Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului

Pentru om, nu este posibil ca urmașii lui Moab să fie făcuți compleți și nu sunt eligibili de a fi făcuți astfel. Fiii lui David, pe de altă parte, au cu siguranță nădejde și, într-adevăr, pot fi făcuți compleți. Dacă cineva este un urmaș al lui Moab, atunci nu poate fi făcut complet. Chiar și astăzi, voi tot nu știți semnificația lucrării făcute printre voi; în această etapă, încă vă păstrați în inimi perspectivele voastre de viitor și vă este greu să renunțați la ele. Nimănui nu-i pasă de ce astăzi Dumnezeu a ales să lucreze asupra voastră, cel mai nevrednic grup. E posibil ca El să fi făcut o greșeală în această lucrare? Este această lucrare o greșeală de moment? De ce Dumnezeu, care a știut dintotdeauna că sunteți fiii lui Moab, S-a pogorât tocmai pentru a lucra în mijlocul vostru? Nu vă gândiți niciodată la asta? Dumnezeu nu ia în considerare niciodată aceasta când Își face lucrarea? Se pripește El? Nu a știut El, de la început, că voi sunteți urmașii lui Moab? Nu știți să luați în considerare aceste lucruri? Unde au dispărut noțiunile voastre? A devenit neadaptată gândirea voastră sănătoasă? Unde au dispărut inteligența și înțelepciunea voastră? Oare din cauză că aveți un comportament atât de nobil nu luați în seamă niște chestiuni așa de mărunte? Mințile voastre sunt cele mai sensibile la lucruri precum perspectivele voastre de viitor și propria soartă, dar, cu privire la orice altceva, sunt amorțite, obtuze și extrem de ignorante. În ce credeți? În perspectivele voastre de viitor? Sau în Dumnezeu? Nu crezi tu doar în destinația ta frumoasă? Doar în perspectivele tale de viitor? Cât de mult din calea vieții înțelegi tu acum? Cât de mult ai realizat? Crezi că lucrarea săvârșită acum asupra urmașilor lui Moab este făcută pentru a vă umili? Este făcută înadins pentru a vă expune urâțenia? Este intenționat săvârșită pentru a vă face să acceptați mustrarea și, apoi, pentru a vă arunca în iazul de foc? N-am spus niciodată că nu aveți perspective de viitor, cu atât mai puțin că trebuie să fiți distruși sau să suferiți pierzania. Am anunțat public astfel de lucruri? Spui că ești fără speranță, dar nu este aceasta concluzia pe care tu ai tras-o? Nu este acesta efectul propriei tale mentalități? Contează propriile tale concluzii? Dacă spun că nu ești binecuvântat, atunci cu siguranță vei fi obiectul ruinării și, dacă spun că ești binecuvântat, atunci cu siguranță nu vei fi distrus. Tot ce spun e că tu ești urmașul lui Moab; nu am spus că vei fi distrus. Doar că urmașii lui Moab au fost blestemați și sunt un neam de oameni stricați. La păcat s-a făcut referire anterior; nu sunteți voi toți păcătoși? Nu toți păcătoșii au fost corupți de Satana? Nu toți păcătoșii Îl sfidează pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui? Oare cei care Îl sfidează pe Dumnezeu nu trebuie să fie blestemați? Nu trebuie toți păcătoșii să fie distruși? În acel caz, cine dintre oamenii din carne și sânge poate fi mântuit? Cum de ați supraviețuit până astăzi? Ați devenit negativi pentru că sunteți urmașii lui Moab; nu sunteți și voi oameni, care sunt păcătoși? Cum de ați rezistat până astăzi? Când se menționează desăvârșirea, deveniți fericiți. După ce ați auzit că trebuie să experimentați marele necaz, credeți că acest lucru vă face să fiți și mai binecuvântați. Credeți că puteți deveni biruitori după ce depășiți necazul și că, în plus, aceasta este marea binecuvântare a lui Dumnezeu și marea înălțare a voastră de către El. Când se face referire la Moab, în mijlocul vostru se naște agitația; adulții și copiii deopotrivă simt o tristețe nespusă, iar voi nu aveți nicio bucurie în inimile voastre și regretați că v-ați născut. Nu înțelegeți semnificația realizării acestei etape a lucrării asupra urmașilor lui Moab; știți doar să căutați un statut înalt și reveniți la vechile obiceiuri