Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

De când a fost coruptă omenirea de către Satana, natura ei, care este și esența ei, s-a schimbat. Atunci, ce este esența umană? Acum, vorbesc despre esența și natura tuturor oamenilor și nimic nu vizează un individ anume. De la corupția omenirii de către Satana, natura oamenilor a început să se deterioreze și, treptat, ei și-au pierdut rațiunea pe care o au oamenii normali. Acum, ei nu mai acționează ca ființe umane în poziția omului, ci, sunt plini de aspirații neînfrânate; au depășit statutul omului – cu toate acestea, încă tânjesc să ajungă și mai sus. La ce se referă acest „mai sus”? Ei doresc să-L depășească pe Dumnezeu, să depășească cerurile și să depășească toate celelalte. Care este sursa motivului pentru care oamenii dezvăluie astfel de firi? Pe scurt, natura omului este excesiv de arogantă. Majoritatea oamenilor înțeleg sensul cuvântului „aroganță”. Este un termen peiorativ. Dacă cineva dezvăluie aroganță, alții cred că nu este o persoană bună. Ori de câte ori cineva este incredibil de arogant, alții presupun că este o persoană rea. Nimeni nu-și dorește să fie etichetat astfel. De fapt, totuși, toată lumea este arogantă și toți oamenii corupți au această esență. Unii oameni spun: „Nu sunt câtuși de puțin arogant. Nu mi-am dorit niciodată să fiu arhanghelul și nici nu am vrut vreodată să-L întrec pe Dumnezeu sau să întrec orice altceva. Am fost întotdeauna o persoană deosebit de manierată și conștiincioasă.” Nu neapărat; aceste cuvinte sunt incorecte. Odată ce oamenii au devenit aroganți în natura și esența lor, pot adeseori să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se împotrivească, să nu ia aminte la cuvintele Lui, să genereze noțiuni despre El, să facă lucruri care-L trădează și care mărturisesc pentru ei înșiși și îi înalță pe ei. Spui că nu ești arogant, dar să presupunem că ți s-a dat o biserică și ți s-a permis să o conduci; să presupunem că Eu nu te-am emondat și că nimeni din familia lui Dumnezeu nu te-a criticat sau nu te-a ajutat: după ce ai condus-o o vreme, i-ai aduce pe oameni la picioarele tale și i-ai face să asculte de tine, chiar până în punctul în care te-ar admira și venera. Și de ce ai face asta? Acest lucru ar fi determinat de natura ta; nu ar fi altceva decât o dezvăluire naturală. Nu trebuie să afli asta de la ceilalți, și nici ca ei să te învețe acest lucru. Nu e nevoie ca ceilalți să te instruiască sau să te constrângă să faci asta; acest tip de situație se produce în mod firesc. Tot ceea ce faci are legătură cu a-i determina pe oameni să te înalțe, să te slăvească, să te venereze, să asculte de tine și să te asculte în toate lucrurile. A-ți permite să fii un lider în mod natural dă naștere acestei situații și nu poate fi schimbată. Și cum ia naștere această situație? Este determinată de natura arogantă a omului. Manifestarea aroganței este răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu. Când oamenii sunt aroganți, îngâmfați și neprihăniți de sine, tind să-și înființeze propriile împărății independente și să facă lucrurile în orice fel doresc. De asemenea, îi aduc pe ceilalți în propriile lor mâini și îi atrag în îmbrățișările lor. Faptul că oamenii sunt capabili să facă astfel de lucruri arogante dovedește, pur și simplu, că esența naturii lor arogante este cea a Satanei; este cea a arhanghelului. Când aroganța și îngâmfarea lor ating un anumit nivel, ei nu mai au un loc pentru Dumnezeu în inimile lor, iar Dumnezeu este dat deoparte. Atunci, ei își doresc să fie Dumnezeu, să-i facă pe oameni să asculte de ei și devin arhanghelul. Dacă deții o astfel de natură satanică arogantă, Dumnezeu nu va avea loc în inima ta. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, El nu te va mai recunoaște, te va vedea ca pe o persoană rea și te va elimina.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Există numeroase tipuri de firi corupte care sunt incluse în firea Satanei, dar cea mai limpede dintre ele și care iese cel mai mult în evidență este o fire arogantă. Aroganța este rădăcina firii corupte a omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai nerezonabili și, cu cât sunt mai nerezonabili, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Nu numai că oamenii cu o fire arogantă îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că sunt chiar condescendenți față de Dumnezeu și nu au deloc inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar dacă e posibil ca unii să pară că ei cred în Dumnezeu și că Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A crede că unul este mai bun decât ceilalți este o chestiune banală. Problema esențială este că firea arogantă a omului îl împiedică pe acesta să se supună lui Dumnezeu, suveranității Lui și rânduielilor Sale; o astfel de persoană se simte mereu înclinată să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune. Persoanele care sunt arogante și vanitoase, mai ales cele care sunt atât de arogante încât și-au pierdut rațiunea, nu se pot supune lui Dumnezeu în credința lor în El și chiar se preamăresc și sunt martore pentru ele însele. Astfel de oameni se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și nu au deloc teamă de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și te-ar face să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate!

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Lucrarea de judecată și de mustrare din zilele de pe urmă vizează în principal natura arogantă a oamenilor. Aroganța include multe lucruri, multe firi corupte; judecata și mustrarea vizează direct acest cuvânt, „aroganță,” în scopul de a înlătura total firea arogantă a oamenilor. În cele din urmă, oamenii nu se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nici nu I se vor împotrivi, deci nu vor încerca să-și înființeze propriile împărății independente, nici nu se vor preamări sau nu vor mărturisi pentru sine, nu vor acționa într-un mod josnic, nici nu vor avea cerințe extravagante de la Dumnezeu – în acest fel, ei s-au eliberat de firea lor arogantă. Aroganța are multe manifestări. De exemplu, să spunem că cineva care crede în Dumnezeu Îi cere Harul – pe ce bază poți să-l ceri? Ești o persoană coruptă de Satana, o ființă creată; faptul că trăiești și respiri deja este cel mai mare Har de la Dumnezeu. Te poți bucura de tot ce a creat Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu ți-a dat suficient, așadar de ce I-ai cere mai mult? Asta se întâmplă fiindcă oamenii nu sunt niciodată mulțumiți de soarta lor. Ei cred mereu că sunt mai buni decât alții, că ar trebui să aibă mai mult, deci mereu Îi cer mai mult lui Dumnezeu. Acesta e un lucru reprezentativ pentru firea lor arogantă. Deși nu spun asta în vorbe, când oamenii încep să creadă în Dumnezeu, în inimile lor, este posibil să gândească: „Vreau să merg în rai, nu în iad. Nu vreau să fiu binecuvântat doar eu, ci toată familia mea. Vreau să mănânc mâncare bună, să port haine frumoase, să mă bucur de lucruri frumoase. Vreau o familie bună, un soț bun (sau o soție bună) și copii buni. În cele din urmă, vreau să domnesc ca rege.” În prim plan sunt cerințele și pretențiile lor. Firea aceasta a lor, aceste lucruri pe care le gândesc în inimile lor, aceste dorințe extravagante – toate sunt exemple tipice ale naturii arogante a omului. Ce Mă face să spun asta? Totul se reduce la statutul oamenilor. Omul este o ființă creată care s-a format din țărână; Dumnezeu l-a modelat pe om din lut și a suflat în el suflarea vieții. Acesta este statutul umil al omului și totuși, oamenii vin înaintea lui Dumnezeu cerându-i una și alta. Statutul omului este atât de neonorabil, încât nu ar trebui să deschidă gura și să-I ceară ceva lui Dumnezeu. Prin urmare, ce ar trebui să facă oamenii? Ei ar trebui să muncească din greu, indiferent de critici, să pună umărul la treabă și să se supună de bunăvoie. Ideea nu este să accepți de bună voie smerenia – nu accepta de bună voie smerenia; acesta este statutul cu care se nasc oamenii; ei ar trebui să fie supuși și smeriți din fire, fiindcă statutul lor este smerit și, prin urmare, nu ar trebui să-I ceară lui Dumnezeu lucruri, nici să aibă dorințe extravagante față de Dumnezeu. Aceste lucruri nu ar trebui să se găsească în lăuntrul lor. Vă dau un exemplu simplu. O anumită familie bogată a angajat un slujitor. Poziția acestui slujitor în familia bogată era extrem de joasă și, cu toate astea, el i-a spus stăpânului casei: „Vreau să port pălăria fiului tău, vreau să mănânc orezul tău, vreau să port hainele tale și vreau să dorm în patul tău. Orice lucruri folosești, fie că sunt din aur sau din argint, le vreau! Contribui mult în munca mea și locuiesc în casa ta, deci le vreau!” Cum ar trebui să-l trateze stăpânul? Stăpânul ar spune: „S-ar cuveni să știi ce ești, care este rolul tău: ești un slujitor. Îi dau fiului meu ce vrea, fiindcă aceste este statutul lui. Care este statutul tău, identitatea ta? Tu nu ești îndreptățit să ceri aceste lucruri. Ar trebui să pleci și să faci ce se cuvine să faci, să mergi să-ți îndeplinești obligațiile, conform statutului și identității tale.” Are vreun pic de rațiune o astfel de persoană? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu, care nu prea au rațiune. De când încep să creadă în Dumnezeu, au motive ascunse și, în continuare, au încontinuu cerințe pentru Dumnezeu: „Trebuie să mă urmărească lucrarea Duhului Sfânt, în timp ce răspândesc Evanghelia! Trebuie și să mă ierți și să mă tolerezi, când fac lucruri rele! Dacă fac multă muncă, trebuie să mă răsplătești!” Pe scurt, oamenii vor mereu lucruri de la Dumnezeu, sunt mereu lacomi. Unii oameni care au făcut câteva lucrări și care au condus destul de bine o biserică, cred că le sunt superiori celorlalți și adesea răspândesc vorbe precum: „De ce mă pune Dumnezeu într-o funcție bună? De ce îmi tot menționează numele? De ce vorbește în continuare cu mine? Dumnezeu are o părere bună despre mine fiindcă am calibru și fiindcă sunt deasupra oamenilor obișnuiți. Voi sunteți invidioși chiar și pentru că Dumnezeu mă tratează pe mine mai bine. Ce motiv aveți să fiți invidioși? Nu vedeți cât de multe lucrări fac și cât de mult mă sacrific? Nu ar trebui să fiți invidioși pentru lucrurile bune pe care mi le dă Dumnezeu, fiindcă le merit. Am lucrat mulți ani și am suferit foarte mult. Merit laude și sunt calificat.” Sunt alții, care spun: „Dumnezeu mi-a permis să fiu prezent la adunările conlucrătorilor și să ascult părtășia Lui. Am această calificare – voi o aveți? În primul rând, eu am un calibru înalt și urmăresc adevărul mai mult decât voi. În plus, eu mă sacrific mai mult decât voi și pot îndeplini lucrarea bisericii – voi puteți?” Aceasta este aroganță. Rezultatele îndeplinirii de către oameni a îndatoririlor și a lucrărilor lor sunt diferite. Unii au rezultate bune, în timp ce alții au rezultate slabe. Unii oameni se nasc cu calibru bun și sunt capabili și să caute adevărul, deci rezultatele îndatoririlor lor se îmbunătățesc rapid. Asta se întâmplă datorită calibrului lor bun, care este predestinat de Dumnezeu. Dar cum să rezolvi problema rezultatelor slabe ale îndeplinirii datoriei tale? Trebuie să cauți constant adevărul și să muncești din greu, iar apoi, vei putea și tu să obții, treptat, rezultate bune. Atât timp cât te lupți pentru adevăr și îți dai toată silința, Dumnezeu va aproba. Dar indiferent dacă rezultatele muncii tale sunt bune sau nu, nu ar trebui să ai idei eronate. Nu gândi: „Sunt calificat să fiu egalul lui Dumnezeu”, „sunt calificat să mă bucur de ce mi-a dat Dumnezeu”, „sunt calificat să-L fac pe Dumnezeu să mă laude”, „sunt calificat să-i conduc pe alții” sau „sunt calificat să le țin predici altora”. Nu spune că ești calificat. Oamenii nu ar trebui să aibă astfel de gânduri. Dacă totuși ai astfel de gânduri, asta dovedește că nu ești în locul meritat și că nici nu ai rațiunea elementară pe care ar trebui să o aibă o ființă umană. Deci cum poți să scapi de firea ta arogantă? Nu poți.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să lucreze, le place să participe la întâlniri și să predice și le place să-i facă pe oameni să îi asculte, să îi venereze și să se învârtă în jurul lor. Le place să aibă un loc în mintea altora și apreciază când alții prețuiesc imaginea pe care le-o prezintă. Să le analizăm natura din aceste comportamente. Care este natura lor? Dacă ei se comportă într-adevăr în acest fel, atunci este suficient pentru a arăta că sunt aroganți și îngâmfați. Ei nu I se închină deloc lui Dumnezeu; ei caută un statut mai înalt și vor să aibă autoritate asupra celorlalți, să-i posede și să aibă un loc în inimile lor. Aceasta este imaginea clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în evidență sunt aroganța și îngâmfarea, refuzul de a I se închina lui Dumnezeu și o dorință de a fi venerați de alții. Astfel de comportamente vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Unii oameni spun că nu au o fire coruptă, că nu sunt aroganți. Ce oameni sunt aceștia? Aceștia sunt oameni fără rațiune și, de asemenea, cei mai neghiobi și aroganți dintre toți. De fapt, sunt mai aroganți și mai răzvrătiți decât oricine; cu cât cineva spune mai mult că nu are firi corupte, cu atât este mai arogant și mai neprihănit de sine. De ce alții sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși și să accepte judecata lui Dumnezeu, dar tu nu ești? Ești excepția? Ești un sfânt? Trăiești în vid? Nu recunoști că omenirea a fost profund coruptă de Satana, că toți au o fire coruptă. Asta înseamnă că nu înțelegi deloc adevărul și ești cel mai răzvrătit, ignorant și arogant dintre toți. După tine, există mulți oameni buni pe lume și doar câțiva oameni răi – deci de ce este lumea plină de întuneric, plină de murdărie și de corupție, plină de conflicte? De ce, în lumea oamenilor, toți iau și fură unii de la alții? Nici măcar cei care cred în Dumnezeu nu fac excepție. Oamenii se luptă și se ceartă mereu între ei. Și de unde izvorăște acest conflict? Firește, este un produs al naturii lor corupte, chiar dezvăluirea firilor lor corupte. Oamenilor care au o natură coruptă le sunt dezvăluite în ei aroganță și răzvrătire; cei care trăiesc într-o fire satanică sunt agresivi și combativi. Cei care sunt agresivi și combativi sunt cei mai aroganți dintre oameni, ei nu ascultă de nimeni. De ce oamenii își mărturisesc adesea păcatele, dar nu se căiesc? De ce cred în Dumnezeu, dar nu pot pune adevărul în practică? De ce cred mulți ani în Dumnezeu, dar nu pot să I se conformeze? Toate acestea sunt cauzate de natura arogantă a oamenilor. Omenirea s-a răzvrătit mereu împotriva lui Dumnezeu și I s-a împotrivit, nu a fost absolut deloc dispusă să accepte adevărul, ba chiar a urât și a respins adevărul. Asta nu fiindcă cerințele lui Dumnezeu de la oameni sunt prea mari, ci mai degrabă fiindcă oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu cu prea multă înverșunare și cruzime, în asemenea măsură, încât L-ar face pe Dumnezeu dușmanul lor și L-ar răstigni. Nu este această omenire coruptă prea înverșunată, prea arogantă și prea irațională? Dumnezeu exprimă foarte multe adevăruri, are milă pentru oameni, îi mântuiește și le iartă păcatele – dar omenirea nu acceptă deloc adevărul, mereu I se împotrivește lui Dumnezeu, Îl condamnă și se face incompatibilă cu El. Așadar, la ce nivel este relația umanității cu Dumnezeu? Omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu, antiteza Lui. Dumnezeu exprimă adevărul pentru a expune, a judeca și a mântui oamenii; oamenii nu îl acceptă, iar Lui nu Îi acordă nicio atenție. Oamenii nu fac ce le cere Dumnezeu; în schimb, merg și fac lucrurile pe care El le urăște și le detestă. Dumnezeu exprimă adevărul, dar oamenii îl resping. Dumnezeu judecă și mustră firile corupte ale oamenilor, iar aceștia nu numai că nu acceptă adevărul, dar se și ceartă cu El și se revoltă împotriva Lui. Cât de aroganți sunt oamenii? Omenirea coruptă Îl neagă pe Dumnezeu și I se împotrivește cu nerușinare. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, oamenii urmăresc mereu averi mari, recompense și intrarea în Împărăția Cerurilor; ei vor și să fie conducători și să-și exercite autoritatea. Aceasta este o reprezentare tipică a aroganței, care este chiar firea coruptă a omului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Unii oameni spun: „În casa lui Dumnezeu, nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu, fiindcă numai El deține adevărul; oamenii nu dețin adevărul, ei au firi corupte, nu ne putem baza pe nimic din ceea ce spun, așa că mă supun numai lui Dumnezeu.” Au dreptate când spun asta? (Nu.) De ce nu? Ce tip de fire este aceasta? (Una arogantă și îngâmfată.) (Firile Satanei și ale arhanghelului.) Aceasta este o fire arogantă. Nu spuneți tot timpul că este firea Satanei și a arhanghelului, acest mod de a vorbi este prea general și e vag. […] Unii oameni au câteva abilități, daruri, unele aptitudini minore și au făcut un număr de fapte pentru biserică. Ceea ce gândesc acești oameni este: „Credința voastră în Dumnezeu implică citirea, copierea, scrierea, memorarea cuvântului lui Dumnezeu toată ziua, ca un fel de persoane spirituale. Ce rost are? Puteți să faceți ceva real? Cum vă puteți numi spirituali când nu faceți nimic? Nu aveți viață. Eu am viață, tot ce fac eu este real.” Ce fire este aceasta? Ei au câteva abilități speciale, unele daruri, pot să facă puțin bine și consideră aceste lucruri ca fiind viața. Drept rezultat, nu ascultă de nimeni, nu se tem să le facă tuturor morală, îi disprețuiesc pe toți ceilalți – este aceasta aroganță? (Da.) Este aroganță. În general, în ce împrejurări dezvăluie oamenii aroganță? (Când au unele daruri sau abilități speciale, când pot face câteva lucruri practice, când au capital.) Acesta este un tip de situație. Așadar, oamenii care nu au daruri sau nicio abilitate specială nu sunt aroganți? (Și ei sunt aroganți.) Persoana despre care tocmai am vorbit va spune deseori: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu” și, auzind asta, oamenii se vor gândi în sinea lor: „Ce supusă față de adevăr este această persoană, nu se supune nimănui în afară de adevăr, ceea ce spune ea este corect!” De fapt, în aceste cuvinte aparent corecte se află un tip de fire arogantă: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu” înseamnă clar că nu se supune nimănui. Vă întreb, sunt cei care spun astfel de cuvinte cu adevărat capabili să se supună lui Dumnezeu? Ei nu ar putea niciodată să se supună lui Dumnezeu. Cei care sunt predispuși să spună astfel de cuvinte sunt cu siguranță cei mai aroganți dintre toți. Pe dinafară, ceea ce spun ei pare corect – dar, de fapt, acesta este cel mai conspirativ mod în care se manifestă firea arogantă. Ei folosesc acest „în afară de Dumnezeu” pentru a încerca să demonstreze că sunt raționali, dar, de fapt, asta e ca și cum ai îngropa aur și ai pune o pancartă deasupra, pe care scrie: „Aici nu este îngropat aur.” Nu este un lucru nesăbuit? Ce spuneți, care tip de persoană este cea mai arogantă? Ce lucruri pot spune oamenii, care îi fac cei mai aroganți? Poate că ați auzit înainte câteva lucruri arogante. Care este cel mai arogant dintre acestea? Știți? Îndrăznește cineva să spună: „Nu mă supun nimănui – nici măcar Cerului sau pământului, nici măcar cuvintelor lui Dumnezeu”? Numai marele balaur roșu îndrăznește să spună asta. Nimeni care crede în Dumnezeu nu ar spune așa ceva. Totuși, dacă aceia care cred în Dumnezeu spun: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu”, atunci nu sunt cu mult diferiți de marele balaur roșu, se cred numărul unu din lume, sunt cei mai aroganți dintre toți. Ce spuneți? Oamenii sunt toți aroganți, dar există vreo diferență în aroganța lor? Unde faceți distincția? Toate ființele umane corupte au firi arogante, dar există diferențe în aroganța lor. Când aroganța unei persoane a atins un anumit grad, atunci și-a pierdut orice rațiune. Distincția se face prin a vedea dacă există rațiune în ceea ce spune cineva. Unii oameni sunt aroganți și, totuși, au puțină rațiune. Dacă sunt capabili să accepte adevărul, atunci încă au speranțe la mântuire. Unii sunt atât de aroganți, încât nu au deloc rațiune – aroganța lor nu are limită – iar astfel de oameni nu ar putea accepta niciodată adevărul. Dacă oamenii sunt atât de aroganți, încât nu au deloc rațiune, atunci își pierd orice simț al rușinii și nu sunt decât aroganți în mod nesăbuit. Toate acestea sunt dezvăluiri și manifestări ale unei firi arogante.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Există unii oameni care adesea încalcă principiile când acționează. Nu acceptă emondarea, știu, în inimile lor, că lucrurile pe care le spun alții sunt în concordanță cu adevărul, dar nu le acceptă. Acești oameni sunt atât de aroganți și de neprihăniți de sine! De ce spunem că sunt aroganți? Dacă nu acceptă emondarea, atunci nu sunt ascultători, și nu este neascultarea aroganță? Ei cred să se descurcă bine, nu cred că fac greșeli, ceea ce înseamnă că nu se cunosc pe ei înșiși, iar asta este aroganță. Așadar, există unele lucruri pe care trebuie să le analizezi în mod serios, să le investighezi puțin câte puțin. Când faceți lucrarea bisericii, dacă obții admirația altora, iar ei îți dau sugestii și ți se destăinuie în părtășie, asta înseamnă că ți-ai făcut bine lucrarea. Dacă oamenii sunt mereu constrânși de tine, atunci vor ajunge să te discearnă treptat și se vor îndepărta de tine, ceea ce dovedește că tu nu deții adevărul-realitate, deci tot ce spui sunt, cu siguranță, doar cuvinte și doctrine, menite să-i constrângă pe alții. Unii conducători de biserică sunt înlocuiți; și de ce sunt ei înlocuiți? Fiindcă rostesc doar cuvinte și doctrine, mereu lăudându-se și mărturisind pentru ei înșiși. Ei spun că a te împotrivi lor înseamnă a I te împotrivi lui Dumnezeu și că oricine raportează situații Celui de mai sus tulbură lucrarea bisericii. Ce fel de problemă este aceasta? Acești oameni deja au devenit atât de aroganți, că nu mai au pic de rațiune. Nu le dezvăluie asta adevărata față ca antihriști? Ca urmare a acestui lucru, nu vor începe să-și înființeze propriile împărății independente? Unii oameni care abia au început să creadă se vor închina la ei și vor mărturisi despre ei, iar asta le va plăcea foarte mult și se vor simți foarte mulțumiți. Cineva atât de arogant este deja condamnat. Cineva care este capabil să spună „a mi te împotrivi mie înseamnă a I te împotrivi lui Dumnezeu” deja a devenit un Pavel modern; nu există nicio diferență între asta și atunci când Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Hristos.” Nu sunt în mare pericol oamenii care vorbesc așa? Chiar dacă nu își înființează împărății independente, ei tot sunt adevărați antihriști. Dacă o astfel de persoană ar fi să conducă o biserică, acea biserică ar deveni rapid o împărăție a antihriștilor. Unii oameni, după ce devin conducători de biserică, se axează în special pe a rosti predici mărețe și a se lăuda, rostind în special taine, astfel încât oamenii să-i privească cu admirație, iar ca urmare, ei se îndepărtează din ce în ce mai mult de adevărul-realitate. Asta duce la faptul că majoritatea oamenilor se închină la teorii spirituale. Oamenii ascultă pe oricine vorbește într-un mod impunător; oamenii nu bagă în seamă pe cine vorbește despre intrarea în viață. Nu înseamnă asta să induci oamenii în eroare? Dacă cineva are părtășie despre adevărul-realitate, nu ascultă nimeni, ceea ce este o problemă. Nimeni, cu excepția acestei persoane, nu poate conduce biserica, fiindcă toți se închină teoriilor spirituale; cei care nu pot vorbi despre teoriile spirituale sunt incapabili să rămână de neclintit. Poate o astfel de biserică să obțină, totuși, lucrarea Duhului Sfânt? Pot oamenii să intre în adevărul-realitate? De ce sunt respinse părtășiile despre adevăr și discuțiile despre experiențe reale în asemenea măsură încât ei nu sunt dispuși să Mă asculte pe Mine având părtășie despre adevăr? Asta dovedește că acești conducători deja i-au indus în eroare și i-au controlat pe acești oameni. Acești oameni îi ascultă și li se supun lor, mai degrabă decât să I se supună lui Dumnezeu. Este clar că acești oameni sunt genul care să li se supună conducătorilor lor, mai degrabă decât lui Dumnezeu. Fiindcă cei care cred sincer în Dumnezeu și urmăresc adevărul nu sunt genul care să li se închine oamenilor sau să-i urmeze pe aceștia; ei au în inimi un loc pentru Dumnezeu și au inimi cu frică de Dumnezeu, deci cum ar putea fi ei constrânși de către oameni? Cum ar putea ei să i se supună ascultători unui conducător fals care nu deține adevărul-realitate? Un conducător fals se teme cel mai mult de cineva care deține adevărul-realitate, de cineva care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Dacă cineva nu deține adevărul și totuși vrea să-i facă pe alții să-l asculte, nu este acesta diavolul sau satana cea mai arogantă posibilă? Dacă monopolizezi biserica sau îi controlezi pe aleșii lui Dumnezeu, atunci ai ofensat firea lui Dumnezeu și te-ai ruinat pe tine însuți și e posibil să nici nu mai ai o șansă de a te căi. Fiecare dintre voi trebuie să aibă grijă; aceasta este o chestiune foarte periculoasă, ceva ce oricine ar putea face cu mare ușurință. Poate că unii vor spune: „Pur și simplu nu voi face asta, pur și simplu nu voi mărturisi pentru mine însumi!” Asta este doar fiindcă lucrezi de puțin timp. Mai târziu, ai îndrăzni să o faci. Ai deveni, treptat, tot mai îndrăzneț – cu cât o faci mai mult, cu atât ai fi mai îndrăzneț. Dacă oamenii pe care-i conduci s-ar lăuda cu tine și te-ar asculta, ai simți în mod firesc că ești pe o poziție înaltă, că ești extraordinar: „Priviți-mă, sunt destul de bun. Pot să-i conduc pe toți acești oameni și toți mă ascultă; pe oamenii care nu mă ascultă îi supun. Asta dovedește că am o abilitate de a lucra și eu sunt egal cu lucrarea mea.” Pe măsură ce trece timpul, elementele arogante ale naturii tale ar începe să fie dezvăluite și ai deveni atât de arogant, încât ți-ai pierde rațiunea și ai fi în pericol. Poți vedea clar asta? Ai o problemă imediat ce îți dezvălui firea arogantă, neascultătoare. Nu asculți nici măcar când vorbesc Eu, casa lui Dumnezeu te înlocuiește și totuși, tu îndrăznești să spui: „Lasă să o dezvăluie Duhul Sfânt.” Faptul că ai spune asta dovedește că nu accepți adevărul. Răzvrătirea ta este prea mare – ți-a expus natura-esență. Nu Îl cunoști deloc pe Dumnezeu. Așadar, vă spun toate acestea astăzi ca să fiți cu ochii în patru. Nu vă preamăriți și nu mărturisiți pentru voi înșivă. Oamenii sunt predispuși să încerce să-și înființeze propriile împărății independente, fiindcă tuturor le place poziția, bogăția și gloria, vanitatea, să fie servitori de rang înalt și să demonstreze putere: „Uite cât de sever am spus acele cuvinte. Imediat ce m-am purtat amenințător, și-au pierdut curajul și au devenit docili.” Nu demonstra o astfel de putere; este inutil și nu dovedește nimic. Dovedește doar că ești deosebit de arogant și că ai o fire slabă; nu dovedește că ai vreo abilitate, cu atât mai puțin că deții adevărul-realitate. După ce ascultați predici câțiva ani, vă cunoașteți pe voi înșivă? Nu simțiți că sunteți în situații periculoase? Dacă Dumnezeu nu ar vorbi și nu ar lucra spre mântuirea omului, nu v-ați înființa împărății independente? Nu vreți să monopolizați bisericile de care sunteți responsabili, să-i aduci pe acei oameni sub influența ta, astfel încât să nu scape niciunul dintre ei de sub controlul tău, deci să fie nevoiți să te asculte? Dacă tu controlezi oamenii imediat ce faci asta, atunci ești un diavol, Satana. Este foarte periculos să ai astfel de gânduri; deja ai pășit pe calea unui antihrist. Dacă nu reflectezi la tine și dacă ești incapabil să-ți mărturisești păcatele lui Dumnezeu și să te căiești, atunci categoric vei fi dat la o parte, iar Dumnezeu nu-ți va acorda nicio atenție. Ar trebui să știi cum să te căiești, cum să te schimbi pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, pentru a garanta că nu ofensezi firea lui Dumnezeu. Nu aștepta până când casa lui Dumnezeu hotărăște că ești un antihrist și te exclude – atunci, deja va fi prea târziu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Nicio persoană nu trebuie să se considere perfectă sau distinsă, nobilă, ori diferită de alții; toate acestea sunt provocate de firea arogantă a omului și de ignoranță. Să te crezi întotdeauna deosebit – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu-ți poți accepta niciodată neajunsurile și să nu-ți poți confrunta niciodată greșelile și eșecurile – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu le permiți niciodată altora să fie mai presus decât tine sau mai buni decât tine – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu le permiți niciodată altora să îți fie superiori sau să fie mai buni decât tine – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu le permiți niciodată altora să aibă idei, sugestii și puncte de vedere mai bune decât ale tale, iar când descoperi că alții sunt mai buni decât tine, să devii negativ, să nu vrei să vorbești, să te simți tulburat și abătut și să te superi – toate acestea sunt cauzate de o fire arogantă. O fire arogantă te poate face să devii grijuliu cu reputația ta, incapabil să accepți să fii corectat de alții, incapabil să-ți confrunți neajunsurile și incapabil să-ți accepți eșecurile și greșelile. Mai mult decât atât, când cineva este mai bun decât tine, asta poate face ca ura și gelozia să se ivească în inima ta și te poți simți constrâns, astfel încât să nu dorești să-ți faci datoria și să devii superficial când o îndeplinești. O fire arogantă poate face aceste comportamente și practici să se ivească în tine. Dacă puteți, puțin câte puțin, să intrați mai adânc în toate aceste detalii, să progresați în privința lor și să obțineți o înțelegere a lor; și dacă puteți apoi, treptat, să vă lepădați de aceste gânduri, să vă lepădați de aceste noțiuni, puncte de vedere și chiar comportamente eronate și să nu fiți constrânși de ele; și dacă, în îndeplinirea datoriei voastre, puteți să găsiți postul potrivit pentru voi, să acționați conform principiilor și să îndepliniți datoria pe care puteți și ar trebui s-o îndepliniți, atunci, în timp, vă veți putea îndeplini îndatoririle mai bine. Asta constituie intrarea în adevărul-realitate. Dacă poți intra în adevărul-realitate, va părea că ai o asemănare umană și oamenii vor spune: „Această persoană se comportă conform postului său și își îndeplinește datoria fundamentat. Nu se bazează pe naturalețe, pe impulsivitate sau pe firea sa coruptă, satanică, pentru a-și îndeplini datoria. Se comportă cu reținere, are o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu, are dragoste pentru adevăr, iar comportamentul și expresiile sale dezvăluie că s-a lepădat de trupul și de preferințele proprii.” Cât de minunat este să te comporți în acest fel! În situațiile în care ceilalți îți menționează neajunsurile, nu doar că poți să le accepți, ci ești optimist, înfruntându-ți neajunsurile și punctele slabe cu stăpânire de sine. Starea ta de spirit este destul de normală, fără extreme, fără irascibilitate. Nu asta înseamnă să ai o asemănare umană? Doar astfel de oameni au rațiune.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”

După ce oamenii sunt cuceriți de Dumnezeu, aceștia ar trebui cel puțin să aibă rațiune, ca să fie siguri că nu vorbesc cu aroganță. Cel mai bine ar fi ca ei să-și asume un statut de jos, „ca balega pe pământ”, și să spună unele lucruri care sunt adevărate. În special când ești mărturie pentru Dumnezeu, dacă poți să spui ceva cu miez din inimă, fără vorbe goale sau exagerări și fără minciuni închipuite, atunci firea ta se va fi schimbat cu adevărat; aceasta este schimbarea care ar trebui să se petreacă odată ce ai fost cucerit de Dumnezeu. Dacă nu poți avea nici măcar atâta rațiune, atunci ești într-adevăr lipsit de orice înfățișare a umanității. În viitor, după ce aleșii lui Dumnezeu din toate națiunile și regiunile s-au întors înaintea lui Dumnezeu și au fost cuceriți de cuvintele Lui, dacă la o adunare uriașă de laudă a lui Dumnezeu începi din nou să te porți arogant, lăudându-te și dându-te în spectacol constant, atunci vei fi înlăturat și eliminat cu totul. Omul trebuie să se comporte întotdeauna cum se cuvine, să-și recunoască identitatea și statutul și să nu revină la vechile sale căi. Imaginea Satanei se manifestă în mod obișnuit în aroganța și îngâmfarea umană. Dacă nu schimbi acest aspect al tău, nu vei avea niciodată asemănare umană și vei poseda întotdeauna chipul Satanei. Cel mai dificil lucru este să rezolvi aroganța și îngâmfarea și doar a-ți cunoaște puțin aroganța și îngâmfarea nu îți va permite să obții o transformare completă; tot va trebui să suferi mai multe rafinări. Fără să fii judecat, mustrat și emondat, încă vei fi în pericol pe termen lung. În viitor, când aleșii lui Dumnezeu de peste tot din lume Îi acceptă lucrarea și spun: „Am fost luminați cu mult timp în urmă că Dumnezeu câștigase un grup de biruitori în China”, când veți auziți asta, vă veți gândi: „Nu avem de ce să ne lăudăm, totul provine din harul lui Dumnezeu. Nu merităm să fim numiți biruitori.” Dar cu timpul, pe măsură ce vedeți că sunteți capabili să spuneți ceva și că aveți puțină realitate, veți chibzui: „Chiar și străinii au câștigat luminarea Duhului Sfânt și spun că Dumnezeu a alcătuit un grup de biruitori în China, așa că ar trebui să fim considerați biruitori.” Acum, veți accepta în tăcere această recunoaștere în inimi și, pur și simplu, veți face această recunoaștere publică, mai târziu. Oamenii nu trebuie să suporte să fie lăudați sau să fie încercați de statut. Dacă vei fi tot timpul lăudat, atunci vei fi în pericol. Cei a căror fire nu s-a schimbat nu pot rămâne neclintiți la final.

Pentru omenirea coruptă, cea mai dificilă problemă de rezolvat este cea de a nu mai face aceleași vechi greșeli. Pentru a preveni acest lucru, oamenii trebuie mai întâi să fie conștienți că încă nu au obținut adevărul, că nu a existat o schimbare în firea vieții lor și că, deși cred în Dumnezeu, ei încă trăiesc sub puterea Satanei și nu au fost mântuiți; sunt predispuși să-L trădeze pe Dumnezeu și să se îndepărteze de El în orice moment. Dacă au acest sentiment al crizei în inimă – dacă, așa cum spun oamenii deseori, sunt pregătiți de pericol în timp de pace – atunci vor putea să se înfrâneze oarecum și, când li se va întâmpla ceva, se vor ruga lui Dumnezeu, se vor bizui pe El și vor reuși să evite să facă aceleași vechi greșeli. Trebuie să vezi clar că firea ta nu s-a schimbat, că natura trădării împotriva lui Dumnezeu este încă adânc înrădăcinată în tine și că nu a fost înlăturată, că încă riști să-L trădezi pe Dumnezeu și că te confrunți cu posibilitatea constantă de a îndura pierzania și de a fi distrus. Acest lucru este real, așa că trebuie să fiți atenți. Există trei chestiuni extrem de importante de reținut: în primul rând, încă nu-L cunoști pe Dumnezeu; în al doilea rând, nu s-a petrecut nicio schimbare în firea ta; și în al treilea rând, încă nu ai trăit adevărata imagine a omului. Aceste trei lucruri sunt în concordanță cu realitatea, sunt adevărate, iar tu trebuie să fii lămurit în privința lor. Trebuie să fii conștient de tine. Dacă ai hotărârea de a remedia această problemă, atunci ar trebui să-ți alegi propria deviză, de exemplu: „Eu sunt balega de pe pământ”, sau „Eu sunt diavolul”, sau „Revin adesea la vechile mele obiceiuri”, sau „Sunt mereu în pericol.” Oricare dintre acestea este potrivită să-ți servească drept deviză personală, și-ți va fi de folos dacă ți-o amintești în orice moment. Continuă să ți-o repeți, cugetă asupra ei și s-ar putea să reușești să faci mai puține greșeli sau să nu mai greșești. Oricum, cel mai important este să petreci mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegi adevărul, să-ți cunoști propria natură și să-ți alungi firea coruptă. Numai atunci vei fi în siguranță. Un alt lucru este să nu adopți niciodată poziția unui „martor al lui Dumnezeu” și să nu te numești niciodată un martor al lui Dumnezeu. Poți vorbi doar despre experiențele personale. Puteți vorbi despre cum v-a mântuit Dumnezeu, puteți avea părtășie despre cum ați fost cuceriți de Dumnezeu și puteți vorbi despre ce har v-a conferit. Nu uitați niciodată că sunteți cei mai corupți oameni; sunteți bălegar și gunoi. Faptul că acum sunteți capabili să acceptați lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu se datorează în totalitate înălțării voastre de către El. Ați fost mântuiți de Dumnezeu întrupat și El v-a acordat un asemenea har măreț doar pentru că voi sunteți cei mai corupți și mai jegoși. Așadar, voi nu aveți de ce să vă lăudați, puteți doar să-L slăviți și să-I mulțumiți lui Dumnezeu. Mântuirea voastră este doar datorită harului lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Iar acum, că lucrurile au ajuns în faza asta, cât cunoști cu adevărat despre ceea ce spun și fac Eu? Să nu crezi că ești vreun geniu înnăscut, abia puțin mai jos decât cerurile, dar infinit mai înalt decât pământul. Ești departe de a fi mai inteligent decât toți ceilalți – și s-ar putea spune chiar că e pur și simplu adorabil că de fapt ești mult mai prostănac decât oricare dintre oamenii de pe pământ care au rațiune, deoarece ai o părere prea bună despre tine și n-ai avut niciodată vreun complex de inferioritate, de parcă Îmi poți înțelege acțiunile până în cel mai mic detaliu. De fapt și de drept, ești o persoană căreia îi lipsește în mod fundamental rațiunea, fiindcă nu ai habar ce intenționez Eu să fac și ești și mai puțin conștient de ce fac acum. Și astfel, spun că nu ești nici măcar egalul unui bătrân fermier care muncește din greu pământul și care nu are nici cea mai vagă înțelegere despre viața umană și, totuși, își pune toată încrederea în binecuvântările Cerului când își cultivă pământul. Nu te gândești nicio secundă la viața ta, nu știi nimic despre renume și cu atât mai puțin nu te cunoști pe tine însuți. Ești întru totul „mai presus de toate”! […] Să îți spun un adevăr: azi contează foarte puțin dacă ai o inimă cu frică; nu sunt nici nerăbdător, nici îngrijorat de asta. Dar trebuie să îți mai spun: tu, această „persoană talentată”, care nu învață și rămâne ignorantă, ai să fii doborât în cele din urmă de istețimea ta meschină plină de admirație de sine – tu vei fi cel care suferă și este mustrat. Nu voi fi atât de prost încât să te însoțesc în timp ce continui să suferi în iad, deoarece Eu nu sunt ca tine. Nu uita că ești o ființă creată care a fost blestemată de Mine și care, totuși, este și învățată și mântuită de Mine, și nu este în tine nimic de care să ezit să Mă despart. Oricând Îmi fac lucrarea, nu sunt constrâns niciodată de vreo persoană, vreun eveniment sau obiect. Atitudinea și părerea Mea vizavi de omenire au rămas întotdeauna aceleași. Nu sunt prea binevoitor față de tine, deoarece ești un adaos la gestionarea Mea și departe de a fi mai special decât vreo altă ființă. Acesta este sfatul Meu pentru tine: trebuie să-ți amintești întotdeauna că nu ești decât o ființă creată! Deși poate îți împărtășești existența cu Mine, ar trebui să-ți cunoști propria identitate; să nu te crezi mai bun decât ești. Chiar dacă nu te cert sau nu te emondez, ci te întâmpin cu o față zâmbitoare, asta nu e suficient pentru a dovedi că ești la fel ca Mine. Tu – tu ar trebui să știi că ești unul care caută adevărul, nu adevărul însuși! Trebuie să fii gata în orice clipă să te schimbi conform cuvântului Meu. Nu poți scăpa de asta. Te îndemn ca, în aceste vremuri prețioase, când ai această rară ocazie, să încerci să înveți ceva. Nu Mă păcăli; nu am nevoie să te folosești de lingușire ca să încerci să Mă înșeli. Când Mă cauți, nu o faci numai și numai de dragul Meu, ci, mai degrabă, de al tău!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care nu învață și rămân neștiutori, nu sunt ei fiare?”

Omenirea este atât de profund coruptă de Satana, încât toți oamenii au o natură satanică și o fire arogantă; chiar și nebunii și idioții sunt aroganți și cred că sunt mai buni decât alți oameni și refuză să-i asculte. Se vede clar că omenirea este foarte profund coruptă și că oamenilor le este foarte greu să I se supună lui Dumnezeu. Din cauza aroganței și a neprihănirii lor de sine, oamenii au devenit complet lipsiți de rațiune; ei nu ascultă de nimeni – deși ceea ce spun alți oameni este corect și se conformează cu adevărul, ei nu îi vor asculta. Din cauza aroganței, oamenii îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu, să-L condamne și să I se împotrivească. Așadar, cum poate fi îndreptată o fire arogantă? Poate fi corectată prin intermediul înfrânării umane? Poate fi îndreptată doar prin recunoașterea și acceptarea ei? Categoric nu. Există o singură cale de a îndrepta o fire arogantă, și anume acceptarea judecății și a mustrării lui Dumnezeu. Doar aceia care sunt capabili să accepte adevărul pot treptat să renunțe la firea lor arogantă; aceia care nu acceptă adevărul nu vor fi niciodată capabili să-și îndrepte firile arogante. Văd mulți oameni cărora li se urcă la cap când demonstrează un oarecare talent în datoria lor. Când arată că au unele abilități, cred că sunt foarte impresionanți și apoi trăiesc de pe urma acestor abilități și nu se străduiesc mai mult. Ei nu îi ascultă pe ceilalți, orice spun aceștia, crezând că aceste mici lucruri pe care le au constituie adevărul și că ei sunt cei mai buni. Ce fire este aceasta? Este o fire arogantă. Ei sunt mult prea lipsiți de rațiune. Poate o persoană să-și îndeplinească bine datoria când are o fire arogantă? Poate să fie supusă lui Dumnezeu și să-L asculte pe Dumnezeu până la capăt? Acest lucru este și mai dificil. Pentru a îndrepta o fire arogantă, trebuie să învețe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, judecata și mustrarea Lui, în timp ce își îndeplinește datoria. Doar în acest fel se poate cunoaște cu adevărat. Doar când îți vezi clar esența coruptă, rădăcina aroganței tale și apoi o înțelegi și o examinezi, îți poți cunoaște cu adevărat natura-esență. Trebuie să dezgropi toate lucrurile corupte dinăuntrul tău, să le reziști și să ajungi să le cunoști pe baza adevărului și atunci vei ști ce ești: nu doar că ai din plin o fire arogantă și că îți lipsesc rațiunea și ascultarea, dar vei vedea că ai lipsuri în multe privințe, că nu ai adevărul-realitate și cât ești de demn de milă. Atunci vei fi incapabil de aroganță. Dacă nu te examinezi și nu te cunoști în acest fel, atunci când îți vei face datoria, nu-ți vei ști locul în univers. Vei crede că ești grozav în orice privință, că totul este greșit la ceilalți și că doar tu ești cel mai bun. Atunci te vei lăuda în fața celorlalți tot timpul, pentru ca ei să te admire și să te venereze. Acest lucru e complet lipsit de conștiință de sine. Unii oameni se laudă tot timpul. Când ceilalți consideră că acest lucru e neplăcut, îi critică pentru că sunt aroganți. Dar ei nu acceptă; tot cred că sunt talentați și pricepuți. Ce fire e aceasta? Ei sunt prea aroganți și neprihăniți de sine. Oare oamenii atât de aroganți și de neprihăniți de sine sunt capabili să fie însetați de adevăr? Pot ei să urmărească adevărul? Dacă nu sunt niciodată capabili să se cunoască pe sine și nu scapă de firea lor coruptă, pot să-și facă bine datoria? Categoric nu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”

Când auzi cuvintele lui Dumnezeu dezvăluind manifestările unei firi arogante de care dă dovadă cineva, ar trebui să te gândești: „Dau dovadă de aroganță? Sunt un om corupt, așa că sigur am unele dintre acele manifestări; ar trebui să reflectez unde fac asta. Oamenii spun că sunt arogant, că mă port cu nasul pe sus, că îi constrâng pe oameni când vorbesc. Asta-i firea mea cu adevărat?” Cu ajutorul reflecției, îți vei da în sfârșit seama că revelația cuvintelor lui Dumnezeu este întru totul corectă – că ești o persoană arogantă. Și, deoarece revelația cuvintelor lui Dumnezeu este pe deplin corectă, deoarece se potrivește perfect situației tale, fără nici cea mai mică discrepanță și pare și mai exactă la o reflecție ulterioară, ar trebui să accepți judecata și mustrarea cuvintelor Sale și să deslușești și să ajungi să cunoști esența firii tale corupte potrivit acestora. Atunci vei putea să ai, cu adevărat, remușcări. În credința în Dumnezeu, doar mâncând și bând din cuvintele Lui în acest fel, poți ajunge să te cunoști. Pentru a-ți înlătura firile corupte, trebuie să accepți judecata și dezvăluirea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu poți face asta, nu vei avea cum să te lepezi de firile tale corupte. Dacă ești o persoană inteligentă care își dă seama că revelația cuvintelor lui Dumnezeu este în general corectă sau dacă poți admite că jumătate din aceasta este corectă, atunci ar trebui să o accepți imediat și să te supui înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să te rogi Lui și să reflectezi asupra ta. Numai atunci vei înțelege că toate cuvintele revelației lui Dumnezeu sunt corecte, că toate sunt fapte și nimic mai puțin decât atât. Numai supunându-se înaintea lui Dumnezeu cu o inimă plină de venerație pentru El, pot oamenii să reflecteze cu adevărat asupra lor. Numai atunci vor putea să vadă varietatea de firi corupte care există în ei și că sunt într-adevăr aroganți și neprihăniți de sine, fără pic de rațiune. Dacă un om este un iubitor al adevărului, va putea să se prosterneze înaintea lui Dumnezeu, să-I recunoască faptul că a fost profund corupt și să aibă voința de a accepta judecata și mustrarea Lui. În acest fel, el poate dobândi un suflet care să aibă remușcări, să înceapă să se nege și să se urască și să regrete că nu a urmărit adevărul înainte, gândindu-se: „De ce nu am fost în stare să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu când am început să le citesc? Această atitudine pe care am avut-o față de cuvintele Lui a fost una de aroganță, nu-i așa? Cum am putut să fiu atât de arogant?” După o vreme în care reflectează frecvent asupra lui în acest fel, va recunoaște că este într-adevăr arogant, că nu este pe deplin capabil să admită că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul și fapte și că într-adevăr nu are nicio fărâmă de rațiune. Dar este un lucru dificil să te cunoști pe tine însuți. De fiecare dată când o persoană meditează, poate doar să dobândească un pic mai multe cunoștințe profunde despre sine. A dobândi cunoștințe clare despre o fire coruptă nu este ceva ce poate fi realizat într-un interval scurt de timp; omul trebuie să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să se roage și să reflecteze mai mult asupra sa. Numai așa poate ajunge, treptat, să se cunoască. Toți cei care se cunosc cu adevărat au eșuat și s-au poticnit de câteva ori în trecut, după care, au citit cuvintele lui Dumnezeu, s-au rugat Lui și au reflectat asupra lor, ajungând prin asta să vadă clar adevărul propriei corupții și să simtă că erau într-adevăr profund corupți și absolut lipsiți de adevărul-realitate. Dacă experimentezi astfel lucrarea lui Dumnezeu și te rogi Lui și cauți adevărul atunci când se abate ceva asupra ta, vei ajunge treptat să te cunoști. Apoi, într-o zi, inima ta va fi lămurită: „Poate că am un calibru puțin mai bun decât alții, dar acesta mi-a fost dat de Dumnezeu. Sunt mereu lăudăros, încercând să-i întrec pe alții când vorbesc și să-i determin pe oameni să facă lucrurile ca mine. Într-adevăr sunt lipsit de rațiune – este aroganță și neprihănire de sine! Prin reflecție, am aflat de propria mea fire arogantă. Sunt luminarea și harul lui Dumnezeu și Îi mulțumesc pentru asta!” Este un lucru bun sau unul rău să afli despre propria fire coruptă? (E un lucru bun.) Pornind de acolo, ar trebui să cauți cum să vorbești și să acționezi cu rațiune și supunere, cum să fii pe picior de egalitate cu ceilalți, cum să-i tratezi pe ceilalți corect, fără a-i constrânge, cum să-ți privești corect calibrul, darurile, punctele forte și așa mai departe. În acest fel, ca un munte bătut cu ciocanul până când ajunge praf, lovitură cu lovitură, firea ta arogantă va fi înlăturată. După aceea, atunci când vei interacționa cu ceilalți sau vei lucra cu ei pentru a îndeplini o datorie, vei putea să le tratezi corect opiniile și să le acorzi o atenție deosebită în timp ce îi asculți. Și când îi vei auzi dând glas unei opinii corecte, vei descoperi: „Aparent, calibrul meu nu este cel mai bun. Adevărul e că fiecare are propriile puncte forte; nu-mi sunt deloc inferiori. Înainte, am crezut mereu că aveam un calibru mai bun decât alții. Asta a fost admirație de sine și ignoranță cu mintea îngustă. Aveam o perspectivă foarte limitată, ca a unei broaște pe fundul unei fântâni. A gândi așa chiar era lipsit de rațiune – a fost nerușinat! Am fost orbit și asurzit de firea mea arogantă. Cuvintele altora nu au ajuns până la mine și am crezut că eram mai bun decât ei, că aveam dreptate, când, de fapt, nu sunt mai bun decât niciunul dintre ei!” Începând din acel moment, îți vei înțelege și cunoaște cu adevărat neajunsurile și statura mică. Și, după aceea, când vei avea părtășie cu alții, le vei asculta cu atenție părerile și îți vei da seama: „Sunt atât de mulți oameni mai buni decât mine. Calibrul și capacitatea mea de înțelegere sunt medii, în cel mai bun caz.” Dându-ți seama de acest lucru, nu vei fi dobândit un strop de conștiință de sine? Experimentând asta și cugetând frecvent asupra ta conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi capabil să dobândești o adevărată cunoaștere de sine care devine din ce în ce mai profundă. Vei putea vedea adevărul corupției tale, sărăcia și infamia ta, urâțenia ta deplorabilă și, în acel moment, îți va fi scârbă de tine și îți vei urî firea coruptă. Apoi, îți va fi ușor să te lepezi de tine. În acest mod experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să reflectezi la efuziunile tale de corupție, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Mai ales după ce ai dezvăluit o fire coruptă în orice fel de situație, trebuie să reflectezi frecvent asupra ta și să te cunoști. Apoi îți va fi ușor să-ți vezi clar esența coruptă și vei putea să-ți urăști din inimă corupția, trupul și pe Satana. Și, din inimă, vei putea să iubești adevărul și să lupți pentru el. În acest fel, firea ta arogantă se va diminua și, treptat, o vei alunga. Vei dobândi tot mai multă rațiune și îți va fi mai ușor să te supui lui Dumnezeu. În ochii celorlalți, vei părea mai statornic și mai hotărât și vei părea că vorbești mai obiectiv. Vei fi capabil să-i asculți pe alții și le vei da timp să vorbească. Atunci când ceilalți vor avea dreptate, îți va fi ușor să le accepți cuvintele, iar interacțiunile tale cu oamenii nu vor fi atât de solicitante. Vei fi capabil să cooperezi armonios cu oricine. Dacă așa îți îndeplinești datoria, nu vei avea atunci rațiune și umanitate? Aceasta este calea de a înlătura acest tip de fire coruptă.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”

Dacă nu ai o cale pentru a înlătura o fire arogantă, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeule, am o fire arogantă. Cred că sunt mai tare decât alții, mai bun decât alții, mai inteligent decât alții și vreau să-i determin pe ceilalți să facă ceea ce spun eu. Acest lucru este atât de lipsit de sens. De ce nu pot să renunț la asta, cu toate că știu că este aroganță? Te implor să mă disciplinezi și să mă dojenești. Sunt dispus să renunț la aroganța și voința mea, ca să caut, în schimb, voia Ta. Sunt dispus să ascult cuvintele Tale și să le accept ca fiind viața mea și principiile potrivit cărora acționez. Sunt dispus să trăiesc cuvintele Tale. Te implor să mă îndrumi, Te implor să mă ajuți și să mă călăuzești.” Există o atitudine de supunere în aceste cuvinte? Există vreo dorință de supunere? (Da.) Unii pot spune: „Nu funcționează doar să te rogi o dată. Când mi se întâmplă ceva, tot trăiesc după firea mea coruptă și tot vreau să fiu la conducere.” În acest caz, continuă să te rogi: „Dumnezeule, sunt atât de arogant, atât de răzvrătit! Te implor să mă disciplinezi, să-mi curmi faptele rele din fașă și să-mi înfrânezi firea arogantă. Te implor să mă îndrumi și să mă conduci, astfel încât să pot trăi după cuvintele Tale și să acționez și să practic potrivit cuvintelor și cerințelor Tale.” Vino înaintea lui Dumnezeu rugându-te și implorând mai mult și lasă-L să lucreze. Cu cât sunt mai sincere cuvintele tale și cu cât mai sinceră e inima ta, cu atât mai mult va spori dorința ta de a te lepăda de tine și de trupul tău. Când acest lucru îți copleșește dorința de a acționa conform propriei voințe, inima ta se va schimba treptat – și atunci când se va întâmpla acest lucru, va exista speranță ca tu să practici adevărul și să acționezi conform adevărurilor-principii. Când te rogi, Dumnezeu nu-ți va spune nimic, nu-ți va indica și nici nu-ți va promite nimic, dar îți va cerceta inima și intenția din spatele cuvintelor tale; El va observa dacă ceea ce spui este sau nu sincer și adevărat și dacă te rogi Lui și Îl implori cu o inimă cinstită. Când Dumnezeu va vedea că inima ta este cinstită, te va călăuzi și te va îndruma, așa cum I-ai cerut și L-ai rugat să facă și, desigur, te va dojeni și te va disciplina. Când Dumnezeu va împlini ceea ce L-ai implorat, inima ta va fi luminată și oarecum schimbată.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”

În viața ta de zi cu zi, când vorbești, te comporți și te ocupi de chestiuni, îți îndeplinești datoria, ai părtășie cu ceilalți și așa mai departe, oricare ar fi problema în cauză, sau oriunde te-ai afla, sau oricare ar fi împrejurările, trebuie să te concentrezi tot timpul să analizezi ce fel de fire arogantă ai afișat. Trebuie să dezgropi toate efuziunile, gândurile și ideile care provin din firea ta arogantă de care ești conștient și pe care o poți percepe, precum și intențiile și scopurile tale – în special, faptul că-ți dorești mereu să le ții altora morală de sus, că nu asculți de nimeni, că te consideri mai bun decât alții, că nu accepți ceea ce spun alții, oricâtă dreptate ar avea, că-i faci pe ceilalți să-ți accepte spusele și să se supună lor, chiar și atunci când greșești, că ai tendința constantă de a-i conduce pe ceilalți, că ești dificil și vii cu justificări atunci când conducătorii și lucrătorii te emondează și te tratează, condamnându-i ca fiind falși, că mereu îi condamni pe ceilalți și te înalți pe tine, că întotdeauna crezi că ești mai bun decât toți ceilalți, că-ți dorești mereu să fii o persoană renumită, distinsă, că întotdeauna adori să te dai în spectacol, astfel încât ceilalți să te respecte enorm și să ți se închine… Prin practica reflectării asupra acestor efuziuni de corupție și a analizării lor, poți ajunge să afli cât de urâtă este firea ta arogantă și să te urăști și să te detești chiar mai mult. Vei fi astfel dispus să reflectezi dacă ai dat sau nu dovadă de o fire arogantă în toate lucrurile. O parte din aceasta este să reflectezi la ce firi arogante și neprihănite de sine manifești în limbajul tău – ce lucruri lăudăroase, arogante și iraționale spui. Cealaltă parte este să reflectezi asupra lucrurilor absurde și iraționale pe care le faci în timp ce acționezi conform noțiunilor, închipuirilor, ambițiilor și dorințelor tale. Doar acest tip de reflecție asupra propriei persoane poate duce la autocunoaștere. Odată ce ai dobândit adevărata cunoaștere despre tine însuți, ar trebui să cauți în cuvintele lui Dumnezeu căile și principiile practicii pentru a fi o persoană cinstită, și apoi să practici, să-ți îndeplinești datoria și să te apropii de ceilalți și să interacționezi cu ei potrivit căilor și principiilor indicate de cuvintele lui Dumnezeu. După ce ai practicat în acest fel o perioadă, poate o lună sau două, vei simți că inima-ți este luminată datorită acestui lucru, vei fi câștigat ceva din asta și vei fi gustat succesul. Vei simți că ai o cale pentru a deveni o persoană cinstită, rațională, și te vei simți mult mai statornic. Deși nu vei putea încă să vorbești despre o cunoaștere deosebit de profundă a adevărului, vei fi dobândit o anumită cunoaștere perceptivă a acestuia, precum și o cale de practică. Deși nu vei putea să-l exprimi clar în cuvinte, vei avea un oarecare discernământ privind răul pe care-l face oamenilor o fire arogantă și modul în care le denaturează umanitatea. De exemplu, oamenii aroganți și îngâmfați spun adesea lucruri pline de laudă, nebunești, și minciuni pentru a-i păcăli pe alții; spun cuvinte pompoase, strigă lozinci și țin discursuri elevate. Nu sunt acestea diverse manifestări ale unei firi arogante? Nu este chiar irațional să manifestăm aceste firi arogante? Dacă ești capabil să înțelegi cu adevărat că sigur ți-ai pierdut rațiunea umană normală dacă dai dovadă de astfel de firi arogante și că a trăi cu o fire arogantă înseamnă a trăi ceva drăcesc, mai degrabă decât umanitatea, atunci vei fi recunoscut într-adevăr că o fire coruptă este una satanică și vei putea să-l urăști pe Satana și firile corupte din inima ta. După șase luni sau un an de o astfel de experiență, vei fi capabil de o adevărată cunoaștere de sine și, dacă vei mai manifesta o fire arogantă, vei fi imediat conștient de aceasta și vei putea să te lepezi de ea și să renunți la ea. Vei fi început să te schimbi și, treptat, vei putea să-ți alungi firea arogantă și să te înțelegi cu ceilalți în mod normal. Vei putea vorbi sincer și din inimă; nu vei mai spune minciuni și nici lucruri arogante. Nu vei avea atunci un pic de rațiune și o oarecare asemănare cu o persoană cinstită? Nu vei fi câștigat acea intrare? Acela este momentul în care vei începe să câștigi ceva. Când vei practica onestitatea în acest fel, vei putea să cauți adevărul și să reflectezi asupra ta, indiferent ce fel de fire arogantă manifești și, după ce vei trăi o vreme ca o persoană cinstită în acest mod, vei ajunge pe neașteptate și treptat să înțelegi adevărurile și cuvintele relevante ale lui Dumnezeu despre ce înseamnă să fii o persoană cinstită. Și când vei folosi acele adevăruri pentru a-ți analiza firea arogantă, luminarea și iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu vor exista în adâncul inimii tale și vei începe să-ți simți inima mai luminată. Vei vedea limpede corupția pe care o aduce oamenilor o fire arogantă și urâțenia pe care îi face să o trăiască și vei putea discerne fiecare dintre stările corupte în care se află oamenii atunci când manifestă o fire arogantă. Analizând mai mult, vei vedea cu atât mai clar urâțenia Satanei și îl vei urî și mai mult. Astfel, îți va fi ușor să te lepezi de firea ta arogantă.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”

În cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund, ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura: ce elemente sunt incluse în acea natură, cum au luat naștere aceste lucruri și de unde au venit. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura ticăloasă? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci te vei urî. Atunci când te vei urî și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te răzvrătești împotriva trupului și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără a crede că este obositor. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Deoarece se consideră a fi destul de buni, simțind că acțiunile lor sunt corecte și îndreptățite, că nu au defecte și că au întru totul dreptate, ei sunt, prin urmare, capabili să acționeze presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să fiu cinstit și realist în a practica ceva din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu”. Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se răzvrătească împotriva trupului numai atunci când se urăsc cu adevărat. Dacă nu se urăsc, nu vor putea să se răzvrătească împotriva trupului. Să te urăști cu adevărat nu este o chestiune simplă. Există multe lucruri care trebuie găsite în tine: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; chiar ar trebui să mor!” În acest punct, nu se va plânge, cu atât mai puțin Îl va învinui pe Dumnezeu, simțind pur și simplu că este atât de nevoiașă și jalnică, atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fie alungată și distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al ei nu se cade să trăiască pe pământ. Prin urmare, această persoană nu se va plânge de Dumnezeu și nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin Îl va trăda pe Dumnezeu. Dacă un om nu se cunoaște și, totuși, se consideră a fi destul de bun, atunci când moartea îi va bate la ușă, omul acesta va gândi: „M-am descurcat atât de bine în credința mea. Cât de mult am căutat! Am dat atât de mult, am suferit atât de mult, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îmi cere acum să mor. Nu știu unde este dreptatea lui Dumnezeu. De ce îmi cere El să mor? Dacă eu trebuie să mor, atunci cine va fi mântuit? Nu va fi sfârșitul rasei umane?” În primul rând, această persoană are noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, această persoană se plânge și nu dă dovadă de niciun pic de ascultare. Este ca în cazul lui Pavel: când a fost aproape să moară, nu se cunoștea pe sine, iar când pedeapsa lui Dumnezeu a fost aproape, a fost totul prea târziu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Mărturii similare bazate pe experiențe

Trezindu-mă din aroganța mea

De ce sunt atât de mare și de tare?

Imnuri similare

Am văzut frumusețea lui Dumnezeu