Sunt mulți oameni care, după ce-și fac datoria, simt că le lipsește ceva și că nu au adevărul-realitate, așa că își impun mereu să asculte mai multe predici, iar conducătorilor și lucrătorilor le cer să organizeze mai multe adunări, ca și cum numai asta le-ar putea oferi pătrunderea și creșterea în viață. Dacă trece o perioadă de timp în care nu participă la o adunare sau la o predică, li se pare că inima le e goală și pustie, de parcă nu au nimic. În inimile lor, e ca și cum doar adunările și predicile zilnice le vor oferi pătrunderea în viață sau le vor permite să ajungă la maturitatea spirituală. În realitate, acest tip de gândire este total incorect. Cei care cred în Dumnezeu și Îl urmează trebuie să-și facă datoria – numai atunci pot câștiga experiență de viață. Dacă spui că tu crezi sincer în Dumnezeu, însă nu vrei să-ți faci datoria, atunci unde-i sinceritatea din credința ta în Dumnezeu? Cei care-și fac datoria cu sinceritate sunt cei care au credință. Doar cei care au credință îndrăznesc să-și dedice viața lui Dumnezeu și sunt dispuși să renunțe la toate ca să se sacrifice pentru El. Astfel de oameni au parte de lucrarea Duhului Sfânt în timp ce-și fac datoria; sunt luminați, conduși și disciplinați de Duhul Sfânt. Toate acestea produc experiență de viață. Așadar, pătrunderea în viață începe făcându-ți datoria în mod oficial.

Dacă oamenii sunt indiferenți față de îndeplinirea datoriei lor sau sunt mereu dezorientați, ce fel de atitudine credeți că e aceasta? Oare nu înseamnă doar să lucrezi mecanic, de formă? Aceasta-i atitudinea pe care o aveți față de datoria voastră? Oare asta e o problemă ce ține de calibru sau de fire? Toți ar trebui să vă clarificați lucrul acesta. De ce sunt nepăsători oamenii când își fac datoria? De ce nu sunt loiali când fac lucruri pentru Dumnezeu? Au ei rațiune sau conștiință, măcar? Dacă ești realmente înzestrat cu rațiune și conștiință, atunci când faci lucruri, vei pune ceva mai multă inimă în ele, precum și ceva mai multă bunătate, responsabilitate și considerație și vei fi capabil să depui mai mult efort. Când poți să depui mai mult efort, rezultatele îndatoririlor pe care le îndeplinești se vor îmbunătăți. Rezultatele tale vor fi mai bune, iar lucrul acesta îi va mulțumi deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu. Trebuie să pui inimă în asta! Nu se poate să fii neatent, de parcă ai lucra în lumea laică și ai câștiga bani pe baza timpului pe care l-ai petrecut. Dacă ai o asemenea atitudine, ai o problemă. Pur și simplu nu ai cum să-ți îndeplinești bine datoria. Ce fel de umanitate e asta? Au umanitate oamenii fără conștiință? Nu au. Dacă spui că ai umanitate și vrei să pui în practică adevărul și să-ți îndeplinești bine datoria, atunci ar trebui să depui mai mult efort în datoria ta și să o faci cu mai mult suflet. Spui că ai conștiință, dar nu pui niciodată inimă în datoria ta. Își face efectul conștiința ta? Trebuie să-ți pui inima în locul potrivit. Ar trebui să vă gândiți des la aceste lucruri – ar trebui să le înțelegeți pe toate. Să lucrezi doar mecanic, de formă, când îți îndeplinești datoria e absolut interzis. Dacă întotdeauna lucrezi mecanic, de formă, în timp ce-ți îndeplinești datoria, nu ai cum să ți-o îndeplinești la un standard acceptabil. Dacă vrei să-ți îndeplinești loial datoria, mai întâi trebuie să-ți rezolvi problema lucrului mecanic, de formă. Ar trebui să iei măsuri să corectezi situația de îndată ce observi asta. Dacă ești confuz, nu ești niciodată capabil să observi problemele, lucrezi mereu mecanic, de formă, și faci lucrurile într-o manieră superficială, atunci nu vei avea cum să-ți faci datoria bine. De aceea, întotdeauna trebuie să-ți faci datoria din inimă. Oamenii au obținut foarte dificil această oportunitate! Când Dumnezeu le dă o șansă, dar ei nu profită de ea, atunci acea șansă este pierdută – și chiar dacă, mai târziu, își doresc să găsească o astfel de oportunitate, este posibil să nu mai apară din nou. Nici lucrarea lui Dumnezeu și nici șansele cuiva de a-și realiza datoria nu așteaptă pe nimeni. Unii oameni spun: „Nu mi-am realizat bine datoria înainte, dar acum tot vreau s-o îndeplinesc. Ar trebui doar să încerc din nou.” E minunat să fii atât de hotărât, însă trebuie să știi clar cum să-ți îndeplinești bine datoria și trebuie să te străduiești să ajungi la adevăr. Numai cei care înțeleg adevărul își pot îndeplini bine datoria. Cei care nu înțeleg adevărul nu sunt calificați nici măcar să facă servicii. Cu cât îți este mai limpede adevărul, cu atât vei deveni mai eficient în datoria ta. Dacă poți vedea chestiunea aceasta, atunci te vei strădui să ajungi la adevăr și ai o speranță de a-ți îndeplini bine datoria. În prezent, nu există multe oportunități de a îndeplini o datorie, așa că trebuie să te ții de ea atunci când poți. Exact atunci când te confrunți cu o datorie, tu trebuie să depui efort; atunci este momentul în care trebuie să te dăruiești, să te sacrifici pentru Dumnezeu și când ți se cere să plătești prețul. Nu ascunde nimic, nu unelti nimic, nu lăsa nicio marjă de libertate și nu-ți oferi o cale de scăpare. Dacă îți iei vreo libertate, ești calculat sau șiret și trădător, atunci sigur nu vei face o treabă de calitate. Să presupunem că spui: „Nimeni nu m-a văzut acționând cu viclenie. Ce grozav!” Ce fel de gândire este aceasta? Crezi că ai tras un văl de ceață peste ochii oamenilor și peste cei ai lui Dumnezeu? De fapt, cu toate acestea, știe sau nu Dumnezeu ce ai făcut? Știe. De fapt, oricine interacționează cu tine pentru o perioadă de timp va afla despre corupția și ticăloșia ta și, deși s-ar putea să nu spună direct acest lucru, va avea evaluările lui despre tine în inima lui. Au existat mulți oameni care au fost dați în vileag și alungați pentru că mulți alții au ajuns să-i înțeleagă. Odată ce toți le-au văzut esența, i-au dezvăluit pe acești oameni așa cum erau de fapt și i-au dat afară. Așadar, fie că urmăresc sau nu adevărul, oamenii ar trebui să-și îndeplinească bine datoria, făcând tot ce le stă în putință; ar trebui să-și folosească conștiința pentru a face lucruri practice. S-ar putea să ai defecte, dar dacă poți să fii eficient în îndeplinirea datoriei, acest lucru nu va fi atât de grav încât să fii alungat. Dacă te gândești mereu că ești