rele când credeți că nu aveți nicio speranță. Când se menționează desăvârșirea și destinația viitoare, vă simțiți fericiți; v-ați pus credința în Dumnezeu ca să obțineți binecuvântări și ca să aveți o destinație bună. Unii oameni se simt acum neliniștiți din cauza statutului lor. Pentru că au o valoare scăzută și un statut umil, ei nu-și doresc să caute să fie desăvârșiți. Mai întâi s-a vorbit despre desăvârșire și, apoi, despre urmașii lui Moab, așa că oamenii au negat calea desăvârșirii menționată anterior. Aceasta este deoarece, de la început și până la sfârșit, voi nu ați cunoscut niciodată semnificația acestei lucrări, și nici nu vă pasă de semnificația sa. Staturile voastre sunt prea mici și nici măcar nu puteți îndura cea mai mică perturbare. Când vedeți că statutul vostru este prea umil, deveniți negativi și vă pierdeți încrederea de a căuta în continuare. Oamenii pur și simplu privesc dobândirea harului și bucuria păcii ca pe simboluri ale credinței, iar căutarea binecuvântărilor drept bază pentru credința lor în Dumnezeu. Foarte puțini oameni caută să-L cunoască pe Dumnezeu sau caută o schimbare în firea lor. În credința lor, oamenii caută să-L determine pe Dumnezeu să le ofere o destinație potrivită și tot harul de care au nevoie, să-L facă slujitorul lor, să-L facă să mențină o relație pașnică și prietenoasă cu ei, astfel încât niciodată să nu existe niciun conflict între ei. Cu alte cuvinte, credința lor în Dumnezeu cere ca Dumnezeu să promită să le împlinească toate cerințele și să reverse asupra lor orice lucru pentru care ei se roagă, potrivit cuvintelor pe care le-au citit în Biblie: „Voi asculta toate rugăciunile voastre”. Ei se așteaptă ca Dumnezeu să nu judece pe nimeni sau să nu trateze pe nimeni, întrucât El a fost întotdeauna bunul Mântuitor Isus care păstrează o relație bună cu oamenii în orice moment și în orice loc. Iată cum cred oamenii în Dumnezeu: ei doar cer fără rușine lucruri lui Dumnezeu, crezând că, indiferent dacă sunt răzvrătiți sau ascultători, El pur și simplu le va acorda totul orbește. Ei doar „adună datorii” în continuu de la Dumnezeu, crezând că El trebuie „să-i răsplătească” fără nicio împotrivire și, mai mult, să plătească dublu; ei cred că, indiferent dacă Dumnezeu a obținut ceva de la ei sau nu, El poate fi doar manipulat de ei și nu-i poate orchestra în mod arbitrar pe oameni, cu atât mai puțin le poate dezvălui înțelepciunea și firea Sa dreaptă, care au fost ascunse mulți ani, oricând dorește El și fără permisiunea lor. Ei pur și simplu își mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu le va ierta și gata, că nu Se va sătura să facă asta și că acest lucru se va perpetua la infinit. Ei doar Îi poruncesc lui Dumnezeu, crezând că El pur și simplu li Se va supune, deoarece în Biblie este consemnat că Dumnezeu nu a venit să fie slujit de oameni, ci să îi slujească, și că El este aici ca să fie slujitorul lor. Nu ați crezut voi întotdeauna în acest fel? Când nu puteți câștiga nimic de la Dumnezeu, vreți să fugiți; când nu înțelegeți ceva, vă simțiți atât de plini de resentimente și chiar mergeți atât de departe încât să-I aruncați tot felul de vorbe de ocară. Pur și simplu nu-L lăsați pe Dumnezeu Însuși să-Și exprime pe deplin înțelepciunea și minunăția; în schimb, doriți doar să vă bucurați de ușurare temporară și de confort. Până acum, atitudinea voastră în credința în Dumnezeu a constat din aceleași perspective vechi. Dacă Dumnezeu vă arată doar un pic de măreție, deveniți nefericiți. Vedeți acum exact cât de mare este statura voastră? Să nu credeți că sunteți toți credincioși lui Dumnezeu când, de fapt, vechile voastre perspective nu s-au schimbat. Când nu ți se întâmplă nimic, crezi că totul merge ușor, iar dragostea ta pentru Dumnezeu atinge o culme înaltă. Dar când ți se întâmplă ceva neînsemnat, cazi în Infern. Asta înseamnă să Îi fii credincios lui Dumnezeu?

