În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera cu tine și a face bine toată lucrarea și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător calificat. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci te dedici cu devotament. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru voia lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de devotament în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători. Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta va fi îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți și vrei să câștigi mereu lauda și admirația celorlalți și nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost devotat, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar tu s-ar putea să nu obții rezultate bune – dar vei fi făcut tot ce îți stă în putință. Nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei fi la înălțimea standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei putea să intri în adevărul-realitate. Asta este ceea ce înseamnă să ai mărturie.

Unii oameni cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. Ei trăiesc mereu în funcție de trup, râvnind la plăcerile carnale, satisfăcându-și totdeauna propriile dorințe egoiste. Indiferent câți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor intra niciodată în adevărul-realitate. Acesta este semnul cuiva care Îl face de rușine pe Dumnezeu. Spui: „Nu am făcut nimic pentru a mă împotrivi lui Dumnezeu. Cum L-am făcut de rușine?” Toate ideile și gândurile tale sunt rele. Intențiile, scopurile și motivele din spatele a ceea ce faci și consecințele acțiunilor tale îl mulțumesc mereu pe Satana, devii bătaia lui de joc și îi permiți să te aibă la mână. Nu ai fost mărturia care ar trebui să fie un creștin. Ești al Satanei. Faci de rușine numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va trage Dumnezeu despre toate acțiunile tale, despre comportamentul tău și îndatoririle pe care le-ai îndeplinit? Nu trebuie să existe o urmare, un soi de declarație? În Biblie, Domnul Isus spune: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce a spus Domnul Isus aceasta? De ce atât de mulți dintre cei care au predicat, au alungat demoni și au făcut multe minuni în numele Domnului au devenit răufăcători? S-a întâmplat pentru că ei nu au acceptat adevărurile exprimate de Domnul Isus, nu au respectat poruncile Lui și nu au avut iubire pentru adevăr în inimile lor. Au vrut doar să dea lucrarea pe care o îndepliniseră, greutățile pe care le înduraseră și sacrificiile pe care le făcuseră pentru Domnul la schimb pentru binecuvântările Împărăției Cerurilor. Prin asta, încercau să facă o înțelegere cu Dumnezeu și să-L folosească și să-L înșele, așa că Domnului Isus I S-a făcut lehamite de ei, i-a urât și i-a condamnat drept răufăcători. Astăzi, oamenii acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar unii încă urmăresc reputația și statutul și doresc întotdeauna să se distingă, vrând mereu să fie conducători și lucrători și să câștige reputație și statut. Deși toți spun că au credință în Dumnezeu, că Îl urmează și renunță și se sacrifică pentru Dumnezeu, ei își îndeplinesc îndatoririle pentru a câștiga prestigiu, profit și statut și au întotdeauna propriile lor planuri. Nu sunt ascultători sau devotați față de Dumnezeu, pot să o ia razna făcând rău, fără să reflecteze deloc asupra lor și, astfel, devin răufăcători. Dumnezeu îi urăște pe acești răufăcători și Dumnezeu nu-i mântuiește. Care este standardul după care sunt judecate acțiunile și comportamentul unei persoane drept bune sau rele? Acesta e dacă acea persoană, în gândurile, efuziunile și acțiunile sale, deține sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii adevărului-realitate. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci, fără nicio îndoială, ești un răufăcător. Cum îi privește Dumnezeu pe răufăcători? Pentru Dumnezeu, gândurile și acțiunile tale exterioare nu sunt mărturie pentru El, nici nu-l umilesc și nu îl înfrâng pe Satana; în schimb, Îl fac de rușine pe El și sunt pline de semnele ocării pe care I-ai adus-o. Nu mărturisești pentru Dumnezeu, nu te sacrifici pentru El și nici nu-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile față de Dumnezeu; în schimb, acționezi pentru binele tău. Ce înseamnă „pentru binele tău”? Mai precis, înseamnă pentru binele Satanei. Prin urmare, în final, Dumnezeu va spune: „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” În ochii lui Dumnezeu, acțiunile tale nu vor fi văzute ca fapte bune, vor fi considerate fapte rele. Nu numai că nu vor obține aprobarea lui Dumnezeu ‒ vor fi condamnate. Ce speră să câștige cineva dintr-o astfel de credință în Dumnezeu? Oare, până la urmă, nu-i așa că o astfel de credință nu va da niciun rezultat?