bine, că ești sigur că nu vei fi alungat, dacă tot nu reflectezi sau nu încerci să te cunoști și îți ignori sarcinile proprii, dacă întotdeauna ești neglijent și superficial, atunci, când aleșii lui Dumnezeu chiar își pierd îngăduința față de tine, te vor expune așa cum ești și, cel mai probabil, vei fi alungat. Asta pentru că toată lumea te-a văzut așa cum ești de fapt, iar tu ți-ai pierdut demnitatea și integritatea. Dacă nimeni nu are încredere în tine, ar putea Dumnezeu să aibă încredere în tine? Dumnezeu Se uită la inima cea mai lăuntrică a omului: El nu ar putea sub nicio formă să aibă încredere într-o astfel de persoană. Dacă cineva e o persoană pe care nu te poți baza, nu-i încredința, în niciun caz, o sarcină. Dacă nu știi cum e o persoană sau doar i-ai auzit pe alți oameni zicând că persoana aceasta e bună la ceea ce face, dar în inima ta nu ești sigur sută la sută, atunci, tot ce poți face este să-i dai mai întâi să se ocupe de o sarcină mică, nimic important. Dacă se descurcă bine cu câteva sarcini mici, atunci poți să-i dai una obișnuită. Și numai dacă reușește în sarcina aceea, ar trebui să-i dai să se ocupe de una importantă. Dacă dă greș la sarcina obișnuită, atunci persoana aceasta nu e de încredere. Indiferent dacă o sarcină e mare sau mică, nu i se poate încredința. Dacă observi o persoană care e amabilă și responsabilă, care niciodată nu a lucrat doar mecanic, de formă, care tratează sarcinile pe care i le-au încredințat alții ca fiind ale sale, care acordă atenție fiecărui aspect al sarcinii, se gândește la nevoile tale, ia în considerare toate perspectivele, e foarte meticuloasă și gestionează lucrurile exact în modul potrivit, făcându-te să fii deosebit de mulțumit de munca ei, atunci, acesta-i genul de persoană care e de încredere. Oamenii de încredere sunt oameni care au umanitate, iar cei care au umanitate au conștiință și rațiune și lor ar trebui să le fie foarte ușor să-și îndeplinească bine datoria, întrucât își tratează datoria ca pe obligația lor. Oamenii lipsiți de conștiință sau rațiune își îndeplinesc, cu siguranță, slab datoria și nu au simțul răspunderii față de datoria lor, indiferent care este aceasta. Alții trebuie să-și facă întotdeauna griji pentru ei, să-i supravegheze și să întrebe despre progresul lor; dacă nu, lucrurile ar putea merge prost în timp ce își îndeplinesc datoria și lucrurile ar putea merge greșit în timp ce îndeplinesc o sarcină, ceea ce ar fi mai problematic decât merită. Pe scurt, oamenii trebuie întotdeauna să reflecte la ei înșiși atunci când își îndeplinesc îndatoririle: „Am îndeplinit în mod adecvat această datorie? Mi-am pus inima în ea? Sau doar am făcut-o cât de cât?” Dacă ești mereu nepăsător și superficial, ești în pericol. Cel puțin, înseamnă că nu ai credibilitate și că oamenii nu pot avea încredere în tine. Vorbind mai serios, dacă mereu faci totul mecanic atunci când îți îndeplinești datoria și dacă Îl înșeli mereu pe Dumnezeu, ești în mare pericol! Care sunt consecințele faptului de a fi înșelător cu bună știință? Toată lumea poate să vadă că săvârșești fărădelegi cu bună știință, că trăiești doar potrivit firii tale corupte, că ești doar nepăsător și superficial, că nu practici adevărul deloc – ceea ce înseamnă că ești lipsit de umanitate! Dacă acest lucru se manifestă în tine în toate privințele, dacă eviți greșelile majore, dar le comiți neîncetat pe cele minore și ești nepocăit de la început până la sfârșit, atunci ești unul dintre cei răi, un necredincios și ar trebui să fii îndepărtat. Asemenea consecințe sunt odioase – ești pe deplin dat în vileag și alungat ca necredincios și persoană rea.

Orice datorie pe care o îndeplinești implică intrarea în viață. Indiferent dacă datoria ta este mai degrabă ordonată sau dezordonată, anostă sau plină de viață, întotdeauna trebuie să dobândești intrarea în viață. Îndatoririle pe care le îndeplinesc unii oameni sunt mai degrabă monotone; ei fac același lucru în fiecare zi. Cu toate acestea, atunci când le îndeplinesc, stările pe care aceste persoane le dezvăluie nu sunt atât de omogene. Uneori, când sunt bine dispuși, oamenii sunt un pic mai harnici și fac o treabă mai bună. Alteori, din cauza unei influențe necunoscute, firile lor satanice corupte stârnesc răutate în ei, făcându-i să aibă puncte de vedere nepotrivite și să fie în stări rele și în toane rele; acest lucru duce la îndeplinirea îndatoririlor lor într-o manieră superficială. Stările lăuntrice ale oamenilor se schimbă în mod constant; se pot schimba oriunde și oricând. Indiferent cum se schimbă starea ta, este întotdeauna greșit să acționezi pe baza dispoziției tale. Să spunem că te descurci puțin mai bine când ai o dispoziție bună și ceva mai rău când ești într-o dispoziție proastă – este acesta un mod principial de a face lucrurile? Îți va permite asta să-ți îndeplinești datoria la un standard acceptabil? Indiferent de dispoziția lor, oamenii trebuie să știe să se roage înaintea lui Dumnezeu și să caute adevărul; doar în acest mod se pot abține să nu fie controlați și duși încoace și încolo de dispozițiile lor. Când îți îndeplinești datoria, ar trebui să te examinezi mereu pentru a vedea dacă faci lucrurile conform principiului, dacă îți îndeplinești datoria la nivelul standardelor, dacă o faci sau nu doar în manieră superficială, dacă ai încercat să te sustragi de la responsabilitățile tale și dacă există probleme cu atitudinea ta și modul în care gândești. Odată ce ai reflectat asupra ta și aceste lucruri ți-au devenit clare, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești datoria. Indiferent ce întâmpini în timp ce-ți îndeplinești datoria – negativitate și slăbiciune, sau faptul că ești într-o dispoziție proastă după ce ai fost tratat – ar trebui să abordezi acest lucru în mod corespunzător și, de asemenea, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu. Făcând aceste lucruri, vei avea o cale de a practica. Dacă dorești să faci o treabă bună în îndeplinirea datoriei tale, atunci nu trebuie să fii afectat de dispoziția ta. Indiferent cât de negativ sau de slab te simți, ar trebui să practici adevărul în tot ceea ce faci, cu strictețe absolută și respectând principiile. Dacă faci acest lucru, atunci nu numai că ceilalți oameni te vor aproba, ci vei fi și pe placul lui Dumnezeu. Ca atare, vei fi o persoană responsabilă și care suportă o povară; vei fi o persoană cu adevărat bună, care într-adevăr își îndeplinește îndatoririle la nivelul standardelor și care trăiește pe deplin asemănarea unei persoane autentice. Astfel de oameni sunt purificați și dobândesc o transformare reală atunci când își îndeplinesc îndatoririle și se poate spune că sunt cinstiți în ochii lui Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot să persevereze în practicarea adevărului, reușesc să acționeze principial și pot să își îndeplinească îndatoririle la nivelul standardelor. Oamenii care acționează principial își îndeplinesc meticulos îndatoririle când sunt într-o dispoziție bună; nu lucrează într-o manieră superficială, nu sunt aroganți și nu se laudă ca să îi facă pe ceilalți să aibă o părere excelentă despre ei. Când sunt într-o pasă proastă, își pot termina sarcinile cotidiene la fel de serios și de responsabil și, chiar dacă întâlnesc un lucru dăunător îndeplinirii îndatoririlor lor sau care îi presează un pic sau îi întrerupe în timp ce își fac îndatoririle, ei tot pot să își liniștească inima în fața lui Dumnezeu și să se roage spunând: „Indiferent cât de mare e problema cu care mă confrunt – chiar dacă cerul se prăbușește – cât timp sunt viu, sunt hotărât să fac tot ce pot pentru a-mi îndeplini datoria. Fiecare zi în care trăiesc este o zi în care trebuie să-mi îndeplinesc datoria bine, astfel încât să fiu vrednic de această datorie încredințată mie de Dumnezeu, cât și de suflarea pe care El a pus-o în trupul meu. Indiferent câte greutăți aș putea avea, voi lăsa totul deoparte, deoarece îndeplinirea datoriei mele este cea mai importantă!” Cei care nu sunt afectați de nicio persoană, niciun eveniment, lucru sau mediu, care nu sunt constrânși de nicio dispoziție sau situație exterioară și care își pun pe primul loc îndatoririle și însărcinările încredințate lor de Dumnezeu – aceia sunt oamenii care Îi sunt loiali Lui și care I se supun cu adevărat. Astfel de oameni au obținut intrarea în viață și au pătruns în adevărul-realitate. Aceasta este una dintre cele mai autentice și mai practice expresii ale trăirii adevărului. Oare modul acesta de a trăi l-ar face pe un om să se simtă în largul său? Ar trebui să-ți faci griji despre cum te vede Dumnezeu? Cum spuneți voi că trebuie să vă purtați pentru a vă simți în largul vostru? (Nu te lăsa constrâns de niciun om, eveniment sau lucru și pune-ți datoria pe primul plan. Acesta-i singurul mod în care poți evita să-L dezamăgești pe Dumnezeu.) Corect, acesta e secretul pentru a fi în largul tău. V-ați însușit cu toții acest secret? Dacă cineva are o atitudine rea când îți vorbește și intenționează să te dea la o parte ori să-ți găsească vină dinadins, te vei simți nefericit, ca și cum un cuțit ar fi fost răsucit în tine. Nu vei vrea să mănânci și somnul îți va fi afectat. În orice caz, vei fi într-o dispoziție proastă, iar inima ta va suferi. Ce vei face în momentul acesta? S-ar putea să spui: „Azi sunt într-o dispoziție proastă, așa că-mi voi amâna datoria câteva zile” sau „Îmi voi face datoria, totuși, dar este în regulă dacă o voi face fără tragere de inimă și voi lucra doar mecanic, de formă. Fiecare are perioade când lucrurile nu merg așa cum vrea, deci, dacă sunt într-o dispoziție proastă, Dumnezeu nu va cere prea mult de la mine, nu-i așa? Azi îmi voi amâna puțin datoria. Este în regulă, mâine voi face o treabă bună. Dumnezeu Își face lucrarea de șase mii de ani. Chiar Îi va păsa, atunci, dacă eu o întârzii cu o zi?” Ce fel de om permite lucrurilor mărunte să-i afecteze dispoziția și apoi, inevitabil, lasă ca ea să-i afecteze datoria? Nu-i oare acesta un temperament infantil, nepromițător? Când i se întâmplă ceva se înfurie, este total nerezonabil, nu-și face datoria, nu are determinare și își uită jurămintele. Ce fel de problemă e asta? Nu e o problemă de încăpățânare? Poate sunt unii oameni care de obicei nu se comportă astfel, dar când sunt într-o dispoziție proastă, își abandonează responsabilitățile. Asemenea lucruri se întâmplă prea des. Există unii oameni care, atunci când sunt într-o dispoziție proastă, sunt un pic influențați din exterior, așa că nu au energie în timp ce-și fac datoria și nu se mai pot implica mental în munca lor. Ce ar trebui făcut când se întâmplă asta? Nu trebuie rezolvate aceste probleme? Unii zic: „Nu pot fi rezolvate. Peste puțin timp, tot nu voi vrea s-o fac; mă voi lăsa dus de val și atât. În orice caz, sunt într-o dispoziție proastă și nu vreau să discute nimeni cu mine. Lăsați-mă, pur și simplu, să fiu nefericit puțin.” Deși ei se află tot aici, făcându-și datoria, sunt prezenți doar cu trupul, nu cu mintea. Nu se știe unde au rătăcit inimile lor. Nu sunt responsabili în datoria lor, nu depun niciun efort și sunt slabi. Când însă dispoziția li se îmbunătățește, își recapătă entuziasmul; sunt capabili din nou să suporte greutăți, să îndure epuizarea, și nu fac mofturi la mâncare. Nu sunt toate acestea puțin anormale? De ce sunt influențați oamenii de atâtea sentimente și circumstanțe diverse? Ați căutat vreodată motivul? Voi nu sunteți deseori tulburați de aceste lucruri? Nu vă blocați deseori în aceste stări? Nu e aceasta problema cu care toți vă confruntați? (Ba da.) Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate, atunci oamenii nu se vor maturiza niciodată; vor fi mereu copii. De exemplu, dacă cineva spune, fără să țină cont de sentimentele tale, ceva care te vizează în parte sau dacă vorbește pe ocolite despre tine, atunci te vei simți puțin inconfortabil. Dacă discuți cu un om și el nu-ți acordă atenție sau nu afișează o expresie plăcută, te vei simți inconfortabil. Dacă ai o zi în care datoria ta nu merge cum îți dorești, te vei simți inconfortabil. Dacă ai un coșmar care pare un semn rău, te vei simți inconfortabil. Dacă auzi vești rele despre familia ta, te vei simți inconfortabil, vei avea o dispoziție proastă și nu vei putea să-ți mobilizezi energia. Dacă vezi pe altcineva făcându-și bine datoria, iar el primește laude și e promovat conducător, și asta, de asemenea, te va face să te simți inconfortabil și-ți va afecta dispoziția… Toate aceste lucruri care reușesc să te influențeze, atât mari, cât și mici, te pot bloca în negativitate, te pot deprima și îți pot influența capacitatea de a-ți face datoria. Ce problemă au oamenii care se poartă astfel? (Firile lor sunt instabile.) Firea instabilă este unul dintre aspectele problemei. Umanitatea lor e imatură și infantilă, iar ei nu au capacitate de înțelegere. În privința intrării lor în viață, ei suferă mereu, constrânși de tot felul de oameni, evenimente și lucruri, deci nu le este ușor să practice adevărul. Dacă nu pot să pună adevărul în practică, atunci nu pot pătrunde în adevărul-realitate, și dacă nu pot pătrunde în adevărul-realitate, atunci nu vor avea intrarea în viață. Nu așa este? Ce îi face să fie constrânși de oameni, evenimente și lucruri? Se întâmplă din cauză că nu înțeleg adevărul, din cauză că nu pot distinge între ce este adevărat și ce este fals și din cauză că nu pot distinge cine are dreptate și cine nu are. Acestea au drept rezultat faptul că ei nu știu cum să practice, neavând loc să avanseze ori să dea înapoi. Asta e consecința. Majoritatea noilor credincioși se află în starea aceasta. Când vor înțelege adevărul, când vor putea vedea lucrurile limpede și vor putea face diferența între oameni, această problemă se va rezolva în mod firesc. Dar cei care nu iubesc adevărul nu-l caută atunci când li se întâmplă ceva. Acest tip de persoană va fi pentru totdeauna incapabilă să se lepede de constrângerile tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Ce tipuri de stări manifestă persoanele care suferă frecvent constrângerile oamenilor, evenimentelor și lucrurilor? Ele devin cu ușurință negative, iar când au parte de obstacole sau întâmpină dificultăți, se poticnesc. Aceste lucruri le influențează dispoziția și capacitatea de a-și face datoria. Cei care nu înțeleg adevărul sunt cu ușurință constrânși de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Pătrunderea lor în viață e foarte lentă și, indiferent de câți ani cred, nu fac niciun progres vizibil. Nu s-au schimbat deloc și sunt, mai mult sau mai puțin, ca necredincioșii. Toate acestea sunt consecința neurmăririi adevărului. Aceasta e cauza. Într-un cuvânt, indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, indiferent de calibrul sau vârsta ta, atât timp cât nu iubești adevărul sau nu cauți adevărul în toate lucrurile, atunci vei fi cu ușurință constrâns de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Nu vei ști cum să te porți adecvat și nici cum să practici adevărul sau să fii în acord cu principiile. Chiar dacă te vei purta după noțiunile oamenilor și nu vei face lucruri rele, tot nu vei ști dacă ești în acord cu voia lui Dumnezeu. Indiferent câți ani a crezut o astfel de persoană, ea nu va fi capabilă să vorbească despre mărturii bazate pe experiențele sale, fiindcă nu înțelege cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și nici nu înțelege câtuși de puțin adevărul. Așa sunt oamenii care nu urmăresc adevărul; indiferent de cât de mult timp cred în Dumnezeu, nu au nicio mărturie despre care să vorbească. Statura lor e prea mică și nu au adevărul-realitate.

În momentul acesta, oamenii sunt activi în îndeplinirea datoriei lor. De asemenea, au hotărârea de a-și face datoria, de a se sacrifica pentru Dumnezeu, de a face sacrificii pentru El și de a I se oferi ca jertfă. Există chiar unii oameni care au jurat de multe ori că-și vor oferi întreaga viață lui Dumnezeu și că se vor sacrifica pentru El. Ei au toate aceste lucruri, dar nu au intrarea în viață. Dacă cineva nu are intrarea în viață, atunci, cu tot felul de persoane, evenimente și lucruri complicate, îi va fi foarte greu să stăpânească situația ori să se ocupe de problemă. Nu poate găsi o direcție, nici o cale, și simte adesea că nu se poate lepăda de starea sa negativă. Este prins în încurcături, constrâns, controlat și legat de tot felul de persoane, evenimente și lucruri, iar el nu știe modul cel mai corect de a practica. Acum, vă voi spune un principiu de practică: indiferent ce se abate asupra voastră, fie că este un test sau o încercare ori ești tratat și indiferent cum se poartă oamenii cu tine, mai întâi ar trebui să dai la o parte aceste lucruri și să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, căutând adevărul și corectându-ți starea. Lucrul acesta se cuvine să fie rezolvat mai întâi. Ar trebui să spui: „Oricât de mare e problema asta, chiar dacă cerul însuși se prăbușește, trebuie să-mi fac bine datoria. Câtă vreme respir, nu-mi voi abandona datoria.” Cum îți faci datoria, deci? Nu se poate să lucrezi doar mecanic, de formă, ori să fii prezent fizic, dar să-ți lași mintea să rătăcească – trebuie să-ți concentrezi mintea și inima asupra datoriei tale. Oricât de mari sunt problemele care se abat asupra ta, mai întâi trebuie să le dai la o parte și să vii înaintea lui Dumnezeu ca să cauți cum să-ți faci datoria bine, astfel încât să-L mulțumească pe Dumnezeu. Ar trebui să încerci să te gândești: „Cum îmi voi face datoria, cu problema aceasta peste care am dat azi? Înainte am acționat superficial, deci azi trebuie să-mi schimb metoda și să mă străduiesc să-mi fac bine datoria, ca nimeni să nu aibă nimic de criticat. Esențial este că nu trebuie să-L dezamăgesc pe Dumnezeu. Trebuie să-I liniștesc inima, așa încât, când mă va vedea făcându-mi datoria, să știe că nu sunt doar ascultător și supus, ci și loial.” Dacă pui lucrul acesta în practică și depui efort în direcția aceasta, atunci nimic nu te poate întârzia în îndeplinirea datoriei tale și nu-i poate afecta eficiența. Pe măsură ce neîncetat te vei ruga, vei căuta adevărul și vei încerca să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, vei putea să înțelegi și să rezolvi cu ușurință problemele emoționale ale trupului; dar un om nu poate face astfel decât dacă acceptă adevărul. Câtă vreme înțelegi adevărul, orice problemă poate fi rezolvată. Mâhnirea, deprimarea, îngrijorările, îndoielile și negativitatea inimii tale, toate pot fi complet înlăturate. Dispoziția ta se va îmbunătăți încetul cu încetul, iar tu vei fi eliberat total. Dacă ai, într-adevăr, dificultăți reale, atunci trebuie să înveți să cauți adevărul și să te supui. Când o persoană se confruntă cu asemenea lucruri, este o încercare a staturii ei și dezvăluie cine este ea, pentru a vedea dacă poate sau nu să pună adevărul în practică.

Pentru a-ți face datoria la un standard acceptabil, în primul rând trebuie să ai mentalitatea adecvată. Când firea ta coruptă răbufnește, trebuie să-ți corectezi și propria stare. Când vei putea să-ți tratezi în mod corect datoria, după ce te vei descotorosi de constrângerile și influențele a tot felul de oameni, evenimente sau lucruri, când vei putea să te supui total lui Dumnezeu, atunci vei fi capabil să-ți faci datoria bine. Secretul pentru a face asta este să-ți pui întotdeauna pe primul plan datoria și responsabilitățile. În timp ce-ți faci datoria, trebuie mereu să te cercetezi: „Oare am o atitudine superficială față de datoria mea? Ce lucruri mă tulbură și mă fac să fiu superficial în îndeplinirea datoriei? Îmi fac eu datoria din toată inima și din toate puterile? Oare comportamentul acesta Îi va permite lui Dumnezeu să aibă încredere în mine? Oare mi-am supus pe deplin inima lui Dumnezeu? Modul acesta de a-mi face datoria este în acord cu principiile? Oare modul acesta de a-mi face datoria va obține cele mai bune rezultate?” Ar trebui să reflectezi des la aceste întrebări. Când descoperi probleme, ar trebui să cauți adevărul în mod activ și să găsești cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a le rezolva. Astfel, vei fi capabil să-ți faci bine datoria și vei avea pace și bucurie în inimă. Dacă apar des probleme făcându-ți datoria, majoritatea lor vin din probleme cu intențiile tale – sunt problemele unei firi corupte. Când firea coruptă a cuiva răbufnește, persoana în cauză va avea probleme în inima sa, iar starea îi va fi anormală, ceea ce va influența în mod direct capacitatea ei de a-și face datoria. Problemele care influențează capacitatea cuiva de a-și face datoria sunt probleme mari, grave; ele îi pot influența în mod direct relația cu Dumnezeu. De pildă, unii oameni dezvoltă noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu când peste familiile lor se abat dezastre. Unii oameni devin negativi când îndură greutăți în îndatoririle lor și nimeni nu vede asta sau nu-i laudă. Unii oameni nu-și fac datoria bine, mereu fiind superficiali și se plâng de Dumnezeu când sunt emondați și tratați. Unii oameni nu sunt dornici să-și facă datoria fiindcă mereu se gândesc la o cale de-a scăpa. Toate aceste probleme influențează în mod direct o relație normală cu Dumnezeu. Toate acestea sunt problemele unei firi corupte. Toate provin din faptul că oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, că mereu urzesc pentru sine și țin cont de ei înșiși, ceea ce-i împiedică să se gândească la voia lui Dumnezeu și să se supună planurilor Lui. Asta dă naștere la tot felul de sentimente negative. Pur și simplu, așa sunt oamenii care nu urmăresc adevărul. Când mici probleme se abat asupra lor, devin negativi și slabi, își varsă năduful pe îndeplinirea datoriei, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, I se împotrivesc și vor să-și abandoneze responsabilitățile și să-L trădeze. Toate aceste lucruri sunt diversele consecințe produse de constrângerile unei firi corupte. O persoană care iubește adevărul este capabilă să-și lase la o parte viața, viitorul și destinul propriu și-și dorește numai să urmărească și să dobândească adevărul. Se gândește că nu e suficient timp, se teme că nu va putea să-și facă datoria și că nu va putea să fie desăvârșită, așa că e capabilă să dea totul deoparte. Mentalitatea ei este doar să apeleze la Dumnezeu și să I se supună Lui. Nu este intimidată de nicio dificultate, iar dacă se simte negativă sau slabă, rezolvă asta în mod firesc, citind câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt tulburați și, indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr, sunt incapabili să-și rezolve total problemele. Chiar dacă pe moment revin la rațiune și pot să accepte adevărul, totuși, mai târziu, se vor răzgândi, așa că e foarte greu să faci față unei astfel de persoane. Nu e vorba că nu înțelege nimic din adevăr, ci că nu prețuiește sau nu acceptă adevărul în inima sa. În cele din urmă, asta o face să fie incapabilă de a-și da la o parte voia, egoismul, viitorul, destinul și destinația proprie, care apoi se ivesc mereu pentru a o tulbura. Dacă un om e capabil să accepte adevărul, atunci, pe măsură ce îl înțelege, toate acele lucruri care țin de o fire coruptă vor dispărea natural, iar el va avea intrare în viață și statură; nu va mai fi un copil neștiutor. Când un om are statură, el va deveni tot mai capabil să înțeleagă lucrurile, tot mai capabil să discearnă între toate genurile de persoane și nu va fi constrâns de niciun om, eveniment sau lucru. Nu va fi influențat de niciun lucru pe care îl spune sau îl face cineva. Nu va fi supus amestecului din partea forțelor rele ale Satanei, ori înșelăciunii și tulburărilor falșilor conducători și ale antihriștilor. Dacă se va întâmpla asta, oare statura omului nu va crește treptat? Cu cât o persoană înțelege mai mult adevărul, cu atât mai repede va progresa viața ei și-i va fi ușor să-și facă datoria cu succes și să pătrundă în adevărul-realitate. Când ai intrarea în viață și viața ta crește treptat, starea ta va deveni din ce în ce mai normală. Persoanele, evenimentele și lucrurile care puteau cândva să te tulbure și să te constrângă nu vor mai fi o problemă pentru tine. Nu vei mai avea dificultăți în a-ți face datoria, iar relația ta cu Dumnezeu va fi tot mai normală. Când vei ști cum să te bazezi pe Dumnezeu, când vei ști cum să cauți voia Lui, când îți vei cunoaște locul, când vei ști ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci și care chestiuni necesită să-ți asumi sau nu responsabilitatea, oare nu va deveni starea ta tot mai normală? Nu te va obosi să trăiești astfel, nu-i așa? Nu doar că nu vei fi obosit, ci te vei simți deosebit de relaxat și fericit. Nu-ți va fi inima plină de lumină, ca urmare? Mentalitatea ta va fi normală, manifestările firii tale corupte se vor împuțina, iar tu vei fi capabil să trăiești în prezența lui Dumnezeu, să trăiești umanitatea normală. Când oamenii îți vor vedea perspectiva mentală, se vor gândi că în tine s-a produs o mare schimbare. Vor fi dornici să aibă părtășie cu tine, vor simți pace și bucurie în inimi și vor avea de câștigat și ei. Pe măsură ce statura îți va crește, limbajul și acțiunile tale vor fi mai corecte și principiale. Când vei vedea oameni care sunt slabi și negativi, vei putea să îi sprijini substanțial – nu constrângându-i sau ținându-le discursuri, ci mai curând folosindu-ți propriile experiențe reale pentru a-i ajuta și a le fi de folos. În felul acesta, nu doar vei lucra din greu în casa lui Dumnezeu, ci vei fi o persoană utilă, capabilă să-și asume responsabilitatea și să facă lucruri mai semnificative în casa Lui. Nu e acesta genul de persoană care Îi place lui Dumnezeu? Dacă ești o persoană care-I place lui Dumnezeu, oare nu le vei plăcea tuturor? (Ba da.) De ce este El mulțumit de o astfel de persoană? Pentru că este capabilă să facă lucruri practice înaintea Lui, nu este înclinată să lingușească, se ocupă de probleme practice și poate să-i ajute și să-i conducă pe alții vorbindu-le despre experiențele ei reale. Este capabilă să-i ajute pe alții să-și rezolve orice problemă, iar când lucrarea bisericii întâmpină dificultăți, ea poate să preia conducerea, rezolvând problemele în mod activ. Asta înseamnă să-ți faci datoria cu loialitate. Această persoană este capabilă să-și ajute frații și surorile să-și rezolve problemele, ceea ce dovedește că are intrarea în viață. Faptul că poate face atâtea lucruri practice dovedește că ea practică adevărul și că trăiește în prezența lui Dumnezeu. Fiindcă are adevărul-realitate, ea îi și poate conduce pe alții să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă nu ai adevărul-realitate sau nu ai experiențe adevărate, atunci poți oare să-i conduci pe alții să ajungă în prezența lui Dumnezeu? Dacă nu trăiești tu însuți în prezența lui Dumnezeu, atunci nu-i poți conduce pe alții să ajungă în prezența Lui. Dacă doar trudești făcându-ți datoria, fără să cauți deloc adevărurile-principii și nu ești dispus să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci nu trăiești în prezența Lui. Oare cei care nu trăiesc în prezența lui Dumnezeu sunt capabili să accepte cercetarea Lui atentă? Sunt ei capabili să reziste testelor lui Dumnezeu? Sunt ei capabili să rămână fermi în mijlocul încercărilor? (Nu, nu sunt capabili.) Poate o astfel de persoană să fie mărturie pentru Dumnezeu? Poate să mărturisească despre El? (Nu, nu poate.) Ce fel de persoană este incapabilă să mărturisească despre Dumnezeu? Este această persoană cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu? Ea încă nu a intrat, cel puțin, în adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu și încă există în afara cuvintelor Lui. Acest om care crede în Dumnezeu de mulți ani fără nicio intrare în viață, care nu poate vorbi despre mărturia sa bazată pe experiențe personale și cu atât mai puțin să mărturisească despre Dumnezeu, care nu poate împărtăși cu succes Evanghelia nimănui nu e demn de a fi numit martor al lui Dumnezeu. Așadar, cineva cu o statură imatură și care nu are intrarea în viață nu poate mărturisi niciodată despre Dumnezeu. Implicația nerostită este că o astfel de persoană nu trăiește în prezența lui Dumnezeu. Dacă nu trăiești în prezența lui Dumnezeu, dacă nu ai intrarea în viață și nu ești un martor al lui Dumnezeu, atunci oare te va recunoaște El ca unul dintre discipolii Săi? Nu te va recunoaște. Dumnezeu ți-a dat o oportunitate să-ți faci datoria și ești dispus să ți-o faci, dar, prin comportamentul tău, El a văzut că nu poți mărturisi despre El, nici chiar după ce crezi în El de atâta vreme. Nu doar că nu ai o adevărată cunoaștere bazată pe experiență, dar mai și trăiești după noțiunile și imaginația ta, nu ai adevărul-realitate și nu trăiești în prezența lui Dumnezeu. Dacă El îți dă o încercare, nu o poți îndura; dacă te emondează și te tratează, nu poți suporta asta; dacă te judecă și te mustră, atunci îți abandonezi responsabilitățile și intri într-o dispoziție proastă, iar El va gândi: „Persoana aceasta e ca un tigru pe care nimeni nu îndrăznește să-l atingă! Oriunde merg să-Mi fac lucrarea ori să vorbesc, o astfel de persoană este nedemnă de-a urma, nedemnă de-a fi cu Mine.” De ce ar spune El asta? Pentru că o astfel de persoană nu înțelege adevărul, nu are o înțelegere pură, nu are experiențe adevărate și nu înțelege voia lui Dumnezeu. Dacă nu înțelege voia Lui, poate fi compatibilă cu El? Dacă nu înțelege voia Lui, o poate pricepe? Poate ea să accepte adevărul? E greu de spus și toate acestea sunt niște necunoscute. Deci, dacă o astfel de persoană ar fi cu Dumnezeu, atunci ar avea îndoieli în toate care-L privesc și nu L-ar pricepe, ceea ce ar da apoi naștere la tot felul de înțelegeri greșite, nemulțumiri și judecăți despre Dumnezeu la fiecare pas. În cele din urmă, asta ar da naștere răzvrătirii. Și-ar putea dori Dumnezeu pe cineva care se răzvrătește împotriva Lui? I-ar putea îngădui Dumnezeu să devină discipolul Său? Nu ar putea. Dacă vrei ca Dumnezeu să te accepte ca unul dintre discipolii Săi, atunci trebuie să te concentrezi în primul rând asupra intrării în viață. Trebuie să începi prin a te înțelege pe tine însuți, prin a fi capabil să te lepezi de firea ta coruptă, prin a ajunge la capacitatea de a te ține de datoria ta și a-ți face datoria conform cerințelor lui Dumnezeu – acestea sunt pe primul loc. Concentrarea asupra intrării în viață este de dragul de a-ți face datoria bine, căci despre asta sunt, în esență, toate acestea. Ar trebui să începi urmărirea intrării în viață de la îndeplinirea datoriei tale, iar de la intrarea în viață ar trebui să înțelegi și să dobândești adevărul strop cu strop, pe rând, până ajungi la punctul în care ai statură, în care viața ta crește, treptat, și ai experiențe reale cu adevărul. Apoi ar trebui să stăpânești tot felul de principii de practică, așa încât să fii capabil să-ți faci datoria fără să fii constrâns sau tulburat de niciun om, eveniment sau lucru. În felul acesta, vei trăi, treptat, în prezența lui Dumnezeu. Nu vei fi tulburat de niciun fel de om, eveniment sau lucru și vei avea experiență cu adevărul. Pe măsură ce experiența ta devine mai bogată, vei fi mai capabil să mărturisești despre Dumnezeu și, pe măsură ce vei fi mai capabil să mărturisești despre Dumnezeu, vei deveni, treptat, o persoană utilă. Când vei deveni o persoană utilă, vei putea să-ți faci datoria în casa lui Dumnezeu la un standard acceptabil, vei putea să stai pe locul unei făpturi create și să te supui aranjamentelor și orchestrărilor lui Dumnezeu și vei putea să rămâi ferm. Numai o astfel de persoană este o făptură creată plăcută, care are lauda lui Dumnezeu. Atunci vei fi demn de tot ce ți-a dat El.

Care este cheia pătrunderii în adevărul-realitate? Trebuie să înveți cum să practici adevărul și cum să gestionezi problemele într-un mod principial. Ce rost are să faci mereu jurăminte și să-ți exprimi voința? Dacă mereu faci jurăminte și îți exprimi voința, dar ești tot incapabil să practici adevărul, atunci nu are niciun rost. Lucrul esențial, cel mai real, este să dobândești intrarea în viață în timp ce îți faci datoria, prin căutarea adevărului pentru a rezolva diferitele probleme ce apar când îți faci datoria și pentru a-ți îndrepta atitudinile greșite față de datoria ta. Ce înseamnă a avea intrarea în viață? A avea intrarea în viață înseamnă să ai experiență cu adevărul și cunoașterea adevărului și să fii capabil să-l practici corect. În momentul acesta aveți cu toții intrarea în viață? Sunteți capabili să mărturisiți despre Dumnezeu? Nu sunteți blocați în doctrină cea mai mare parte a timpului? Nu vă opriți la doctrină, fără să cunoașteți efectiv adevărul sau să aveți experiență cu el? Dacă nu poți să dobândești experiențe adevărate și să cunoști adevărul, atunci nu poți mărturisi despre Dumnezeu. Cea mai mare parte a timpului, cunoașterea voastră este perceptuală. Sunteți nehotărâți, părându-vi-se că și un lucru, și celălalt sunt corecte amândouă; când Dumnezeu spune un lucru, e ca și cum este adevărul pentru voi, iar când spune altceva, este tot adevărul. Vi se pare că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, spuneți „amin” și le lăudați, însă nu puteți să vă plasați alături de ele pentru comparație. Când faceți ceva, sunteți tot derutați și nu știți ce adevăruri să folosiți pentru a vă rezolva problemele. Nu sunteți majoritatea dintre voi în starea aceasta? Deși înțelegeți mult și puteți vorbi mult despre doctrină, nu puteți să o folosiți în viața voastră reală. Încă nu știți cum să practicați adevărul, nici cum să aplicați cuvintele lui Dumnezeu în viața voastră reală și, orice vi se întâmplă, nu știți cum să căutați adevărul pentru a vă rezolva problemele. Asta deoarece statura voastră e prea mică. Atunci când veți ști cum să experimentați, să practicați și să aplicați cuvintele lui Dumnezeu în viața voastră reală și când veți ști cum să căutați adevărul pentru a rezolva probleme după ce vi se întâmplă ceva, atunci viețile voastre vor crește. Să știi cum să practici adevărul este un semn că viața ta crește. Într-o bună zi, când vei fi capabil să rezolvi probleme cu ajutorul adevărului, când vei avea o oarecare cunoaștere de Dumnezeu, când vei putea, împărtășind cunoașterea ta adevărată de Dumnezeu, să mărturisești despre lucrarea Lui, despre firea Lui sfântă și dreaptă și atotputernicia și înțelepciunea Lui, atunci vei fi capabil să mărturisești cu adevărat despre Dumnezeu și vei fi calificat să fii folosit de El. Dacă înțelegi multe și ești capabil să vorbești despre doctrină cât e ziua de lungă, dar nu poți rezolva nimic legat de propriile tale probleme sau nu știi cum să le rezolvi, atunci asta dovedește că lucrurile pe care le înțelegi nu sunt adevărul, sunt doar litera doctrinei. Chiar dacă rostești câteva cuvinte doctrinare în mod foarte realist, de fapt, aceasta e doar cunoaștere perceptuală, care nu a ajuns încă la raționalitate. Cu toate că oamenii sunt edificați după ce te ascultă, având aceleași sentimente ca tine, iar cunoștințele tale pot chiar să obțină unele rezultate asupra lor, nu ești capabil să vorbești prea clar despre ele și nu ești capabil să rezolvi probleme în întregime. Asta dovedește că doctrinele despre care ai vorbit sunt simplă cunoaștere perceptuală. Nu poți afirma că ele sunt adevărul-realitate și cu atât mai puțin că ai pătruns în adevărul-realitate. Acum, oare cum rezolvi problema discutării despre litera doctrinei? Este nevoie să reflectezi la diversele tipuri de corupție care sunt dezvăluite în tine când îți faci datoria, să reflectezi la originile fiecărei probleme pe care o întâmpini și apoi să cauți adevărul și să folosești cuvintele lui Dumnezeu pentru a înlătura temeinic firea coruptă pe care ai dezvăluit-o. Fie că ceea ce răbufnește din tine este aroganță și neprihănire de sine ori un caracter pervers și înșelător, fie că este egoism și meschinărie sau superficialitate și mințirea lui Dumnezeu, trebuie să reflectezi asupra acestor firi corupte până le vezi limpede. Astfel, vei ști ce probleme există când îți faci datoria și cât de departe ești de dobândirea mântuirii. Numai când îți vei putea vedea limpede propria fire coruptă, vei fi capabil să afli unde sunt dificultățile și obstacolele în îndeplinirea datoriei tale. Numai atunci vei fi capabil să rezolvi problemele de la rădăcină. De pildă, să spunem că nu-ți asumi responsabilitatea pentru îndeplinirea datoriei tale, ci te porți mereu superficial, provocând pierderi în lucrarea ta, dar îți pasă de imaginea ta, așa că nu ești dispus să ai părtășie în mod deschis despre starea și dificultățile tale, ori să practici autoanaliza și autocunoașterea, căutând mereu, în schimb, scuze pentru a trata lucrurile superficial. Cum ar trebui să rezolvi această problemă? Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să reflectezi la tine însuți, spunând: „O, Dumnezeule, dacă vorbesc așa, e doar ca să-mi protejez imaginea. Firea mea coruptă e cea care vorbește. Nu ar trebui să vorbesc așa. Trebuie să mă deschid, să mă dezvălui și să rostesc cu voce tare adevăratele gânduri ale inimii mele. Aș prefera să îndur rușinea și să-mi stric imaginea, decât să-mi satisfac propria vanitate. Eu vreau doar să-L mulțumesc pe Dumnezeu.” În felul acesta, lepădându-te de tine și rostind cu voce tare adevăratele gânduri ale inimii tale, practici faptul de a fi o persoană cinstită și, în plus, nu te porți după propria voință sau protejându-ți imaginea. Ești capabil să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practici adevărul după voia lui Dumnezeu, să-ți faci datoria onest și să-ți îndeplinești responsabilitățile în întregime. Astfel, nu doar că practici adevărul și-ți faci datoria bine, ci susții, totodată, interesele casei lui Dumnezeu, iar inima Lui e mulțumită. Acesta e un mod drept și onorabil de a trăi, demn de a fi adus înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, deopotrivă. Este minunat! E puțin cam greu să practici așa, dar, dacă eforturile și practica îți sunt îndreptate în această direcție, atunci, chiar dacă eșuezi o dată sau de două ori, vei reuși, cu siguranță. Și ce înseamnă succesul pentru tine? Înseamnă că, atunci când practici adevărul, poți face acest pas care te eliberează de legăturile Satanei, un pas care îți permite să te lepezi de tine însuți. Înseamnă că poți să lași deoparte vanitatea și prestigiul, să încetezi urmărirea beneficiului propriu și să încetezi să faci lucruri egoiste și răutăcioase. Când pui acest lucru în practică, le arăți oamenilor că ești cineva care iubește adevărul, care tânjește după adevăr, cineva care tânjește după dreptate și lumină. Acesta-i rezultatul pe care-l obții practicând adevărul. În același timp, îl și faci de rușine pe Satana. Satana te-a corupt, te-a făcut să-ți porți singur de grijă, te-a făcut egoist, te-a făcut să te gândești la propriul prestigiu. Dar acum, aceste lucruri satanice nu te mai pot lega, te-ai eliberat de ele, nu mai ești controlat de vanitate, prestigiu sau de propriile interese personale, și practici adevărul, astfel că Satana e umilit total și nu poate face nimic. Atunci nu ești victorios? Când ești victorios, nu rămâi ferm în mărturia ta față de Dumnezeu? Nu lupți lupta cea bună? Când ai luptat lupta cea bună, ai pace și bucurie și un sentiment de ușurință în inima ta. Dacă ai adesea un sentiment de acuzație în viața ta, dacă inima ta nu poate găsi odihnă, dacă ești lipsit de pace sau bucurie și ești deseori cuprins de îngrijorare și neliniște cu privire la tot felul de lucruri, ce demonstrează acest lucru? Doar faptul că nu practici adevărul, că nu rămâi ferm în mărturia ta față de Dumnezeu. Când trăiești în mijlocul firii Satanei, ești pasibil ca, de multe ori, să nu reușești să practici adevărul, să întorci spatele adevărului, să fii egoist și ticălos; doar îți susții imaginea, renumele și statutul și propriile interesele. A trăi mereu pentru tine îți aduce o mare durere. Ai atât de multe dorințe egoiste, încurcături, piedici, îndoieli și necazuri, încât nu ai nici cea mai mică pace sau bucurie. A trăi de dragul trupului corupt înseamnă a suferi excesiv. Cei care urmăresc adevărul sunt altfel. Cu cât înțeleg mai mult adevărul, cu atât devin mai liberi și mai descătușați; cu cât practică mai mult adevărul, cu atât au mai multă pace și bucurie. Când vor dobândi adevărul, ei vor trăi cu totul în lumină, se vor bucura de binecuvântările lui Dumnezeu și nu vor avea absolut nicio durere.

În momentul acesta, în ce stare trăiți voi toți, de obicei? Trăiți într-o stare pozitivă sau într-o stare negativă, cea mai mare parte a timpului? (Trăim într-o stare negativă cea mai mare parte a timpului.) Pentru cineva care trăiește întotdeauna într-o stare negativă, nu e lucru simplu să stăruie în îndeplinirea datoriei fără să-și abandoneze responsabilitățile! Cu toții sunteți pasivi adeseori, dar nu știți cum să rezolvați asta. Uneori, e nevoie de mult efort pentru a vă rezolva stările pasive și, când lucrurile nu merg așa cum vreți, deveniți iarăși pasivi. Vă rostogoliți mereu în pasivitatea voastră și n-ați putea sta în picioare chiar dacă v-ați dori; nu vă puteți face datoria bine și sunteți atât de incompetenți, încât nimeni nu vă poate ajuta. Nu e obositor să trăiți astfel? (Ba da.) Atunci, cum gestionați în totalitate problema pasivității? Trebuie neapărat să înțelegeți o parte din adevăr. Mulțimea doctrinelor despre care puteți vorbi nu vă va rezolva problemele. Odată ce o persoană înțelege realmente adevărul și odată ce este capabilă să rezolve orice pasivitate sau dificultăți pe care le întâmpină, apoi nu va fi atât de solicitant pentru ea să-și îndeplinească datoria. Numai dobândind adevărul poate cineva să fie liber și descătușat. În momentul acesta, lucrul care vă lipsește tuturor cel mai mult este adevărul, însă dobândirea adevărului nu e ceva ce se poate face peste noapte. Trebuie să aveți o cunoaștere adevărată a lucrării lui Dumnezeu și să puteți vedea clar firile corupte ale oamenilor. Asta cere timp și trebuie să căutați adevărul ca s-o înțelegeți. Cu toții simțiți durerea de a trăi într-o fire coruptă, o înțelegeți profund. Ați experimentat pacea și fericirea care se nasc în inimă după ce înțelegeți adevărul, când sunteți capabili să practicați adevărul și respectați adevărurile-principii? Aveți multe asemenea experiențe? Dacă aceste experiențe sunt într-adevăr numeroase, asta înseamnă că aveți pe deplin adevărul-realitate. Veți avea senzația că trăiți în lumină și în prezența lui Dumnezeu. Dacă vă bucurați uneori de puțin din luminarea lui Dumnezeu, veți fi foarte mulțumiți. Dacă vă bazați uneori pe Dumnezeu și nu pe oameni, iar Dumnezeu vă dă puțină lumină, vă oferă o cale înainte la care nu vă gândiserăți și problema este tratată, veți fi foarte mulțumiți. Nu e suficient să aveți frecvent aceste mici experiențe; trebuie să continuați, totuși, să depuneți efort spre adevăr. Pe de o parte, trebuie să înțelegeți adevărul despre viziuni, să aveți o înțelegere perfect clară a lucrării lui Dumnezeu și să aveți realmente o cunoaștere a firii lui Dumnezeu. În felul acesta, când veți întâmpina din nou dificultăți făcându-vă datoria, cel puțin asta nu va produce noțiuni și nici nu va da naștere neascultării. Acesta e un aspect al lucrurilor. În plus, trebuie să depuneți efort în vederea intrării în viață. Adevărurile ce trebuie practicate și în care trebuie să pătrunzi trebuie recapitulate – de exemplu: să ajungi să te cunoști, să fii o persoană cinstită, să înveți să te supui lui Dumnezeu, cum să te bazezi pe Dumnezeu, cum să-ți faci cu loialitate datoria, cum să discerni între tot felul de oameni, cum ar trebui să-l tratezi pe Satana, ce înțelepciune se cuvine să ai etc. Doar experimentând aceste diverse aspecte ale adevărului și pătrunzând în ele, poți să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și să devii o persoană desăvârșită. Deci, în câte aspecte ale adevărului-realitate ați pătruns până acum? În care aspecte ale adevărului-realitate nu ați pătruns încă? Trebuie să țineți socoteala acestui rezultat în inimă. Odată ce ați pătruns în multe adevăruri legate de practică, atunci viața voastră va fi crescut deja și veți avea realmente statură. Odată ce statura voastră a crescut la un anumit nivel, veți putea apoi să intrați pe calea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu și veți avea statură adevărată. Aceasta nu e o chestiune care poate fi grăbită – nu poți mânca un elefant dintr-o înghițitură. Care este, în momentul acesta, lucrul esențial și cel mai important pe care trebuie să-l rezolvați? Acela că trebuie să vă faceți datoria bine și să aveți intrarea în viață în timp ce vă faceți datoria. Aceasta e cheia. Nu se poate doar să faceți efort – trebuie să puneți inimă. Dumnezeu nu vrea să-ți vinzi toată truda când îți faci datoria de făptură creată, ci, mai degrabă, vrea să-I oferi sinceritatea ta. În timp ce îți faci datoria, trebuie să ai intrarea în viață. Numai odată ce vei avea intrarea în viață vei avea viață, numai când ai viață poți crește și numai cei care au viață au adevărul.

10 august 2015