Prin modul în care o persoană își îndeplinește datoria se dezvăluie dacă aceasta are cu adevărat credință în Dumnezeu. Pentru a stabili dacă un om urmărește adevărul, observați dacă acesta își îndeplinește datoria conform principiilor. Unora le lipsește orice principiu când își îndeplinesc datoria. Mereu își urmează înclinațiile și acționează după bunul plac. Oare nu e asta o manifestare a superficialității? Oare nu Îl înșală pe Dumnezeu? V-ați gândit vreodată la consecințele unui asemenea comportament? Prin modul în care vă faceți datoria nu arătați deloc respect pentru intențiile lui Dumnezeu. Sunteți nechibzuiți și ineficienți în tot ce faceți, nu vă dedicați din toată inima și nu depuneți efort. Puteți dobândi aprobarea lui Dumnezeu în felul acesta? Mulți oameni își îndeplinesc datoria fără tragere de inimă și nu pot persevera. Nu pot îndura nici măcar cea mai mică suferință, având mereu impresia că li s-a făcut cel mai mare deserviciu, și nici nu caută adevărul pentru a înlătura dificultățile. Îl pot ei urma pe Dumnezeu până la capăt dacă-și îndeplinesc îndatoririle în acest fel? Este în regulă să fie superficiali în tot ce fac? Poate conștiința accepta acest lucru? Acest comportament este inacceptabil chiar și după standardele umane – așadar, poate să fie considerat o îndeplinire satisfăcătoare a datoriei? Nu vei dobândi niciodată adevărul dacă îți îndeplinești datoria astfel. Munca ta va fi nesatisfăcătoare. Atunci, cum ai putea dobândi aprobarea lui Dumnezeu? Când își îndeplinesc datoria, mulți oameni se tem de dificultăți, sunt prea leneși și tânjesc după confort trupesc. Nu depun niciodată vreun efort să deprindă competențe specializate sau să mediteze la adevărul din cuvintele lui Dumnezeu. Ei consideră că în acest mod, dacă sunt superficiali, nu au bătăi de cap. Nu e necesar să se documenteze sau să ceară sfatul altora. Nu e necesar să își pună mințile la contribuție ori să chibzuiască. Asta pare să-i scutească de mult efort și disconfort trupesc, reușind totuși să își îndeplinească sarcina. Dacă însă îi emondezi, devin sfidători și se ceartă spunând: „N-am fost leneș sau delăsător, sarcina a fost îndeplinită, de ce-mi cauți nod în papură? Nu cumva încerci să mă învinuiești pe nedrept? Deja mă descurc destul de bine îndeplinindu-mi datoria în acest fel. Cum de nu ești mulțumit?” Credeți că asemenea oameni mai pot progresa? Ei permanent își îndeplinesc îndatoririle cu superficialitate și mereu inventează scuze. Când apar probleme, nu vor să lase pe nimeni să le semnaleze. Ce fel de fire este asta? Nu e firea Satanei? Cu o astfel de fire, oare pot oamenii să-și îndeplinească datoria în mod acceptabil? Îl pot mulțumi pe Dumnezeu? Voi așa vă îndepliniți datoria? La prima vedere, păreți ocupați, că lucrați bine cu ceilalți, fără certuri. Însă niciunul dintre voi nu depune eforturi în datoria sa, nu-și frământă mintea și nu-și face griji în legătură cu asta. Niciunul dintre voi nu își pierde apetitul sau somnul pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria. Niciunul dintre voi nu caută adevărul, nici nu respectă principiile pentru a rezolva problemele. Cu toții doar reușiți să vă descurcați, făcând totul mecanic, superficial. Prea puțini dintre voi își asumă cu adevărat responsabilitatea în datoria lor. Indiferent de dificultățile care apar, nu vă uniți forțele ca să vă rugați din toată inima sau să înfruntați și să rezolvați problemele împreună. Nu țineți deloc seamă de final. Pur și simplu îndepliniți o sarcină, doar ca să ajungeți la concluzia că trebuie refăcută. Făcându-vă datoria în felul acesta doar vă comportați superficial, acest lucru nefiind cu nimic diferit de felul în care non-credincioșii își îndeplinesc sarcinile. Aceasta e atitudinea unui muncitor. Realizându-vă îndatoririle în acest fel nu experimentați lucrarea lui Dumnezeu și nici nu vă sacrificați în mod sincer pentru El. Dacă nu vă schimbați această mentalitate doar veți ajunge să fiți dezvăluiți și eliminați.

Ce dificultăți întâmpinați la fiecare sarcină pe care o preluați, la fiecare proiect pe care îl finalizați? Ați avut zile în care nu ați mâncat corespunzător, nu ați dormit bine, zile în care ați sacrificat odihna și hrana? Ați depășit vreo problemă personală? Ați plătit vreun preț? După ce-și îndeplinesc îndatoririle, unii oameni sunt atât de epuizați încât nu pot dormi noaptea. De ce nu pot dormi? Pentru că simt că le lipsește adevărul necesar pentru a-și putea îndeplini bine datoria, iar acest lucru devine istovitor pentru ei. Se agită, simțind că dacă nu-și pot îndeplini bine datoria înseamnă că nu au îndeplinit-o cu loialitate. Conștiința le este tulburată și îi acuză. În timp ce alții mănâncă, ei se întreabă: „Cum să fac lucrurile mai bine? Și data trecută am greșit în același domeniu. Nu am verificat lucrurile așa cum se cuvine. Ce-ar trebui să fac în legătură cu asta? Nu este doar o chestiune de a îndura emondarea, ci faptul că nu mi-am îndeplinit responsabilitățile.” Îi văd pe alții cum se bucură de mâncare, dar lor le lipsește apetitul. Mintea le stă numai la cum să își îndeplinească bine datoria. Nu înseamnă asta că pun suflet? Că depun un efort? (Ba da.) Voi ați depus un asemenea efort? Dacă nu ai nici cel mai mic simț al responsabilității, dacă poți face lucruri greșite sau poți acționa superficial, fără să ai în conștiință vreun sentiment de reproș, fără să fii conștient, atunci, cum poți vorbi despre devoțiune? Pur și simplu nu poți. Dacă îți încredințează casa lui Dumnezeu o datorie care are un program riguros și trebuie finalizată cât de curând posibil, cum ai îndeplini-o? Dacă doar faci totul mecanic, fără să gândești, fără să te documentezi, fără să cauți părtășia unor persoane care au cunoștințe solide; dacă doar pierzi vremea, atunci, ce atitudine adopți față de datoria ta? Te arăți interesat doar de formă, fără să ai o inimă sinceră. Ce înseamnă să fie numai gura de tine? Înseamnă că spusele tale sună bine, dar sunt doar de ochii lumii; le dau oamenilor o impresie falsă sau îi înșală în mod deliberat, făcându-i să creadă că suferi, că ești foarte atent și muncitor, când, de fapt, tu nu ai cântărit deloc lucrurile. Dacă faci lucrurile din toată inima, dacă realmente le cântărești, dacă într-adevăr ești dedicat datoriei tale, atunci ar trebui să acționezi. Cum ar trebui să acționezi? Trebuie să te apuci de treabă, să te documentezi sau să citești mai mult despre principiile casei lui Dumnezeu, sau ar trebui să te consulți cu persoane care au cunoștințe solide, care sunt competente în acel domeniu. Uneori vei fi atât de ocupat încât nu vei avea timp să mănânci, dar, deși ești ocupat, tot trebuie să nu uiți să te rogi și să te bizui pe Dumnezeu. Odată ce ai găsit o cale de urmat și ai priceput întrucâtva principiile, e timpul să începi să lucrezi. După câteva zile vei fi creat un lucru care este conform standardului, iar asta va fi o realizare. Dacă nu depui un asemenea efort, ci abordezi situația cu o atitudine de superficialitate, probabil vei putea crea ceva după câteva zile, dar care va fi calitatea acelui lucru? La prima vedere, ar putea părea acceptabil, fără defecte evidente, dar nu va fi vreo capodoperă. Nu va fi ceva ce a fost creat cu migală, ci o lucrare grosolană. Dacă prezinți un lucru terminat cu superficialitate, oare poate acesta fi considerat vreodată satisfăcător? Până la urmă, va trebui să îl refaci, iar asta nu doar va întârzia lucrurile?

Unii fac lucrurile într-un mod grosolan. Nu pun suflet în nimic, au o atitudine de superficialitate. Astfel de oameni au o mentalitate greșită. Oare o persoană cu o mentalitate greșită simte vreo responsabilitate? (Nu.) Pe de altă parte, este posibil ca o persoană care nu are deloc simțul responsabilității să aibă o mentalitate corectă sau una greșită? (Una greșită.) O persoană iresponsabilă are o mentalitate greșită! Ea abordează totul cu o atitudine de superficialitate, nevrând să-și asume responsabilitatea sau să plătească vreun preț pentru a obține rezultate. Este considerat un lucru satisfăcător să-ți faci datoria cu o asemenea atitudine? (Nu, nu este.) În ceea ce privește timpul, există cerințe și standarde pentru a-ți îndeplini datoria în mod satisfăcător? În ceea ce privește atitudinea ta, există cerințe sau standarde pentru a-ți îndeplini datoria? Unii spun: „Eu am standarde. Primul este să nu mă spetesc, al doilea este să nu rabd de foame, iar cel de-al treilea este să nu-mi asum riscuri. Nu pot ajunge undeva înaintea celorlalți, nu voi fi primul venit. Dacă ceilalți încă își îndeplinesc datoria, mă voi gândi cum să termin treaba și să mă odihnesc. Nu voi îndura nicio suferință pe care n-o îndură și ceilalți și voi suferi doar atât cât pot suferi și alții. Dacă toți fac un anume lucru, îl voi face și eu, dar dacă nimeni nu face nimic, nu voi face nici eu nimic.” Ce fel de standarde sunt acestea? (Greșite.) Unii spun: „Dacă am o stare de spirit proastă, îmi voi amâna datoria pentru o vreme. Voi lucra mai puțin timp, iar când va fi nevoie de ajutorul meu, nu va fi necesar să fiu chiar atât de plin de inițiativă. Apoi, când voi avea o stare de spirit mai bună, voi fi mai implicat.” Ce ziceți de standardele acestea? (Nu sunt bune; lucrarea lor depinde de starea lor de spirit.) Mai sunt și unii care spun: „Dacă toți se comportă frumos cu mine și fac ce vreau eu când îmi îndeplinesc datoria și nimeni nu mă emondează, chiar dacă greșesc, atunci este bine, iar eu voi depune un efort de aproximativ 70 la sută. Însă, dacă cineva mă critică sau îmi semnalează defectele, nu voi mai avea chef să-mi îndeplinesc datoria cum se cuvine și pur și simplu mă voi ascunde.” Ce ziceți de atitudinea asta? (Este greșită.) De asemenea, mai sunt unii care spun: „În ceea ce privește îndeplinirea datoriei mele, nu-mi poate cere nimeni nimic. O voi face doar de bunăvoie. Am demnitatea mea și nu voi accepta ca cineva să mă tot preseze să-mi fac datoria, cerând eficiență. Dacă-mi spune mereu că nu respect principiile, atunci îmi creează probleme și îmi face zile fripte. Dacă va continua să se folosească de adevărurile-principii ale casei lui Dumnezeu ca să-mi ceară anumite lucruri, statura mea mică mă va împiedica să le îndeplinesc. Voi face tot posibilul să îndeplinesc ceea ce pot, dar nu mă forța când ceva mă depășește. Dacă o vei face, mă voi da bătut și voi pleca și mă voi întoarce când vei înceta să mă mai forțezi.” Cum este atitudinea aceasta? (Greșită.) Este evident, iar toată lumea știe că niciuna dintre aceste atitudini nu este mai bună. Atunci, voi toți cum vă îndepliniți îndatoririle? Aveți vreunul dintre aceste comportamente? Sunteți lipsiți de stăpânire de sine, încăpățânați, aroganți și neprihăniți de sine, refuzând să ascultați pe oricine, pur și simplu comportându-vă superficial. Nu aveți o atitudine serioasă față de nimic. Vă dați importanță când aveți cel mai mic talent și, când orice lucru mărunt nu merge cum vreți voi, aveți un acces de furie și vă bosumflați, nemaivrând să lucrați. Vă gândiți mereu să renunțați la a vă mai face datoria. V-ați comportat vreodată așa? (Da.) Când vă comportați așa, aveți părtășie unii cu alții și încercați să rezolvați aceste chestiuni? Sunt oamenii capabili să-și îndeplinească bine datoria când există asemenea probleme? Reușesc să își îndeplinească datoria conform standardului și să-L mulțumească pe Dumnezeu? Evident că nu.

Indiferent de tipul de fire pe care o dezvăluie un individ în timp ce își îndeplinește datoria, aceasta e o problemă practică și îi va slăbi eficiența în îndeplinirea datoriei respective. El trebuie să caute adevărul și s-o rezolve imediat. Dacă asemenea probleme practice rămân nerezolvate, ele nu vor dispărea de la sine; se vor agrava cu timpul. Ce înseamnă că „se vor agrava”? Înseamnă că, dacă nu sunt înlăturate, aceste firi corupte vor interfera cu starea ta și cu alți oameni. Cu timpul, aceste probleme te vor împiedica să îți îndeplinești bine datoria, să înțelegi și să practici adevărul și să vii înaintea lui Dumnezeu. Aceasta nu e o problemă fără însemnătate, ci una serioasă; iar din acel moment, cu trecerea timpului, nemulțumirile și resentimentele din inima ta, noțiunile și neînțelegerile tale față de Dumnezeu și prejudecățile tale față de ceilalți, precum și înstrăinarea ta față de ei vor crește înlăuntrul tău. Asta sigur te va duce pe o cale greșită. Aceste lucruri nu pot decât să-ți tulbure inima, să te facă negativ și să te determine să te ferești de Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Pentru că toate neînțelegerile și toate noțiunile oamenilor sunt lucruri negative, otrăvuri ale Satanei. Dacă ți se adună mult timp în inimă, ele îți macină credința și îți secătuiesc zelul și sinceritatea, iar fără zel sau sinceritate, oare energia de a-ți îndeplini datoria nu se diminuează cu timpul? Când o persoană nu simte pacea și bucuria de a crede în Dumnezeu, iar când își îndeplinește datoria nu simte binecuvântarea și îndrumarea Lui, ea nu-și poate aduna puterea interioară și va fi controlată de lucruri negative precum noțiunile, neînțelegerile, nemulțumirile și negativitatea. Când se află în aceste stări, ea poate doar să se străduiască să-și îndeplinească datoria, rezistând și făcând față, făcând totul cu determinare, dar fără să caute adevărul pentru a le înlătura. Îndrumarea sau binecuvântările lui Dumnezeu nu pot fi văzute în felul acesta. Și ce urmează imediat după asta? Indiferent cum își îndeplinește datoria, nu îi poate găsi principiile. Doar acționează după bunul plac, cu tot mai puțin aplomb, și își pierde energia de a-și îndeplini datoria. Unii spun: „Când tocmai începusem să-mi îndeplinesc datoria, am fost destul de emoționat și de luminat și am simțit că Dumnezeu era cu mine. Era bucurie în inima mea; puteam pătrunde orice cu privirea și puteam să fac totul, având un sentiment de ușurare. Însă, după o vreme, în inima mea nu mai era nicio rugăciune și nu mai puteam să-L simt pe Dumnezeu, căci inima mi-era prea departe de El.” Ce se întâmplă aici? Această persoană are o inimă bolnavă. Și ce boală este aceasta? Este firea coruptă din sinea ei care reacționează mereu și creează tulburări. Dacă aceste firi corupte nu sunt înlăturate, mereu vor apărea probleme în îndeplinirea datoriei sale, iar când acestea vor deveni serioase, ele vor perturba și tulbura lucrarea bisericii. Dacă o persoană dorește să ajungă să își îndeplinească datoria satisfăcător, trebuie să caute des adevărul și să-și înlăture firea coruptă, depunând efort pentru asta, și trebuie să fie capabilă să sufere și să plătească un preț, până când înlătură această fire coruptă. Ea va putea apoi să-și îndeplinească datoria în mod liber și nestingherit. Unii oameni nu pot căuta adevărul pentru a-și înlătura firile corupte. Ei doar se pot stăpâni prin bunătate și zel, prin voință umană; pot doar preveni dezvăluiri de moment ale firii lor corupte. Însă pot ei înlătura din rădăcină problema unei firi corupte? Dacă o persoană nu caută adevărul, nu are cum să înlăture o fire coruptă, iar dacă trăiește într-o fire coruptă, nu are cum să pună adevărul în practică și nici cum să ajungă să-și îndeplinească satisfăcător datoria.

