La ce încercări reușiți să rezistați astăzi? Îndrăzniți să spuneți că aveți o fundație, sunteți capabili să rămâneți neclintiți când vă confruntați cu teste? Testele de a fi vânați și persecutați de Satana, de exemplu, sau ale statutului și prestigiului, ale căsătoriei sau bogăției, sunteți capabili să depășiți aceste teste? (Putem, mai mult sau mai puțin, să depășim unele dintre ele.) Câte niveluri de teste sunt? Și ce nivel puteți să treceți? De exemplu, s-ar putea să nu-ți fie frică atunci când auzi că cineva a fost arestat pentru credința lui în Dumnezeu și s-ar putea să nu-ți fie frică atunci când vezi că alții sunt arestați și torturați, dar când ești arestat tu, când te afli tu în această situație, ești capabil să rămâi neclintit? Acesta este un test important, nu-i așa? Să zicem, de exemplu, că știi pe cineva, cineva cu o umanitate destul de bună, care este pasionat în credința sa în Dumnezeu, care a renunțat la familie și la carieră pentru a-și îndeplini datoria și a suferit multe greutăți. Vine brusc o zi când este arestat și condamnat la închisoare pentru credința sa în Dumnezeu și auzi că, după aceea, a fost bătut până la moarte. Este acesta un test pentru tine? Cum ai reacționa dacă ți s-ar întâmpla ție asta? Cum ai experimenta asta? Ai căuta adevărul? Cum ai căuta adevărul? Cum ai face, în timpul unui astfel de test, să rămâi neclintit și să înțelegi voia lui Dumnezeu și, din asta, să dobândești adevărul? Te-ai gândit vreodată la astfel de lucruri? Sunt astfel de teste ușor de depășit? Sunt ele ceva extraordinar? Cum ar trebui experimentate lucrurile care sunt excepționale și contrazic noțiunile și închipuirile omenești? Dacă nu ai o cale, tinzi să te plângi? Ești capabil să cauți adevărul în cuvintele lui Dumnezeu și să vezi esența problemelor? Ești capabil să folosești adevărul pentru a determina principiile potrivite după care să practici? Nu este acesta lucrul care ar trebui găsit la cei care urmăresc adevărul? Cum poți cunoaște lucrarea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să experimentezi asta pentru ca Dumnezeu să te judece, să te purifice, să te mântuiască și să te desăvârșească? Ce adevăruri se cuvine să fie înțelese pentru a rezolva nenumăratele noțiuni și nemulțumiri ale oamenilor împotriva lui Dumnezeu? Care sunt cele mai folositoare adevăruri cu care ar trebui să vă echipați, adevărurile care vă vor permite să rămâneți neclintiți în toiul diferitelor încercări? Cât de mare este statura voastră acum? Ce nivel de teste puteți depăși? Aveți vreo idee? Dacă nu aveți, atunci acest lucru este discutabil. Tocmai ați spus că ați putea, „mai mult sau mai puțin, să depășiți unele dintre ele.” Este un nonsens. Trebuie să fiți lămuriți cu privire la tipul de statură pe care o aveți, cu ce adevăruri v-ați echipat deja, ce teste puteți depăși, ce încercări puteți accepta și în timpul căror încercări ar trebui să dețineți anumite adevăruri, o anumită cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și ce cale să alegeți pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu – trebuie să cunoașteți bine toate acestea. Când întâmpini ceva care nu se potrivește cu noțiunile și închipuirile tale, cum îl vei experimenta? Cum ar trebui, în astfel de lucruri, să te echipezi cu adevărul – și cu ce aspecte ale adevărului – pentru a le traversa fără probleme, nu doar rezolvându-ți noțiunile, ci și obținând adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu – nu asta ar trebui să cauți? Ce tipuri de teste experimentați de obicei? (Statut, prestigiu, profit, bani, relații dintre bărbați și femei.) Acestea, în principiu, sunt cele comune. Iar în ceea ce privește statura voastră astăzi, în care teste sunteți capabili să vă stăpâniți și să rămâneți neclintiți? Aveți adevărata statură de a depăși aceste teste? Puteți să garantați cu adevărat că vă veți îndeplini datoria în mod corespunzător și că nu veți face nimic care încalcă adevărul sau care este perturbator și indiscret ori sfidător și răzvrătit sau care Îl supără pe Dumnezeu? (Nu.) Deci, ce trebuie să faci pentru a-ți îndeplini datoria în mod corespunzător? În primul rând, trebuie să te examinezi în toate lucrurile, pentru a vedea dacă acțiunile tale sunt sau nu în concordanță cu adevărurile-principii, dacă acțiunile tale sunt sau nu superficiale, dacă există sau nu elemente de răzvrătire sau de împotrivire. Dacă există, trebuie să cauți adevărul pentru a le rezolva. În plus, dacă există unele lucruri pe care nu le știi despre tine, trebuie să cauți adevărul pentru a le rezolva. Dacă ești tratat și emondat, ar trebui să accepți și să te supui. Atât timp cât oamenii vorbesc în conformitate cu faptele, atunci categoric nu poți să te cerți și să te angajezi în sofisme cu ei; numai atunci poți ajunge să te cunoști și să te căiești cu adevărat. Oamenii ar trebui să îndeplinească cerințele acestor două aspecte ale lucrurilor și să aibă o adevărată intrare. În acest fel, ei pot să dobândească o înțelegere a adevărului și să intre în realitate și își pot îndeplini datoria la un standard acceptabil.

Unii oameni spun: „De cele mai multe ori, când mi se întâmplă ceva, nu știu cum să caut adevărul și, chiar și atunci când o fac, nu găsesc niciun răspuns. M-am rugat, am căutat și am așteptat, dar fără niciun efect. Nu știu ce să fac. Îmi doresc să găsesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva acest lucru, dar sunt atât de multe, încât nu știu să citesc fragmentul din cuvintele lui Dumnezeu care ar fi aplicabil și ar putea rezolva această problemă.” Ce ar trebui ei să facă atunci? Există un standard minim pentru asta: când ți se întâmplă ceva și nu știi ce să faci, lucrul fundamental pe care ar trebui să-l faci este să-ți urmezi conștiința; aceasta este o linie de salvare, este o linie de bază care trebuie respectată mai presus de orice altceva și este, de asemenea, un principiu de practică. Deci în ce măsură conștiința are poziția de comandă în fiecare persoană? Atunci când o persoană nu înțelege adevărul, cât de mare este rolul pe care poate să îl joace conștiința sa depinde de cum este umanitatea sa. Dacă această persoană nu înțelege adevărul și nu acționează conform conștiinței sale, iar tu nu poți nici să vezi niciun aspect al acțiunilor sale care arată vreo considerație față de intențiile lui Dumnezeu și nici să vezi vreo inimă cu frică de Dumnezeu în acea persoană – dacă nu poți vedea nimic din acestea, atunci se poate considera că această persoană are conștiință și umanitate? (Nu.) Ce fel de persoană este aceasta? Acest tip de persoană este definit tocmai ca un om fără umanitate. El face lucruri nici bazându-se pe rațiune, nici potrivit conștiinței, fiind în afara liniei de referință pentru conduita umană. Unii oameni nu înțeleg multe adevăruri. Ei nu înțeleg principiile a nimic din ceea ce fac, iar atunci când întâmpină probleme, nu știu care este calea potrivită de a le gestiona. Cum ar trebui ei să practice în această situație? Cel mai coborât standard este de a acționa în funcție de conștiință – aceasta este baza. Cum ar trebui să acționezi în funcție de conștiință? Să acționezi cu sinceritate și să fii vrednic de bunătatea lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu ți-a dat această viață și de această ocazie dată de Dumnezeu pentru a dobândi mântuirea. Este acesta efectul conștiinței tale? Odată ce ai îndeplinit aceste standarde minime, vei fi obținut protecția și nu vei mai comite greșeli grave. Apoi, nu vei face atât de ușor lucruri ca să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu sau ca să te eschivezi de la responsabilitățile tale și nici nu vei fi atât de predispus să acționezi într-o manieră superficială. De asemenea, nu vei fi atât de predispus să uneltești pentru propria poziție, faimă, profit și pentru propriul viitor. Acesta este rolul pe care conștiința îl joacă. Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate extrem de săracă. Discutând mai amănunțit, cum se manifestă o persoană cu umanitate pierdută? Încercați să analizați ce trăsături se regăsesc în astfel de oameni și ce manifestări specifice prezintă. (Ei sunt egoiști și demni de dispreț.) Oamenii egoiști și demni de dispreț sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a-și îndeplini îndatoririle sau de a mărturisi pentru Dumnezeu și nu au niciun simț al responsabilității. La ce se gândesc de fiecare dată când fac ceva? Primul lor gând este: „Va ști Dumnezeu dacă fac asta? Este vizibil pentru alți oameni? Dacă alți oameni nu văd că am făcut tot acest efort și că am lucrat cu asiduitate și dacă nici Dumnezeu nu vede, atunci nu are niciun rost să fac acest efort și să sufăr pentru asta.” Nu este un lucru extrem de egoist? În același timp, este un tip de intenție infamă. Când ei gândesc și acționează astfel, conștiința lor joacă vreun rol? Este conștiința lor acuzată în asta? Nu, conștiința lor nu joacă niciun rol și nu este acuzată. Există unii oameni care nu își asumă nicio responsabilitate, indiferent de datoria pe care o îndeplinesc. Nici nu raportează superiorilor lor cu promptitudine problemele pe care le descoperă. Când văd că oamenii produc tulburări și perturbări, închid ochii. Când văd oameni răi săvârșind rele, nu încearcă să-i oprească. Ei nu protejează interesele casei lui Dumnezeu și nu iau în considerare care le este datoria și responsabilitatea. Când își îndeplinesc datoria, oamenii ca aceștia nu fac nicio lucrare reală; sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor, ahtiate după confort; vorbesc și acționează doar pentru vanitatea, imaginea, statutul și interesele personale și sunt dispuși să își dedice timpul și efortul doar lucrurilor care le aduc beneficii. Acțiunile și intențiile unor asemenea persoane sunt clare pentru toată lumea: răsar de fiecare dată când există șansa de a-și arăta fața sau de a se bucura de vreo binecuvântare. Dar, când nu este o șansă de a-și arăta fața sau imediat ce există o perioadă de suferință, dispar din vedere precum o țestoasă care își retrage capul în carapace. Are o asemenea persoană conștiință și rațiune? (Nu.) O persoană fără conștiință și rațiune, ce se comportă în acest mod, simte oare remușcare? Oamenii ca aceștia nu au remușcări; conștiința unei asemenea persoane nu servește niciunui scop. Nu a simțit niciodată remușcarea din partea conștiinței sale, deci poate ea să simtă reproșul și disciplina Duhului Sfânt? Nu, nu poate.