Pentru toți cei care îndeplinesc o datorie, indiferent cât de profundă sau superficială este înțelegerea lor despre adevăr, cel mai simplu mod de a practica intrarea în adevărul-realitate este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la propriile dorințe egoiste, la intențiile personale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care îndeplinește o datorie nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să te gândești mai întâi la interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la voia Sa și să ții seama de lucrarea bisericii. Pune aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te privesc alții. Nu simțiți că devine ceva mai ușor atunci când împărțiți asta în doi pași și faceți unele compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este un lucru atât de dificil. Ba mai mult, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și datoria, să lași deoparte dorințele, intențiile și motivele tale egoiste, să ai considerație față de voia lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, să nu fii o persoană meschină, josnică; înseamnă să trăiești cu dreptate și onoare, mai degrabă decât să fii josnic, meschin și să nu fii bun de nimic. Vei simți că așa ar trebui să acționeze o persoană. Și că aceasta este înfățișarea pe care ar trebui să o trăiască. Treptat, dorința ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua. Chiar acum, indiferent de cât timp credeți în Dumnezeu, pătrunderea, expunerea și experiența în privința lecțiilor de urmărire a adevărului, de practicare a adevărului și de intrare în adevărul-realitate sunt lipsite de profunzime, iar voi nu aveți experiența lor autentică, nici nu sunteți expuși la ele, așa că nu puteți aduce mărturie adevărată. V-am spus acum despre această abordare simplă: începeți prin a practica în acest fel și, odată ce ați făcut acest lucru pentru un timp, starea din interiorul vostru va începe să se schimbe, fără ca voi să știți. Se va transforma din acea stare ambivalentă, în care nu sunteți nici teribil de interesați să credeți în Dumnezeu, nici teribil de sătui de asta, într-o stare în care simțiți că a crede în Dumnezeu și a fi o persoană cinstită sunt lucruri bune și în care vă interesează să fiți o persoană cinstită și simțiți că există sens și hrană trăind în acest mod. Vă veți simți statornici, împăcați și veți simți bucurie în inimă. Așa va deveni starea voastră. Acesta este rezultatul provenit din faptul că ați renunțat la propriile intenții, interese și dorințe egoiste. Acesta este finalul. Pe de o parte, este rezultatul cooperării umane și, pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu va lucra fără cooperarea oamenilor. Toți oamenii au în sinea lor unele stări greșite, cum ar fi pasivitatea, slăbiciunea, deznădejdea și fragilitatea; sau au intenții josnice; sau sunt constant tulburați de propriul interes, de mândria și dorințele lor egoiste; sau cred că sunt de calibru slab și experimentează unele stări pasive. Îți va fi foarte greu să obții lucrarea Duhului Sfânt dacă trăiești mereu în aceste stări. Dacă îți este greu să obții lucrarea Duhului Sfânt, atunci elementele active din sinea ta vor fi puține, iar elementele pasive vor ieși la iveală și te vor tulbura. Oamenii se bazează întotdeauna pe propria voință pentru a reprima aceste stări pasive și negative, dar indiferent cum le reprimă, aceștia nu pot scăpa de ele. Motivul principal este că oamenii nu pot discerne în profunzime aceste stări pasive și negative; ei nu le pot vedea clar esența. Acest lucru îi face să le fie foarte greu să se lepede de trup și de Satana. În plus, oamenii rămân mereu blocați în aceste stări pasive, melancolice și degenerate și nu se roagă lui Dumnezeu și nu Îl respectă, ci pur și simplu trec cu greu prin ele. Drept urmare, Duhul Sfânt nu lucrează în ei și de aceea nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, le lipsește o cale în tot ceea ce fac și nu pot vedea clar nicio chestiune. Sunt prea multe