Ce este intrarea în viață? Este atunci când, după ce înțeleg adevărul, oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu, să I se supună, să reflecteze la firile lor corupte, să și le cunoască, să se lepede de ele și sunt, în felul acesta, capabili să pună adevărul în practică. Atunci când cineva e capabil să pună adevărul în practică și să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, va fi intrat în adevărul-realitate. Cei care pun adevărul în practică sunt cei care au intrarea în viață. De îndată ce adevărul devine viața unui om, el nu va mai fi constrâns de nicio persoană, chestiune sau lucru – va fi capabil să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat și să I se închine cu adevărat. Asta e ceea ce înseamnă să ai adevărul-realitate și mărturie adevărată; acesta-i rezultatul suprem al intrării în viață. Dacă o persoană crede în Dumnezeu mulți ani, dar tot trăiește după o fire satanică, purtându-se potrivit propriilor dorințe, fără să se roage ori să caute adevărul, crezând ani în șir fără să se schimbe cât de puțin și nu se prea deosebește de un necredincios, atunci, o astfel de persoană nu are intrarea în viață, nu a obținut adevărul și nu a dobândit viața. Dacă nu ai obținut adevărul, atunci trăiești sub puterea Satanei. Nu ai putea să I te supui lui Dumnezeu, să-L iubești, să practici adevărul ori să fii puternic, chiar dacă ți-ai dori. Dacă nu poți fi puternic, în ce fel de stare vei fi blocat? Oare nu vei fi blocat mereu într-o stare de negativitate? Vei fi mereu condus încoace și încolo de mediul tău, temându-te că vei fi alungat, temându-te de nemulțumirea lui Dumnezeu, temându-te de una și de alta, făcându-ți o mică parte din datorie în mod pasiv și reticent și pregătind câteva fapte bune. În esență, vei fi tras, condus și împins, iar partea din tine care este activă și proactivă va fi foarte mică, deci rezultatele pe care le obții făcându-ți datoria vor fi nesatisfăcătoare. Astfel de oameni nu sunt niciodată capabili să-I ofere lui Dumnezeu inima lor, așa că sunt legați și constrânși de multe persoane, chestiuni și lucruri și sunt mereu blocați într-o stare negativă. Din această cauză, duc o viață foarte obositoare. Sunt într-o mare suferință și nu-și pot afla libertatea și descătușarea. După un timp, voința proprie nu-i mai poate susține, iar ei trăiesc zi de zi într-o fire satanică, exact ca necredincioșii. Oare poate acest tip de credință să-i permită unei persoane să obțină mântuirea? Unii oameni spun: „Sunt plin de entuziasm, sunt dornic să fac lucruri pentru Dumnezeu. Sunt tânăr, am energie și determinare și nu mă tem de dificultăți.” Folosesc toate acestea la ceva? Nu. Energia ta este inutilă, oricât de multă ai. Câtă vreme îl poate susține pe un om puțina vigoare pe care o are? Tot va cădea și se va poticni adesea și va fi paralizat când va cădea în negativitate. Nu are rost să crezi în Dumnezeu dacă nu înțelegi adevărul sau dacă nu ai credință adevărată. Dacă ai doar entuziasm sau energie, nu va folosi la nimic. Acelea nu sunt viața, sunt numai entuziasmul și interesul de moment al unei persoane. Oamenii au firi corupte. Fie că sunt bărbați ori femei, tineri sau bătrâni, toți au scurte izbucniri de energie, entuziasm trecător, impulsuri trecătoare; toți au perioade când se entuziasmează, când sunt năvalnici, dar acela este un curaj născut din impetuozitate și nu durează. Teoriile, idealurile și visele oamenilor se prăbușesc într-o clipită și, fără adevăr, oamenii nu pot rămâne fermi. Poate cineva care trăiește pe baza impetuozității să-și facă bine datoria? Poate să-L mulțumească pe Dumnezeu? (Nu, nu poate.) Așadar, oamenii trebuie să aibă intrarea în viață, trebuie să intre în adevărul-realitate. Sunt unii care spun: „De ce este atât de anevoioasă intrarea în adevărul-realitate? De ce sunt legat de atâtea situații complicate? Ce ar trebui să fac?” Se pot baza oamenii pe ei înșiși pentru a rezolva această problemă? Sunt unii care zic: „Am puterea voinței și determinarea. Nu mă tem de dificultăți. M-am hotărât. Voi depăși fiecare obstacol, îmi voi asuma aceste provocări. Nu mă tem de nimic. Oricât de greu devine, voi stărui până la capăt!” E de folos lucrul acesta? De fapt, îi poate susține o scurtă perioadă, însă dificultățile lor practice tot vor rămâne și o fire coruptă tot va fi prins rădăcini în ei și nu se va fi schimbat. Oare dacă stărui să-L urmezi pe Dumnezeu până la capăt, dar nu ți-ai schimbat viața-fire și nici nu ai intrat în adevărul-realitate, poți să obții aprobarea lui Dumnezeu? Tot nu poți. A crede în Dumnezeu nu este o chestiune de a putea stărui până la capăt sau nu. Cheia este dacă poți sau nu să obții adevărul, viața și aprobarea lui Dumnezeu. Acesta-i lucrul cel mai important. Dacă o persoană nu poate intra în