Dacă etapa finală a lucrării de cucerire ar începe în Israel, atunci o astfel de lucrare de cucerire nu ar avea niciun sens. Lucrarea are cea mai mare importanță atunci când este făcută în China, când se face asupra voastră. Sunteți cei mai de jos oameni, oamenii cu cel mai mic statut; voi sunteți cei de la nivelul cel mai de jos al acestei societăți și cei care L-au recunoscut cel mai puțin pe Dumnezeu la început. Voi sunteți oamenii care s-au îndepărtat cel mai mult de Dumnezeu și care au fost cel mai grav răniți. Deoarece această etapă a lucrării este doar de dragul cuceririi, nu este cel mai potrivit să fiți aleși ca martori pentru ce va veni? Dacă primul pas al lucrării de cucerire nu s-ar face asupra voastră, atunci ar fi dificil să avanseze lucrarea de cucerire ce va veni, deoarece lucrarea de cucerire care va urma va obține rezultate bazate pe faptul că această lucrare se face astăzi. Lucrarea de cucerire de astăzi este doar începutul întregii lucrări de cucerire. Sunteți primul lot care urmează să fie cucerit; sunteți reprezentanți pentru toată omenirea care va fi cucerită. Cei care au cu adevărat cunoaștere vor vedea că toată lucrarea pe care o face Dumnezeu astăzi este măreață, că El nu numai că le permite oamenilor să-și cunoască propria răzvrătire, dar, de asemenea, le dezvăluie și statutul. Scopul și semnificația cuvintelor Sale nu este de a-i descuraja pe oameni, nici de a-i doborî. Este ca ei să poată dobândi luminarea și mântuirea și ca sufletele să li se trezească prin cuvintele Sale. Încă de la facerea lumii, omul a trăit sub domeniul Satanei, fără să știe sau să creadă că există un Dumnezeu. Faptul că acești oameni pot fi incluși în marea mântuire a lui Dumnezeu și pot fi foarte mult înălțați de El arată, într-adevăr, dragostea Sa; toți cei care înțeleg cu adevărat vor crede acest lucru. Cum rămâne cu acei oameni care nu au o asemenea cunoaștere? Ei vor spune: „A, Dumnezeu spune că suntem urmașii lui Moab; a spus-o cu propriile-I cuvinte. Mai putem obține un rezultat bun? Cine ne-a făcut urmașii lui Moab? Cine ne-a făcut să I ne împotrivim atât de mult în trecut? Dumnezeu a venit să ne condamne; tu nu vezi cum ne-a judecat El întotdeauna, chiar de la început? Din moment ce ne-am împotrivit lui Dumnezeu, așa ar trebui să fim mustrați”. Sunt aceste cuvinte corecte? Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar să știi că scopul acestei condamnări este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, în plus, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în conformitate cu firea Sa și cu cerințele lucrării Sale, că El lucrează potrivit planului Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește, îl mântuiește, îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu știi doar că ai un statut umil, că ești corupt și neascultător, dar nu știi că Dumnezeu vrea să-Și facă mântuirea clară prin judecata și mustrarea pe care El le săvârșește în tine astăzi, atunci nu ai cum să capeți experiență, și cu atât mai puțin ești capabil să mergi mai departe. Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme, să mustre și să mântuiască. Până la încheierea planului Său de gestionare de 6.000 de ani – înainte ca El să arate clar sfârșitul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va fi de dragul mântuirii; scopul acesteia este doar de a-i face compleți pe cei care Îl iubesc – pe deplin – și de a-i aduce la supunere sub stăpânirea Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu mântuiește oamenii, totul se săvârșește prin a-i face să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să caute viața. Dacă ei nu fac asta, atunci nu vor avea cum să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar căutarea vieții este ceva ce omul trebuie să-și asume pentru a accepta mântuirea. În ochii omului, mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi mustrare, judecată și blesteme; mântuirea trebuie să conțină iubire, compasiune și, mai mult, cuvinte de consolare, cât și binecuvântări nesfârșite oferite de Dumnezeu. Oamenii cred că, atunci când Dumnezeu îi mântuiește, El face aceasta atingându-i prin binecuvântările și harul