1 Omul nu M-a recunoscut niciodată în lumină, ci M-a văzut doar în lumea întunericului. Nu vă aflați, astăzi, exact în aceeași situație? Atunci când a fost apogeul turbării marelui balaur roșu, Eu am luat în mod oficial trup ca să-Mi fac lucrarea. Atunci când marele balaur roșu și-a dezvăluit, pentru prima dată, forma adevărată, Eu am fost martor pentru numele Meu. Când M-am plimbat pe drumurile omenirii, nicio ființă, nicio persoană nu a fost surprinsă și trezită și, astfel, atunci când Eu am fost întrupat în lumea umană, nimeni nu a știut aceasta. Dar când, în trupul Meu întrupat, am început să-Mi fac lucrarea, atunci umanitatea s-a trezit, a fost luată prin surprindere din visele sale de glasul Meu tunător și, din acest moment, a început viața sub îndrumarea Mea.

2 Nu numai că omul nu Mă cunoaște în trupul Meu; chiar mai rău, el nu a reușit să-și înțeleagă propriul sine care locuiește într-un corp trupesc. Atât de mulți ani, ființele umane M-au înșelat, tratându-Mă ca pe un oaspete din afară. Atât de multe ori M-au închis în afara „ușilor caselor lor”; atât de multe ori, stând înaintea Mea, nu Mi-au dat nicio atenție; atât de multe ori au renunțat la Mine în mijlocul altor oameni; atât de multe ori M-au lepădat în fața diavolului; și de atât de multe ori M-au atacat cu vorbele lor cicălitoare. Cu toate acestea, Eu nu țin cont de slăbiciunile omului și nici nu cer dinte pentru dinte din cauza neascultării sale. Tot ce fac este să aplic medicamente bolilor sale, pentru a-i vindeca bolile incurabile, întorcându-l astfel la sănătate, astfel încât să ajungă, în cele din urmă, să Mă cunoască.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 12