adevărul-realitate, dacă nu poate face ca adevărul să fie viața sa, atunci, oare izbucnirea ei de entuziasm sau vigoare va durafoarte mult? Nu poate dura. Oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să-l folosească pentru a o înlocui. Când o persoană și-a înlăturat firea coruptă și are credința și principiile pentru a practica adevărul, va fi capabilă să persevereze fără ezitare și va continua să încerce în pofida tuturor piedicilor. Indiferent ce medii, obstacole sau chiar ispite va întâlni, se va baza întotdeauna pe Dumnezeu și-I va cere ajutorul pentru a triumfa asupra Satanei. Pentru a obține acest rezultat, trebuie să vii des înaintea lui Dumnezeu, să te încrezi în El, să-I spui în rugăciune dificultățile tale și să-I vorbești cu sinceritate. Totodată, când îți faci datoria în realitate și în timpul vieții tale reale, trebuie să cauți să afli cum să te porți așa încât să practici adevărul. Trebuie să cauți și să ai părtășie cu oameni care înțeleg adevărul, care au capacitatea de a pricepe adevărul și, făcând astfel, să dobândești puțină luminare și edificare și să găsești o cale de practică. Când vei putea practica adevărul, oare asta nu va rezolva problema ta? Dacă mereu ești reținut și nu ai părtășie, spunându-ți în gând: „Poate că într-o zi statura mea va crește și voi înțelege adevărul în mod natural, pur și simplu; atunci, nu e nevoie să mă ocup de el acum”, acest tip de gândire este vag, nerealist și apt să creeze obstacole. Problema aceasta poate fi rezolvată căutând oameni care înțeleg adevărul și având părtășie cu ei. Dacă ai capacitatea de a pricepe adevărul, atunci poți rezolva problema și citind cuvintele lui Dumnezeu. De ce nu iei în serios rezolvarea acestei probleme? Va dispărea de la sine problema, dacă nu vei căuta adevărul ca s-o rezolvi? Acesta-i un gând nesăbuit.

Acum, când vi se întâmplă ceva, sunteți capabili să căutați adevărul? Ați învățat cum să căutați adevărul? În afară de stăpânirea unor principii în domeniul vostru profesional, sunteți capabili să căutați adevărul când este vorba de propria voastră intrare în viață – de îmbunătățirea diverselor voastre stări și de schimbarea firii voastre corupte? Dacă încă te plângi când ești tratat fiindcă ai făcut ceva care a încălcat principiile, dacă încă te simți constrâns pentru că ai fost emondat și tratat și dacă mergi până într-acolo încât te abandonezi pe tine însuți, gândindu-te că urmează să fii alungat, și devii negativ și te lași pe tânjeală, atunci nu e oare firea ta satanică atât de gravă încât ești sufocat de ea? Când oamenii înțeleg adevărul, dificultățile lor sunt prea numeroase și mari; când întâmpină probleme, părțile lor negative ies la iveală prea repede și prea mult timp, iar ei practică adevărul prea lent și prea puțin. Când oamenii întâlnesc anumite medii sau observă anumite priviri din partea altora ori aud că se rostesc anumite cuvinte sau află anumite tipuri de informații, în ei se vor naște lucruri negative, oricând și oriunde. Acestea sunt manifestări naturale ale unei firi corupte. Ce demonstrează asta? Demonstrează că nu există niciun element al adevărului în viața omenească. Toate lucrurile neprocesate care izbucnesc în mod natural din oameni – fie că le gândești în mintea ta ori le rostești cu gura, sau dacă sunt ceva ce intenționezi ori plănuiești să faci, în mod intenționat sau neintenționat sunt legate de firea ta coruptă. De unde izbucnesc firile corupte ale oamenilor? Se poate spune cu certitudine că firile corupte ale oamenilor izbucnesc din natura lor satanică. Aceea este sursa. Având în vedere lucrurile corupte care izbucnesc din oameni, e limpede că ei nu au nimic din adevărul-realitate, că nu au nicio umanitate normală și că nu au nicio rațiune normală. Acum, voi puteți să vă autoanalizați. Dacă sunteți atenți și vă concentrați pe autoreflecție, puteți afla dacă intențiile, gândurile și părerile voastre sunt sau nu corecte și dacă ele sunt sau nu în acord cu adevărul. În general, veți fi capabili să discerneți puțin aceste lucruri și să le înțelegeți. Așadar, după ce veți ajunge să înțelegeți lucrurile acestea, veți fi oare capabili să căutați adevărul pentru o soluție? Sau le veți lăsa să se dezvolte de la sine, gândind: „Vreau să gândesc în felul acesta. Îmi face bine să gândesc în felul acesta. Alți oameni nu au dreptul să se amestece. Dacă nu spun lucrurile acestea cu voce tare și nu acționez pe baza lor, dacă doar mă gândesc la ele, nu-i în regulă?” Nu există unii oameni care fac asta? Aceasta-i o manifestare a cărui lucru? Ei știu clar că e greșit să gândești astfel, însă nu caută adevărul, nu dau la o parte aceste gânduri și nu le abandonează. Persistă să gândească și să se comporte în acel mod, total nepăsători. Acești oameni nu iubesc adevărul și nu pot rămâne fermi.

Unii oameni nu îndeplinesc o datorie și nimeni nu-i ia la rost. Acești oameni consideră că, în calitate de credincios în Dumnezeu, e destul doar să citești cuvintele lui Dumnezeu, să duci o viață bisericească și să nu faci, de obicei, lucruri rele, și să nu te porți desfrânat, ca necredincioșii; ei consideră că poate la sfârșit vor primi niște binecuvântări și vor putea supraviețui. Oamenii se agață de astfel de iluzii în credința lor în Dumnezeu. Aparent, ei nu comit nicio greșeală gravă, dar nu au deloc intrare în viață și nu au dobândit niciun adevăr-realitate. În clipa în care cineva îi ia la rost, își dau seama că sunt plini de probleme și defecte și devin negativi, gândindu-se: „S-a terminat totul, nu-i așa? Cred în Dumnezeu de ani de zile și n-am câștigat nimic din asta. Se pare că într-adevăr nu-i ușor să crezi în Dumnezeu!” Devin reci și nu mai vor să se străduiască să obțină adevărul. După un timp, se simt pustii și li se pare că au nevoie să urmărească adevărul ca să aibă speranță. Când încep să-și îndeplinească datoria și oamenii îi iau la rost iar, în cele din urmă consideră că: „Oamenii trebuie să aibă adevărul; altfel, prea ușor fac greșeli. Dacă nu urmăresc adevărul, vor săvârși mereu fărădelegi și vor fi tratați. Dacă se bazează pe entuziasmul lor pentru a face ceva, și atunci vor fi tratați. Trebuie să fiu prudent în toate. Categoric nu trebuie să vorbesc ori să mă comport necugetat. Să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Mai bine să fii laș decât să ieși în evidență.” Ei cred că e perfect adecvat să practice în felul acesta, că nimeni nu poate găsi nicio greșeală în el, însă au trecut cu vederea aspectul crucial: că se cuvine să urmărească adevărul. Ei nu urmăresc adevărul, nu urmăresc nici propria intrare în viață, și acesta e defectul lor fatal. Când își fac datoria, se mulțumesc să termine treaba și atât. Ca să-și termine lucrarea, trudesc din zori până la apus și uneori sunt atât de ocupați, că nici măcar nu le pasă dacă pierd două mese. Ei pot, realmente, să sufere și să plătească un preț, dar nu au intrarea în viață. De teamă că vor face o greșeală și vor fi tratați, se feresc de alții la fiecare pas. E corectă o asemenea stare? E aceasta o persoană care urmărește adevărul? Dacă așa își fac oamenii datoria până la sfârșit, vor putea ei să dobândească adevărul ori să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Oare nu există mulți astfel de oameni printre voi? Oare nu sunteți voi adesea exact în starea aceasta? (Ba da.) Sunteți în alertă, gândind că acesta-i un mod rău de a te purta, că trăiți într-o stare negativă? Când vi se întâmplă ceva, mereu vă purtați ca lașii, mereu vă purtați ca aceia care vor să le facă pe plac oamenilor, mereu faceți compromisuri, mereu o luați pe calea de mijloc, fără să ofensați niciodată pe nimeni sau fără să vă amestecați în lucruri, fără să mergeți niciodată prea departe. E ca și cum rămâneți la locul vostru, ținându-vă de datoria voastră, făcând orice vi se cere, fără să stați nici în față, nici în spate și lăsându-vă duși de val. Spuneți-Mi, credeți că dacă vă încăpățânați să vă faceți datoria în felul acesta chiar până la sfârșit, veți putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Sunteți conștienți că tipul acesta de stare e foarte periculos, că nu doar că nu veți putea obține desăvârșirea de către Dumnezeu, dar că e probabil să-I și ofensați firea? Urmărește oare adevărul o astfel de persoană lipsită de entuziasm? Este ea genul de persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Persoana care trăiește într-o asemenea stare deseori manifestă gândurile cuiva care vrea să le facă pe plac oamenilor și, în ea, nu este frică de Dumnezeu. Dacă cineva doar simte groază sau spaimă fără motiv, este aceea o inimă care se teme de Dumnezeu? (Nu.) Chiar dacă se avântă cu toată ființa în datoria sa, își dă demisia de la serviciu și renunță la familie – dacă nu-și oferă inima lui Dumnezeu și se ferește de El, este aceea o stare bună? Este aceea starea normală a intrării în adevărul-realitate? Nu e terifiantă viitoarea evoluție a acestei stări? Dacă o persoană continuă în starea aceasta, poate să obțină adevărul? Poate să dobândească viața? Poate să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Sunteți conștienți că voi înșivă aveți chiar starea aceasta? Când deveniți conștienți de asta, vă spuneți oare în gând: „De ce mă feresc întotdeauna de Dumnezeu? De ce gândesc așa întotdeauna? E atât de înspăimântător să gândești așa! Înseamnă să I te împotrivești lui Dumnezeu și să respingi adevărul. A te feri de Dumnezeu e totuna cu a te împotrivi Lui”? Starea de a te feri de Dumnezeu e exact ca și cum ai fi un hoț – nu îndrăznești să trăiești în lumină, te temi să-ți dai în vileag fețele demonice și, în același timp, ești înspăimântat: „Cu Dumnezeu nu e de joacă. El poate judeca și mustra oamenii oriunde și oricând. Dacă-L mânii pe Dumnezeu, în cazurile ușoare El te va emonda și trata, iar în cele grave te va pedepsi, te va face bolnav ori te va face să suferi. Oamenii nu pot suporta lucrurile astea!” Nu au oamenii aceste înțelegeri greșite? Este aceasta o inimă care se teme de Dumnezeu? (Nu.) Nu e terifiantă o asemenea stare? Când o persoană e în starea aceasta, când se ferește de Dumnezeu și are mereu aceste gânduri, când are mereu o asemenea atitudine față de Dumnezeu, Îl tratează ea pe Dumnezeu ca Dumnezeu? E aceasta credință în Dumnezeu? Când o persoană crede în Dumnezeu în felul acesta, când nu-L tratează pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu e asta o problemă? Cel puțin, oamenii nu acceptă firea dreaptă a lui Dumnezeu și nu acceptă nici realitatea lucrării Sale. Ei se gândesc: „E adevărat că Dumnezeu e milos și iubitor, dar e și mânios. Când mânia lui Dumnezeu se abate peste cineva, e dezastruos. El poate oricând să lovească mortal oamenii, distrugând pe oricine vrea El. Nu chema furia lui Dumnezeu! Este adevărat că măreția și mânia Lui nu îngăduie ofensă. Ține-te la distanță de El!” Dacă o persoană are o astfel de atitudine și aceste idei, poate ea să vină înaintea lui Dumnezeu deplin și sincer? Nu poate. Nu există, atunci, o distanță între ea și Dumnezeu? Nu există multe lucruri care îi separă pe cei doi? (Ba da.) Care lucruri îi împiedică pe oameni să vină înaintea lui Dumnezeu? (Viitorul și destinele lor.) (Renumele, beneficiul și statutul.) Ce altceva? Care lucruri îi fac pe oameni să le fie lehamite de adevăr, să respingă adevărul, să respingă darul de viață de la Dumnezeu și mântuirea Sa? Reflectați la aceasta: ce părți din oameni îi împiedică să vină cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu, să practice adevărul și să-și încredințeze trupurile și inimile lui Dumnezeu, ca El să le ia în primire și să le stăpânească? Care lucruri îi determină pe oameni să le fie frică de Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit? Oamenii au firi corupte, precum și filosofii satanice și gânduri satanice; sunt înșelători, se feresc de Dumnezeu la fiecare pas, neavând încredere în El și înțelegându-L greșit. Când o persoană e întinată de toate aceste lucruri, poate ea să aibă încredere în Dumnezeu cu adevărat? Poate ea să accepte cuvintele lui Dumnezeu ca fiind viața ei? Unii oameni spun: „Eu mănânc și beau cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi. Când Îi citesc cuvintele și mă simt mișcat de ele, mă rog. Prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Le citesc în fiecare zi, adesea mă rog în gând și cânt imnuri lăudându-L pe Dumnezeu.” Deși o astfel de viață spirituală este bună, dacă acești oameni se bazează tot pe ideile proprii când reacționează la lucrurile care li se întâmplă, dacă nu caută deloc adevărul și niciuna dintre doctrinele pe care le înțeleg nu are efect asupra lor, ce se întâmplă? Oamenii nu iubesc adevărul. Pretind că prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, dar nu se plasează alături de ele pentru comparație și nu le pun în practică. Lucrul acesta e foarte problematic și e foarte dificil ca oamenii să intre apoi în adevărul-realitate. Oamenii nu înțeleg niciodată adevărul, nici nu au nici cea mai vagă cunoaștere de Dumnezeu, deci cu siguranță au noțiuni și înțelegeri greșite despre El și există un zid între ei și Dumnezeu. Nu aveți cu toții experiența personală a acestui lucru? Spui: „Nu vreau să mă feresc de Dumnezeu, vreau să am încredere în El cu adevărat, dar când mi se întâmplă ceva, nu mă pot abține și mă feresc de El. Vreau să mă fac ghem, să mă despart de Dumnezeu și să folosesc filosofii satanice pentru a mă proteja. Ce-i în neregulă cu mine?” Aceasta arată că oamenii nu au adevărul, că ei încă trăiesc după filosofii satanice și încă sunt controlați de Satana. Aceasta-i jalnica asemănare pe care o au oamenii din cauza naturii lor satanice – le este dificil să pună adevărul în practică. Să nu practici adevărul e cea mai mare barieră în calea intrării în viață. Dacă această problemă nu e rezolvată, e greu ca o persoană să-și ofere inima lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea Lui, sau să intre în adevărul-realitate. Ați experimentat toți lucrul acesta? Cum poate fi rezolvată această chestiune? Trebuie să reflectezi asupra ta, să încerci să te cunoști și să vezi care lucruri te împiedică să practici adevărul. Rezolvarea acestei probleme este crucială.

Este oare urmărirea adevărului la fel de complicată sau dificilă precum cercetarea unei ramuri a științei? În realitate, nu este atât de dificilă. Depinde, pur și simplu, de faptul dacă un om iubește adevărul sau nu. Urmărirea adevărului nu e dificilă în sine; necesită mai puțin efort decât studierea unui domeniu științific specializat – este chiar mai ușoară decât câștigarea existenței. De ce este așa? Realitatea adevărului este ceea ce ar trebui să trăiască și să aibă cei cu umanitate normală. Ea este legată de umanitatea normală a oamenilor, deci nu este deconectată de gândurile și ideile lor, de tot ce gândesc ei, de toate acțiunile și comportamentul în care se implică în viața lor cotidiană, sau de mintea lor. Adevărul nu este o teorie, nici un domeniu academic, nici o profesie. Adevărul nu este gol. Adevărul e strâns legat de umanitatea normală – adevărul este viața pe care s-ar cuveni s-o aibă o persoană cu umanitate normală. El îți poate corecta toate defectele, obiceiurile rele și gândurile negative și incorecte. Îți poate transforma firea satanică, poate deveni viața ta, îți poate permite să ai umanitate și rațiune, îți poate normaliza gândurile și mentalitatea – el poate face fiecare parte din tine să fie normală. Dacă adevărul devine viața ta, atunci ceea ce trăiești și toate manifestările tale de umanitate vor fi normale. Așadar, urmărirea și practicarea adevărului nu e un lucru obscur, impenetrabil, nici nu e ceva deosebit de dificil. În momentul acesta, deși iubiți puțin adevărul și sunteți dornici să vă străduiți să deveniți mai buni, nu ați intrat încă pe cale. Primul pas e întotdeauna cel mai greu. Dacă veți putea pune adevărul în practică și-i veți putea gusta dulceața, veți crede că urmărirea adevărului e ceva ușor.

Dacă un om nu ia adevărul ca fiind viața lui și trăiește mereu într-o fire coruptă, cum se manifestă lucrul acesta? Când un om nu a dobândit adevărul, în mod firesc, el nu are nicio posibilitate de-a se lepăda de constrângerile și cătușele naturii lui satanice. Firile corupte care răbufnesc din el sunt, evident, aroganța și îngâmfarea, faptul de a-și fi lui însuși lege, caracterul arbitrar și necugetat, minciuna și înșelăciunea, perfidia și amăgirea, urmărirea prestigiului și a intereselor proprii, căutarea exclusiv a beneficiului, egoismul și ticăloșia. Mai mult decât atât, în relațiile cu alți oameni, el este înclinat să nu aibă încredere, să-i judece și să-i acuze pe alții. Întotdeauna vorbește și acționează pe baza preferințelor lui; întotdeauna are intenții și obiective personale și întotdeauna are idei preconcepute despre alții. Întotdeauna devine negativ când se confruntă cu piedici sau cu eșecuri. Uneori e peste măsură de arogant; alteori, e atât de negativ încât s-ar putea afunda într-o groapă în pământ. Întotdeauna apelează la extreme – dacă nu-și expune colții și nu-și etalează ghearele, este negativ și încearcă să se poarte într-un mod care stârnește mila. Niciodată nu este normal. Aceasta e starea în care sunteți voi acum. Sunteți dispuși să suferiți și să plătiți un preț și sunteți plini de hotărâre și determinare, dar nu aveți adevărul-realitate. Dacă o persoană ia adevărul-realitate ca fiind viața ei, cum se va manifesta lucrul acesta? În primul rând, va fi capabilă să I se supună lui Dumnezeu și să trăiască asemănarea umană; va fi o persoană onestă, cineva a cărui viață-fire s-a schimbat. Există mai multe caracteristici ale schimbării în viața-fire: prima caracteristică este să te poți supune lucrurilor care sunt corecte și conforme cu adevărul. Indiferent de persoana care oferă o opinie, dacă este bătrână sau tânără, dacă ești capabil să te înțelegi sau nu cu aceasta, dacă o cunoști sau nu, dacă ești familiarizat sau nu cu ea, dacă relația ta cu aceasta este bună sau rea, atât timp cât ceea ce spune este corect, se conformează adevărului și este în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu, vei putea să o asculți, să o adopți și să o accepți, fără a fi influențat de alți factori. A fi capabil să accepți și să te supui chestiunilor care sunt corecte și conforme cu adevărul reprezintă prima caracteristică. A doua caracteristică este capacitatea de a căuta adevărul atunci când se întâmplă ceva; nu are legătură numai cu a fi capabil să accepți adevărul, ci, totodată, și cu practicarea adevărului și cu a nu te ocupa de chestiuni după propria voință. Indiferent ce ți se întâmplă, vei putea să cauți atunci când nu vei vedea lucrurile limpede și să cercetezi modul în care să gestionezi problema și în care să practici, într-un fel care se conformează adevărurilor-principii și întrunește cerințele lui Dumnezeu. A treia caracteristică este să iei în considerare voia lui Dumnezeu, indiferent de problema cu care te confrunți, răzvrătindu-te împotriva trupului pentru a obține supunerea față de Dumnezeu. Vei lua în considerare voia lui Dumnezeu, indiferent de datoria pe care o îndeplinești și îți vei îndeplini datoria conform cerințelor lui Dumnezeu. Oricare ar fi cerințele pe care le are Dumnezeu pentru această datorie, vei acționa conform acestor cerințe și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Trebuie să înțelegi acest principiu și să-ți îndeplinești datoria în mod responsabil și fidel. Asta înseamnă să ții cont de voia lui Dumnezeu. Dacă nu știi cum să iei în considerare voia lui Dumnezeu sau să-L mulțumești într-o anumită privință, atunci trebuie să cauți. Ar trebui să vă comparați cu aceste trei caracteristici ale schimbării firii și să căutați să vedeți dacă aveți sau nu aceste caracteristici. Dacă aveți experiență practică și căi de practică în aceste trei domenii, atunci veți gestiona principial problemele. Indiferent ce se abate asupra voastră sau de problema de care vă ocupați, trebuie să căutați întotdeauna care sunt principiile practicii și ce detalii sunt incluse în fiecare adevăr-principiu și cum să practicați fără a încălca principiile. Odată ce veți dobândi claritate în privința acestor chestiuni, veți ști, în mod firesc, să practicați adevărul.

Când totul este bine, unii oameni par să nu manifeste nicio fire coruptă evidentă și, din cauza asta, ei cred că sunt buni, că s-au schimbat și că au adevărul-realitate. Când însă ispitele sau problemele importante care implică adevărurile-principii vin peste ei, firea lor coruptă se dezvăluie. Cad în negativitate și confuzie, neștiind modul potrivit de-a practica, copleșiți de dificultăți. De exemplu, a fi o persoană onestă și a vorbi sincer înseamnă a practica adevărul. Când încerci să vorbești sincer, cu ce dificultăți te confrunți? Cu ce piedici te confrunți? Care lucruri te constrâng, te leagă și te împiedică să vorbești sincer? Mândria, statutul, vanitatea, precum și sentimentele și preferințele tale personale – toate aceste lucruri pot apărea în orice clipă, iar ele îi fac pe oameni să dea înapoi și-i constrâng să nu practice adevărul. Aceste lucruri sunt firi corupte. Indiferent în ce situație te afli, firile corupte pot face ca starea ta să devină anormală, producând tot felul de lucruri negative, constrângându-te și controlându-te în toate modurile, făcându-te să dai înapoi și să-ți fie greu să practici adevărul și să-L slujești pe Dumnezeu. Toate acestea te vor face să te simți extraordinar de obosit. La suprafață, oamenii par să fie liberi, dar de fapt sunt strâns legați de firile lor satanice, corupte. Nu au nicio libertate de alegere, le e extrem de dificil să facă până și un singur pas și duc vieți epuizante. Adesea fac un mare efort pentru a vorbi sincer sau pentru a face orice lucru practic. Nu pot să-și îndeplinească bine îndatoririle sau să-I fie loiali lui Dumnezeu, deși poate că-și doresc, iar dacă vor să practice adevărul sau să mărturisească pentru Dumnezeu, va fi și mai dificil. Ce epuizant! Nu trăiesc ei oare în colivia firilor lor satanice, corupte? Nu trăiesc ei sub influența întunecată a Satanei? (Ba da.) Atunci, cum pot oamenii să se lepede de ea? Există o altă cale în afară de practicarea adevărului și dobândirea intrării în viață? Categoric nu există. Poate cunoașterea culturii tradiționale să-i mântuiască pe oameni și să-i elibereze de influența Satanei? Dar înțelegerea cunoștințelor din Biblie? Dar capacitatea de a discuta doctrine spirituale? Nu, niciunul dintre aceste lucruri nu poate să-i mântuiască pe oameni și să-i elibereze de influența Satanei. Numai prin acceptarea lucrării lui Dumnezeu și a tuturor adevărurilor pe care le-a exprimat El poate fi rezolvată problema firilor corupte; numai atunci pot oamenii să obțină o înțelegere a adevărului, să dobândească adevărul și să fie liberi de influența Satanei. Dacă cineva se străduiește să fie un om bun și nu face nimic rău, dar nu-și schimbă firea, poate fi liber de influența Satanei? Poate un om să dobândească adevărul studiind Tao Te Ching, scripturile budiste sau cultura tradițională? Poate el să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu? Poate fi curățită firea lui coruptă, dacă el se agață de cultura tradițională și nu urmărește adevărul? Poate el să obțină mântuirea lui Dumnezeu? Oamenii care procedează așa se amăgesc singuri și nu-și pot rezolva niciuna dintre probleme. Există numeroși oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, însă credința lor e tot confuză. Nu sunt interesați să urmărească adevărul; se mulțumesc să-și facă datoria și atât. Consideră că, atât timp cât nu fac rău sau fac mai puțin rău și atât timp cât fac mai mult bine și lucruri caritabile, atât timp cât fac mai mult pentru a-i ajuta cu iubire pe alții, atât timp cât nu părăsesc niciodată biserica și nu-L trădează pe Dumnezeu, asta îi va mulțumi pe alți oameni și-L va mulțumi pe Dumnezeu, iar ei vor avea un loc în Împărăția Lui. Se susține cât de cât ideea aceasta? Faptul de a fi un om bun îi poate permite cuiva să se lepede de firea sa coruptă? Poate el dobândi mântuirea în felul acesta? Va avea el loc în Împărăție? Cu toții puteți vedea: în lume sunt atât de mulți așa-ziși „oameni buni” care rostesc cuvinte înălțătoare. Deși, la suprafață, nu par să fi săvârșit niciun rău mare, de fapt, ei sunt deosebit de înșelători și alunecoși. Se pricep foarte bine să vireze în orice direcție bate vântul, vorbind plăcut și abil. Ei sunt falși oameni buni și ipocriți – se prefac doar că sunt buni. Cei care merg pe calea de mijloc sunt cei mai perfizi oameni dintre toți. Nu jignesc pe nimeni, sunt fini și alunecoși, se pricep să intre în joc în toate situațiile și nimeni nu le poate vedea defectele. Sunt aidoma Satanei! Există asemenea oameni printre voi? (Da.) Nu credeți că e obositor să trăiești astfel? (Ba da, e obositor.) Atunci, v-ați gândit la o cale de-a vă schimba? Cum vă schimbați? De unde ar trebui să înceapă schimbarea în bine? (De la practicarea adevărului.) Nu spuneți „de la practicarea adevărului” sau „înțelegând adevărul” sau „intrând în adevărul-realitate”! Acestea sunt vorbe mari și depășesc înțelegerea omenească, așadar cuvintele acestea par goale. Trebuie să începem, în schimb, cu detaliile. (Fiind o persoană onestă.) Asta-i o practică concretă. Fii o persoană onestă, sau, pentru a intra puțin mai mult în detalii, fii o persoană simplă și deschisă, care nu ascunde nimic, nu minte, nu vorbește pe ocolite, și fii o persoană directă care are un simț al dreptății, care poate vorbi sincer. Oamenii trebuie să realizeze lucrul acesta mai întâi. Să zicem că există un om rău care face ceva ce tulbură lucrarea bisericii și un conducător vine la tine pentru a înțelege mai bine situația. Tu știi cine a făcut lucrul respectiv dar, fiindcă ai o relație bună cu omul acela și nu vrei să-l jignești, minți și spui că nu știi. Conducătorul îți cere mai multe detalii și tu ocolești subiectul, inventând o scuză ca să-l acoperi pe acel om rău. Nu e asta înșelăciune? Nu i-ai spus conducătorului adevărul despre situație, ci l-ai ascuns. De ce ai face asta? Pentru că n-ai vrut să jignești pe nimeni. Ai pus pe primul plan protejarea relațiilor interpersonale și faptul de a nu jigni pe nimeni și ai pus pe ultimul plan vorbitul sincer și practicarea adevărului. De ce anume ești controlat? Ești controlat de firea ta satanică, ea ți-a pecetluit gura și te-a împiedicat să vorbești sincer – tu poți trăi doar după firea ta satanică. Ce este o fire coruptă? O fire coruptă este o fire satanică, iar omul care trăiește după firea lui coruptă este aidoma Satanei. Limbajul lui mereu poartă în el ispită, mereu e întortocheat și niciodată direct; chiar de-ar fi omorât în bătaie, nu ar vorbi cu sinceritate. Asta-i ceea ce se întâmplă când firea coruptă a cuiva devine prea gravă: persoana își pierde total umanitatea și devine un diavol. Mulți dintre voi ați prefera să-L ofensați și să-L înșelați pe Dumnezeu ca să vă protejați relațiile cu alții și statutul și reputația pe care le aveți printre alți oameni. Oare iubește adevărul o persoană care se poartă astfel? Este ea cineva care urmărește adevărul? Ea este cineva care Îl înșală pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși, care nu are nici cea mai vagă frică de Dumnezeu în inimă. Îndrăznește să-L înșele pe Dumnezeu; într-adevăr, mari sunt ambiția și răzvrătirea ei, cu siguranță! De obicei, asemenea oameni mai cred că Îl iubesc pe Dumnezeu și că se tem de El și spun, adeseori: „Ori de câte ori mă gândesc la Dumnezeu, mă gândesc cât de imens, de mare și de nepătruns este El! Dumnezeu iubește omenirea, iubirea Lui e atât de reală!” Poate rostești cuvinte care sună frumos, dar nu ai da în vileag un om rău dacă l-ai vedea tulburând lucrarea bisericii. Voi sunteți cei care vor să le facă pe plac oamenilor, vă protejați doar propriul prestigiu, beneficiu și statut, în loc să protejați interesele casei lui Dumnezeu. Când cunoașteți adevărata stare a lucrurilor, nu vorbiți cu sinceritate, ocoliți subiectul, protejând oameni răi. Dacă ți s-ar cere să vorbești sincer, ți-ar fi foarte dificil. Vorbești atâtea prostii, doar pentru a evita să spui adevărul! Când vorbești, te învârți în cerc de-atâtea ori, te gândești atât de mult și trăiești într-un mod atât de obositor, totul ca să-ți protejezi reputația și mândria! E mulțumit oare Dumnezeu de oamenii care se poartă astfel? Dumnezeu detestă oamenii înșelători mai presus de toate. Dacă vrei să fii liber de influența Satanei și să dobândești mântuirea, atunci trebuie să accepți adevărul. Trebuie să începi prin a deveni o persoană onestă. Fii direct, spune adevărul, nu fi constrâns de sentimentele tale, dă la o parte prefăcătoria, șiretlicurile și vorbește și gestionează problemele folosindu-te de principii – acesta-i un mod ușor și fericit de-a trăi și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă trăiești mereu potrivit filosofiilor satanice și mereu te bazezi pe șiretlicuri și minciuni pentru a-ți duce zilele, atunci vei trăi sub puterea Satanei și în întuneric. Dacă trăiești în lumea Satanei, vei deveni doar din ce în ce mai înșelător. Crezi în Dumnezeu de-atâția ani, ai ascultat atât de multe predici, însă firea ta coruptă nu a fost curățită încă, și acum trăiești tot după firea ta satanică – nu te simți dezgustat de asta? Nu te simți rușinat? Indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, dacă ești tot ca un necredincios, atunci ce rost are să crezi în Dumnezeu? Poți dobândi cu adevărat mântuirea crezând în Dumnezeu astfel? Țelurile tale în viață nu s-au schimbat, nici principiile și metodele tale; singurul lucru pe care-l ai tu și un necredincios nu-l are e titlul de „credincios”. Deși la exterior Îl urmezi pe Dumnezeu, viața-fire nu ți s-a schimbat deloc și, în cele din urmă, nu vei dobândi mântuirea. Nu cumva îți faci speranțe deșarte? Te poate ajuta o astfel de credință în Dumnezeu să obții adevărul sau viața? Categoric nu.

Astăzi am avut părtășie despre cele trei caracteristici ale schimbării firii. Rezumați cele trei caracteristici! (Prima caracteristică este capacitatea de-a accepta și de-a te supune lucrurilor care sunt drepte și care se conformează adevărului. A doua caracteristică este capacitatea de-a căuta adevărul și de a-l pune în practică atunci când ți se întâmplă ceva și de a nu gestiona problemele pe baza propriei tale voințe. A treia caracteristică este capacitatea de a lua în considerare voia lui Dumnezeu, de a te răzvrăti împotriva trupului și de-a ajunge la supunerea față de Dumnezeu, orice ți se întâmplă.) Voi toți ar trebui să meditați și să aveți părtășie asupra acestor trei caracteristici. Ar trebui să vă comparați cu ele în viața voastră reală și să vă antrenați să le practicați și să intrați în ele – așa, veți putea să obțineți adevărul și să înfăptuiți o schimbare a firii. Indiferent despre ce aspect al adevărului aveți părtășie, celor care iubesc adevărul le va fi ușor să-l accepte. Cei dispuși să pună adevărul în practică vor fi capabili să obțină adevărul, iar cei care obțin adevărul vor fi capabili să înfăptuiască o schimbare a firii. Cei fără conștiință sau rațiune, care nu iubesc adevărul, nu pot să accepte ori să practice adevărul, deci nu vor fi capabili să-l obțină. Dacă un om poate sau nu să obțină adevărul sau să înfăptuiască o schimbare a firii depinde de căutarea lui personală.

16 august 2015