Său, ca ei să-și poată dărui inimile lui Dumnezeu. Adică faptul că îl atinge pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta se săvârșește făcând un târg. Doar atunci când Dumnezeu le dăruiește de o sută de ori mai mult, oamenii vor veni să se supună înaintea numelui lui Dumnezeu și se vor strădui să facă bine pentru El și să-I aducă glorie. Nu asta este intenția lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă ar fi, El cu siguranță nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea oferită vouă astăzi vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire fără milă, dar să știți un lucru: în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, asupra voastră nu se abat decât câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine asupra voastră sunt tot cuvinte de învățătură, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare nemiloase, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare este clasificat în funcție de felul său ori dacă sunt dezvăluite categoriile de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau mustrarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii. Astfel, metoda de mântuire de astăzi este diferită de cea din trecut. Astăzi, mântuirea vi se aduce prin judecata dreaptă, iar aceasta este un instrument bun pentru a vă clasifica pe fiecare după fel. Mai mult decât atât, mustrarea nemiloasă servește ca mântuire supremă a voastră – și ce aveți de spus în fața unei astfel de mustrări și judecăți? Nu v-ați bucurat mereu de mântuire, de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu întrupat și ați înțeles omnipotența și înțelepciunea Sa; în plus, ați experimentat nimicirea și disciplina în repetate rânduri. Dar, totuși, nu ați primit și har suprem? Nu sunt binecuvântările voastre mai mari decât ale oricui altcuiva? Harurile voastre sunt chiar mai generoase decât gloria și bogățiile de care s-a bucurat Solomon! Gândiți-vă la asta: dacă intenția Mea de a veni ar fi să vă condamn și să vă pedepsesc, nu să vă mântuiesc, ați fi avut atât de multe zile? Ați fi putut voi, ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi? Dacă scopul Meu ar fi fost doar să vă pedepsesc, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o inițiativă atât de măreață? Nu aș fi putut să vă pedepsesc pe voi, simpli muritori, doar rostind un singur cuvânt? Aș mai fi nevoit să vă distrug, după ce v-am condamnat intenționat? Încă nu credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om numai prin dragoste și compasiune? Sau aș putea folosi doar răstignirea pentru a-l mântui pe om? Firea Mea dreaptă nu este mai favorabilă pentru a-l face pe om pe deplin ascultător? Nu este mai capabilă să-l salveze pe om întru totul?

Deși cuvintele Mele pot fi stricte, toate sunt zise pentru mântuirea omului, deoarece Eu doar spun cuvinte, și nu pedepsesc trupul omului. Aceste cuvinte îl determină pe om să trăiască în lumină, să știe că lumina există, să știe că lumina este prețioasă și, chiar mai mult, să știe cât de benefice sunt aceste cuvinte pentru om, cât și faptul că Dumnezeu este mântuire. Deși am rostit multe cuvinte de mustrare și judecată, ceea ce acestea reprezintă nu s-a făcut, în fapt, asupra voastră. Am venit să-Mi fac lucrarea și să-Mi rostesc cuvintele și, deși cuvintele Mele pot fi stricte, sunt rostite drept judecată a corupției și răzvrătirii voastre. Scopul acestor acțiuni ale Mele rămâne acela de a-l mântui pe om din domeniul Satanei; Îmi folosesc cuvintele pentru a mântui omul. Scopul Meu nu este de a-i face rău omului prin cuvintele Mele. Cuvintele Mele sunt stricte ca, în lucrarea Mea, să dobândesc rezultate. Doar printr-o astfel de lucrare poate omul să se cunoască pe sine și să se rupă de firea sa răzvrătită. Cea mai mare semnificație a lucrării cuvintelor este de a le permite oamenilor să pună adevărul în practică după ce l-au înțeles, să obțină schimbări în firea lor și să dobândească cunoaștere despre ei înșiși și despre lucrarea lui Dumnezeu. Doar săvârșirea lucrării prin rostirea cuvintelor poate face posibilă comunicarea dintre Dumnezeu și om, și doar cuvintele pot explica adevărul. A lucra în acest fel