lucruri pasive și negative în sinea ta, iar acestea ți-au umplut inima, așa că ești adesea pasiv, melancolic în spirit și te îndepărtezi tot mai mult de Dumnezeu și devii tot mai slab. Dacă nu poți obține luminarea și lucrarea Duhului Sfânt, nu vei putea scăpa de aceste stări, iar starea ta pasivă nu se va schimba, pentru că dacă Duhul Sfânt nu lucrează în tine, nu poți găsi o cale. Din cauza acestor două motive, îți este foarte greu să te lepezi de starea ta pasivă și să intri într-una normală. Cu toate că acum, când vă îndepliniți datoria, înfruntați greutăți, munciți din greu, depuneți mult efort și sunteți capabili să renunțați la familie și carieră și să renunțați la tot, stările pasive din sinea voastră încă nu au fost transformate cu adevărat. Există prea multe complicații care vă împiedică să urmăriți și să practicați adevărul, cum ar fi noțiunile, închipuirile, cunoștințele, filozofiile de viață, dorințele egoiste și firile voastre corupte. Aceste lucruri negative v-au umplut inima. Deși sunteți tineri, gândurile voatre sunt foarte complicate. Voi Îmi observați și studiați fiecare cuvânt și expresie, apoi vă gândiți la ele în continuu. De ce se întâmplă acest lucru? Îl urmați pe Dumnezeu de câțiva ani, dar eu încă nu am văzut niciun progres sau schimbare în voi. Inimile oamenilor sunt cu totul acaparate de lucruri satanice. Acest lucru este clar pentru toată lumea. Dacă nu eliminați aceste lucruri, dacă nu sunteți în stare să vă lepădați de aceste stări pasive, nu veți putea să vă transformați după asemănarea unui copil și să veniți în fața lui Dumnezeu într-un mod vibrant, frumos, inocent, simplu, onest și pur. Atunci, vă va fi greu să obțineți lucrarea Duhului Sfânt sau adevărul.

În acest moment, cu toții aveți câteva calități bune care să vă recomande, și anume: voința de a suferi și credința. Aceste calități bune v-au mântuit pe toți. Dacă nu ați fi avut aceste calități – voința de a suferi greutăți și credința adevărată de a vă sacrifica pentru Dumnezeu – nu ați fi avut nici un imbold de a vă îndeplini datoria și nu ați fi putut rămâne de neclintit până în ziua de azi. Unii oameni își fac datoria pentru o vreme, dar, pentru că nu sunt interesați de adevăr și pentru că nu primesc niciun beneficiu de pe urma lui, se întorc în lumea laică pentru a munci, a face bani și a se căsători. Ei cred că a zăbovi aici fără a vedea niciun rezultat este o risipă a tinereții lor, a vieților și a celor mai buni ani ai lor. Acești oameni sunt necredincioși dați în vileag. Numai cei care se sacrifică cu sinceritate pentru Dumnezeu pot să-și respecte datoria și să rămână de neclintit. Chiar acum, vă îndepliniți cu toții îndatoririle cu normă întreagă. Nu sunteți constrânși sau legați de familie, căsătorie sau bogăție. Ați ieșit deja din aceste lucruri. Totuși, noțiunile, închipuirile, cunoașterea, intențiile și dorințele personale care vă umplu capul rămân pe deplin intacte. Așadar, când vine vorba de tot ceea ce implică reputația, statutul sau o oportunitate de a străluci – de exemplu, când auziți cum casa lui Dumnezeu plănuiește să educe diverse tipuri de indivizi talentați – inima fiecăruia dintre voi tresare de nerăbdare, fiecare dintre voi își dorește mereu să își facă un renume și să pășească în lumina reflectoarelor. Toți vreți să vă luptați pentru statut și reputație. Vă este rușine de acest lucru, dar v-ați simți prost dacă nu o faceți. Simțiți invidie, ură și resentiment oricând vedeți pe cineva remarcându-se și credeți că acest lucru este nedrept: „De ce nu pot să mă remarc? De ce alți oameni sunt mereu în lumina reflectoarelor? De ce mie nu-mi vine niciodată rândul?” Iar după aceea aveți resentimente, încercați să le reprimați, dar nu puteți. Vă rugați lui Dumnezeu și vă simțiți mai bine pentru o vreme, dar când întâlniți din nou acest gen de situație, tot nu o puteți depăși. Nu este aceasta o manifestare a unei staturi imature? Când oamenii sunt prinși în astfel de stări, nu cumva au căzut în capcana Satanei? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni. Dacă oamenii se vor lepăda de aceste firi corupte, nu se vor simți atunci liberi și descătușați? Gândește-te: dacă vrei să eviți să fii prins în aceste stări în care concurezi pentru statut și profit – să te eliberezi de aceste stări corupte și să scapi de suferința și de robia prestigiului, a profitului și a statutului – ce adevăruri trebuie să înțelegi? Ce realități ale adevărului trebuie să deții pentru ca tu să câștigi libertate și emancipare? În primul rând, trebuie să vezi că Satana folosește prestigiul, profitul și statutul pentru a-i corupe pe oameni, pentru a-i prinde în mreje, pentru a abuza de ei, pentru a-i degrada și pentru a-i cufunda în păcat. În plus, doar acceptând adevărul, oamenii pot renunța, pot lăsa deoparte prestigiul, profitul și statutul. Oricui îi este foarte dificil să lase deoparte aceste lucruri, indiferent dacă este tânăr sau bătrân, dacă este credincios de curând sau de mult timp. Deși unii oameni sunt introvertiți și par să nu vorbească prea mult, în realitate ei adăpostesc în inima lor mai multe dificultăți decât alții. Renunțarea la prestigiu, la profit și la statut este dificilă pentru toată lumea; nimeni nu poate depăși tentația acestor lucruri – stările interioare ale oamenilor sunt la fel. Satana a corupt omul folosind doar prestigiul și profitul; câteva mii de ani de cultură tradițională pur și simplu le-au insuflat oamenilor aceste lucruri. Prin urmare, natura coruptă a omului iubește și urmărește prestigiul, profitul și statutul, doar că modurile în care diferiți oameni le urmăresc și le exprimă diferă. Sunt unii care nu vorbesc niciodată despre asta și o ascund în inimile lor, în timp ce alții o dezvăluie în cuvintele lor. Sunt unii care vor lupta pentru aceste lucruri fără niciun scrupul, în timp ce alții nu luptă pentru ele, dar, în secret, se plâng, bombăne și sparg lucruri. Deși se manifestă diferit la diverși oameni, naturile lor sunt exact la fel. Ei sunt cu toții oameni corupți care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă te axezi mereu pe prestigiu, profit și statut, dacă prețuiești prea mult aceste lucruri, dacă acestea îți acaparează inima și dacă nu ești dispus să renunți la ele, atunci vei fi controlat și legat de ele. Vei deveni sclavul lor și, în cele din urmă, te vor ruina complet. Trebuie să înveți să renunți și să lași aceste lucruri deoparte, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta sau nu te grăbi să profiți de oportunități pentru a te remarca și a străluci. Trebuie să fii capabil să lași aceste lucruri deoparte, dar nu trebuie nici să împiedici îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează într-un anonimat liniștit și nu se dă mare în fața altora, în timp ce-ți îndeplinești datoria cu devotament. Cu cât vei renunța mai mult la mândria și statutul tău și cu cât vei renunța mai mult la interesele tale, cu atât mai împăcat te vei simți, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va deveni starea ta. Dacă nu Mă crezi, încearcă și vei vedea! Dacă vrei să anulezi acest tip de stare coruptă și să nu fii controlat de aceste lucruri, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi clar esența acestor lucruri, iar apoi să le dai deoparte și să le abandonezi. Altfel, cu cât te vei lupta mai mult, cu atât mai întunecată va deveni inima ta și cu atât mai multă invidie și ură vei simți, iar dorința ta de a obține aceste lucruri va deveni doar mai puternică. Cu cât este mai puternică dorința ta de a le obține, cu atât mai puțin capabil vei fi să le obții și, întrucât se întâmplă asta, ura ta va crește. Pe măsură ce ura ta crește, vei deveni mai întunecat înlăuntrul tău. Cu cât vei fi mai întunecat înlăuntrul tău, cu atât mai deficitară va deveni îndeplinirea datorie tale, cu atât mai puțin folositor vei fi casei lui Dumnezeu. Acesta este un cerc vicios și interconectat. Dacă nu-ți vei îndeplini bine datoria niciodată, atunci vei fi treptat alungat.