Oare o persoană care caută, din fire, să le facă oamenilor pe plac este una bună? Ce fel de persoană este considerată de Dumnezeu o persoană cu adevărat bună, care deține adevărul? În primul rând, o persoană trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și adevărul. În al doilea rând, aceasta trebuie să poată pune adevărul în practică, bazându-se pe înțelegerea acestuia. Este capabilă să înlăture din sinea ei lucrurile care nu sunt conforme cu adevărul – noțiunile și închipuirile sale, prejudecățile față de alții și neînțelegerile pe care le are față de alți oameni și față de Dumnezeu – imediat cum le descoperă. Atunci când trăiește stări rele sau negative, este capabilă să se schimbe la timp, nu se agață de aceste lucruri corupte. Adică, în clipa în care această persoană descoperă că are o problemă, ea e capabilă să vină înaintea lui Dumnezeu și să caute o soluție și e capabilă să mențină o relație normală cu El. O astfel de persoană poate fi slabă și coruptă și poate dezvălui tot soiul de firi corupte, cum ar fi aroganța, neprihănirea de sine, necinstea și înșelăciunea. Cu toate acestea, odată ce s-a examinat și a devenit conștientă de aceste lucruri, poate să le rezolve în timp util și să facă o schimbare. Ce fel de persoană e aceasta? Este una care iubește adevărul și care practică adevărul. Cum este o astfel de persoană în ochii lui Dumnezeu? În ochii lui, este o persoană bună. Unii oameni rămân mereu la noțiunile lor, agățându-se cu încăpățânare de propriile prejudecăți și neînțelegeri. Mereu își îndeplinesc datoria cu emoții negative, știind foarte bine că greșesc, dar păstrându-și totuși ideile cu îndărătnicie. Chiar și atunci când sunt emondați, aceștia se împotrivesc și se apără, spunând: „Eu așa fac lucrurile. Nu renunț la obiceiurile mele. După părerea mea, casa lui Dumnezeu abordează problema asta în mod inechitabil, așa că nu o voi rezolva. Chiar dacă vorbești despre echitate, nu voi accepta asta. Cuvintele tale nu sunt adevărul! Pretinzi că nu am atitudinea cuvenită în îndeplinirea datoriei mele, dar n-am făcut niciun rău. Spui că sunt superficial în îndeplinirea datoriei mele. Atunci, ce ar trebui să fac pentru a nu fi superficial? E suficient să-mi fac datoria în acest mod. Dacă Dumnezeu este nemulțumit de faptul că îmi îndeplinesc datoria astfel, atunci El este inechitabil, iar dreptatea Lui este, de asemenea, falsă.” Este aceasta genul de persoană care acceptă adevărul? Este aceasta atitudinea cuiva care acceptă adevărul? Cum se deosebește o persoană care vorbește astfel de un non-credincios? Cum privește Dumnezeu o asemenea persoană? Care este atitudinea lui Dumnezeu? (O detestă.) Oare nu este aceasta o persoană încăpățânată și rebelă? Deși ai corupții, Dumnezeu nu-Și amintește de ele. El nu te respinge și nu te condamnă pentru că ești o ființă umană coruptă, ci pentru că știi foarte bine adevărul, dar tot te răzvrătești împotriva lui și i te împotrivești cu bună știință. Atitudinea ta Îl întristează pe Dumnezeu, El o detestă și Îi creează repulsie. Aceasta e atitudinea Lui. În ochii Lui și ai altora, o asemenea persoană nu este o persoană bună.

Dacă voi credeți în Dumnezeu și vreți să obțineți mântuirea Lui, trebuie să vă îndepliniți bine datoria. În primul rând, în timp ce vă realizați datoria trebuie să dezvoltați un simț al responsabilității și să vă dați toată silința. Când Dumnezeu vă consideră persoane bune, sunteți la jumătatea drumului. Dacă în timp ce vă îndepliniți datoria sunteți capabili să urmăriți adevărul și, indiferent cât de coruptă este firea pe care o dezvăluiți sau cu câte dificultăți vă confruntați, încă puteți căuta adevărul pentru a le înlătura, iar dacă atunci când sunteți emondați aveți o atitudine de acceptare și supunere, atunci speranța voastră de a obține mântuirea lui Dumnezeu nu va fi deloc știrbită. Să fii considerat de Dumnezeu o persoană care urmărește adevărul este o cerință măreață pe care s-ar putea să nu o poți îndeplini încă. Îți lipsesc voința și statura, iar credința ta este prea slabă, așa că începe prin a-i lăsa pe frații și surorile din jurul tău să te considere o persoană bună și dreaptă, care iubește oarecum lucrurile pozitive, care iubește imparțialitatea și dreptatea și este relativ integră. Când faci greșeli, corectează-le. Când îți recunoști starea de răzvrătire, schimb-o repede. Când îți descoperi firea coruptă, caută adevărul cu promptitudine și ai părtășie cu alții. Odată ce dobândești înțelegere, te poți căi. Urmărind în acest mod, cu siguranță vei progresa. Mai întâi, lasă-i pe frații și surorile tale să te considere o persoană bună, dreaptă, care are pătrundere în viață, apoi, treptat, străduiește-te să devii o persoană care iubește și urmărește adevărul. Punând acest lucru în practică, îți va fi mai ușor să dobândești pătrundere și va deveni mai practic pentru tine să ai asemenea pretenții de la tine. În primul rând, trebuie să faci în așa fel încât frații și surorile tale să te recunoască drept o persoană bună. Care sunt criteriile pentru a fi o persoană bună? Mai întâi trebuie să arunci o privire asupra realizării datoriei tale. Câte standarde și cerințe ar trebui îndeplinite când îți faci datoria? Trebuie să fii harnic, responsabil, să fii dispus să înduri dificultăți și să plătești prețul și să fi meticulos când te ocupi de probleme, să nu te comporți superficial. La un nivel puțin mai ridicat, trebuie ca în fiecare situație să fii capabil să găsești principiile corecte și să acționezi în conformitate cu ele. Indiferent cine vorbește, chiar și atunci când un frate sau o soră pe care o admiri cel mai puțin exprimă un principiu care este corect și în concordanță cu adevărul, ar trebui să-l asculți, să încerci să-l accepți și să te străduiești să te răzvrătești împotriva propriilor opinii și noțiuni. Ce părere ai despre această atitudine? (Este corectă.) Este ușor să vorbești despre nevoia de a-ți îndeplini bine datoria, este un lucru ușor de spus, dar este dificil să o îndeplinești efectiv conform standardului. Este necesar să plătești un preț și să renunți la anumite lucruri. La ce ar trebui să renunți? La cel mai elementar nivel, trebuie să dedici ceva timp și energie. Ar trebui ca zilnic să petreci mai mult timp și să depui mai multă energie decât alții. Ar trebui să continui ceva mai mult timp și să depui ceva mai mult efort. Dacă vrei să dezvolți un simț al responsabilității și să-ți îndeplinești bine datoria, trebuie să cugeți în mod constant cum să-ți îndeplinești datoria cum se cuvine. Este nevoie să te gândești cu ce adevăruri trebuie să te echipezi și cărui gen de probleme ar trebui să acorzi atenție, apoi să cauți adevărul prin rugăciune, exprimându-ți aspirațiile în fața lui Dumnezeu, și să Îl implori cu sinceritate să te lumineze și să te îndrume. În timp ce alții se odihnesc noaptea, tu se cuvine să petreci mai multă vreme cugetând la problemele care au existat în timp ce ți-ai realizat datoria în ziua respectivă și ce corupție ai dezvăluit. Ar trebui să cugeți la aceste lucruri și să te odihnești abia după ce ai găsit o cale de urmat, astfel încât ziua respectivă să se dovedească a fi o zi productivă și nu una pierdută. Dacă nu te gândești cum să rezolvi aceste probleme, nu vei reuși să mănânci sau să dormi bine. Asta înseamnă să suferi, acesta este prețul pe care-l plătești. Va trebui să înduri mai multe dificultăți, să plătești un preț mai mare decât alții și să dedici mai mult timp și energie, străduindu-te să obții adevărul. Este acesta un preț practic ce trebuie plătit? (Da.) Voi ați mai plătit un asemenea preț? Unora dintre surori le place să se îmbrace frumos, petrecându-și zilnic cel puțin o oră sau două cu machiajul și diferite coafuri. Ele niciodată nu sacrifică nimic în împlinirea dorințelor fizice, având mereu un chip luminos și frumos și îmbrăcându-se impecabil. Însă când e vorba să-și realizeze datoria, nu o iau niciodată în serios și nu depun niciun efort. Unde se reflectă lipsa lor de efort? În lipsa de sinceritate și atenție în îndeplinirea datoriei lor. Chiar dacă uneori stau treze până târziu, acest lucru se întâmplă pentru că toți ceilalți fac asta, nu pentru că așa vor ele, sau pentru că au sarcini neterminate și nu pot pleca. Personal, nu au dedicat însă niciodată mai mult timp sau energie, nu au plătit un preț mai mare și nu au îndurat nicio dificultate în îndeplinirea datoriei lor. Nu a existat niciun rezultat util, deși și-au îndeplinit datoria împreună cu ceilalți, petrecând tot atât timp. Pur și simplu nu au făcut altceva decât să fie superficiale și să facă totul mecanic, dar, cu toate acestea, tot se simt nefericite în sinea lor. Ce părere aveți despre această atitudine? Este conform adevărului să îți îndeplinești datoria cu o asemenea atitudine? Categoric nu. Voi cum abordați de obicei realizarea datoriei voastre? Ați luat-o vreodată în serios? Ați făcut vreo schimbare știind că vă lipsește o asemenea determinare sau dedicare, știind că vă îndepliniți datoria doar prin autocontrol și prin puterea voinței, dându-vă seama că ceva este în neregulă cu această situație? Ce ar trebui făcut pentru a îndrepta situația? În primul rând, trebuie să plătești prețul. Uneori, asta înseamnă că trebuie să stai treaz până târziu, iar alteori înseamnă că trebuie să te trezești devreme. Aceasta este suferința trupului. În plus, ar trebui să dedici mai multă chibzuință și energie, să gândești mai mult, să cugeți mai mult și să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să Îl cauți, dedicându-I timpul și energia ta, sacrificându-te pentru El, dedicându-ți timpul și energia pentru a-ți îndeplini datoria, pentru a duce la bun sfârșit însărcinarea pe care ți-a dat-o El și pentru a urmări adevărul. Nu este acesta prețul care trebuie plătit în timp ce îți îndeplinești datoria? (Ba da.)

Ce vă lipsește vouă cel mai mult în realizarea datoriei voastre? Dumnezeu a spus: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta” (Marcu 12:30). Voi v-ați folosit doar puterea, nu și inima, sufletul și mintea – nu ați atins aceste trei aspecte. Veți ști doar cum să vă folosiți de puterea voastră pentru a vă realiza datoria. Ce fel de om este acesta în ochii lui Dumnezeu? (Un muncitor.) Sunteți dispuși să fiți muncitori? (Nu.) Chiar dacă nu sunteți dispuși să fiți muncitori, tot munciți, si faceți asta neobosit. Aceasta este calea pe care mergeți. Nu este contradictoriu faptul că nu sunteți dispuși să fiți muncitori și, cu toate acestea, munciți în mod voluntar? Cum de s-a ajuns aici? Pentru că oamenii iau calea greșită. Calea pe care o alegi determină scopul tău final, cu alte cuvinte, culegi ce ai semănat. Dacă alegi calea muncii, rezultatul final va fi că vei deveni un muncitor. Întrucât mereu îți dorești să primești binecuvântări în urma eforturilor depuse și nu ești dispus să cauți adevărul și să abordezi lucrurile conform principiilor de realizare a datoriei tale, ca s-o îndeplinești în mod satisfăcător; întrucât nu ești dispus să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea ta în îndeplinirea datoriei tale și pur și simplu te mulțumești să dai dovadă de putere, rezultatul este că devii un muncitor. Nu există nicio contradicție aici. Și totuși, în inimile muncitorilor apar contradicții. Ce contradicții? Oamenii nu sunt dispuși să fie muncitori, dar nici să urmărească adevărul sau iubirea față de Dumnezeu. Totuși, își doresc binecuvântări. Nu vor să audă că sunt muncitori, gândind: „Oare nu încearcă să mă înjosească și să mă subestimeze? Nu e asta un fel de prejudecată? Am depus atât de mult efort și mi-am epuizat atât de mult puterea. Cum aș putea să fiu un muncitor?” Dar așa este. Nu practici deloc adevărul; te mulțumești doar să depui efort, devenind astfel un muncitor. Să nu crezi că a-ți realiza datoria înseamnă doar a depune un mic efort. Nu-ți poți îndeplini datoria bine dacă nu o faci din toată inima. Să acționezi din toată inima înseamnă să îți dai cu totul inima, sufletul și cugetul. Trebuie să te ridici la înălțimea acestui standard: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.” Această afirmație poate fi aplicată în totalitate îndeplinirii datoriei. Dacă ești cu adevărat un credincios în Dumnezeu, ar trebui să-ți îndeplinești bine datoria, cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea ta. Apoi, Dumnezeu te va considera o persoană bună. Cum poate fi evaluată o persoană pe care Dumnezeu o consideră bună? Din ce perspectivă ar trebui ea să fie evaluată? (Din perspectiva îndeplinirii îndatoririlor.) Ar trebui mai întâi evaluată din perspectiva îndeplinirii datoriei sale, a atitudinii și a opiniei ei despre îndeplinirea propriei datorii, intenției și scopului ei, faptului dacă deține adevărurile-principii în îndeplinirea datoriei sale și a rezultatelor pe care le poate obține prin abordarea problemelor. Evaluând aceste aspecte, putem stabili dacă cineva iubește și urmărește adevărul și este considerat de Dumnezeu o persoană cinstită, o persoană pe care El o iubește. Acestea sunt cele mai clare principii și criterii de evaluare a unei persoane. Înțelegeți asta? Aveți determinarea să urmăriți adevărul și să deveniți oamenii lui Dumnezeu? Nu vă mulțumiți doar să depuneți efort pentru a vă realiza datoria; ar trebui să vă luptați pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru adevăr. Doar asta este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă vă mulțumiți doar să depuneți efort, standardul acestei cerințe este prea mic. A-ți realiza datoria nu înseamnă a face sarcini simple care pot fi îndeplinite cu un pic de efort. Sarcinile care necesită competențe tehnice nu pot fi făcute fără cunoștințele necesare. Îndatoririle din casa lui Dumnezeu, în special, implică să fii martor pentru El, ele neputând fi îndeplinite dacă îți lipsește adevărul. Dacă nu îți realizezi datoria în concordanță cu adevărurile-principii, nu poți obține rezultatele dorite în a fi martor pentru Dumnezeu. De aceea, pentru a-și îndeplini bine îndatoririle, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să stăpânească principiile. Dacă o persoană nu iubește adevărul, ci dorește doar să depună un mic efort pentru a dobândi binecuvântările lui Dumnezeu, o astfel de mentalitate este lipsită de temei. Dacă nu-ți îndeplinești datoria în mod satisfăcător, Dumnezeu nu va folosi o persoană ca tine. El te va elimina, întrucât standardul pentru ca oamenii să fie mântuiți de Dumnezeu este ca aceștia să fie capabili să își îndeplinească îndatoririle în mod satisfăcător, și nu doar să muncească. Dacă tu, ca muncitor, te simți în inima ta stingherit în vreun fel în legătură cu acest lucru, de fapt, și Dumnezeu este trist și mâhnit pentru tine. Chiar nu înțelegi deloc inima lui Dumnezeu. Ar plăti El un preț atât de mare pentru a mântui un grup de muncitori? Categoric nu! El Își dorește să desăvârșească un grup de oameni care Îl cunosc și care se conformează intențiilor Lui. Dețin muncitorii adevărul și viața? Are rost ca Dumnezeu să mântuiască muncitorii? Este acesta un semn că Dumnezeu dobândește gloria? Este oare doar munca o mărturie pentru El? A fi muncitor nu înseamnă că ești martor pentru Dumnezeu. Nu aceasta e calea pe care ar trebui să meargă oamenii. Unii ar putea spune: „Sunt dispus să muncesc pentru Dumnezeu. Oricât efort este necesar, sunt dispus să-mi dau toată silința. Voi depune efort sută la sută, în loc de optzeci la sută. Am făcut deja tot ce mi-a stat în putință, deși calibrul meu este puțin cam slab și nu înțeleg adevărul. Dumnezeu îmi cunoaște inima și ar trebui să mă aprobe, nu-i așa?” Este oare această afirmație în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu? El îi aprobă pe cei care își îndeplinesc datoria în mod satisfăcător, pe cei care își îndeplinesc datoria cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea lor. Dacă doar îți folosești toată puterea, fără să pui suflet în ce faci, atunci nu ți-ai realizat datoria cu toată inima. Poți să practici adevărul dacă nu o faci cu toată inima? Poți să rezolvi problemele în mod principial? Dacă îți dedici doar puterea, nu și toată inima, atunci nu poți fi decât un muncitor. Pot muncitorii să câștige aprobarea lui Dumnezeu? Este imposibil. Ce cere cuvântul lui Dumnezeu pentru realizarea datoriei? („Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.”) Asta aparține adevărului, adevărurilor-principii și principiilor de practică. Care sunt principiile de practică? Ele sunt ceea ce ar trebui să faci în viața ta și în îndeplinirea datoriei tale, calea ta de practică și direcția și scopul vieții tale. Întipărește-ți în minte cuvintele mottoului: „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.” Folosește-te de aceste cuvinte pentru a te evalua în tot ce faci. Întreabă-te: „Pe care dintre aceste lucruri le-am obținut? Pe care nu le-am realizat? Care este starea mea lăuntrică? Există vreo urmă de răzvrătire? Vreo urmă de egoism? Mă târguiesc sau Îi pun condiții lui Dumnezeu? Sunt încăpățânat? Există vreun dram de negativitate sau lene înlăuntrul meu? Acționez într-un mod superficial?” Când îți întipărești în inimă cuvintele: „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”, păstrezi în ea aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, aceste cuvinte ale adevărului. Care este scopul păstrării lor în inima ta? Nu este acela de a le spune ca să le audă alții, ci acela de a-ți îndrepta starea, de a-ți ajusta comportamentul și de a-ți ghida fiecare faptă. De exemplu, dacă este ceva ce nu știi să faci, cântărește rapid ce scrie în cuvântul lui Dumnezeu și gândește: „Dumnezeu a spus să fac asta cu toată inima, deci cum pot s-o fac cu toată inima? Altcineva înțelege asta mai bine decât mine, deci ar trebui să-l întreb pe el și să avem părtășie.” După ce ați avut părtășie, roagă-te și analizează-te, pentru a vedea dacă ai vreo intenție greșită. Dacă nu ai niciun scop sau interes personal și ești sigur că faci un lucru aflat în deplină concordanță cu adevărul și devii capabil să practici adevărul, atunci sufletul tău va fi împăcat, dovedind că ai acționat cu toată inima, adică pe cât de mult posibil. Pentru a ajunge la o dăruire totală, trebuie să cauți adevărul în inima ta, să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să fii în comuniune cu El. Asta e o chestiune sufletească. Dacă inima ta se apropie de Dumnezeu, mereu reflectând și străduindu-se să obțină adevărul, atunci ești o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Odată ce faci un lucru cu toată inima ta, atunci va deveni ceva firesc să-l faci și cu toată mintea ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Cuvintele: „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta” vor deveni realitatea ta.

De ce se spune despre cuvântul lui Dumnezeu că este o lumină călăuzitoare pentru oameni? Deoarece cuvântul lui Dumnezeu nu este rostit în zadar, ci pentru a rezolva problemele reale ale oamenilor. Nu este teorie, retorică sforăitoare sau discurs. Cuvântul lui Dumnezeu este menit să-l aplici și să-l pui în practică. Când te confrunți cu o situație în care nu ai nicio cale de urmat și nu știi ce să faci, îți poți aminti cum îți cere cuvântul lui Dumnezeu să te comporți. Cugetând la cuvântul Lui, găsești o cale, înțelegi semnificația cuvântului Său, și apoi treci la a-l pune în practică în conformitate cu intențiile Lui. După ce l-ai pus în practică, primești confirmarea și descoperi că, prin această acțiune, simți pace și bucurie în sufletul tău și că și alții sunt lămuriți. În timp ce pui cuvântul lui Dumnezeu în practică, dobândești luminări și experiențe, înveți din propriile experiențe și ajungi să înțelegi anumite lucruri. Ce înțelegi? Scopul aflat la baza cuvântului lui Dumnezeu și a intenției Sale de a-i lăsa pe oameni să acționeze într-un anumit mod. Când descoperi principiile de practică aflate la baza tuturor acestor lucruri, descoperi sursa și semnificația cuvintelor Lui. Asta înseamnă să înțelegi adevărul. După ce înțelegi adevărul, nu mai ești confuz, nu mai ești atât de ignorant și nu mai ești timid atunci când faci lucrurile. Ce înseamnă să nu fii timid? Înseamnă că, atunci când te confrunți cu dificultăți, ești capabil să cauți adevărul, știi cum să le înlături și știi exact cum să procedezi. Ce înseamnă să ai o cale de urmat atunci când pui cuvântul lui Dumnezeu în practică? Înseamnă că înțelegi principiile de practicare a cuvântului Său, că pricepi situațiile la care se referă cuvintele Sale și știi cum să le pui în practică. De ce se spune despre cuvântul lui Dumnezeu că este viața și calea oamenilor? Întrucât cuvântul Lui poate fi viața oamenilor și doar cuvântul Lui, doar adevărul, îi poate conduce pe calea cea dreaptă în viață. Cuvântul lui Dumnezeu este clar și ușor de înțeles. El este dat pentru a le permite oamenilor să înțeleagă și să accepte adevărul cu ușurință. Atunci când sunt capabili să recunoască și să accepte adevărul, fără să-și dea seama, oamenii se găsesc pe calea cea dreaptă în viață. Unele dintre cuvintele lui Dumnezeu pot părea simple sau ușor de înțeles, dar toate sunt instrucțiuni despre cum să trăiești, cum să abordezi diverse situații și cum să înlături dificultățile. Acesta e adevărul. El poate deveni calea ta, oferindu-ți înțelepciune, principii și o cale de practică atunci când întâmpini provocări. Oare dacă ai o cale în realizarea datoriei tale sau în alte chestiuni, dacă poți să abordezi sarcinile în mod principial și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, înseamnă că înțelegi adevărul? (Da.) Înseamnă că înțelegi adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Nu este neapărat necesar ca muncitorii să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu; ei trebuie pur și simplu să depună efort. Așadar, munca este o sarcină simplă. Unii nici măcar nu se pricep să muncească, și ce impresie proastă fac astfel de oameni! Ce înseamnă că fac o impresie proastă? Că nu pot gestiona cum se cuvine sarcina de a munci, nu pot depune un efort susținut și sunt mereu răuvoitori, perturbatori, negativi și leneși. Mereu trebuie înduplecați și supravegheați. Astfel de oameni nu reușesc să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător și nu corespund standardelor de a fi oameni. Așadar, voi ce cale intenționați să urmați? Ce fel de oameni vreți să deveniți? Vă veți strădui să fiți modele de urmat ca muncitori sau veți năzui să fiți niște persoane care își îndeplinesc datoria cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea? (Să fim persoane care își îndeplinesc datoria cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea.) Acesta e un lucru bun și un obiectiv corect. Nu vă doriți să fiți muncitori, nu vă doriți doar să depuneți efort. Atunci ar trebui să vă luptați pentru adevăr! Ce adevăruri trebuie neapărat înțelese când vă luptați pentru adevăr? Depinde de dificultățile cu care vă confruntați și este esențial să abordați mai întâi problemele urgente. Acum, majoritatea oamenilor se concentrează asupra urmăririi adevărului și a îndeplinirii datoriei lor, iar adevărul îndeplinirii datoriei unei persoane este foarte important. Cât timp vă puteți îndeplini datoria conform principiilor, veți simți pace și siguranță în inimile voastre. Și dacă, de asemenea, puteți să cunoașteți și să experimentați lucrarea lui Dumnezeu și să vă înlăturați unele firi corupte, atunci veți gusta dulceața faptului de a-L urma pe Dumnezeu și vă va fi mai ușor să mergeți pe calea urmăririi adevărului. Aspectul fundamental în a-L urma pe Dumnezeu și a I se supune este să vă îndepliniți datoria cum se cuvine. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Vă veți îndeplini datoria cu toată inima voastră, cu toată mintea voastră și cu toată puterea voastră.” Nu este oare această afirmație adevărul? Dacă puteți confirma că această afirmație este adevărul, atunci ar trebui să depuneți efort în îndeplinirea datoriei voastre. Cu cât înțelegeți mai mult adevărul în îndeplinirea datoriei voastre, cu atât mai principial și mai eficient va fi modul în care o îndepliniți. Dacă vă îndepliniți datoria în mod satisfăcător, veți avea în inimile voastre atât pace și bucurie, cât și credință adevărată. Acesta este rezultatul faptului că Îl urmați pe Dumnezeu și că vă îndepliniți datoria. Este absolut adevărat: calea de a-L urma pe Dumnezeu devine tot mai strălucitoare pe măsură ce o parcurgeți. Așadar, cel mai semnificativ lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă îndepliniți datoria. Dacă depui eforturi pentru a te îndrepta spre adevăr în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu, ai pornit de unde trebuie. Pe măsură ce te străduiești în această direcție, vei vedea treptat rezultatele și vei ajunge să ai o asemănare umană. Treptat, relația ta cu Dumnezeu va deveni mai strânsă. Atunci când te vei confrunta cu încercări și nenorociri și te vei simți un pic negativ sau slab și vor apărea unele noțiuni și neînțelegeri, vei căuta cu ușurință adevărul pentru a rezolva aceste aspecte, iar ele nu vor mai fi probleme semnificative.

Spre deosebire de frații și surorile din biserica din China continentală, care au îndurat persecuții și greutăți, cei mai mulți dintre voi trăiți în țări care au un sistem democratic. Nu e neapărat un lucru bun pentru voi să aveți o viață confortabilă. Probabil veți fi nevoiți să depuneți un anumit efort ca să urmăriți adevărul și e posibil să vă fie un pic dificil să îndurați greutăți și să plătiți prețul în îndeplinirea datoriei voastre. Oamenii care au crescut într-un sistem democratic și liber tind să aibă neajunsul de a fi îngăduitori cu ei înșiși. Nu permit altora să-i critice sau să-i dojenească. Au o gândire relativ mai liberă și mai deschisă. Au mereu nevoie de spațiu personal, libertate, vor să își îndeplinească toate dorințele și au pretenție la tot felul de lucruri care țin de plăcerile trupului. Dacă nu sunteți dispuși să renunțați la aceste lucruri, vă va fi greu să vă eliberați de starea și de condiția de a depune doar efort, fără a urmări adevărul. Insistând permanent asupra autonomiei și a spațiului personal veți avea probleme. Trebuie să vorbești despre adevăr, despre cuvintele lui Dumnezeu și despre care este calea corectă în viață și ceea ce este pozitiv. Deși libertatea, democrația și independența sunt bune și sunt sisteme sociale progresiste, ele nu sunt adevărul. Ele sunt doar idei și sisteme progresiste în această lume întunecată și rea. Sunt sisteme relativ potrivite pentru supraviețuirea umană și care susțin drepturile omului. Ele nu sunt deloc adevărul, iar voi trebuie să vedeți limpede acest lucru. Să nu gândiți: „M-am născut într-un astfel de sistem social, așa că am aceste drepturi. Pot să gândesc, să spun și să fac orice vreau și nimeni nu poate interveni. Acesta este dreptul meu de om, dreptul care mi-a fost acordat de societate și de țara mea.” Dacă tu consideri acest lucru adevărul suprem, vei avea probleme. Pot aceste gânduri să demonstreze că deții adevărul? De unde vin aceste lucruri? Ele vin de la oameni și apar din umanitatea coruptă. Acestea nu sunt cuvintele lui Dumnezeu și cu atât mai puțin adevărul pe care El le cere oamenilor să-l dețină. Dacă tratezi ideea de democrație și libertate ca fiind adevărul, iar în casa lui Dumnezeu te concentrezi doar asupra urmăririi libertății și refuzi să fii ținut în frâu, acționând nechibzuit în realizarea îndatoririlor tale, atunci vei întâmpina probleme. Vei fi deschis adevărului dacă ai astfel de gânduri? Vei fi capabil să practici adevărul cu ușurință? Vei mai fi capabil să-L urmezi pe Dumnezeu cu adevărat? Pentru a-L urma, este necesar să înțelegi adevărul, să înțelegi cum să te supui și să depinzi de restricțiile adevărului. Nu poți acționa cu încăpățânare. Dacă urmărești democrația și libertatea, nu poți pătrunde în adevărul-realitate. Nu vei deveni un adept al lui Dumnezeu și nici nu te vei considera o persoană care Îl urmează pe Hristos. Acest lucru vă va aduce probleme, iar aceasta este dificultatea cu care vă confruntați. Oamenii au anumite noțiuni și închipuiri, anumite puncte de vedere culturale tradiționale și idei promovate în curentele sociale. Acestea sunt create de mediul și contextul social. Dacă nu reușiți să vedeți esența și gravitatea acestor probleme și întotdeauna tratați îndeplinirea îndatoririlor, credința în Dumnezeu și însărcinarea pe care v-a dat-o El după drepturile și libertățile umane, atunci nu veți merge niciodată pe calea cea dreaptă și nu veți intra pe drumul corect al credinței în Dumnezeu. Oamenii din China continentală trăiesc în prezent în negura unui regim autoritar și nu au niciun sentiment de superioritate. Ei se nasc cu obiceiul de a îndura greutățile și de a munci cu sârguință, ca un animal de povară, iar acest tip de mediu și de context social le modelează obiceiurile de viață sau principiile de conduită. Pe de altă parte, oamenii care trăiesc în țări democratice libere nu au astfel de idei. Ei nu-și doresc să fie îngrădiți, simt că acest lucru este opresiv și-și doresc să se elibereze de orice constrângeri sau reglementări. Când vin în casa lui Dumnezeu, ei își doresc chiar să se elibereze de sistemele administrative, de rânduielile de lucru și de regulile bisericii. Nu-și doresc să fie îngrădiți, nu vor să fie emondați de nimeni și resping orice critică. Ei refuză să fie un pic mai ocupați cu munca sau să îndure puțină oboseală. Acest lucru va aduce probleme! Nu acesta este comportamentul pe care ar trebui să-l aibă un creștin și nici comportamentul unui bun soldat al lui Hristos. În Epoca Harului, s-a vorbit mereu despre buna-cuviință a sfinților. Mai este ea valabilă și acum? Categoric! Este un lucru pozitiv care este valabil oricând și pretutindeni. Haideți mai întâi nici măcar să nu vorbim despre asemănarea pe care omenirea creată ar trebui să o aibă, aceasta fiind cea mai simplă cerință a lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să o îndeplinească. Gândește-te doar, creștin fiind, nu ar trebui să ai buna-cuviință a unui creștin? Dacă nu o ai, atunci nu ești demn să fii adept al lui Dumnezeu, iar El nu te acceptă. Fie că vrei să fii o ființă creată sau doar un om obișnuit, dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu, trebuie să trăiești ca o ființă umană. Inima ta trebuie să fie înfățișată înaintea Lui. Poți spune: „Dumnezeule, iată cum intenționez să Te urmez. Acestea sunt determinarea și scopul meu. Sunt ele în concordanță cu intențiile Tale?” Sau poate că nu I-o spui direct lui Dumnezeu, dar poți să accepți examinarea Lui și, în secret, să îți întărești hotărârea, permițându-I lui Dumnezeu să observe ce vei face în continuare. Indiferent de țara sau mediul social în care te-ai născut, acum, că Îl urmezi pe Dumnezeu, nu mai aparții acelei țări sau acelor oameni. Ești un credincios în Dumnezeu, un adept al Său, un membru al casei Lui. Întotdeauna și din toate punctele de vedere, trebuie să te consideri un adept al lui Dumnezeu, un om al casei Lui. Ar trebui să te străduiești să fii un bun soldat al lui Hristos, evaluându-te după standardele sfinților. Dacă spui întruna: „Eu sunt coreean”, „Eu sunt taiwanez”, „Eu sunt american”, „Toți avem propriile stiluri de viață”, atunci, mai ești un adept al lui Dumnezeu? Perspectiva ta este greșită; în mod clar, ea aparține non-credincioșilor. Aceștia sunt neîncrezători! Dacă ești un neîncrezător, ce cauți să trândăvești în casa lui Dumnezeu? Încerci să pretinzi că ești creștin? Nu e nevoie să te prefaci. Este absolut inutil să încerci să te integrezi. Dacă ești creștin, trebuie să accepți adevărul și să-ți îndeplinești bine datoria. Asta înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu. Dacă nu îți poți îndeplini bine datoria, nu contează din ce țară provii; Dumnezeu nu te va accepta. Indiferent de naționalitatea lor, cei care cred în Dumnezeu trebuie să își îndeplinească bine datoria și să accepte adevărul. Asta înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu. Dacă pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, dar nu accepți adevărul sau nu-ți realizezi datoria, atunci ești un neîncrezător, la fel ca și non-credincioșii. Nu ești nici una, nici alta. Oamenii care nu sunt nici una, nici alta trebuie înlăturați rapid din casa lui Dumnezeu; acest gen de persoană nu este dorită în casa Lui. Dacă te consideri un om al Împărăției, atunci trebuie să respecți standardele oamenilor Împărăției. Dacă spui: „Care oameni ai Împărăției? Sunt cetățean al unei țări democratice. Am demnitate și drepturi ale omului. Ceea ce îmi pretinzi trebuie să fie în conformitate cu standardele unei țări democratice. În caz contrar, nu avem ce discuta!” Îmi pare rău, dar aceasta este Împărăția lui Dumnezeu, nu împărăția Satanei. Dumnezeu îi vrea pe aleșii Săi, oamenii Împărăției. Înțelegi? (Da, înțeleg.) Dacă tu crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, trebuie să asculți cuvintele Lui. Dacă spui: „Îl pot urma pe Dumnezeu, dar am nevoie de libertatea de a alege. Îmi place să ascult ce spun oamenii, să ascult ceea ce îmi place și să îi urmez pe cei pe care îi prefer. Nu îmi pune bețe în roate. Mai întâi, dau ascultare politicilor și reglementărilor țării mele; acesta este cel mai important lucru. Nu pot să mă supun mai întâi cuvintelor lui Dumnezeu, adevărului. Pentru mine, țara și naționalitatea mea sunt pe primul loc, iar adevărul este pe locul doi sau trei. Pot să-l accept sau să-l resping”, atunci care este atitudinea lui Dumnezeu față de o astfel de persoană? Ei bine, Îmi pare rău, dar tu ar trebui să părăsești casa lui Dumnezeu! Casa Lui nu are nevoie de un om ca tine. Tu nu Îl urmezi pe Dumnezeu; nu ești un om al Împărăției Cerurilor. Ești un cetățean al lumii, iar Dumnezeu nu le vorbește oamenilor ca tine și nu-i mântuiește. Astfel de oameni nu-și pot îndeplini îndatoririle de ființe create. Ar trebui să pleci cât mai curând posibil, cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Unele persoane venerează oameni celebri și eminenți. Pun mereu la îndoială faptul dacă într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu pot mântui oamenii și întotdeauna cred că numai cuvintele celor celebri și eminenți au importanță și farmec. Ei gândesc mereu în sinea lor: „Uite cât de impresionant este șeful statului nostru! Uită-te la fastul, la spectacolul, la măreția adunărilor noastre naționale! Poate oare casa lui dumnezeu să se compare câtuși de puțin cu asta?” Faptul că tu ai putea spune așa ceva arată că ești un non-credincios. Nu poți vedea limpede răul politicii, ignoranța unei națiuni, sau corupția umanității. Nu poți vedea că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu, nici nu poți vedea sau înțelege ceea ce demonstrează mărturiile bazate pe experiență ale aleșilor lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu deține adevărul și foarte multe mărturii, iar toți aleșii lui Dumnezeu se trezesc și se schimbă, începând cu toții să experimenteze lucrarea Lui și să intre în adevărul-realitate. Poți să vezi imaginea aleșilor lui Dumnezeu care se vor supune și se vor închina Lui? Este dincolo de imaginația ta. Tot ceea ce are casa lui Dumnezeu este de o sută de ori, de o mie de ori mai bun decât lumea, iar în viitor, tot ceea ce are casa lui Dumnezeu nu va putea decât să continue să devină mai bun, mai normal și perfect. Toate aceste lucruri se dobândesc treptat și sunt ceea ce cuvântul lui Dumnezeu va înfăptui. Toți aleșii lui Dumnezeu sunt selecționați și predestinați de El, așa că ei categoric sunt mult mai buni decât oamenii laici. Oare un om nu este orb dacă nu poate vedea aceste realități? Unii simt mereu că lumea este măreață și, în adâncul sufletului lor, se închină oamenilor celebri și eminenți din lume. Oare nu se închină ei diavolilor și Satanelor? Oare acești oameni faimoși și eminenți cred în Dumnezeu? Sunt ei oameni care se supun Lui? Au ei inimi cu frică de Dumnezeu? Acceptă ei adevărul? Sunt cu toții demoni care se împotrivesc lui Dumnezeu – chiar nu poți vedea asta? Având în vedere că te închini oamenilor celebri și eminenți din lume, de ce crezi în Dumnezeu? Cum privești, de fapt, toate cuvintele pe care le exprimă El? Cum privești suveranitatea Lui asupra tuturor? Unii oameni nu doar că nu se tem de Dumnezeu – ei nu au nici măcar cel mai mic respect față de El. Oare nu sunt ei neîncrezători? Nu ar trebui să li se ceară unor astfel de oameni să plece imediat? (Ar trebui.) Și dacă nu pleacă, ce trebuie făcut? Să ne grăbim să îi alungăm, să îi îndepărtăm. Neîncrezătorii sunt ca niște muște murdare, prea dezgustătoare pentru a fi privite. În casa lui Dumnezeu domnesc adevărul și cuvintele Lui, iar măsurile sunt luate în conformitate cu adevărurile-principii. Astfel de oameni ar trebui să fie îndepărtați. Cuvintele lor arată că ei cred în Dumnezeu, dar în adâncul sufletului, ei Îl disprețuiesc și Îi desconsideră casa. Vreți să aveți astfel de neîncrezători care să se amestece printre voi? (Nu.) De aceea, aceștia trebuie să fie îndepărtați imediat. Ei trebuie să fie îndepărtați, indiferent cât de educați sau capabili sunt. Unii oameni întreabă: „Oare asta nu înseamnă lipsă de iubire?” Nu, înseamnă să acționezi conform principiilor. Ce vreau să spun cu asta? Că, indiferent cât de mare este statura ta, cât de puternică este voința ta de a urmări adevărul sau dacă ai credință în Dumnezeu, un lucru este sigur: Hristos este adevărul, calea și viața. Acest lucru nu se schimbă niciodată. Acesta ar trebui să fie punctul tău de reper, cea mai solidă temelie a credinței tale în Dumnezeu; ar trebui ca în inima ta să fii convins și să nu te îndoiești de acest lucru. Dacă te îndoiești chiar și de acest lucru, nu ești potrivit pentru a rămâne în casa lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Națiunea noastră este una măreață, iar rasa noastră este una nobilă; noblețea obiceiurilor și culturii noastre este fără egal. Nu suntem obligați să acceptăm adevărul.” Nu este aceasta vocea neîncrezătorilor? Este vocea neîncrezătorilor, iar astfel de neîncrezători trebuie îndepărtați. Unii oameni dezvăluie adesea o fire coruptă și, uneori, firea lor este extravagantă și nestăpânită, însă credința lor în Dumnezeu este adevărată și pot accepta adevărul. Dacă sunt supuși un pic emondării, ei sunt capabili să se căiască. Unor astfel de oameni ar trebui să li se acorde o șansă. Pentru că nu înțeleg adevărul, oamenii sunt un pic nesăbuiți, nu pot vedea limpede lucrurile, sunt induși în eroare, sau, într-un moment necugetat, pot spune ceva neclar sau se pot comporta într-un mod confuz. Acest lucru este cauzat de o fire coruptă; este provocat de nesăbuință, de ignoranță și de lipsa de înțelegere a adevărului. Cu toate acestea, astfel de oameni nu sunt de-o teapă cu neîncrezătorii. În situația asta, este necesar să apelăm la părtășia despre adevăr, pentru a rezolva aceste probleme. Unii oameni care cred în Dumnezeu de mai mulți ani nu acceptă deloc adevărul și nu s-au schimbat câtuși de puțin. Ei sunt neîncrezători. Nu sunt oameni ai casei lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu îi acceptă. Ce înseamnă când spun aceste lucruri? Că vă spun să urmăriți adevărul cu sârguință. Nu doar depuneți efort! Dumnezeu îi mântuiește pe oameni prin cuvintele Sale, prin adevăr. Cea mai directă cale este aceea de a vă permite să înțelegeți adevărul și să rezolvați problemele practice în timp ce vă îndepliniți îndatoririle. Asta vă dă posibilitatea să puneți adevărul în practică și să vă supuneți lui Dumnezeu. În acest fel, El va fi mulțumit, iar inima Lui va fi mângâiată. Ce Îi displace cel mai mult lui Dumnezeu să vadă? El a rostit multe cuvinte, a exprimat multe adevăruri, a depus mult efort și a plătit un preț mare pentru voi. În final, El câștigă un grup de oameni care doar depun efort, iar tot ceea ce rămâne este un grup de oameni care muncesc. Acești oameni nu înțeleg adevărul, nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, ci doar depun efort. Deși poate că aceștia rămân, ei nu sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Nu pot fi considerați adevărate ființe create. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu chiar nu este dispus să-l ia în considerare și care nu se află în intenția inițială din planul Său de gestionare pentru mântuirea omenirii.

Trebuie să acceptați adevărul din toată inima și să nu urmați tendințele din lume sau să trăiți conform filosofiei Satanei. Pentru a-L urma pe Dumnezeu, trebuie să vă îndepliniți datoria, iar pentru a vă îndeplini bine datoria este nevoie să acceptați adevărul. Acest lucru este esențial. În credința lor în Dumnezeu, mulți oameni ignoră adevărul. Nu îl pun în practică nici măcar după mulți ani de credință și dau dovadă de o lipsă totală de preocupare. Acești oameni sunt neîncrezători și, mai devreme sau mai târziu, vor fi eliminați. Unora nu le pasă decât de trup, de câștigul personal, se consumă în relațiile interpersonale, abandonându-și îndatoririle, fără să le ia în serios, și urmărind plăcerile trupești. Oare nu este acest lucru extrem de egoist și josnic? Astfel de indivizi nu iubesc adevărul; ei iubesc doar câștigul personal și vanitatea. Se înfurie și se agită pentru beneficii triviale, pierzându-și integritatea și demnitatea umană. Oare nu sunt ignoranți și nesăbuiți? Cei care iubesc realmente adevărul, indiferent de circumstanțele cu care se confruntă, ar trebui, mai întâi, să caute adevărul în prezența lui Dumnezeu. Ei ar trebui să evite să se amestece în dispute sau să se angajeze în schimburi de replici cu alții. Un astfel de comportament este imatur și lipsit de perspective. Când multe persoane se adună laolaltă, vor apărea diverse probleme, deoarece există tot felul de oameni, iar chestiunile legate de bine și de rău sunt nesfârșite. Chiar așa este umanitatea coruptă. În rândul non-credincioșilor, situația este și mai gravă. Fiecare zi este plină de ostilitate și de tensiuni mocnite. Atât de perfidă este lumea. În casa lui Dumnezeu, pentru că toată lumea crede în El, există mai puțini oameni răi și mai puține incidente în care se profită de oameni. Există doar un număr mic de dispute și certuri. Dacă nu înțelegeți adevărul și vă gândiți permanent la aceste chestiuni, inima vă va fi prinsă în capcană și stăpânită de ele și nu veți putea veni înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să vă eliberați de astfel de stări, un astfel de comportament demonstrând o statură imatură. Cei cu o statură imatură se concentrează adesea asupra chestiunilor legate de trup, a propriilor preferințe și a îndeplinirii dorințelor lor egoiste. Drept urmare, ei își neglijează responsabilitatea reală de a-și îndeplini îndatoririle. Astfel de oameni sunt incapabili să gestioneze lucrurile în mod corespunzător și fac adesea greșeli, dovedindu-se imaturi ca niște copii. În viață, trebuie să urmăriți maturitatea. La ce Mă refer când spun maturitate? La a înțelege adevărul, a avea statura unui adult și a fi capabili să respectați cerințele lui Dumnezeu și să îndepliniți sarcinile încredințate de El. Să fiți capabili să vă asumați îndatoririle unor ființe umane și să fiți în stare să vă asumați îndatoriri generale, să fiți în stare să vă îndepliniți îndatoririle la fel de bine ca și alții și să realizați ceea ce alții pot realiza, călcând pe urmele celor care se supun lui Dumnezeu și urmărind adevărul, făcând ceea ce oamenii ar trebui să facă și îndeplinind îndatoririle pe care aceștia ar trebui să le îndeplinească, explorând și căutând, îndreptându-se către calea urmăririi adevărului. Acesta este procesul de creștere în viața unei persoane. Trebuie să căutați și să știți cum să explorați lucruri precum modul în care se comportă oamenii normali și modul în care se comportă cei care își îndeplinesc sarcinile care le revin, precum și ce stiluri, abordări și principii folosesc aceste tipuri de oameni atunci când fac lucrurile. Adulții trebuie să se ocupe de responsabilitățile lor în mod corespunzător. Indiferent ce se întâmplă, chiar de-ar fi să cadă cerul, ei trebuie să își îndeplinească îndatoririle și să nu permită ca sarcinile care le revin să sufere întârzieri. Pe de altă parte, copiii devin imediat curioși în legătură cu lucrurile care se întâmplă în jurul lor. Vor să iasă afară și să vadă ce se petrece. Orice incident îi poate afecta și îi poate distrage de la a face ceea ce este corect. Nu este aceasta o lipsă de angajament față de responsabilitățile lor? Cea mai mică problemă îi poate perturba. O singură remarcă din partea cuiva le poate tulbura inima sau o glumă poate duce la neînțelegeri și izbucniri emoționale care îi determină să se comporte negativ timp de două sau trei zile, întârziind îndeplinirea îndatoririlor lor. Ei chiar se pot gândi să renunțe, iar conducătorii și lucrătorii trebuie să-i înduplece și să-i convingă în mod constant, având părtășie cu ei despre adevăruri și explicându-le logic. Oare nu este acesta un semn al unei staturi mici și al imaturității? Oamenii par să nu se maturizeze niciodată, rămânând imaturi ca niște copii – naivi și ridicoli. Sunt desconsiderați, le lipsesc demnitatea și integritatea, iar Dumnezeu nu este mulțumit de ei.

Trebuie să vă concentrați asupra adevărului – doar atunci puteți avea pătrundere în viață și numai atunci când aveți pătrundere în viață puteți să-i aprovizionați pe ceilalți și să-i conduceți. Dacă se descoperă că acțiunile altora sunt în contradicție cu adevărul, trebuie, cu dragoste, să-i ajutăm să lupte pentru adevăr. Dacă alții sunt capabili să practice adevărul și există principii în modul în care fac lucrurile, ar trebui să încercăm să învățăm de la ei și să-i imităm. Aceasta este iubirea reciprocă. Acesta este genul de atmosferă pe care trebuie să o ai în biserică – toți să se concentreze pe adevăr și să se străduiască să-l dobândească. Nu contează cât de bătrâni sau tineri sunt oamenii, sau dacă sunt sau nu credincioși cu experiență. Nu contează nici dacă au calibru bun sau slab. Aceste lucruri nu contează. În fața adevărului, toți sunt egali. Lucrurile la care ar trebui să te uiți sunt: cine vorbește corect și în conformitate cu adevărul, cine se gândește la interesele casei lui Dumnezeu, cine poartă cea mai mare povară în lucrarea casei lui Dumnezeu, cine înțelege adevărul mai clar, cine împărtășește un simț al dreptății și cine este dispus să plătească prețul. Astfel de oameni ar trebui să fie sprijiniți și aplaudați de frații și surorile lor. Această atmosferă de corectitudine care vine din urmărirea adevărului trebuie să prevaleze în cadrul bisericii; în acest fel, vei avea lucrarea Duhului Sfânt, iar Dumnezeu va dărui binecuvântări și îndrumare. Dacă atmosfera care predomină în interiorul bisericii este una de spus povești, de a vă da bătăi de cap unii altora, de a purta ranchiună unul față de celălalt, de invidie unii față de ceilalți și de ceartă, atunci Duhul Sfânt cu siguranță nu va lucra în voi. Lupta unul împotriva celuilalt și bătaia, înșelarea, păcălirea și complotul în secret unul împotriva celuilalt – acestea reprezintă o atmosferă a răului! Dacă o astfel de atmosferă predomină în biserică, atunci Duhul Sfânt cu siguranță nu Își va face lucrarea. În Biblie, Domnul Isus a spus următoarele: „Dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!” (Matei 18:19-20). Acesta este cuvântul lui Dumnezeu, acesta este adevărul. Când Dumnezeu vorbește, așa se întâmplă. Dacă te împotrivești intenției Lui și nu urmezi cuvintele Sale, El Se va îndepărta de tine. Dacă nu citești cuvântul Lui, nu accepți expunerea, judecata sau să fii emondat prin intermediul cuvintelor Sale și respingi ajutorul fraților și surorilor tale, concentrându-te permanent asupra defectelor și problemelor altora, în timp ce crezi că tu însuți nu ești chiar atât de rău, considerându-te mai bun decât toți ceilalți, atunci ești la ananghie. În primul rând, Duhul Sfânt nu va lucra în tine, iar tu vei rata binecuvântările lui Dumnezeu. În al doilea rând, surorile și frații tăi se vor îndepărta și ei de tine, fără să te mai ajute nimeni, astfel încât îți va fi dificil să beneficiezi de sprijinul lor. Fără lucrarea și binecuvântările lui Dumnezeu, fără ajutorul și sprijinul fraților și surorilor tale, te vei afla într-o situație dificilă, fiind incapabil să progresezi. Poți să faci lucrarea bisericii în mod eficient bazându-te doar pe talentul și priceperea umană? Totul va fi în zadar, toate eforturile vor fi irosite. Oare nu este periculos să ajungi într-un asemenea punct? Câtă agonie vei simți în inimă? În orice caz, trebuie să mergi pe calea cea dreaptă, cea a urmăririi adevărului, pentru a primi binecuvântările lui Dumnezeu și ajutorul fraților și surorilor tale. Mergând pe calea proprie, ajungi într-o situație fără ieșire, iar cei care nu urmăresc adevărul vor fi, în cele din urmă, eliminați. Veți începe să apreciați asta pe măsură ce veți experimenta acest lucru treptat, în timp. În toate demersurile voastre, trebuie să căutați adevărurile-principii până când veți ajunge să fiți toți o inimă și un gând; doar atunci veți putea lucra împreună în mod armonios, întocmai ca firele unei frânghii răsucite laolaltă. Când există o cooperare armonioasă, puteți să vă îndepliniți bine îndatoririle și să-L mulțumiți pe Dumnezeu.

19 septembrie 2017