este cel mai bun mijloc de cucerire a omului; în afară de rostirea cuvintelor, nicio altă metodă nu poate să-i ofere omului o înțelegere mai clară a adevărului și a lucrării lui Dumnezeu. Astfel, în stadiul final al lucrării Sale, Dumnezeu vorbește oamenilor pentru a le dezvălui toate adevărurile și tainele pe care ei încă nu le înțeleg, permițându-le să dobândească adevărata cale și viața de la Dumnezeu și, astfel, să împlinească voia Lui. Scopul lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor este de a le permite să împlinească voia lui Dumnezeu, iar aceasta este săvârșită pentru a le aduce mântuirea. Prin urmare, în timpul mântuirii omului, El nu face lucrarea pedepsirii lui. Când îi aduce omului mântuirea, Dumnezeu nu pedepsește răul, nu răsplătește binele, și nici nu dezvăluie destinațiile diferitelor tipuri de oameni. În schimb, numai după ce etapa finală a lucrării Sale va fi completă, El va face lucrarea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui și doar atunci El va dezvălui sfârșitul tuturor diferitelor feluri de oameni. Cei care sunt pedepsiți vor fi cei care într-adevăr nu pot fi mântuiți, în timp ce aceia care sunt mântuiți vor fi cei care au obținut mântuirea lui Dumnezeu în timpul mântuirii omului de către El. Cât se săvârșește lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, toți cei care pot fi mântuiți vor fi mântuiți pe cât este posibil, fără ca niciunul să fie lepădat, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu este de a mântui omul. Toți aceia care, în timpul mântuirii omului de către Dumnezeu, sunt incapabili să obțină o schimbare în firea lor – cât și toți aceia care sunt incapabili să-L asculte pe Dumnezeu întru totul – vor deveni obiecte pentru pedeapsă. Această etapă a lucrării – lucrarea cuvintelor – va deschide oamenilor toate căile și tainele pe care ei nu le înțeleg, astfel încât omul să poată înțelege voia lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om și să poată avea condițiile necesare pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și să obțină schimbări în firea sa. Dumnezeu folosește doar cuvinte pentru a-Și face lucrarea și nu-i pedepsește pe oameni pentru că sunt puțin răzvrătiți, întrucât acum este timpul lucrării de mântuire. Dacă toți cei răzvrătiți ar fi pedepsiți, atunci nimeni nu ar avea ocazia de a fi mântuit; toți ar fi pedepsiți și ar cădea în Infern. Scopul cuvintelor care-i judecă pe oameni este de a le permite să se cunoască pe ei înșiși și să se supună lui Dumnezeu; nu este pentru ca ei să fie pedepsiți cu o astfel de judecată. În timpul lucrării cuvintelor, mulți oameni își vor expune răzvrătirea și sfidarea, cât și neascultarea față de Dumnezeul întrupat. Totuși, El nu-i va pedepsi pe toți acești oameni din această cauză, ci, în schimb, doar îi va lăsa deoparte pe cei care sunt corupți până în măduva oaselor și care nu pot fi mântuiți. El va da trupul lor Satanei și, în câteva cazuri, le va nimici trupul. Cei rămași vor continua să urmeze și să experimenteze tratarea și emondarea. Dacă în timp ce urmează, acești oameni sunt încă incapabili să accepte tratarea și emondarea și devin din ce în ce mai degenerați, atunci își vor fi pierdut șansa la mântuire. Fiecare persoană care s-a supus cuceririi cuvintelor va avea numeroase șanse pentru mântuire; mântuirea fiecăruia dintre acești oameni de către Dumnezeu va arăta cea mai mare îngăduință a Sa. Cu alte cuvinte, li se va arăta toleranța supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i omoare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i omorî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării.

Anterior: Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens

Înainte: Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Capitolul 35

Șapte fulgere vin de la tron, zguduie universul, răstoarnă cerul și pământul și răsună prin ceruri! Sunetul străpunge urechile, iar oamenii...

Suspinul Celui Atotputernic

Există un secret enorm în inima ta de care nu ai fost niciodată conștient, fiindcă trăiești într-o lume fără lumină. Inima și duhul ți-au...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte