ai putea să te lepezi de aceste lucruri umane? Tu nu înțelegi adevărul și nu știi ce înseamnă să practici adevărul. Ești complet în întuneric și e imposibil să știi ce să faci, așa că poți face doar ceea ce crezi că este bine și, drept urmare, ai denaturări în anumite acțiuni de-ale tale. Unele dintre acestea sunt din cauza respectării regulilor, altele din cauza entuziasmului și altele din cauza tulburării din partea Satanei. Așa sunt oamenii care nu înțeleg adevărul. Ei sunt extrem de imprevizibili atunci când fac lucruri și necontenit devianți, fără nicio precizie. Oamenii care nu înțeleg adevărul văd lucrurile într-un mod absurd, la fel ca non-credincioșii. Cum ar putea ei să practice adevărul? Cum ar putea ei să rezolve probleme? Înțelegerea adevărului nu este o chestiune simplă. Indiferent cât de bun sau de slab este calibrul cuiva, chiar și după o viață întreagă de experiență, cantitatea de adevăr pe care o poate înțelege este limitată, iar măsura în care poate înțelege cuvântul lui Dumnezeu este, de asemenea, limitată. Oamenii care sunt relativ mai experimentați sunt oameni care înțeleg unele adevăruri și, cel mult, pot înceta să mai facă lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu și să mai facă lucruri evident rele. Este imposibil pentru ei să acționeze fără nicio pângărire provenită din propriile intenții. Întrucât ființele umane au o gândire normală și gândurile lor s-ar putea să nu fie întotdeauna conforme cuvântului lui Dumnezeu, pângărirea provenită din propria lor voință este inevitabilă. Ceea ce este important este să ai discernământ cu privire la toate lucrurile care vin din propria voință și se împotrivesc cuvântului lui Dumnezeu, adevărului și luminării Duhului Sfânt. Acest lucru presupune să lucrezi din greu pentru a înțelege cuvântul lui Dumnezeu; numai atunci când înțelegi adevărul, vei avea discernământ și numai atunci poți garanta că nu vei face rău.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

În termeni simpli, a-L respecta pe Dumnezeu ca fiind măreț înseamnă să-L ai în inima ta, aceasta să sălășluiască în Dumnezeu, să nu te uiți pe tine însuți în lucrurile pe care le faci și să nu încerci să acționezi pe cont propriu, ci să-L lași pe Dumnezeu să preia conducerea. În tot ce faci, să te gândești: „Cred în Dumnezeu și Îl urmez. Eu sunt doar o mică ființă creată pe care a ales-o Dumnezeu. Ar trebui să renunț la opiniile, recomandările și deciziile care vin din propria mea voință și să Îl las pe Dumnezeu să fie Stăpânul meu. Dumnezeu este Domnul meu, stânca mea și lumina strălucitoare care îmi călăuzește calea în tot ceea ce fac. Trebuie să fac lucrurile conform cuvintelor și voii Sale, nu să mă pun pe mine pe primul loc.” Asta înseamnă să-L ai pe Dumnezeu în inima ta. Atunci când îți dorești să faci ceva, nu acționa din impuls sau pripit. Gândește-te mai întâi la ceea ce spun cuvintele lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu ar fi dezgustat de acțiunile tale și dacă acestea sunt în conformitate cu voia Sa. În inima ta, mai întâi întreabă-te, gândește-te și cugetă; nu te pripi. A fi pripit înseamnă a fi impulsiv și a fi motivat de impulsivitatea și de voința omului. Dacă ești mereu pripit și impulsiv, asta arată că Dumnezeu nu este în inima ta. Nu cumva sunt cuvinte goale atunci când spui că Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț? Unde este realitatea ta? Nu ai nicio realitate și nu poți să Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț. În toate chestiunile, te comporți de parcă ai fi stăpân pe moșie, făcând mereu ce vrei tu. În acest caz, nu este un nonsens dacă spui că ai o inimă cu frică de Dumnezeu? Îi păcălești pe oameni cu aceste cuvinte. Dacă o persoană are o inimă cu frică de Dumnezeu, cum se manifestă ea, de fapt? Prin respectarea lui Dumnezeu ca fiind măreț. Manifestarea concretă a faptului că Îl respectă pe Dumnezeu ca fiind măreț este că Dumnezeu are un loc în inima sa – locul cel mai important. În inima sa, Îi permite lui Dumnezeu să fie Stăpânul său și să dețină autoritatea. Când se întâmplă ceva, are o inimă ascultătoare față de Dumnezeu. Nu e pripită, nici impulsivă și nu acționează impetuos, ci, dimpotrivă, e capabilă să înfrunte orice lucru cu calm și să se liniștească în fața lui Dumnezeu pentru a căuta adevărurile-principii. Dacă faci lucrurile conform cuvântului lui Dumnezeu sau propriei voințe sau dacă lași voința ta sau cuvântul lui Dumnezeu să preia conducerea, depinde de măsura în care Dumnezeu este în inima ta. Tu spui că Dumnezeu este în inima ta, dar când se întâmplă ceva, acționezi orbește, făcând în așa fel încât să ai ultimul cuvânt și dându-L pe Dumnezeu la o parte. Este aceasta manifestarea unei inimi care Îl are pe Dumnezeu în ea? Există unii oameni care sunt capabili să se roage lui Dumnezeu atunci când se întâmplă ceva, dar, după ce se roagă, continuă să întoarcă lucrurile pe toate părțile, gândindu-se: „Cred că asta ar trebui să fac. Cred că asta ar trebui să fac”. Îți urmezi întotdeauna voința și nu asculți pe nimeni, indiferent cum are părtășie cu tine. Nu este asta manifestarea lipsei unei inimi cu frică de Dumnezeu? Pentru că nu cauți adevărurile-principii și nu practici adevărul atunci când spui că Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, acestea sunt doar vorbe goale. Oamenii în inimile cărora nu este Dumnezeu și care nu sunt capabili să-L respecte ca fiind măreț nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Oamenii care nu sunt capabili să caute adevărul atunci când se întâmplă ceva și care nu au o inimă ascultătoare față de Dumnezeu sunt oameni care nu au conștiință și rațiune. Dacă cineva are cu adevărat conștiință și rațiune va putea în mod firesc să caute adevărul atunci când se întâmplă ceva. Mai întâi trebuie să gândească: „Cred în Dumnezeu. Am venit să caut mântuirea din partea lui Dumnezeu. Pentru că am o fire coruptă, consider că sunt singura autoritate în tot ceea ce fac; întotdeauna mă opun voii lui Dumnezeu. Trebuie să mă căiesc. Nu pot continua să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu în acest fel. Trebuie să învăț cum să fiu ascultător față de El. Trebuie să caut ce spun cuvintele lui Dumnezeu și care sunt adevărurile-principii.” Acestea sunt gândurile și aspirațiile care se nasc din rațiunea umanității normale. Acestea sunt principiile și atitudinea cu care ar trebui să faci lucruri. Când ai rațiunea umanității normale, atunci ai această atitudine; când nu ai rațiunea umanității normale, atunci nu ai această atitudine. De aceea, este decisiv și foarte important să ai rațiunea umanității normale. Ea este direct legată de înțelegerea adevărului de către oameni și de obținerea mântuirii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Mărturii similare bazate pe experiențe

Urmările lucratului cu încăpățânare

Îndărătnicia îi rănește pe ceilalți și pe tine însuți

Imnuri similare

Pioși sunt cei deseori liniștiți înaintea lui Dumnezeu

Doar o bază formată din cuvintele lui Dumnezeu oferă o cale de practică

Doar acționând cu principii ne putem îndeplini bine datoria

Anterior: 20. Cum să rezolvăm problema aroganței, a neprihănirii de sine și a păstrării propriilor opinii

Înainte: 24. Cum să rezolvăm problema căutării faimei, a câștigului și a statutului

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger