Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă și le poate îngădui o mai mare pătrundere în adevăr. Lucrarea lui îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiționată de reguli, oferindu-le oamenilor liberare și libertate și capacitatea de a se dezvolta treptat în viață și de a avea o intrare mai profundă în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime. Lucrarea lui este nesăbuită. El poate doar să le impună reguli oamenilor, iar ceea ce le cere oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine, iar aceasta nu îi poate aduce pe oameni la realitate, nici la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. O astfel de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea pe care îi îndrumă ei și rezultatele lucrării lor, a vedea dacă adepții primesc principii în acord cu adevărul și dacă primesc căi de practică potrivite pentru transformarea lor. Ar trebui să distingi între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept naiv. Acest lucru influențează situația intrării oamenilor. Dacă nu ești capabil să distingi conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor indus în eroare. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”

Ce este un conducător fals? Desigur, este o persoană care nu poate face lucrări concrete, o persoană care nu își îndeplinește îndatoririle de conducător. Nu face nicio lucrare reală sau critică; se ocupă doar de niște treburi generale și de unele sarcini de suprafață, lucruri care nu au nimic de-a face cu intrarea în viață sau cu adevărul. Indiferent cât din această lucrare îndeplinește, nu există nicio semnificație în a o face. De aceea, astfel de conducători sunt caracterizați ca fiind falși. Prin urmare, cum se poate discerne mai exact un conducător fals? Să începem acum disecarea noastră. Mai întâi trebuie clarificat faptul că prima responsabilitate a unui conducător sau a unui lucrător este să-i conducă pe ceilalți să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr în așa fel încât ceilalți să-l înțeleagă și să pătrundă în adevărul-realitate. Acesta este cel mai important criteriu prin care se poate verifica dacă un conducător este adevărat sau fals. Vedeți dacă îi poate conduce pe ceilalți să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul și dacă poate folosi adevărul pentru a rezolva problemele. Acesta este singurul criteriu prin care să verificăm ce calibru și capacitate de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu are un conducător sau un lucrător și dacă îi poate conduce sau nu pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă un conducător sau un lucrător este capabil să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu într-o manieră pură și să înțeleagă adevărul, ar trebui să înlăture noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii despre credința în Dumnezeu conform cuvintelor Lui și să-i ajute pe oameni să înțeleagă caracterul practic al lucrării Sale. Ar trebui să rezolve, totodată, conform cuvintelor lui Dumnezeu, dificultățile concrete întâmpinate de aleșii Săi, mai ales când vine vorba de perspective greșite pe care le au în credința lor sau de neînțelegerile pe care le au cu privire la a face o datorie. Trebuie, de asemenea, să aplice cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva problemele care se manifestă atunci când oamenii se confruntă cu diferite încercări și necazuri și să fie capabil să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă și să practice adevărul și să pătrundă în realitatea cuvântului Său. În același timp, trebuie să disece diferitele firi corupte ale oamenilor pe baza stărilor corupte revelate în cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să vadă care dintre acestea se aplică în cazul lor, să dobândească cunoaștere de sine și să-l urască pe Satana și să se răzvrătească împotriva lui, permițându-le, astfel, aleșilor lui Dumnezeu să rămână fermi în mărturia lor, să-l învingă pe Satana și să-L slăvească pe Dumnezeu în toiul a tot felul de încercări. Aceasta este lucrarea pe care ar trebui să o îndeplinească lucrătorii și conducătorii. Este lucrarea de bază, critică și esențială a bisericii. Dacă oamenii care servesc drept conducători au capacitatea de a pricepe cuvintele lui Dumnezeu și calibrul de a înțelege adevărul, nu numai că vor putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu și pătrunde în realitatea lor, ci vor putea, de asemenea, să-i îndrume, să-i conducă și să-i ajute pe cei pe care îi conduc spre o înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și spre pătrunderea în realitatea lor. Însă calibrul necesar pentru a pricepe cuvintele lui Dumnezeu și de a înțelege adevărul este tocmai ceea ce le lipsește conducătorilor falși. Ei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, nu cunosc firile corupte pe care oamenii le dezvăluie în diferite circumstanțe care sunt expuse în cuvintele Lui sau care sunt stările ce provoacă împotrivire, nemulțumiri și trădare față de Dumnezeu și așa mai departe. Conducătorii falși nu sunt capabili să reflecteze asupra lor înșiși sau să lege cuvintele lui Dumnezeu de ei înșiși; înțeleg doar puțină doctrină și câteva regulamente din sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu. Atunci când au părtășie cu alții, doar recită câteva dintre cuvintele Sale, apoi le explică sensul literal. Și, prin asta, cred că au părtășie despre adevăr și fac o lucrare reală. Dacă o persoană poate citi și recita cuvintele lui Dumnezeu așa cum fac ei, o vor considera drept cineva care iubește și înțelege adevărul. Un conducător fals înțelege doar sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu; în mod fundamental, nu înțelege adevărul cuvintelor lui Dumnezeu și, prin urmare, nu este capabil să vorbească despre cunoașterea sa bazată pe experiență în legătură cu ele. Conducătorii falși nu au capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu; pot înțelege doar sensul superficial al acestora, dar cred că asta înseamnă a înțelege cuvintele Lui și adevărul. În viața de zi cu zi, interpretează întotdeauna sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu pentru a-i sfătui și a-i ajuta pe alții, considerând că a face asta înseamnă că fac o lucrare și că îi conduc pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să intre în realitatea lor. Realitatea este că, deși conducătorii falși au adesea părtășie cu ceilalți în acest fel despre cuvintele lui Dumnezeu, nu pot rezolva nici cea mai mică problemă reală, iar aleșii lui Dumnezeu rămân incapabili să practice sau să experimenteze cuvintele Sale. Indiferent cât de mult participă la adunări sau mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, tot nu înțeleg adevărul, nici nu au intrare în viață și niciunul dintre ei nu este capabil să vorbească despre cunoștințele sale bazate pe experiență. Chiar dacă există oameni răi și neîncrezători care provoacă tulburări în biserică, nimeni nu este capabil să-i discearnă. Când un conducător fals vede un neîncrezător sau o persoană rea provocând o tulburare, acesta nu dă dovadă de discernământ, ci își extinde iubirea și îndemnurile către acea persoană, cerându-le celorlalți să fie toleranți și răbdători față de aceasta, păsuindu-i pe acești oameni pe măsură ce ei continuă să provoace tulburări în biserică. Acest lucru face ca fiecare element din lucrarea bisericii să fie destul de nefructuos. Aceasta este consecința eșecului unui conducător fals în a face lucrări concrete. Conducătorii falși nu pot folosi adevărul pentru a rezolva probleme, ceea ce este suficient pentru a demonstra că nu au adevărul-realitate. Atunci când vorbesc, doar rostesc cuvinte și doctrine și tot ce le spun altora să practice reprezintă doctrine și regulamente. De exemplu, când o persoană dezvoltă o înțelegere greșită despre Dumnezeu, conducătorii falși îi vor spune: „Cuvintele lui Dumnezeu au acoperit deja toate acestea: orice ar face Dumnezeu, este mântuirea omului, este iubire. Uite cât de clare și cât de explicite sunt cuvintele Lui. Cum de încă poți să-L înțelegi greșit?” Acesta este tipul de instrucțiuni pe care conducătorii falși le dau oamenilor. Ei rostesc cuvinte și doctrine pentru a-i sfătui pe oameni, pentru a-i constrânge și pentru a-i face să respecte regulamentele. Acest lucru nu este deloc eficient și nu poate rezolva nicio problemă. Conducătorii falși pot să rostească doar cuvinte și doctrine pentru a-i îndruma pe oameni, ceea ce-i face pe oameni să creadă că a fi capabili să rostească doctrine înseamnă că au intrat în adevărurile-realitate. Totuși, când se confruntă cu o dificultate, nu știu cum să pună în practică, nu au nicio cale, iar toate cuvintele și doctrinele pe care le-au înțeles sunt date la o parte. Ce arată asta? Arată că înțelegerea doctrinelor nu este deloc utilă sau valoroasă. Singurul lucru pe care îl înțeleg conducătorii falși este doctrina. Nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme; nu există principii în acțiunile lor și, în viața lor, nu fac decât să urmeze niște reglementări pe care le consideră bune. Astfel de oameni nu au adevărurile-realități. De aceea, atunci când conducătorii falși îi îndrumă pe oameni să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu, nu există niciun efect adevărat. Sunt capabili doar să îi facă pe oameni să înțeleagă sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu și nu îi pot ajuta să obțină luminarea din cuvintele Lui sau să înțeleagă ce fel de firi corupte au. Conducătorii falși nu înțeleg care sunt stările oamenilor sau ce fire-esență dezvăluie aceștia confruntați cu o situație dată, care dintre cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie folosite pentru a rezolva aceste stări eronate și firi corupte, ce se spune despre acestea în cuvintele lui Dumnezeu, cerințele și principiile cuvintelor Lui sau adevărurile din acestea. Conducătorii falși nu înțeleg nimic din aceste adevăruri-realități. Ei doar îndrumă oamenii spunând: „Mănâncă și bea mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Există adevăr în ele. Vei înțelege când vei fi citit mai multe din cuvintele Lui. Dacă nu înțelegi unele dintre ele, ar trebui să te rogi, să cauți și să meditezi mai mult la ele.” Astfel sfătuiesc oamenii și nu pot rezolva problemele procedând astfel. Indiferent cine întâmpină o problemă și vine să caute de la ei, le spun același lucru. Ulterior, acea persoană tot nu se cunoaște și tot nu înțelege adevărul. Nu va putea să-și rezolve problema reală sau să înțeleagă cum ar trebui să practice cuvintele lui Dumnezeu și doar respectă sensul literal al cuvintelor și regulamentelor lui Dumnezeu. Când vine vorba de adevărurile-principii ale practicării cuvintelor lui Dumnezeu sau în ce realități ar trebui să pătrundă, tot nu înțelege. Aceasta este ceea ce rezultă din lucrarea conducătorilor falși: nici măcar un singur rezultat real.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (1)”

Cum ar trebui apreciat dacă un conducător își îndeplinește responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor sau dacă este un conducător fals? La un nivel elementar, trebuie să vedem dacă este capabil să facă o lucrare reală, dacă are acest calibru sau nu. Apoi, trebuie văzut dacă are povara de a face bine această lucrare. Ignorați cât de frumos sună lucrurile pe care le spune și cât de mult pare să înțeleagă doctrinele și ignorați cât de talentat și înzestrat este atunci când se ocupă de chestiuni externe – aceste lucruri nu sunt importante. Esențial este dacă e capabil să îndeplinească în mod corespunzător elementele fundamentale ale lucrării bisericii, dacă poate rezolva problemele folosind adevărul și dacă poate conduce oamenii în adevărul-realitate. Aceasta este lucrarea fundamentală și esențială. Dacă nu este capabil să facă aceste elemente ale lucrării reale, atunci, indiferent cât de bun îi este calibrul, cât de talentat este sau cât de mult poate îndura greutăți și plăti un preț, el tot este un conducător fals. Unii oameni spun: „Omiteți faptul că nu face nicio lucrare reală acum. Are un calibru bun și este capabil. Dacă se pregătește pentru un timp, va fi capabil să facă lucrare reală. În plus, nu a făcut nimic rău și nu a făcut rele sau nu a provocat perturbări sau tulburări – cum poți spune că este un conducător fals?” Cum putem explica acest lucru? Nu contează cât de talentat ești, ce nivel de calibru și educație ai, câte sloganuri poți striga sau câte cuvinte și doctrine îți sunt la îndemână; indiferent de cât de ocupat ești sau cât de epuizat ești într-o zi ori cât de departe ai călătorit, câte biserici vizitezi sau cât de multe riscuri îți asumi și suferințe înduri – nimic din toate acestea nu contează. Ceea ce contează este dacă îți faci lucrarea pe baza rânduielilor de lucru, dacă implementezi cu exactitate acele rânduieli; dacă, în timpul conducerii tale, participi la fiecare lucrare specifică de care ești responsabil și câte probleme reale ai rezolvat efectiv; câte persoane au ajuns să înțeleagă adevărurile-principii datorită conducerii și îndrumării tale și cât de mult a avansat și s-a dezvoltat lucrarea bisericii – ceea ce contează este dacă ai obținut aceste rezultate sau nu. Indiferent de lucrarea specifică în care ești implicat, ceea ce contează este dacă urmărești și conduci lucrarea în mod consecvent, mai degrabă decât să te comporți ca și cum ai fi important și să dai ordine. În plus, contează și dacă ai intrare în viață în timp ce îți faci datoria sau nu, dacă poți trata problemele conform principiilor, dacă ai o mărturie despre punerea adevărului în practică și dacă poți trata și rezolva problemele reale cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Acestea și alte lucruri similare sunt toate criterii pentru a evalua dacă un conducător sau lucrător și-a îndeplinit responsabilitățile sau nu.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (9)”

Toți conducătorii falși pot predica cuvinte și doctrine, toți sunt pseudo-spirituali, nu pot face nicio lucrare reală și nu înțeleg adevărul, deși cred în Dumnezeu de mulți ani – se poate spune că nu au nicio înțelegere spirituală. Ei cred că a fi conducător al bisericii înseamnă doar să predici niște cuvinte și doctrine și să strigi niște sloganuri și că trebuie doar să explice puțin cuvintele lui Dumnezeu, iar oamenii vor înțelege apoi adevărul; ei nu știu ce înseamnă să faci o lucrare, nu știu care sunt responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor și nu știu de ce casa lui Dumnezeu alege pe cineva să fie conducător sau lucrător sau ce probleme are scopul să rezolve mai exact această alegere. Așadar, indiferent câtă părtășie are casa lui Dumnezeu despre faptul că lucrătorii și conducătorii trebuie să monitorizeze, să inspecteze și să supravegheze lucrarea, că trebuie să descopere și să rezolve prompt problemele din lucrare și așa mai departe, ei nu iau în considerare nimic din toate acestea și nu înțeleg aceste lucruri. Nu sunt capabili să atingă sau să realizeze cerințele pe care casa lui Dumnezeu le are pentru conducători și lucrători, și nu pot înțelege problemele tehnice și profesionale implicate în îndeplinirea îndatoririlor, precum și problema de principiu pentru selectarea supraveghetorilor și așa mai departe, și, chiar dacă știu despre aceste probleme, tot nu sunt capabili să le rezolve. Prin urmare, sub coordonarea unor astfel de conducători falși, tot felul de probleme care apar în activitatea bisericii nu pot fi rezolvate. Nu doar problemele profesionale și tehnice pe care aleșii lui Dumnezeu le întâmpină atunci când își îndeplinesc îndatoririle, ci și dificultățile de intrare în viață ale aleșilor lui Dumnezeu, se prelungesc și rămân nerezolvate, iar atunci când unii conducători și lucrători sau supraveghetori ai diverselor porțiuni ale lucrării nu sunt capabili să facă o lucrare reală, aceștia nu sunt înlocuiți prompt sau realocați și așa mai departe. Niciuna dintre aceste probleme nu este rezolvată cu promptitudine și, prin urmare, eficiența diverselor elemente ale lucrării din biserică scade continuu, iar eficiența lucrării devine din ce în ce mai slabă. În ceea ce privește personalul, cei care sunt oarecum înzestrați și elocvenți devin conducători și lucrători, în timp ce aceia care iubesc adevărul, care se pot îngropa în muncă grea și lucrează neobosit fără să se plângă, nu sunt promovați și cultivați și sunt tratați ca niște prestatori de servicii. Diversele categorii de personal tehnic care au abilități speciale nu sunt folosite în mod rezonabil, iar unii oameni care își fac datoria cu sinceritate nu primesc provizii pentru viață, astfel că se afundă în negativism și slăbiciune. Mai mult, indiferent cât de mult rău fac antihriștii și oamenii răi, este ca și cum conducătorii falși nu au văzut acest lucru. Dacă cineva expune o persoană rea sau un antihrist, conducătorii falși le vor spune că ar trebui să trateze acea persoană cu dragoste și să îi dea o șansă să se căiască. Ei îi lasă pe oamenii răi și pe antihriști să facă rău și să provoace tulburări în biserică, iar acest lucru duce la întârzieri în îndepărtarea și excluderea acestor oameni răi, neîncrezători și antihriști, care ajung să continue să facă rău în biserică și să continue să tulbure lucrarea bisericii. Conducătorii falși nu sunt capabili să gestioneze și să rezolve niciuna dintre aceste probleme; nu sunt capabili să trateze oamenii în mod corect sau să rânduiască lucrarea într-un mod rezonabil, ci, în schimb, acționează nechibzuit, fac doar o lucrare inutilă, toate acestea rezultând în faptul că ei provoacă haos și dezastru în lucrarea bisericii. Indiferent de modul în care casa lui Dumnezeu are părtășie despre adevăr sau de modul în care subliniază principiile la care ar trebui să se adere atunci când se desfășoară lucrarea bisericii – restricționând și îndepărtând diferitele tipuri de răufăcători și neîncrezători care ar trebui restricționați și îndepărtați, precum și promovând și cultivând oamenii cu calibru bun și capacitate de înțelegere și oamenii care pot urmări adevărul, care ar trebui să fie promovați și cultivați – deși se are părtășie despre aceste lucruri de nenumărate ori, conducătorii falși nu le înțeleg sau nu le pricep și doar se agață continuu de opiniile lor pseudo-spirituale și de abordările lor „iubitoare”. Conducătorii falși cred că, sub îndrumarea lor sinceră, toate tipurile de oameni își îndeplinesc propriile roluri, într-o manieră ordonată, fără haos, că toată lumea are destul de multă credință, este dispusă să își facă îndatoririle, nu se teme să meargă la închisoare și să înfrunte pericolul, că toată lumea are hotărârea de a îndura suferința și nu este dispusă să fie o iudă; ei cred că a avea o atmosferă grozavă în viața bisericească înseamnă că fac o treabă bună. Indiferent dacă oamenii răi apar în biserică și provoacă tulburări sau dacă neîncrezătorii își răspândesc ereziile și sofismele, ei nu consideră aceste lucruri ca fiind probleme și nu simt nevoia să le rezolve. Când vine vorba de oameni răi care acționează nechibzuit pe baza propriilor capricii și tulbură lucrarea evanghelică, falșii conducători sunt chiar și mai orbi. Ei spun: „Am explicat principiile de lucru pe care trebuie să le explic și le-am spus în mod repetat oamenilor ce să facă. Dacă mai apar probleme, nu au nimic de-a face cu mine.” Cu toate acestea, ei nu știu dacă acea persoană este o persoană potrivită, nu-și fac griji cu privire la acest lucru și nu știu dacă ceea ce i-au zis atunci când i-au explicat și i-au spus acelei persoane ce să facă poate obține rezultate pozitive sau ce consecințe va provoca. Ori de câte ori conducătorii falși organizează o adunare, ei rostesc un șir nesfârșit de cuvinte și doctrine, iar rezultatul acestui lucru este că nicio problemă nu poate fi rezolvată și, cu toate acestea, ei încă mai cred că fac o lucrare importantă, încă se simt mulțumiți de ei înșiși și cred că sunt nemaipomeniți. De fapt, cuvintele și doctrinele pe care le rostesc au efect doar asupra acelor oameni zăpăciți, prostuți și nesăbuiți care sunt ignoranți și de calibru slab. Acești oameni devin dezorientați după ce ascultă aceste cuvinte, crezând că ceea ce au spus conducătorii falși este atât de corect, că nimic din ceea ce au spus ei nu este greșit. Conducătorii falși îi pot satisface doar pe acești oameni confuzi și sunt fundamental incapabili să rezolve problemele reale. Desigur, conducătorii falși sunt chiar și mai puțin capabili să rezolve probleme legate de abilități tehnice, profesii și cunoștințe – sunt complet neputincioși când vine vorba de aceste lucruri. Să luăm, de exemplu, lucrarea bazată pe text a casei lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care le provoacă falșilor conducători cele mai multe dureri de cap. Ei nu pot găsi oameni cu înțelegere spirituală și calibru bun care să fie potriviți pentru a face lucrarea bazată pe text și consideră că oricine are ochelari și un nivel înalt de educație are calibru bun și înțelegere spirituală, așa că rânduiesc ca acei oameni să o facă, spunându-le: „Voi toți sunteți talentați să faceți lucrarea bazată pe text. Eu nu înțeleg această lucrare, așa că mă bazez pe voi. Casa lui Dumnezeu nu cere nimic altceva de la voi, ci doar să vă folosiți competențele speciale, să nu ascundeți nimic și să contribuiți tot ceea ce ați învățat. Trebuie să fiți recunoscători și să-I mulțumiți lui Dumnezeu că v-a ridicat.” După ce falșii conducători spun o grămadă de cuvinte de mântuială și superficiale, consideră că, din moment ce lucrarea a fost rânduită, asta e tot ce trebuie să facă. Ei nu știu dacă oamenii pe care i-au rânduit să facă această lucrare sunt potriviți sau nu, nici nu știu care sunt neajunsurile acestor oameni în ceea ce privește cunoștințele profesionale sau cum ar trebui să le compenseze. Nu știu cum să privească și să discearnă oamenii, nu înțeleg problemele profesionale și nici cunoștințele legate de scris – sunt complet ignoranți în privința acestor lucruri. Ei zic că nu înțeleg sau nu pricep aceste lucruri, dar, în inimile lor, își spun: „Nu sunteți un pic mai educați și mai cunoscători decât mine? Chiar dacă nu vă pot îndruma în această lucrare, sunt mai spiritual decât sunteți voi, sunt mai bun la ținut predici decât sunteți voi și înțeleg cuvintele lui Dumnezeu mai bine decât voi. Eu sunt cel care vă conduce, sunt superiorul vostru. Eu trebuie să vă gestionez, iar voi trebuie să faceți ceea ce spun eu.” Conducătorii falși se consideră superiori, totuși nu pot veni cu nicio sugestie valoroasă cu privire la niciun fel de lucrare tehnică sau profesională și nu sunt capabili să ofere nicio îndrumare în această privință. Dacă pot rândui bine personalul, atunci asta este tot ce putem spera. Ei nu pot face niciuna dintre lucrările ulterioare, nu încearcă să obțină cunoștințe profesionale și nu monitorizează lucrarea. Toți conducătorii falși sunt pseudo-spirituali; tot ce pot face este să predice niște cuvinte și doctrine și apoi cred că înțeleg adevărul și se dau mereu mari în fața aleșilor lui Dumnezeu. La fiecare adunare, predică timp de câteva ore și apoi nu pot rezolva absolut nicio problemă. Sunt complet ignoranți când vine vorba de probleme legate de cunoștințele profesionale în îndatoririle oamenilor; sunt în mod clar amatori, dar pretind că sunt spirituali, dorind să le spună experților ce să facă – cum pot face o treabă bună în acest fel? Conducătorii falși care nu încearcă să dobândească cunoștințe profesionale și care nu sunt capabili să facă nicio muncă reală îi dezgustă deja pe oameni, așa că a pretinde apoi că sunt oameni spirituali și a-și etala cuvintele spirituale este atât de lipsit de rațiune! Acest lucru nu este diferit de farisei. Ceea ce era cel mai lipsit de rațiune la farisei era faptul că Dumnezeu îi detesta și, cu toate acestea, ei nu erau deloc conștienți de acest lucru și încă se considerau a fi destul de grozavi și foarte spirituali. Conducătorii falși sunt la fel de lipsiți de conștiință de sine; este clar că nu pot face nicio lucrare reală și, totuși, pretind că sunt spirituali, devin farisei ipocriți. Ei sunt exact cei pe care Dumnezeu îi disprețuiește, îi respinge și îi elimină.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (8)”

O caracteristică a conducătorilor falși este incapacitatea lor de a explica sau de a clarifica temeinic orice probleme implică adevărurile-principii. Dacă cineva caută răspunsuri de la ei, nu-i pot spune decât câteva vorbe goale și doctrine. Când se confruntă cu probleme care necesită o soluție, răspund adesea cu o afirmație precum: „Cu toții sunteți experți în a face această datorie. Dacă aveți probleme, ar trebui să le rezolvați singuri. Nu mă întrebați pe mine; nu sunt expert și nu înțeleg. Rezolvați-le singuri.” Unii ar putea replica: „Te întrebăm pentru că nu putem rezolva problema; nu te-am întreba dacă am putea. Nu înțelegem această problemă care implică adevărurile-principii.” Conducătorii falși răspund: „Nu ți-am spus deja principiile? Fă-ți bine îndatoririle și nu provoca tulburări sau perturbări. Despre ce tot întrebi? Fă cum crezi că e bine! Cuvintele lui Dumnezeu au fost deja rostite: puneți interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc!” Asta îi derutează complet pe acei oameni, iar ei se gândesc: „Asta nu este o soluție pentru problemă!” Așa tratează conducătorii falși lucrarea; doar o inspectează, fac lucrurile mecanic și nu rezolvă niciodată probleme. Indiferent de problemele pe care le ridică oamenii, conducătorii falși le spun că caute singuri adevărul. Îi întreabă adesea pe oameni: „Aveți vreo problemă? Cum este pătrunderea voastră în viață? Vă faceți îndatoririle în mod superficial?” Acei oameni răspund, spunând: „Uneori, îmi dau seama că sunt într-o stare superficială și, prin rugăciune, o rezolv și mă îndrept, dar tot nu înțeleg adevărurile-principii ale îndeplinirii datoriei mele.” Acești conducători falși spun: „Nu am avut părtășie cu tine despre principiile specifice, la ultima adunare? Ba chiar ți-am oferit mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. N-ar trebui să înțelegi până acum?” De fapt, înțeleg toată doctrina, dar tot sunt incapabili să-și rezolve problemele. Conducătorii falși chiar trâmbițează cuvinte pretențioase: „De ce nu le poți rezolva? Pur și simplu, nu ai citit cuvintele lui Dumnezeu suficient de atent. Dacă te rogi mai mult și citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, atunci toate problemele tale vor fi rezolvate. Trebuie să învățați să discutați și să găsiți o cale împreună și, atunci, problemele voastre vor fi, în sfârșit, rezolvate. Cât despre probleme profesionale, nu mă întrebați pe mine; responsabilitatea mea este să inspectez lucrarea. Mi-am îndeplinit sarcina, iar restul implică niște chestiuni profesionale pe care nu le înțeleg.” Conducătorii falși folosesc adesea motive și scuze precum: „Nu înțeleg, nu am învățat niciodată asta, nu sunt expert”, ca să-i lase oamenii în pace și să le evite întrebările. S-ar putea să pară destul de smeriți; totuși, asta expune o problemă gravă a conducătorilor falși – nu înțeleg deloc problemele care presupun cunoștințe profesionale în anumite sarcini, se simt neputincioși și par extrem de stânjeniți și jenați. Ce fac atunci? Pot doar să adune mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu toți în timpul adunărilor, vorbind despre câteva doctrine pentru a-i sfătui pe oameni. Conducătorii cu puțină bunătate ar putea să-și arate grija față de oameni și să-i întrebe din când în când: „V-ați confruntat cu vreo dificultate în viețile voastre, în ultima vreme? Aveți suficiente haine? S-a purtat urât vreunul dintre voi?” Dacă toți spun că nu au aceste probleme, ei răspund: „Atunci nu e nicio problemă. Lucrați în continuare; eu am alte treburi de rezolvat” și pleacă în grabă, temându-se că cineva ar putea să aibă întrebări și să le ceară să le discute, punându-i într-o situație jenantă. Așa lucrează conducătorii falși – nu pot rezolva nicio problemă reală. Cum pot îndeplini eficient lucrarea bisericii? Drept urmare, acumularea de probleme nerezolvate împiedică în cele din urmă lucrarea bisericii. Aceasta este o caracteristică evidentă și o manifestare a modului în care lucrează conducătorii falși.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (2)”

De fapt, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare esențială, critică a bisericii. Ei se ocupă doar de câteva chestiuni simple, generale; lucrarea lor nu joacă un rol critic sau decisiv în lucrarea bisericii ca întreg și nu produce rezultate reale. Practic, părtășia lor se referă doar la câteva subiecte banale și obișnuite, sunt doar cuvinte și doctrine repetate frecvent și este incredibil de goală în interior, generală și lipsită de detalii. Părtășia lor conține doar lucruri pe care oamenii le pot înțelege citind ceva într-un mod literal. Acești conducători falși nu pot rezolva deloc problemele reale pe care aleșii lui Dumnezeu le au cu intrarea lor în viață; în special, sunt și mai puțin capabili să înlăture noțiunile și închipuirile oamenilor și revelarea firilor corupte de către aceștia. Principalul aspect este că falșii conducători pur și simplu nu pot să își asume lucrarea vitală rânduită de casa lui Dumnezeu, cum ar fi lucrarea de evanghelizare, lucrarea de producție cinematografică sau lucrarea bazată pe text. În special, atunci când vine vorba de lucrări care presupun cunoștințe profesionale, deși pot ști foarte clar că sunt profani în aceste domenii, conducătorii falși nu le studiază, nici nu fac cercetări și cu atât mai puțin sunt capabili să le ofere altora indicații specifice sau să rezolve orice probleme legate de acestea. Cu toate acestea, ei continuă să organizeze adunări cu nerușinare, vorbind la nesfârșit despre teorii goale și rostind cuvinte și doctrine. Conducătorii falși știu foarte bine că nu pot face acest tip de lucrare, însă pretind că sunt experți, se comportă cu îngâmfare și folosesc mereu doctrine grandioase pentru a-i certa pe alții. Ei nu sunt capabili să răspundă la întrebările nimănui, dar găsesc pretexte și scuze pentru a-i certa pe alții, întrebându-i de ce nu învață profesia, de ce nu caută adevărul și de ce nu sunt capabili să-și rezolve propriile probleme. Acești conducători falși, care sunt profani în aceste domenii și nu pot rezolva nicio problemă, tot le țin lecții altora cu superioritate. La suprafață, celorlalți oameni le par foarte ocupați, ca și cum ar fi în stare să facă multe lucrări și ar fi foarte capabili, dar, în realitate, nu sunt nimic. În mod clar, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare reală, totuși se mențin ocupați cu entuziasm și spun mereu aceleași platitudini la adunări, repetându-se la nesfârșit, fără a fi capabili să rezolve o singură problemă reală. Oamenii chiar se satură de acest lucru și nu sunt capabili să obțină vreo lămurire din asta. Acest tip de lucrare este teribil de ineficientă și nu produce niciun rezultat. Așa lucrează conducătorii falși, iar lucrarea bisericii este întârziată din această cauză. Cu toate acestea, conducătorii falși tot au impresia că fac o lucrare grozavă și că sunt foarte capabili, când adevărul este că nu au făcut bine niciun aspect al lucrării bisericii. Ei nu știu dacă lucrătorii și conducătorii care intră în sfera lor de responsabilitate sunt la înălțimea standardelor, nici nu știu dacă supraveghetorii și conducătorii diverselor echipe sunt capabili să își asume lucrarea care le revine, nici nu le pasă și nici nu se interesează dacă au apărut probleme în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de către frați și surori. Pe scurt, conducătorii falși nu pot rezolva nicio problemă în lucrarea lor, dar rămân energic ocupați. Din perspectiva altor oameni, conducătorii falși sunt capabili să treacă prin greutăți, sunt dispuși să plătească un preț și își petrec fiecare zi alergând încoace și încolo. Când este timpul să mănânce, trebuie să fie chemați la masă și se culcă foarte târziu. Cu toate acestea, rezultatele lucrării lor pur și simplu nu sunt bune. Dacă nu te-ai uita cu atenție, ar părea la suprafață că toate elementele lucrării sunt îndeplinite și că toată lumea a fost ocupată să își îndeplinească îndatoririle, dar, dacă ai observa îndeaproape, ai fi meticulos și ai inspecta cu seriozitate lucrarea, adevărata situație ar fi dezvăluită. Fiecare element al lucrării care intră în sfera lor de responsabilitate este un dezastru, nu există nicio structură sau ordine. Există probleme – sau chiar lipsuri – în fiecare element al lucrării. Apariția acestor probleme este legată de faptul că falșii conducători nu înțeleg adevărurile-principii și acționează pe baza noțiunilor, închipuirilor și entuziasmului lor. Conducătorii falși nu au niciodată părtășie despre adevărurile-principii și nici nu caută vreodată adevărul pentru a rezolva problemele. Le lipsește în mod clar înțelegerea spirituală, nu sunt capabili să facă lucrare de conducere, pot doar să debiteze cuvinte și doctrine și nu înțeleg deloc adevărul, însă pretind că știu lucruri pe care nu le știu și încearcă să se dea drept experți. Lucrarea pe care o fac este doar una făcută mecanic. Atunci când apare o problemă, îi aplică orbește reglementări. Ei doar se agită orbește, fără să producă niciun rezultat real. Deoarece acești conducători falși nu înțeleg adevărurile-principii, doar debitează cuvinte și doctrine și îi sfătuiesc pe alții să respecte reglementările, progresul fiecărui element al lucrării bisericii este încetinit și nu se obțin rezultate clare. Cea mai evidentă consecință a faptului că un conducător fals lucrează de ceva timp este că majoritatea oamenilor nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, nu știu cum să discearnă atunci când cineva dezvăluie corupție sau își formează noțiuni și cu siguranță nu înțeleg adevărurile-principii care ar trebui respectate în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cei care își îndeplinesc îndatoririle și cei care nu o fac sunt cu toții leneși, neînfrânați, indisciplinați și dezorganizați ca nisipul împrăștiat. Este posibil ca majoritatea să poată rosti câteva cuvinte și doctrine, dar, în timp ce își fac îndatoririle, doar respectă reglementările; nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele. Din moment ce falșii conducători înșiși nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele, cum îi pot conduce pe alții să facă acest lucru? Indiferent ce li se întâmplă altor oameni, conducătorii falși îi pot doar îndemna spunând: „Trebuie să fim atenți la intențiile lui Dumnezeu!”, „Trebuie să fim loiali în îndeplinirea îndatoririlor noastre!”, „Când ni se întâmplă ceva, trebuie să știm cum să ne rugăm și trebuie să căutăm adevărurile-principii!” Conducătorii falși strigă adesea aceste sloganuri și doctrine, dar nu produc niciun rezultat. După ce oamenii le ascultă, tot nu înțeleg care sunt adevărurile-principii și le lipsește o cale de practică. La suprafață, oamenii se roagă atunci când li se întâmplă ceva și doresc să fie loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor – dar tuturor le lipsește înțelegerea unor aspecte precum ce ar trebui să facă pentru a fi loiali, cum ar trebui să se roage pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu și cum ar trebui să caute atunci când se confruntă cu o problemă pentru a ajunge să înțeleagă adevărurile-principii. Când oamenii îi întreabă, conducătorii falși spun: „Când vi se întâmplă ceva, citiți mai mult cuvintele lui Dumnezeu, rugați-vă mai mult și aveți mai multă părtășie despre adevăr.” Oamenii îi întreabă: „La ce principii se referă această lucrare?”, iar ei răspund: „Cuvintele lui Dumnezeu nu spun nimic despre chestiuni legate de lucrarea profesională și nici eu nu înțeleg acel domeniu al lucrării. Faceți propriile cercetări dacă vreți să înțelegeți – nu mă întrebați pe mine. Eu vă conduc în înțelegerea adevărului, nu în chestiuni legate de lucrarea profesională.” Conducătorii falși folosesc acest tip de cuvinte pentru a eluda întrebările. Și, ca urmare, deși majoritatea oamenilor au o pasiune arzătoare să-și îndeplinească îndatoririle, ei nu știu cum să acționeze pe baza adevărurilor-principii și nici nu știu cum să adere la principii în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Dacă ne uităm la rezultatele fiecărui element al lucrării din sfera de responsabilitate a conducătorilor falși, majoritatea oamenilor se bazează pe cunoștințele, învățătura și darurile lor pentru a-și face lucrarea și sunt ignoranți când vine vorba de aspecte precum care sunt cerințele specifice ale lui Dumnezeu, principiile de îndeplinire a unei datorii și modul de acțiune pentru a obține rezultatul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și de a răspândi Evanghelia mai eficient, astfel încât toți cei care tânjesc după apariția lui Dumnezeu să audă vocea Lui, să cerceteze adevărata cale și să se întoarcă la Dumnezeu cât mai curând posibil. De ce sunt ignoranți cu privire la aceste lucruri? Acest fapt este direct legat de neputința conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Cauza principală este că falșii conducători înșiși nu știu care sunt adevărurile-principii sau ce principii ar trebui oamenii să înțeleagă și să urmeze. Ei acționează fără principii și nu îi conduc niciodată pe oameni să caute principii de practică și căi în îndatoririle lor. Când găsește o problemă, un conducător fals nu o poate rezolva singur, dar nu are părtășie și nu caută împreună cu ceilalți, ceea ce duce la necesitatea frecventă de a reface sarcinile în cadrul fiecărui element al lucrării. Acest lucru nu este doar o risipă de resurse financiare și materiale, ci și de energie și timp a oamenilor. Astfel de consecințe sunt direct legate de calibrul foarte slab și de lipsa de responsabilitate a conducătorilor falși. Deși nu se poate spune că falșii conducători fac rău și provoacă tulburări în mod deliberat, se poate spune că nu caută deloc adevărurile-principii în lucrarea lor, că acționează întotdeauna pe baza propriei voințe. Acest lucru este cert. Conducătorii falși nu înțeleg adevărurile-principii și nici nu pot avea o părtășie clară despre acestea cu ceilalți; în schimb, ei doar le dau oamenilor frâu liber să facă ce vor. Acest lucru duce involuntar la faptul că unii oameni care sunt responsabili cu anumite lucrări acționează arbitrar și conform voinței lor, acționând oricum doresc și făcând orice le place. Ca urmare, nu numai că există puține rezultate reale, ci se și transformă într-un dezastru lucrarea bisericii. Atunci când un conducător fals este demis, nu numai că nu reflectează asupra sa ori nu se cunoaște pe sine, ci se și angajează în sofisme și argumentează în favoarea sa, nu acceptă adevărul câtuși de puțin și nu intenționează deloc să se căiască. Ei pot chiar să mai ceară o șansă de la casa lui Dumnezeu, spunând că, fără îndoială, pot face lucrarea bine. Îi credeți? Ei nu se cunosc deloc pe ei înșiși și nici nu acceptă adevărul. Își pot schimba atunci obiceiurile? Ei nu au adevărul-realitate, deci pot să facă lucrarea bine? Este posibil acest lucru? Nu au făcut lucrarea bine de data aceasta – vor fi capabili să o facă bine dacă li se mai dă o șansă? Acest lucru nu este posibil. Se poate spune cu certitudine că falșii conducători nu au capacitatea de a lucra; uneori, ei pot trudi mult și pot fi destul de ocupați, dar este o ocupare oarbă, care nu dă roade. Acest lucru este suficient pentru a arăta că falșii conducători au un calibru foarte slab, că nu înțeleg deloc adevărul și că nu pot face o lucrare reală. Asta provoacă multe probleme în lucrare, dar ei nu sunt capabili să le rezolve având părtășie despre adevăr și doar folosesc câteva doctrine goale pentru a-i îndemna pe oameni să respecte reglementările și, în consecință, transformă lucrarea într-un dezastru și o lasă în ruină. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși și consecințele pe care le generează. Toți conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere asta drept un avertisment.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”

Caracteristica principală a lucrării conducătorilor falși este faptul că trăncănesc despre doctrine și repetă papagalicește sloganuri. După ce își emit ordinele, ei pur și simplu se spală pe mâini de chestiunea respectivă. Nu pun întrebări despre dezvoltarea ulterioară a lucrării; ei nu întreabă dacă a apărut vreo problemă, anomalie sau dificultate. Ei consideră că și-au terminat treaba de îndată ce repartizează lucrarea. De fapt, în calitate de conducător, după ce rânduiești lucrarea, trebuie să urmărești progresul unui proiect. Chiar dacă ești novice în aceste chestiuni – chiar dacă îți lipsește orice cunoștință despre ele – poți găsi o cale de a-ți face lucrarea. Poți găsi pe cineva care are cunoștințe, care o pricepe cu adevărat, care înțelege meseria în cauză pentru a efectua verificări și a oferi sugestii. Din sugestiile lor poți identifica principiile potrivite și, astfel, vei putea urmări lucrarea. Indiferent dacă ești sau nu familiarizat cu meseria în cauză, cel puțin trebuie cel puțin să conduci lucrarea, să o urmărești, să te interesezi continuu și să pui întrebări pentru a fi informat în legătură cu progresul ei. Trebuie să stăpânești astfel de chestiuni; aceasta este responsabilitatea ta, rolul pe care trebuie să-l joci. Să nu urmărești lucrarea, să nu mai faci nimic odată ce a fost repartizată – să te speli pe mâini de ea – acesta este modul în care fac lucrurile conducătorii falși. Să nu urmărești lucrarea și să nu oferi îndrumare în privința ei, să nu te interesezi de problemele care apar sau să nu le rezolvi și să nu pricepi progresul sau eficiența lucrării – și acestea sunt manifestări ale conducătorilor falși.

Întrucât conducătorii falși nu află despre progresul lucrării și deoarece sunt incapabili să identifice prompt – cu atât mai puțin să rezolve – problemele care apar în lucrare, aceasta duce adesea la întârzieri repetate. În anumite lucrări, întrucât oamenii nu înțeleg principiile și nu există nicio persoană potrivită pentru a fi responsabilă de lucrare și care să o conducă, aceia care o execută trăiesc adesea într-o stare de negativism, pasivitate și expectativă, lucru care afectează grav progresul lucrării. În cazul în care conducătorii și-ar fi îndeplinit responsabilitățile – dacă ar fi preluat conducerea, ar fi accelerat lucrarea, ar fi supravegheat-o și ar fi găsit pe cineva care înțelege acest domeniu pentru îndruma lucrarea, atunci aceasta ar fi progresat mai repede în loc să sufere întârzieri repetate. Atunci, pentru conducători este vital să înțeleagă și să priceapă statutul lucrării. Bineînțeles, este imperios ca acești conducători să afle despre felul în care lucrarea progresează și să-l stăpânească – deoarece progresul are legătură cu eficiența lucrării și rezultatele pe care această lucrare trebuie să le obțină. Dacă falșii conducători nu pricep ce rezultate trebuie să aibă lucrarea bisericii și nu urmăresc sau nu supraveghează lucrurile, atunci sigur progresul lucrării bisericii va fi lent. Asta e din cauză că majoritatea oamenilor care fac îndatoririle sunt cu adevărat mârșavi, nu au un sentiment al poverii și sunt deseori negativi, pasivi și superficiali. Dacă nu există nimeni cu un simț al poverii și abilități de lucru care să-și asume responsabilitatea pentru lucrare într-o manieră concretă, aflând despre progresul ei în timp util și îndrumând, supraveghind, disciplinând și emondând personalul care face îndatoriri, atunci, în mod firesc, nivelul de eficiență a lucrării va fi foarte scăzut și rezultatele acesteia vor fi foarte reduse. Dacă lucrătorii și conducătorii nici măcar nu pot să vadă clar acest lucru, sunt nesăbuiți și orbi. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să investigheze prompt lucrarea, să îi urmărească și să îi priceapă progresul, să analizeze ce probleme trebuie să rezolve în cazul oamenilor care fac îndatoriri și să înțeleagă care dintre acestea ar trebui rezolvate pentru a obține rezultate mai bune. Toate aceste lucruri sunt cruciale, o persoană care acționează în calitate de conducător trebuie să fie lămurită în privința lor. Pentru a-ți face bine datoria, nu trebuie să fii ca un conducător fals, care face puțină lucrare superficială și apoi crede că și-a făcut bine datoria. Conducătorii falși sunt neglijenți și necugetați în lucrarea lor; ei nu au simțul responsabilității, nu rezolvă probleme când acestea apar și, indiferent ce fel de lucrare este, ei fac lucrurile doar de formă și o abordează superficial; pur și simplu rostesc cuvinte care sună pompos, perorează doctrine și vorbe goale și fac lucrurile mecanic. În general, aceasta este modalitatea în care lucrează conducătorii falși. În comparație cu antihriștii, deși nu fac nimic rău fățiș și nu fac rele în mod intenționat, din perspectiva eficienței, este echitabil să-i caracterizăm ca fiind superficiali, lipsiți de simțul poverii, iresponsabili și lipsiți de loialitate față de lucrarea lor.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (4)”

Conducătorii falși nu se interesează niciodată despre situațiile de lucru ale diverșilor supraveghetori de echipe și nu le monitorizează. De asemenea, nu se interesează, nu monitorizează și nu pricep intrarea în viață a supraveghetorilor diferitelor echipe și a personalului responsabil cu diverse sarcini importante, precum și atitudinea lor față de lucrarea bisericii, față de îndatoririle lor și față de credința în Dumnezeu, de adevăr și de Dumnezeu Însuși. Ei nu știu dacă aceste persoane au suferit vreo transformare sau au evoluat și nici nu știu despre diversele probleme care pot exista în lucrarea lor; în special, nu știu despre impactul erorilor și abaterilor apărute în diverse etape ale lucrării asupra lucrării bisericii și a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, nici dacă aceste erori și abateri au fost vreodată corectate. Sunt complet ignoranți cu privire la toate aceste lucruri. Dacă nu știu nimic despre aceste condiții detaliate, devin pasivi ori de câte ori apar probleme. Cu toate acestea, conducătorii falși nu se preocupă deloc de aceste chestiuni detaliate în timp ce își fac treaba. Ei cred că, după ce au rânduit diverși supraveghetori de echipă și au atribuit sarcini, lucrarea lor este terminată – se consideră că și-au făcut treaba bine, iar, dacă apar alte probleme, nu este treaba lor. Deoarece conducătorii falși nu reușesc să supravegheze, să dirijeze și să monitorizeze diverși supraveghetori de echipă și nu își îndeplinesc responsabilitățile în aceste domenii, acest lucru duce la un dezastru în lucrarea bisericii. Aceasta înseamnă că lucrătorii și conducătorii sunt neglijenți în responsabilitățile lor. Dumnezeu poate scruta profunzimile inimii umane; aceasta este o capacitate care le lipsește oamenilor. Prin urmare, atunci când lucrează, oamenii trebuie să fie mai sârguincioși și mai atenți, mergând în mod regulat la fața locului pentru a monitoriza, supraveghea și dirija lucrarea, ca să asigure progresul normal al lucrării bisericii. În mod clar, conducătorii falși sunt complet iresponsabili în lucrarea lor și nu supraveghează, nu monitorizează și nu dirijează niciodată diversele sarcini. Ca urmare, unii supraveghetori nu știu cum să rezolve diverse probleme care apar în lucrare și rămân în rolurile lor de supraveghetori, deși nu sunt nici pe departe suficient de competenți pentru a face lucrarea. În cele din urmă, întârzie lucrarea în mod repetat și o transformă într-un dezastru total. Aceasta este consecința faptului că falșii conducători nu se interesează, nu supraveghează și nu monitorizează situațiile supraveghetorilor, un rezultat care este cauzat în întregime de neglijarea responsabilității acestora. Deoarece falșii conducători nu inspectează, nu monitorizează și nu se interesează de lucrare și nu pot înțelege rapid situația, nu știu dacă supraveghetorii fac o lucrare reală, cum progresează lucrarea și dacă a produs rezultate reale. Atunci când sunt întrebați cu ce sunt ocupați supraveghetorii sau de ce sarcini specifice se ocupă, conducătorii falși răspund: „Nu știu, dar participă la fiecare adunare și, de fiecare dată când comunic cu ei despre lucrare, nu menționează nicio problemă sau dificultate.” Conducătorii falși cred că, atât timp cât supraveghetorii nu își abandonează lucrarea și sunt mereu în preajmă atunci când îi caută, nu există niciun fel de problemă cu ei. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși. Nu este aceasta o manifestare a „falsității”? Nu este acesta un eșec în a-și îndeplini responsabilitățile? Aceasta este o gravă neglijare a responsabilității!

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”

În cadrul sferei lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși, de multe ori, există oameni care chiar urmăresc adevărul și îndeplinesc criteriile pentru promovare și cultivare, care sunt ținuți pe loc. Unii dintre acești oameni predică Evanghelia, iar alții sunt desemnați să îndeplinească îndatoriri de găzduire. Adevărul este că toți au calibru, înțeleg unele adevăruri și sunt demni de a fi cultivați drept conducători și lucrători, doar că nu le place să facă paradă sau să fie în centrul atenției. Și, totuși, conducătorii falși nu îi iau deloc în seamă. Nu interacționează cu ei, nu se interesează de ei și nu cultivă niciodată oameni talentați pentru casa lui Dumnezeu. Ei se concentrează doar pe a-i înhăța pe cei care se gudură pe lângă ei, pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste. Ca urmare, acei oameni care chiar urmăresc adevărul nu ajung să fie promovați și cultivați, în timp ce aceia cărora le place să fie în centrul atenției, care sunt elocvenți, care știu cum să lingușească oamenii și care sunt pasionați de faimă, câștig și statut – toți sunt promovați și chiar și cei care au fost funcționari, care au fost directori ai unor societăți sau care au studiat managementul corporativ în societate sunt repartizați în funcții importante. Indiferent dacă acești oameni sunt adevărați credincioși sau nu sau dacă sunt oameni care urmăresc adevărul sau nu, în orice caz, aceștia sunt oamenii care sunt promovați și folosiți în sfera lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși. Înseamnă asta că oamenii sunt folosiți în conformitate cu principiile? Oare faptul că falșii conducători promovează doar astfel de oameni nu este identic societății non-credincioase? În perioada în care lucrează conducătorii falși, cei care chiar pot realiza lucruri atunci când își fac datoria, care au simțul dreptății și care iubesc adevărul și lucrurile pozitive nu ajung să fie promovați sau cultivați și le este greu să obțină oportunități de instruire. În schimb, cei elocvenți, cărora le place să facă paradă și care știu cum să lingușească oamenii, precum și cei care sunt pasionați de faimă, câștig și statut, sunt cei care sunt numiți în funcțiile importante. Acești oameni par a fi destul de inteligenți, dar, de fapt, nu au nicio capacitate de înțelegere, au un calibru foarte slab și o umanitate precară, nu poartă nicio povară reală față de îndatoririle lor și nu sunt deloc demni de a fi cultivați. Cu toate acestea, ei sunt cei care ocupă funcțiile de conducători și lucrători în biserică. Rezultatul este că o mare parte din lucrarea bisericii nu se poate lansa fără probleme într-un mod prompt sau progresează lent și durează prea mult să fie implementate rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu. Acestea sunt impactul și consecințele cauzate lucrării bisericii de către conducătorii falși care folosesc oamenii în mod necorespunzător.

Majoritatea conducătorilor falși sunt de calibru slab. Deși par să fie elocvenți, nu au deloc abilitatea de a pricepe adevărul, în așa măsură încât nu au o înțelegere spirituală. Ochii și mintea le sunt oarbe, nu pot să discearnă nicio chestiune și nu înțeleg deloc adevărul, ceea ce reprezintă, în sine, o problemă fatală. Au o altă problemă, și mai serioasă, anume aceea că, atunci când au înțeles și stăpânit câteva cuvinte și doctrine și pot trâmbița câteva sloganuri, cred că au adevărul-realitate. Așadar, orice lucrare ar face și pe oricine ar alege să folosească, ei nu caută adevărurile-principii, nu au părtășie cu ceilalți și cu atât mai puțin aderă la rânduielile lucrării și la principiile casei lui Dumnezeu. Sunt atât de încrezători, cred mereu că ideile lor sunt corecte și fac orice doresc. Drept urmare, când întâmpină o dificultate sau o împrejurare excepțională, nu știu cum să procedeze. Mai mult decât atât, cred adesea în mod eronat că, întrucât lucrează de mulți ani în casa lui Dumnezeu și au suficientă experiență în a sluji drept conducători acolo, știu cum să facă lucrarea bisericii să funcționeze și să se dezvolte. Ei par să fi înțeles aceste lucruri, dar, de fapt, nu știu absolut deloc cum să îndeplinească vreo lucrare. Ei îndeplinesc lucrarea bisericii după bunul plac, urmându-și propriile noțiuni și închipuiri, experiență și rutine, și propriile regulamente. Acest lucru creează dezastru și haos în diversele elemente ale lucrării bisericii și îi împiedică să producă vreun rezultat real. Dacă există câțiva oameni într-o echipă care înțeleg adevărul și pot face puțină lucrare reală, aceștia pot menține starea de normalitate în lucrarea echipei respective. Acest lucru, însă, nu are nimic de-a face cu falsul lor conducător. Motivul pentru care lucrarea ar putea fi făcută bine este că în echipă există câțiva oameni buni care pot face puțină lucrare reală și pot menține cursul lucrării; nu înseamnă că falsul lor conducător a făcut lucrare reală. Niciun element al lucrării nu poate fi făcut fără să existe la conducere câțiva oameni buni ca aceștia. Conducătorii falși sunt pur și simplu incapabili să își facă treaba și nu au absolut niciun rol. De ce ar transforma conducătorii falși lucrarea bisericii într-un dezastru? Primul motiv este că falșii conducători nu înțeleg adevărul, nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele și nu caută cum să rezolve problemele, ceea ce duce la acumularea problemelor și la oprirea lucrării bisericii. Al doilea este că falșii conducători sunt orbi și nu pot identifica persoanele talentate. Ei nu pot să altereze îndatoririle supraveghetorilor de echipă în mod corespunzător, ceea ce duce la faptul că unele lucrări nu au pe nimeni potrivit care să se ocupe, făcându-le să se oprească. Al treilea este că falșii conducători acționează prea mult ca niște funcționari. Ei nu supraveghează sau dirijează lucrarea și, acolo unde există o verigă slabă în lucrare, nu participă în mod proactiv și nu oferă îndrumări privind aspectele specifice ale lucrării. Să spunem, de exemplu, că, într-un anumit element al lucrării, mai mulți oameni care îndeplinesc lucrarea sunt credincioși noi, fără o fundație prea mare, nu înțeleg adevărul, nu sunt prea familiarizați cu domeniul de activitate și nu au înțeles prea bine principiile lucrării. Un conducător fals, orb fiind, nu poate vedea aceste probleme. El crede că totul este în regulă, atât timp cât cineva face lucrarea; nu contează dacă e făcută bine sau rău. Nu știe că, oriunde există o verigă slabă în lucrarea bisericii, ar trebui să o monitorizeze, să facă inspecții și să ofere indicații, că ar trebui să participe personal la rezolvarea problemelor și să-i sprijine pe cei care își îndeplinesc îndatoririle până când înțeleg adevărul, pot acționa conform principiilor și pot intra pe drumul cel bun. Numai ajunși în acest punct nu trebuie să-și mai facă atâtea griji. Conducătorii falși nu lucrează în acest fel. Când văd că există cineva pentru a face lucrarea, nu se mai gândesc la aceasta. Nu adresează întrebări, indiferent de cum decurge lucrarea. Acolo unde există o verigă slabă în lucrare sau un supraveghetor care are un calibru slab, ei nu oferă personal îndrumare cu privire la lucrare și nu participă ei înșiși la lucrare. Iar atunci când un supraveghetor este capabil să-și asume treaba, cu atât mai puțin conducătorii falși verifică personal lucrurile sau oferă indicații; doar se relaxează și, chiar dacă o persoană raportează o problemă, nici nu întreabă despre aceasta – consideră că nu este nevoie. Conducătorii falși nu fac nimic din această lucrare specifică. Pe scurt, conducătorii falși sunt degenerați care nu fac nicio fărâmă de lucrare reală. Ei cred că, pentru orice lucrare, atât timp cât cineva se ocupă și toată echipa este implicată pentru a-și asuma lucrarea, totul este finalizat. Ei cred că tot ce trebuie să facă este să organizeze din când în când o adunare și să se intereseze dacă apare o problemă. În timp ce lucrează în acest fel, conducătorii falși continuă să creadă că fac o treabă bună și sunt destul de mulțumiți de ei înșiși. Ei își spun: „Nu există nicio problemă cu niciunul dintre elementele lucrării. Întregul personal este rânduit complet și supraveghetorii sunt la locurile lor. Sunt atât de bun la lucrarea asta, atât de talentat!” Nu e o nerușinare? Și ochii și mintea le sunt atât de oarbe încât nu pot vedea nicio sarcină de făcut și nu pot descoperi nicio problemă. În unele locuri, lucrarea s-a oprit și, totuși, iată-i, mulțumiți, spunându-și: „Frații și surorile sunt cu toții tineri, sunt cu toții sânge proaspăt. Își abordează îndatoririle ca niște dinamuri umane; cu siguranță că pot să facă bine lucrarea.” De fapt, acești tineri sunt începători, fără competențe profesionale. Ei trebuie să învețe din mers. Este corect să spunem că nu știu cum să îndeplinească vreo lucrare deocamdată: unii s-ar putea să înțeleagă câte ceva, dar nu sunt experți, nu pricep principiile și, când au îndeplinit o sarcină, aceasta necesită o corectare repetată sau chiar o refacere frecventă. Există, de asemenea, câțiva tineri care nu sunt instruiți și nu au experimentat emondarea. Sunt extrem de mârșavi, indolenți și lacomi după confort; nu acceptă nici măcar un pic din adevăr și, când suferă puțin, bombănesc neîncetat. Cei mai mulți dintre ei sunt degenerați superficiali, care râvnesc la confort. Cu aceste tipuri de tineri trebuie neapărat să ai deseori părtășie despre adevăr și cu atât mai mult trebuie să-i emondezi. Acești tineri trebuie să aibă pe cineva care să se ocupe de ei și să-i supravegheze. Trebuie să fie prezent un conducător sau un lucrător care să-și asume personal responsabilitatea pentru lucrarea lor și să ofere personal supraveghere și indicații. Numai atunci lucrarea lor ar putea da un pic de roade. În cazul în care conducătorul sau lucrătorul părăsește locul lucrării și nu se ocupă de lucrare sau nu se interesează de ea, acești oameni se vor fragmenta în dezordine, iar îndeplinirea datoriei de către aceștia nu va da niciun rezultat. Cu toate acestea, conducătorii falși nu au nicio perspectivă asupra acestui lucru. Ei îi văd pe toți ca pe frați și surori, ca pe oameni ascultători și supuși, așa că au mare încredere în ei, le atribuie sarcini și apoi nu le mai dau nicio atenție – aceasta este cea mai bună dovadă a orbirii ochilor și minții conducătorilor falși. Conducătorii falși nu înțeleg adevărul deloc, nu pot vedea chestiunile clar și sunt incapabili să descopere orice problemă, însă consideră că se descurcă foarte bine. Oare la ce își petrec zilele gândindu-se? Se gândesc cum să se comporte ca niște funcționari și să se bucure de beneficiile statutului. Conducătorii falși, la fel ca oamenii nepăsători, nu acordă nici cea mai mică atenție intențiilor lui Dumnezeu. Ei nu fac nicio lucrare reală, totuși așteaptă laude și promovări din partea casei lui Dumnezeu. Într-adevăr, n-au pic de rușine!