Pentru ca Duhul Sfânt să lucreze într-o persoană și să-i transforme diversele stări pasive, acea persoană trebuie să coopereze și să caute în mod activ, uneori suferind, plătind un preț, renunțând la lucruri și lepădându-se de trup, schimbându-și evoluția pas cu pas. Este nevoie de mult timp pentru ca acest lucru să aibă rezultate și pentru ca ei să pornească pe calea cea bună – dar este nevoie doar de câteva secunde pentru ca Dumnezeu să dea în vileag pe cineva. Dacă nu-ți îndeplinești bine datoria, ci mereu încerci să te faci remarcat și să concurezi pentru statut, să ieși în evidență și să excelezi, luptând pentru reputația și interesele tale, atunci, în timp ce trăiești în această stare, nu ești oare doar un făcător de servicii? Poți sluji dacă vrei, dar este posibil să fii dat în vileag înainte de a-ți fi încheiat serviciul. Când oamenii sunt dați în vileag, vine ziua în care vor fi condamnați și alungați. Poate fi acest rezultat schimbat? Nu este ușor; poate că Dumnezeu le-a stabilit deja finalul, caz în care aceștia sunt în pericol. De obicei, oamenii săvârșesc fărădelegi, dezvăluie firi corupte și fac câteva greșeli mici sau își îndeplinesc dorințele egoiste, își ascund intențiile în timp ce vorbesc și înșală, dar atât timp cât nu perturbă sau nu tulbură lucrarea bisericii, nu încurcă grav lucrurile, nu ofensează firea lui Dumnezeu și nu provoacă rezultate rele în mod vădit, atunci ei vor avea încă o șansă să se căiască. Dar dacă săvârșesc un mare rău sau provoacă o mare catastrofă, se mai pot ei răscumpăra? Este foarte periculos pentru o persoană care crede în Dumnezeu și îndeplinește o datorie să ajungă în acest punct. Este ca un cuplu căsătorit care își trăiește viața împreună. Dacă există un mic conflict între cei doi și dacă uneori unul spune ceva care îl rănește pe celălalt, ei pot continua să trăiască împreună atât timp cât sunt toleranți unul față de celălalt. Dar dacă unul dintre parteneri are o aventură și, indiferent de situație, partenerul său nu se poate împăca cu acea persoană, iar dacă persoana respectivă nu este dispusă să se întoarcă, atunci pot rămâne împreună cei doi? A fi mai tolerant cu acea persoană nu ar fi de niciun folos, ar fi zadarnic. O astfel de căsnicie este distrusă, tot ce pot face este să divorțeze. Dacă doi oameni ajung în acest punct, atunci, chiar dacă încă locuiesc sub același acoperiș, căsătoria lor există doar pe hârtie. Nu contează dacă divorțează sau nu. Dacă tu crezi în Dumnezeu, îți faci datoria și ajungi în același punct – când ratezi ocaziile de a căuta adevărul și de a fi desăvârșit, inima ta este împietrită și nu te căiești niciodată sau nu te întorci înapoi și continui să urmărești cu încăpățânare statutul, fără să accepți nici cea mai mică fărâmă de adevăr, deși Dumnezeu ți-a dat multe ocazii – atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi în care vei fi descoperit și alungat. Cel mai probabil, o chestiune, o situație, un cuvânt sau o atitudine te va da în vileag pe deplin. Prin urmare, dacă o persoană nu obține lucrarea Duhului Sfânt sau nu dobândește adevărul, dacă este mereu legată și controlată de firea sa coruptă, satanică, dacă trăiește cu tot felul de dorințe și intenții egoiste și nu este capabilă să se elibereze de ele, atunci este în mare pericol. Mai devreme sau mai târziu, se va poticni și va fi dată în vileag. Poate că tu nu te-ai poticnit încă, dar asta nu înseamnă că nu te vei poticni mai târziu. Poate că acum ești încă în stare să-ți faci datoria, poate că încă mai ai o oarecare voință de a te sacrifica pentru Dumnezeu și de a suferi greutăți, poate că ai o oarecare voință de a urmări să fii desăvârșit, dar asta nu înlocuiește înțelegerea adevărului sau pătrunderea în realitatea adevărului și nici nu înseamnă că nu te vei poticni mai târziu sau că vei fi capabil să rămâi neclintit. Unii oameni cred în Dumnezeu de mai mulți ani, dar tot nu înțeleg cea mai mică fărâmă de adevăr. Viziunea lor asupra lucrurilor rămâne aceeași cu cea a necredincioșilor. Când văd un conducător fals sau un antihrist dat în vileag și alungat, ei se gândesc: „A crede în Dumnezeu, a-L urma pe Dumnezeu, a trăi înaintea lui Dumnezeu este ca atunci când mergi pe gheață subțire! E ca și cum ai trăi pe muchie de cuțit!” Iar alții spun: „A fi conducător și lucrător și a-L sluji pe Dumnezeu este riscant. Este exact cum spun oamenii: «A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru». Dacă faci sau spui ceva greșit, vei ofensa firea lui Dumnezeu și vei fi alungat și pedepsit!” Sunt corecte aceste remarci? „A merge pe gheață subțire” și „a trăi pe muchie de cuțit” – ce înseamnă aceste cuvinte? Aceste cuvinte înseamnă că există un mare pericol, că există un mare pericol în fiecare moment și că până și cea mai mică neglijență te va face să-ți pierzi punctul de sprijin. „A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru” este o zicală comună printre necredincioși. Înseamnă că este periculos să te apropii de un rege diavol. Dacă cineva aplică această zicală slujirii lui Dumnezeu, în ce constă greșeala sa? În a compara un rege diavol cu Dumnezeu, cu Domnul creației – nu este aceasta o blasfemie la adresa lui Dumnezeu? Aceasta este o problemă serioasă. Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt; faptul că omul ar trebui să fie pedepsit pentru că I s-a împotrivit lui Dumnezeu sau pentru că a fost ostil față de El este poruncit de Cer și recunoscut pe Pământ. Satana și diavolii nu au nicio fărâmă din adevăr; ei sunt murdari și răi, îi masacrează pe cei nevinovați și îi devorează pe oamenii buni. Cum pot fi asemănați cu Dumnezeu? De ce oamenii denaturează faptele și Îl calomniază pe Dumnezeu? Aceasta este o blasfemie imensă la adresa lui Dumnezeu! Atunci când unii oameni care sunt adesea pasivi și nu își îndeplinesc îndatoririle cu sinceritate sunt emondați și tratați, își fac griji că vor fi alungați și se gândesc adesea în sinea lor: „A crede în Dumnezeu este într-adevăr ca atunci când mergi pe gheață subțire! De îndată ce faci ceva greșit, ajungi să fii tratat; de îndată ce ești etichetat drept conducător fals sau antihrist, ești înlocuit și alungat. În casa lui Dumnezeu, nu este un lucru neobișnuit ca Dumnezeu să Se înfurie, iar când oamenii au făcut câteva lucruri rele, sunt alungați cu un cuvânt. Nici măcar nu li se dă șansa să se pocăiască.” Chiar așa se petrec lucrurile, de fapt? Casa lui Dumnezeu chiar nu le dă oamenilor șansa de a se pocăi? (Greșit.) Acei oameni răi și antihriști sunt alungați doar pentru că au comis multiple lucruri rele, au fost emondați și tratați și, totuși, în ciuda admonestărilor repetate, ei nu își schimbă metodele. Care este problema cu oamenii care gândesc în acest mod? Își găsesc justificări fățarnice. Nu urmăresc adevărul și nici nu prestează cum se cuvine un serviciu și, pentru că le este frică să nu fie îndepărtați și alungați, se plâng amarnic și își răspândesc noțiunile. În mod clar, au o umanitate slabă și sunt adesea neglijenți și superficiali, pasivi și leneși în privința lucrării lor. Le este frică să nu fie dați în vileag și alungați, așa că pasează toată vina bisericii și lui Dumnezeu. Care este natura acestui lucru? Aceea de a-L judeca pe Dumnezeu, de a se plânge de El și de a I se împotrivi. Aceste remarci reprezintă cele mai evidente sofisme și cele mai absurde afirmații. Faptul că acești oameni pot spune astfel de lucruri este o dovadă că, deși cred în Dumnezeu de ani de zile, nu au căutat niciodată adevărul. Numai acest lucru i-ar putea face să se coboare la nivelul de a-L judeca pe Dumnezeu, de a I se împotrivi și de a-L blasfemia. Este evident că cei care sunt adesea pasivi și nu urmăresc adevărul trăiesc cu adevărat în pericol. Așadar, cum ar trebui să practice credincioșii în Dumnezeu pentru a se proteja și pentru a se elibera de aceste circumstanțe periculoase? Cheia este să meargă pe calea urmăririi adevărului. Dacă o persoană poate înțelege o parte din adevăr, dacă se poate supune lui Dumnezeu la un nivel de bază, atunci va fi relativ protejată și în siguranță. Cei care nu urmăresc adevărul, care nu au nimic din realitatea adevărului și care sunt adesea pasivi, sunt mereu în pericol de a fi alungați. Oamenii cărora le este lehamite de adevăr în inimile lor, care simt mereu că este prea dificil sau stupid să practice adevărul, aceștia sunt cei care sunt în cel mai mare pericol. Mai devreme sau mai târziu, ei vor fi dați în vileag și alungați.

Indiferent dacă o persoană este înșelătoare sau relativ nevinovată și onestă, intențiile, dorințele și impuritățile oamenilor sunt mai mult sau mai puțin aceleași. Dacă voi toți puteți să vă schimbați cursul, să vă lepădați de aceste stări corupte și măcar să vă faceți datoria așa cum trebuie, veți avea asemănare umană. Dacă în timp ce vă faceți datoria vă purtați cu voi intențiile, motivațiile și dorințele personale, este foarte probabil să provocați abateri și greșeli și vă va fi foarte greu să tratați problemele conform principiilor sau să vă faceți bine datoria și să respectați voia lui Dumnezeu. Asta se întâmplă pentru că oamenii sunt prea neglijenți și superficiali și sunt plini de prea multe impurități. Dacă vrei să-ți faci bine datoria, trebuie mai întâi să-ți îndrepți intențiile și dorințele personale. Apoi, starea ta interioară se va schimba încet, mentalitatea ta se va îmbunătăți, elementele active din tine vor crește, impuritățile tale se vor diminua, inima ta va deveni mai pură și mai simplă, iar tu vei dori să-ți faci bine datoria doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Astfel, nu vei fi ușor de controlat de gânduri și opinii satanice sau de filozofii de viață. Vei obține libertatea și eliberarea în mod natural, iar tot ce vei face va fi ușor și plăcut. Este exact ca atunci când oamenii merg pe jos – dacă poartă multe poveri, atunci mersul va fi foarte obositor și vor merge din ce în ce mai încet, până când se vor prăbuși și vor ceda din cauza epuizării. Dacă aceștia se descarcă de aceste poveri, atunci mersul le va fi mult mai ușor și, totodată, se vor simți eliberați și liberi. Toți ar trebui să scrieți un jurnal sau un eseu de mărturie despre orice aspect al eliberării și libertății pe care îl obțineți. Ar trebui să scrieți despre modul în care ați căutat adevărul și v-ați eliberat de poveri atunci când vi s-au întâmplat anumite lucruri, de care dintre intențiile și motivațiile proprii v-ați lepădat, ce fel de luminare ați primit, ce sentimente plăcute ați experimentat – scrieți despre aceste stări și cunoștințe. Aceasta este o mărturie bazată pe experiență și este de mare folos atât pentru voi, cât și pentru alți oameni. În acest fel, experiența ta va crește, vei avea o mai bună înțelegere a adevărului, iar zilele tale de libertate și eliberare se vor înmulți. Vei deveni o persoană liberă, o persoană ca Iov. De ce a putut Iov să rostească atât de ușor faimoasele cuvinte: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:20-21)? Oare a ajuns să le rostească atât de ușor peste noapte? Categoric nu. Aceste cuvinte erau rezumatul unor zile, ani și decenii de experiență. Erau roadele a zeci de ani de experiență de viață acumulată. Nu este simplu să obții adevărul și să rostești cuvinte de mărturie. Singura modalitate de a obține rezultate cu privire la credința ta în Dumnezeu este de a merge pe calea urmăririi adevărului. După ce ai renunțat la urmărirea prestigiului, a profitului și a statutului, lucrurile vor fi mult mai ușoare pentru tine. Îți va fi ușor să pornești pe calea urmăririi adevărului. Atunci când experiența ta va ajunge în punctul în care vei înțelege adevărul și vei intra în realitate, vei fi obținut adevărul și vei fi obținut libertatea și eliberarea. În acel moment, vei considera că ai obținut foarte mult urmându-l pe Hristos și urmărind adevărul. Pentru a obține adevărul, vei fi renunțat la urmărirea prestigiului, a profitului și a statutului și la implicarea în problemele familiei tale. Îl vei fi urmat pe Dumnezeu și îți vei fi îndeplinit datoria unei ființe create, vei fi ajuns treptat să înțelegi adevărul și vei fi dus la bun sfârșit multe lucruri. Nu vei mai fi derutat sau legat de Satana. Obținerea adevărului și a vieții este cel mai valoros lucru; adevărul este lucrul cel mai demn de dragostea ta. Când vei vedea că adevărul este lucrul cel mai de preț, îți vei da seama că prestigiul, profitul, statutul, banii, vanitatea și mândria sunt lipsite de valoare și că aceste lucruri ți-au făcut rău. Prin urmare, vei ajunge să detești și să respingi aceste lucruri și vei fi capabil să renunți la ele. Este extrem de semnificativ. Cu toate acestea, există încă unele persoane care nu sunt capabile să se lepede de constrângerile legate de reputație și statut. Toată ziua, aceștia își frământă mințile și se luptă cu alții pentru prestigiu, profit și statut. Ei se vor frământa și se vor certa chiar și pentru câteva chestiuni de vanitate și mândrie. Ei nu caută adevărul și nici nu acordă atenție voii lui Dumnezeu. Ei consideră prestigiul, profitul și statutul mai presus de orice altceva și, ca urmare, se agită ani de zile de dragul acestor lucruri, fără să posede nici cea mai mică parte din realitatea adevărului. Indiferent de datoria pe care o îndeplinesc, o fac prost și își pierd cei mai buni ani din viață. Aceasta este starea deplorabilă a celor care nu urmăresc adevărul. Astfel, nepăsători, acești oameni lucrează de mântuială în credința lor în Dumnezeu. Au trecut zece sau douăzeci de ani, iar ei încă nu au obținut adevărul sau viața și încă nu sunt capabili să mărturisească pentru Dumnezeu. Când vor veni dezastrele, ei vor fi uimiți, fără să știe în ce zi vor muri într-un dezastru, iar atunci va fi prea târziu pentru regrete. De aceea, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care cei care cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul, vor regreta. În acest moment, există mulți oameni care încă urmăresc orbește prestigiul, profitul și statutul, iar atunci când sunt tratați și emondați, ei simt că au suferit o mare umilință. Ei fac tot ce le stă în putință pentru a-și crea justificări și explicații înșelătoare pentru a-și proteja vanitatea și mândria. Ei nu acceptă adevărul pentru a-și îndrepta firile corupte și continuă să considere prestigiul, profitul și statutul mai presus de orice altceva. Acest tip de persoană trăiește o viață atât de deplorabilă! Aceștia sunt cei mai nesăbuiți și ignoranți oameni.

Acum este cea mai bună oportunitate să vă faceți datoria, să experimentați cum să vă lepădați de firile voastre corupte, cum să obțineți îndrumarea lui Dumnezeu, cum să vă îndepliniți datoria cu devotament, cum să îndepliniți voia lui Dumnezeu, cum să vă îndepliniți responsabilitățile și să evitați să fiți neglijenți și superficiali în datoria voastră și cum să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să experimentați și să dobândiți cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu în timp ce vă faceți datoria și să vedeți faptele lui Dumnezeu. Ce oportunitate excelentă! Într-o zi, când vă veți fi schimbat, nu vă veți mai lupta pentru mândrie și statut. Orice vi se va cere, nu veți crede că este foarte dificil și vă va fi ușor să o faceți. Vă va fi ușor să puneți adevărul în practică, să acționați conform principiilor și să duceți la bun sfârșit multe lucruri. Veți fi pe deplin capabili să vă faceți datoria în mod normal și nu veți mai fi niciodată constrânși de vreo persoană, eveniment sau lucru. Asta înseamnă să intri în totalitate în realitatea adevărului.

16 iulie 2015