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”

Pot aceștia să discearnă și să înțeleagă principiile și standardele necesare în rânduielile de lucru? (Nu.) De ce nu pot? Ei nu pot discerne care sunt principiile acestei lucrări și nu o pot verifica. Când apar situații speciale în timpul implementării specifice a lucrării, nu știu cum să le rezolve. Când frații și surorile îi întreabă ce să facă într-una dintre aceste situații, devin confuzi: „Acest lucru nu este menționat în rânduielile de lucru, de unde să știu cum să îl rezolv?” Dacă nu știi, cum poți implementa această lucrare? Nici măcar nu știi, dar tot le ceri altora să o implementeze – este acest lucru realist? Este rezonabil? Atunci când conducătorii falși și lucrătorii falși implementează rânduielile de lucru, pe de o parte, habar nu au de pașii și planurile de implementare a rânduielilor de lucru. Pe de altă parte, atunci când se întâmpină probleme, nu pot efectua verificări în conformitate cu principiile cerute de rânduielile de lucru. Prin urmare, atunci când apar nenumărate probleme de tot felul în timpul implementării rânduielilor de lucru, sunt complet incapabili să le rezolve. Deoarece, în etapele inițiale, conducătorii falși nu pot identifica sau anticipa problemele și nu pot avea părtășie în avans, iar, în etapele ulterioare, atunci când apar probleme, nu le pot rezolva, ci doar predică doctrine goale și aplică reglementări rigide, problemele continuă să se repete și să persiste, unele lucrări suferind întârzieri de implementare, iar alte lucrări nefiind implementate într-o măsură suficientă. De exemplu, în ceea ce privește rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu pentru îndepărtarea și excluderea oamenilor, atunci când conducătorii falși efectuează această lucrare, îndepărtează doar oamenii evident răi, antihriștii și spiritele rele care provoacă perturbări și tulburări, precum și neîncrezătorii pe care toți frații și surorile îi consideră respingători și dezgustători. Cu toate acestea, există încă unii care ar trebui îndepărtați, și anume acei oameni răi și antihriști ascunși, insidioși și vicleni. Frații și surorile nu îi pot discerne și nici conducătorii falși nu o pot face. De fapt, conform rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu, acești oameni au ajuns deja la nivelul de a fi îndepărtați. Cu toate acestea, deoarece conducătorii falși nu îi pot discerne, încă îi consideră pe acești oameni ca fiind buni și chiar îi promovează, îi cultivă și îi folosesc pentru lucrări importante, permițându-le să dețină puterea și să ocupe poziții de lucru importante în biserică. Poate fi implementată atunci rânduiala de lucru a casei lui Dumnezeu de a îndepărta și exclude oamenii? Pot fi rezolvate complet diverse probleme? Poate lucrarea de răspândire a Evangheliei să se desfășoare normal? În mod clar, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu nu pot fi implementate complet și o mulțime de lucrări importante nu pot fi făcute bine. Deoarece oamenii folosiți de conducătorii falși nu au niciun fel de adevăr-realitate și pot chiar să comită fapte rele, acest lucru împiedică desfășurarea în bune condiții a diverselor elemente ale lucrării bisericii. Conducătorii falși îi folosesc pe acești oameni răi, permițându-le să îndeplinească sarcini importante și să întreprindă lucrări importante în biserică, permițându-le acestor oameni răi până și să gestioneze jertfele. Va perturba și va tulbura acest lucru activitatea bisericii? Va cauza pierderi jertfelor aduse lui Dumnezeu? (Da.) Aceasta este o consecință foarte gravă. Deoarece falșii conducători nu pot discerne acești oameni, nu sunt capabili să-i verifice și îi lasă pe acești oameni răi să preia sarcini importante, lucrarea este făcută complet de mântuială. În îndeplinirea îndatoririlor lor, acești oameni răi acționează întotdeauna cu superficialitate, îi înșală pe superiorii lor și ascund lucruri de subalterni și nu fac nicio lucrare reală; acționează cu nepăsare intenționată, induc oamenii în eroare și comit tot felul de fapte rele. Cu toate acestea, conducătorii falși nu îi pot discerne și, până când observă problemele, un mare dezastru a avut deja loc. De exemplu, în zona pastorală Henan, unii oameni răi care au devenit conducători au folosit diverse mijloace josnice pentru a fura jertfele aduse lui Dumnezeu; au furat sume uriașe, iar aceste sume nu au fost recuperate niciodată. Are acest lucru vreo legătură cu faptul că lucrătorii și conducătorii aleg și folosesc oameni nepotriviți? (Da.) Conform rânduielilor de lucru, dacă nu se pot discerne oamenii selectați, aceștia pot fi mai întâi desemnați să facă o lucrare simplă, lucrarea lor poate fi ulterior urmărită, iar ei pot fi observați o perioadă de timp. Persoanelor care nu pot fi discernute deloc nu trebuie să li se atribuie nicio lucrare importantă, mai ales dacă aceasta presupune riscuri. Ar trebui să se ia decizii cu privire la modul de a-i trata și de a se ocupa de ei numai după observarea lor pe termen lung și după ce le este discernută esența. Conducătorii falși nu lucrează conform rânduielilor de lucru și nu pot pricepe principiile; cu atât mai mult, ei nu pot discerne oamenii și folosesc oamenii nepotriviți. Acest lucru duce la pierderi atât în lucrarea bisericii, cât și în jertfele aduse lui Dumnezeu. Aceasta este calamitatea provocată de conducătorii falși.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (10)”

Conducătorii falși se prefac adesea că sunt spirituali, rostind unele sofisme amăgitoare pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i călăuzi greșit. Deși aceste sofisme pot părea neproblematice la suprafață, ele au o influență dăunătoare asupra intrării în viață a oamenilor, tulburându-i, inducându-i în eroare și împiedicându-i să meargă pe calea urmăririi adevărului. Din cauza acestor cuvinte pseudo-spirituale, unii oameni încep să aibă îndoieli și împotrivire față de cuvintele lui Dumnezeu, încep să aibă noțiuni și chiar neînțelegeri despre El și precauție față de El, iar apoi se îndepărtează de El. Acesta este impactul pe care îl au asupra oamenilor zicalele pseudo-spirituale ale conducătorilor falși. În timp ce membrii unei biserici sunt induși în eroare și influențați de un conducător fals, acea biserică devine o religie, precum creștinismul sau catolicismul, în care oamenii doar respectă zicalele și învățămintele omului. Toți venerează învățămintele lui Pavel, mergând atât de departe încât să-i folosească spusele în locul celor ale Domnului Isus, în loc să urmeze calea lui Dumnezeu. Ca urmare, toți devin farisei ipocriți și antihriști. Astfel, sunt blestemați și condamnați de Dumnezeu. La fel ca Pavel, conducătorii falși se preamăresc pe sine și depun mărturie pentru ei înșiși, îi induc în eroare și îi tulbură pe oameni. Ei îi conduc în rătăcire și în ritualuri religioase, iar modul în care acești oameni cred în Dumnezeu devine la fel ca al oamenilor religioși, ceea ce le întârzie intrarea pe calea cea dreaptă în credința lor în Dumnezeu. Conducătorii falși îi induc în eroare și îi tulbură în mod constant pe oameni, iar aceștia încep să formuleze apoi o serie de teorii și zicale pseudo-spirituale. Aceste teorii, zicale și practici sunt diametral opuse adevărului și nu au nicio legătură cu acesta. Totuși, în timp ce conducătorii falși îi induc în eroare și îi îndrumă greșit pe oameni, aceștia consideră aceste lucruri drept pozitive, drept adevărul. Ei cred în mod eronat că aceste lucruri sunt adevărul și consideră că, atât timp cât cred în aceste lucruri în inimile lor și le pot spune elocvent și atât timp cât aceste lucruri sunt aprobate de toată lumea, atunci au dobândit adevărul. Îndrumați greșit de aceste gânduri și perspective, oamenii nu numai că sunt incapabili să înțeleagă adevărul, dar sunt și incapabili să practice sau să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să pătrundă în adevărul-realitate. Dimpotrivă, se îndepărtează tot mai mult de cuvintele lui Dumnezeu și tot mai mult de intrarea în adevărul-realitate. Pe hârtie, nu este nimic în neregulă cu vorbele pe care le spun conducătorii falși și cu sloganurile pe care le strigă, toate sunt corecte. Atunci, de ce nu realizează nimic? Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că ce înțeleg și pricep conducătorii falși este, pur și simplu, prea superficial. Sunt toate lucruri ce țin de doctrină, irelevante pentru adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu, pentru cerințele sau intențiile Lui. Realitatea este că toate doctrinele pe care conducătorii falși le propovăduiesc sunt mult sub nivelul adevărului-realitate – mai exact, nu au nicio legătură cu adevărul și nici cu cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, când conducătorii falși declamă deseori aceste cuvinte și doctrine, cu ce are legătură acest lucru? De ce sunt mereu incapabili să pătrundă în adevărul-realitate? Acest lucru este direct legat de calibrul conducătorilor falși. Este absolut sigur că conducătorii falși au calibru slab și nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu vor înțelege adevărul și nu vor avea intrare în viață și se mai poate spune că, oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu le va fi ușor să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă un conducător fals nu este demis și acestuia i se permite să-și păstreze funcția, ce fel de consecințe vor reieși din asta? Conducerea sa va atrage din ce în ce mai mulți oameni în ritualuri și regulamente religioase, în cuvinte și doctrine și în noțiuni și închipuiri vagi. Spre deosebire de antihriști, conducătorii falși nu îi conduc pe oameni să vină înaintea lor sau înaintea Satanei, însă, dacă nu-i pot conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate al cuvintelor Sale, vor putea aleșii lui Dumnezeu să obțină mântuirea Sa? Vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu? În niciun caz. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu pot pătrunde în adevărul-realitate, nu trăiesc încă sub puterea Satanei? Nu sunt încă degenerați ținuți sub puterea Satanei? Nu înseamnă acest lucru că vor ajunge ruinați în mâinile unui conducător fals? De aceea, consecințele lucrării conducătorilor falși și a antihriștilor sunt, de fapt, aceleași. Niciunii dintre ei nu îi pot face pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă adevărul, să intre în realitate și să obțină mântuirea. Ambii le fac rău aleșilor lui Dumnezeu și îi conduc spre ruinare. Consecințele sunt exact la fel.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (2)”