Lucrarea Duhului Sfânt este bazată pe principii și are condiții prealabile. Asupra cărui fel de persoană Își face de obicei Duhul Sfânt lucrarea? Ce condiții prealabile trebuie să îndeplinească o persoană pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt? Cei care cred în Dumnezeu trebuie să înțeleagă care este minimul pe care trebuie să-l dețină pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt. Cel puțin, trebuie să aibă o conștiință și o inimă cinstită, iar conștiința lor trebuie să aibă un element de onestitate. Inima ta trebuie să fie onestă și să accepte scrutarea lui Dumnezeu. Cei care îndrăznesc să nu accepte scrutarea lui Dumnezeu nu sunt oameni onești și nu cred sincer în Dumnezeu. Oamenii spun întotdeauna că Dumnezeu scrutează profunzimea inimii oamenilor, că El vede totul. Omul vede exteriorul, în timp ce Dumnezeu vede inima, dar de ce oamenii nu pot accepta scrutarea lui Dumnezeu? De ce nu pot ei să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să I se supună? Explicația este că oamenii înțeleg doar slovele și doctrinele, dar nu iubesc adevărul. De ce unii oameni nu sunt niciodată capabili să primească lucrarea Duhului Sfânt, fiind mereu într-o stare pasivă, de depresie, fără nicio bucurie sau pace? Dacă le examinezi cu atenție stările, ei nu au, în general, o recunoaștere a conștiinței lor, o inimă cinstită, sunt de calibru mic și nu depun eforturi pentru adevăr, așa că stările lor sunt foarte rar normale. Cei care iubesc adevărul sunt diferiți. Ei depun întotdeauna eforturi pentru adevăr, starea lor se îmbunătățește pe măsură ce înțeleg părți ale adevărului și sunt capabili să rezolve unele probleme reale pe măsură ce înțeleg părți ale adevărului, astfel încât stările lor se îmbunătățesc continuu și devin din ce în ce mai normale. Indiferent ce li se întâmplă, ei sunt rareori pasivi și sunt capabili să trăiască în prezența lui Dumnezeu. De-a lungul oricărei perioade, ei au întotdeauna câștiguri și cunoaștere și au întotdeauna realizări în îndeplinirea datoriei lor. Sunt capabili să-i convingă pe oameni în răspândirea Evangheliei și, oricare ar fi datoria lor, o fac într-un mod principial. De unde vin aceste câștiguri? Sunt rezultate obținute citind frecvent cuvintele lui Dumnezeu și dobândind luminare, iluminare și o înțelegere a adevărului, rezultate obținute prin lucrarea Duhului Sfânt. Doar când ai o inimă onestă, conștiința și rațiunea pe care omenirea se cuvine să le aibă, Duhul Sfânt poate să-Și îndeplinească lucrarea asupra ta. Aveți cu toții un simț al regulilor în ceea ce privește lucrarea Duhului Sfânt? Asupra cărui fel de persoană Își face Duhul Sfânt lucrarea? Duhul Sfânt Își face de obicei lucrarea asupra celor care au inima cinstită. El lucrează asupra celor care au dificultăți și caută adevărul. Dumnezeu nu-i recunoaște pe cei care nu au nicio umanitate, care nu au deloc conștiință sau rațiune. Dacă cineva este onest, dar inima lui se îndepărtează temporar de Dumnezeu, nedorind să încerce să fie mai bun, blocat într-o stare pasivă, nici rugându-se, nici căutând adevărul pentru a rezolva toate acestea, nedorind să coopereze — în această stare de întuneric temporar, de degradare temporară, Duhul Sfânt nu Își face lucrarea. Cu cât mai puțin o va face El pentru cineva care, în mod fundamental, nu are conștientizarea umanității? Cu siguranță nu o va face. Ce face Dumnezeu cu privire la acest tip de persoană care nu are nici conștiință, nici rațiune, care nu iubește deloc adevărul? El nu o recunoaște. Există vreo speranță pentru acești oameni? Există o singură rază de speranță. Singura cale de ieșire pentru ei este să se căiască realmente, să devină oameni onești și numai atunci pot primi lucrarea Duhului Sfânt. Cum devine cineva o persoană onestă? În primul rând, trebuie să-ți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu și să cauți adevărul de la El, iar când înțelegi adevărul, trebuie să fii capabil să-l pui în practică și să te supui planurilor lui Dumnezeu, toate acestea însemnând a-ți oferi inima lui Dumnezeu. Numai atunci poți fi acceptat de Dumnezeu. Mai întâi trebuie să te lepezi de trup, să renunți la propria vanitate și mândrie, să renunți la propriul profit, să te arunci în datoria ta, atât cu trupul, cât și cu mintea, să îți faci datoria cu o inimă supusă și să crezi, în inima ta, că atât timp cât Îl mulțumești pe Dumnezeu, nu contează ce suferi. Dacă întâmpini dificultăți și te rogi lui Dumnezeu și cauți adevărul, uită-te cum te conduce Dumnezeu și dacă ai sau nu pace și bucurie în inima ta, indiferent dacă ai sau nu aceste dovezi. Dacă vrei să primești lucrarea Duhului Sfânt, mai întâi trebuie să te căiești cu adevărat, să te dedici lui Dumnezeu, să-ți deschizi inima în prezența Lui și să renunți la gunoaiele pe care le prețuiești atât de mult, cum ar fi prestigiul, profitul și statutul. Dacă urmărești în continuare aceste lucruri, dar dorești totuși să ceri mari binecuvântări de la Dumnezeu, te va recunoaște El? Lucrarea Duhului Sfânt are condiții prealabile. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu sfânt. Dacă oamenii urmăresc întotdeauna prestigiul, profitul și statutul și, de la început până la sfârșit, nu pot renunța la aceste lucruri, dacă inima lor este închisă față de Dumnezeu, dacă nu îndrăznesc să se deschidă către El, dacă resping întotdeauna lucrarea și îndrumarea Lui, atunci El nu face nimic. Dumnezeu nu trebuie să-și îndeplinească lucrarea asupra fiecărei persoane, constrângându-te să faci cutare sau cutare lucru. Dumnezeu nu te constrânge. Numai duhurile rele îi constrâng pe oameni să facă un lucru sau altul, chiar posedând cu forța o persoană pentru a o controla. Lucrarea Duhului Sfânt este deosebit de blândă, astfel încât atunci când El te mișcă, tu nici nu simți. Ai crede aproape că ai înțeles în mod inconștient și te-ai trezit. Iată felul în care Duhul Sfânt mișcă oamenii. Deci, dacă cineva dorește să primească lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să se căiască cu adevărat și să coopereze cu adevărat.

Cum faci să-ți dai inima lui Dumnezeu? Când ți se întâmplă lucruri, ar trebui să-I declari lui Dumnezeu că nu te vei baza pe tine însuți. A-ți da inima lui Dumnezeu înseamnă a-I permite lui Dumnezeu să fie stăpânul casei tale. În plus, trebuie să renunți la lucrurile care te împiedică să practici adevărul, cum ar fi reputația, statutul, vanitatea și mândria, să Îi permiți lui Dumnezeu să te conducă, să-i permiți inimii tale să I se supună, să Îi permiți să stăpânească peste inima ta și să acționezi conform cuvintelor Lui. Odată ce ești capabil să renunți la lucrurile de care se bucură trupul, iar Dumnezeu vede că nu mai porți poveri, ci vii înaintea Lui cu o inimă supusă, dornic să Îi asculți cuvintele și să te supui rânduielilor și planurilor Lui, permițându-I să acționeze, permițându-I să conducă — odată ce Dumnezeu vede că ești sincer, atunci Duhul Sfânt Își va face lucrarea. În primul rând, trebuie să te căiești cu adevărat, să îți întorci inima către Dumnezeu, să te gândești la voia Lui și să depui eforturi pentru adevăr. Nu poți fi pasiv sau leneș, cu atât mai puțin încăpăţânat. Dacă vrei să fii mereu la conducere, să fii stăpânul propriei case și să acționezi conform propriilor preferințe, ce fel de atitudine este aceasta? Ce fel de stare este? Aceasta este răzvrătire și împotrivire. Crezi că Dumnezeu trebuie să te mântuiască, că El nu poate fi fără tine? Stau lucrurile așa? De ce s-a orientat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu către neamuri? De ce nu o face El în Israel? De ce nu o face El în lumea religioasă? Pentru faptul că ei sunt prea răzvrătiți și potrivnici față de Dumnezeu, El a îndreptat această lucrare către neamuri. Cum vede Dumnezeu această chestiune? Dumnezeu îi mântuiește pe cei care acceptă adevărul. Nu contează dacă ei se îndreaptă spre adevăr din interiorul religiei sau că sunt necredincioși care îl acceptă – Dumnezeu este binevoitor cu cei care acceptă adevărul și îi mântuiește. Sunteți toți lămuriți cu privire la aceste chestiuni? Fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face este cât se poate de semnificativ și are în el firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Desigur, oamenii nu au cu ce să se laude atunci când înțeleg voia lui Dumnezeu sau se supun planurilor Sale. Să nu crezi că ești deștept sau că iubești adevărul sau că ești mult mai puternic decât alți oameni. Doar pentru că ești deștept într-o chestiune nu înseamnă că vei fi neapărat deștept în alta, așa că trebuie să te rogi des și să cauți adevărul în toate lucrurile. Trebuie să îți examinezi toate acțiunile pentru a vedea dacă ele arată sau nu teamă de Dumnezeu, dacă sunt sau nu în concordanță cu adevărul și dacă sunt sau nu capabile să mulțumească voia lui Dumnezeu.

Indiferent dacă umanitatea voastră este la un standard acceptabil sau este la standardul conștiinței și rațiunii normale, Dumnezeu este mulțumit doar de acei oameni care urmăresc adevărul. Căutarea adevărului și intrarea în viață este nesfârșită. Dacă cineva doar are o conștiință și acționează conform conștiinței sale, acest principiu nu este la standardul adevărului. Trebuie să plătească și prețul de a depune eforturi pentru adevăr, a se comporta conform cerințelor lui Dumnezeu și a-și face bine datoria, conform cerințelor Sale. Numai urmărind în acest fel, ei pot dobândi intrarea în viață, pot înțelege și obține adevărul și pot mulțumi voia lui Dumnezeu. Există oameni care au o oarecare umanitate, care au o oarecare conștiință și rațiune, așa că se gândesc: „A-mi face datoria conform conștiinței mele va fi vrednic de Dumnezeu.” Este corect? Poate standardul conștiinței să înlocuiască adevărul? Te poți supune lui Dumnezeu acționând conform conștiinței tale? Poți să urmezi voia lui Dumnezeu? Poți să-l disprețuiești pe Satana și să te lepezi de el? Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu? Îl poți face de rușine pe Satana? A acționa conform conștiinței tale este o mărturie adevărată? Nimic din toate acestea nu este realizabil. Ce constituie standardul conștiinței? O conștiință este un sentiment în inima cuiva, o judecată a inimii și reprezintă preferințele umanității normale. Adesea, multe articole de lege și noțiuni de moralitate se întemeiază pe sentimentele conștiinței și, astfel, sentimentele conștiinței folosesc cu ușurință articolele de lege și noțiunile de moralitate ca standard. Deci, sentimentele conștiinței sunt cu mult sub standardul adevărului și, în plus, sunt supuse unor constrângeri emoționale sau sunt înșelate și induse în eroare de cuvinte care sună frumos, ceea ce dă naștere multor erori. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci ei sunt supuși înșelăciunilor diavolilor și îi permit Satanei să profite de avantajul asupra lor. Deci, a acționa conform conștiinței tale este cu mult sub cerințele lui Dumnezeu. Trebuie și să depui eforturi pentru adevăr. Numai când înțelegi adevărul și îți faci datoria conform principiilor, poți îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Standardul adevărului depășește cu mult standardul conștiinței. Dacă doar îți faci datoria conform conștiinței tale, atunci poți primi lauda lui Dumnezeu? Nu poți. Deoarece conștiința nu poate înlocui adevărul, cu atât mai puțin cerințele lui Dumnezeu, nu poți fi mulțumit cu a-ți face datoria conform conștiinței tale. Acest lucru nu îți poate câștiga lauda lui Dumnezeu.

Ca să urmărești adevărul, trebuie să te analizezi în toate pentru a vedea care adevăruri îți lipsesc, împiedicându-te să te supui complet lui Dumnezeu, să te temi de El, să te ferești de rău și să îți faci cu loialitate datoria. Atunci trebuie să te echipezi rapid cu acele adevăruri care îți lipsesc, astfel încât nu numai să te comporți la un standard acceptabil, dar, în același timp, să îți și faci datoria la un standard acceptabil. Unii oameni fac pe placul celorlalți, nu îi raportează și nu îi dau în vileag pe alții atunci când îi văd că fac lucruri rele. Sunt amabili și ușor de influențat. Se supun unor conducători falși și unor antihriști care tulbură lucrarea bisericii, nu jignesc pe nimeni și fac mereu compromisuri, neînclinându-se nici la dreapta, nici la stânga. La suprafață, par a avea umanitate – nu întrec măsura și au ceva conștiință și rațiune – dar, de cele mai multe ori, tac și nu își exprimă ideile. Ce crezi despre astfel de oameni? Nu sunt ei mieroși și înșelători? Tocmai așa sunt oamenii înșelători. Când se întâmplă ceva, se poate ca ei să nu vorbească sau să nu-și exprime vreo părere cu ușurință, ci să rămână mereu tăcuți. Asta nu înseamnă că sunt rezonabili; dimpotrivă, arată că sunt destul de bine deghizați, că ascund lucruri, că șiretenia lor este profundă. Dacă nu te destăinui altcuiva, te poți destăinui lui Dumnezeu? Și dacă nu ești autentic nici măcar cu Dumnezeu și nu I te poți destăinui, poți atunci să-I oferi inima ta? Cu siguranță, nu. Nu poți avea aceeași inimă cu Dumnezeu, ci îți păstrezi inima departe de a Lui! Sunteți capabili să vă deschideți și să spuneți ce este cu adevărat în inima voastră când aveți părtășie cu ceilalți? Dacă un om spune întotdeauna ce este cu adevărat în inima lui, dacă vorbește cu sinceritate, dacă vorbește pe șleau, dacă este sincer și deloc nepăsător sau superficial în timp ce-și îndeplinește datoria și dacă poate să practice adevărul pe care îl înțelege, atunci acea persoană are o speranță să dobândească adevărul. Dacă o persoană se acoperă tot timpul și își ascunde inima, astfel încât nimeni să nu o vadă clar, dacă dă o impresie falsă pentru a-i înșela pe ceilalți, atunci este într-un mare pericol, într-o mare încurcătură, îi va fi foarte greu să obțină adevărul. Puteți vedea care sunt perspectivele cuiva după viața sa de zi cu zi și după cuvintele și acțiunile sale. Dacă acea persoană se preface tot timpul, își dă aere, atunci nu este o persoană care acceptă adevărul și, mai devreme sau mai târziu, va fi dezvăluită și alungată. Pe ce cale mergeți toți? Nu este niciodată o greșeală să mergi pe calea unei persoane cinstite! Unii oameni ar putea spune: „Când ai părtășie despre adevăr cu frații și surorile, de ce le spui gândurile din inima ta? Nu e o prostie?” sau: „Nu jignești oamenii dându-i în vileag pe cei răi și pe non-credincioși? Credincioșii în Dumnezeu nu pot fi atât de stupizi!” Cum te simți după ce ai auzit aceste cuvinte? Ar trebui să spui: „A fi o persoană cinstită, a spune adevărul și a adera la principii este inteligent, absolut deloc stupid. Acesta este adevărul pe care se cuvine să-l practice cei care vin la Dumnezeu. Credincioșii în Dumnezeu trebuie să se supună lui Dumnezeu și să-L mulțumească în toate lucrurile. Este corect să ai părtășie despre adevăr și să îți deschizi inima. Când ai părtășie despre adevăr, trebuie să vorbești despre adevărata ta stare. Acest lucru va fi constructiv pentru alții și benefic pentru tine. Darea în vileag a oamenilor răi și a non-credincioșilor este responsabilitatea aleșilor lui Dumnezeu. Îți poți face bine datoria dacă ți-e teamă că-i jignești pe alții? Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să adere la adevărul-principiu, să-i dea în vileag pe oamenii răi și să-i expună pe non-credincioși. A fi o persoană onestă înseamnă a practica adevărul și a adera la principii. Cei care nu practică adevărul nu sunt oameni onești, și nici cei care nu aderă la principii.” Ce părere aveți de această replică? Indiferent de ceea ce cred alți oameni, credincioșii în Dumnezeu nu se pot schimba de la a fi persoane cinstite sau de la calea căutării adevărului. Ei nu pot fi influențați sau constrânși de conducători falși, antihriști sau non-credincioși. În orice moment, ei trebuie să-L urmeze pe Dumnezeu și să-I asculte cuvintele și să fie persoane cinstite, conform cerințelor lui Dumnezeu. Asta e corect. Cum ar trebui să practice pentru a deveni persoane cinstite? Trebuie să reflecteze adesea asupra lor înșiși pentru a vedea în ce chestiuni ar putea încă să-și dezvăluie firea mincinoasă, amăgitoare și înșelătoare. Numai cunoscându-se pe ei înșiși, cunoscându-și intențiile mincinoase și firile înșelătoare și corupte, ei se pot lepăda de trup și pot deveni treptat persoane cinstite. Oamenii care nu își deschid niciodată inimile, care încearcă tot timpul să ascundă și să tăinuiască lucruri, care pretind că sunt respectabili, care vor ca ceilalți să aibă o părere bună despre ei, care nu le permit celorlalți să-și facă o idee deplină despre ei, care vor ca oamenii să-i admire – nu sunt acești oameni nechibzuiți? Astfel de oameni sunt extrem de nechibzuiți! Asta pentru că adevărul despre oameni se va dezvălui mai devreme sau mai târziu. Pe ce cale merg ei cu acest fel de comportament? Aceasta este calea fariseilor. Sunt ipocriții în pericol sau nu sunt? Aceștia sunt oamenii pe care Dumnezeu îi disprețuiește cel mai mult, așadar, crezi că sunt în pericol sau nu? Toți cei care sunt farisei merg pe calea distrugerii!

Când Duhul Sfânt lucrează ca să te lumineze, astfel încât să poți să înțelegi un lucru, uneori se întâmplă foarte repede, iar alteori Duhul Sfânt te face să treci printr-o experiență pentru o vreme înainte de a-ți permite, treptat, să îl înțelegi. Nu înseamnă că nimic nu îți pretinde să îl experimentezi sau că El a terminat după ce ți-a permis să înțelegi slova doctrinei. După ce principii lucrează Duhul Sfânt? Duhul Sfânt lucrează rânduindu-ți mediul și rânduind oamenii, evenimentele și lucrurile ca să-ți permită să te maturizezi prin ele și, treptat, să înțelegi adevărul pe măsură ce le experimentezi. Când îți dă câteva cuvinte simple ca să te inspire ori să te lumineze sau îți oferă un pic de lumină, nu a terminat. Mai degrabă, El îți permite să înveți lecții și să te dezvolți treptat, experimentând fiecare chestiune, diferite medii și diferiți oameni, evenimente și lucruri, astfel încât să dobândești o înțelegere treptată a adevărului și să pătrunzi în realitate. Prin urmare, Duhul Sfânt lucrează în acord total cu tiparul natural al dezvoltării umane, fără să se folosească de absolut nicio constrângere. În conformitate cu principiul și scopul lucrării Duhului Sfânt, dacă o persoană nu are cantitatea minimă de rațiune și conștiință umană pe care ar trebui să o aibă, atunci poate obține lucrarea Duhului Sfânt? Poate obține călăuzirea și luminarea lui Dumnezeu? Categoric nu. Ce vreau să spun prin asta? Oamenii spun mereu că urmăresc adevărul, că trebuie să înțeleagă mai bine adevărul, dar au trecut cu vederea ceva, și anume, că trebuie să-și dea inimile lui Dumnezeu. Ei gândesc: „Indiferent cum este umanitatea mea, dacă am sau nu conștiință, dacă îmi închin sau nu inima lui Dumnezeu, voi căuta mai mult adevărul, voi asculta mai multe predici, voi citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și voi avea adesea părtășie despre adevăr. Atunci, pe măsură ce îmi fac datoria, voi depune mai mult efort și voi suferi mai mult și va fi în regulă.” Dar o astfel de persoană nu a sesizat și nu cunoaște elementele de bază. Acum înțelegeți care este minimul indispensabil pe care ar trebui să-l dețină o persoană dacă vrea să înțeleagă și să obțină adevărul? (Conștiința și rațiunea.) Mai simplu spus, este că, cel puțin, o persoană trebuie să aibă o inimă cinstită. Numai cei care au o inimă cinstită pot să accepte adevărul, să se supună planurilor lui Dumnezeu și să își facă datoria în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu ai o inimă cinstită, atunci nu poți îndeplini cerințele lui Dumnezeu, nici nu poți face bine datoria unei ființe create. Ce înseamnă să nu ai o inimă cinstită? Înseamnă că nu ai umanitate — ești un diavol. Care sunt manifestările faptului de a avea o inimă cinstită? Ca minim indispensabil, o persoană trebuie să aibă o umanitate bună. Când o persoană are umanitate bună, o inimă adevărată, conștiință și rațiune, acestea nu sunt lucruri goale sau vagi, care nu pot fi văzute sau atinse, ci mai degrabă sunt lucruri care pot fi descoperite peste tot în viața de zi cu zi; toate sunt lucruri din realitate. Să spunem că o persoană e extraordinară și perfectă. Este asta ceva ce poți să vezi? Nu poți să vezi, să atingi, și nici măcar să-ți imaginezi cum este să fii perfect sau extraordinar. Dar dacă spui că cineva este egoist, poți să vezi faptele acelei persoane – și corespunde ea descrierii? Dacă se spune despre cineva că este onest, cu o inimă adevărată, poți să vezi acest comportament? Dacă se spune despre cineva că este înșelător, necinstit și josnic, poți să vezi aceste lucruri? Chiar dacă închizi ochii, poți să simți dacă umanitatea unei persoane este normală sau demnă de dispreț prin ceea ce spune și după cum se poartă. De aceea, „umanitate bună sau rea” nu este o sintagmă goală. De exemplu, egoismul și josnicia, necinstea și înșelătoria, aroganța și neprihănirea de sine sunt toate lucruri pe care poți să le sesizezi în viață când intri în contact cu o persoană; acestea sunt elementele negative ale umanității. Așadar, pot elementele pozitive ale umanității pe care oamenii ar trebuie să le aibă – precum onestitatea și iubirea pentru adevăr – să fie percepute în viața de zi cu zi? Dacă cineva are luminarea Duhului Sfânt, dacă poate primi îndrumarea lui Dumnezeu, dacă are lucrarea Duhului Sfânt – poți vedea toate aceste lucruri? Le poți discerne pe toate? Care sunt condițiile pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a dobândi luminarea Duhului Sfânt, a primi îndrumarea lui Dumnezeu și a se purta în conformitate cu adevărurile-principii în toate privințele? Trebuie să aibă o inimă onestă, să iubească adevărul, să caute adevărul în toate lucrurile și să fie capabilă să practice adevărul odată ce-l înțelege. Să întrunești aceste condiții înseamnă să ai luminarea Duhului Sfânt, să fii capabil să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să fii în stare să pui cu ușurință adevărul în practică. Dacă cineva nu este o persoană onestă și nu iubește adevărul în inima sa, se va forța să dobândească lucrarea Duhului Sfânt și, chiar dacă ai părtășie despre adevăr cu acea persoană, nu va exista niciun rezultat. Cum îți poți da seama dacă cineva este o persoană onestă? Trebuie să cercetezi nu doar dacă minte și înșală, ci și mai important este să cercetezi dacă poate accepta adevărul și îl poate pune în practică. Acesta e aspectul esențial. Casa lui Dumnezeu a izgonit mereu oameni și, la ora actuală, mulți au fost deja izgoniți. Ei nu erau oameni onești, erau cu toții oameni înșelători. Iubeau lucrurile nedrepte, nu iubeau deloc adevărul. Indiferent câți ani au crezut în Dumnezeu, nu puteau să înțeleagă adevărul sau să intre în realitate. Chiar și mai puțin erau astfel de oameni capabili de o schimbare autentică. Prin urmare, izgonirea lor a fost ceva inevitabil. Când intri în contact cu o persoană, la ce te uiți mai întâi? Uită-te la cuvintele și faptele sale pentru a vedea dacă este onestă, dacă iubește adevărul și dacă poate accepta adevărul. Acestea sunt cruciale. Practic, poți vedea esența unei persoane atât timp cât poți determina dacă este o persoană onestă, dacă este capabilă să accepte adevărul și să-l pună în practică. Dacă gura unei persoane e plină de cuvinte mieroase, dar nu face nimic real – când vine vremea să facă ceva real, se gândește numai la ea și niciodată la ceilalți – atunci ce fel de umanitate este aceasta? (Egoism și josnicie. Nu are umanitate.) Îi este ușor unei persoane fără umanitate să obțină adevărul? Îi este greu. Când se confruntă cu o perioadă de suferință sau trebuie să plătească un anumit preț, aceste persoane se gândesc: „Luați-o voi înainte cu toată această suferință și plătiți prețul, iar după ce rezultatele au fost aproape atinse, vă voi fi și eu alături.” Ce fel de umanitate este aceasta? Astfel de comportamente sunt cunoscute, în mod colectiv, ca „lipsite de umanitate”. Toată lumea are o fire coruptă, dar, când întâmpină o problemă, conștiința unora intră în joc și ei își fac reproșuri, astfel încât sunt capabili să acționeze conform conștiinței lor. Chiar dacă nu spun: „Urmez adevărul și trebuie să fiu o persoană bună”, ei încep prin a avea o conștiință care lucrează și sunt capabili să spună, bazându-se pe conștiința lor: „Trebuie să fiu vrednic de harul și selecția lui Dumnezeu.” Deci, când conștiința lor are un efect, sunt ei atunci capabili să practice adevărul? Nu neapărat, dar dacă măcar au această dorință, le devine ușor să practice adevărul, ceea ce e baza cea mai importantă pentru ca oamenii să obțină adevărul. Când se confruntă cu pericole, unora le pasă doar să se ascundă. Unii îi protejează pe alții și nu le pasă de ei înșiși. Când li se întâmplă ceva, unii oameni îndură, iar alții se luptă. Acestea sunt diferențe în umanitate. Deci, ce fel de persoană este probabil să câștige adevărul? Mulți oameni au luat hotărâri ferme înaintea lui Dumnezeu și au depus jurăminte să își predea întreaga viață Lui, să se sacrifice pentru El și să nu caute nimic în schimb. Totuși, oamenii cu umanitate rea întotdeauna se luptă pentru profit, fără să cedeze sau să se stăpânească vreodată, și nu acționează niciodată conform conștiinței. Îi este ușor unui astfel de om să câștige adevărul? Îi este ușor să fie desăvârșit de Dumnezeu? (Nu.) Cărui tip de persoană îi este ușor să fie desăvârșită de Dumnezeu și să obțină adevărul? (Oamenilor cu bună umanitate.) Trebuie să existe un standard pentru a avea o bună umanitate. Acesta nu presupune a lua calea moderației, a nu respecta principiile, a te strădui să nu jignești pe nimeni, a fi lingușitor oriunde te duci, a fi mieros și versat cu toți cei pe care îi întâlnești și a face pe toată lumea să te vorbească de bine. Nu acesta este standardul. Deci, care este standardul? Este să te poți supune lui Dumnezeu și adevărului. Înseamnă să-ți abordezi datoria și toate tipurile de oameni, evenimente și lucruri în mod principial și cu simțul responsabilității. Acest lucru este ușor de văzut de către toți: toată lumea are clar în inima sa acest lucru. Mai mult, Dumnezeu cercetează inimile oamenilor și le cunoaște situațiile, pe fiecare în parte: indiferent cine sunt, nimeni nu Îl poate păcăli pe Dumnezeu. Unii oameni se laudă întotdeauna că au o bună umanitate, că nu au vorbit niciodată de rău pe nimeni, n-au rănit niciodată interesele altcuiva și pretind că niciodată nu au râvnit la lucrurile altor oameni. Atunci când există o dispută asupra intereselor, preferă chiar să sufere ei pierderi, decât să profite de ceilalți și toți ceilalți cred că ei sunt oameni buni. Totuși, atunci când își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ei sunt vicleni și șireți, uneltind mereu pentru ei înșiși. Nicicând nu se gândesc la interesele casei lui Dumnezeu, nicicând nu tratează ca fiind urgente lucrurile pe care Dumnezeu le tratează ca fiind astfel și nu gândesc așa cum gândește El, neputând nicicând să-și pună deoparte propriile interese pentru a-și îndeplini îndatoririle. Ei nu-și abandonează niciodată propriile interese. Chiar și când îi văd pe răufăcători săvârșind răul, nu îi dau în vileag; ei nu au niciun fel de principii. Ce fel de umanitate este aceasta? Nu este o umanitate bună. Nu dați nicio atenție la ceea ce spun asemenea oameni; trebuie să vedeți ce trăiesc, ce dezvăluie și care le este atitudinea când își îndeplinesc îndatoririle, precum și care le este starea lăuntrică și ce iubesc. Dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește loialitatea lor pentru Dumnezeu, dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește interesele casei lui Dumnezeu sau dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește considerarea pe care o arată lui Dumnezeu, atunci au umanitate asemenea oameni? Ei nu sunt oameni cu umanitate. Comportamentul lor poate fi văzut de către alții și de către Dumnezeu. Este foarte dificil pentru asemenea oameni să dobândească adevărul.

În momentul de față, înțelegeți cu toții ce fel de oameni sunt capabili să obțină adevărul? Toți sunt dornici să urmărească adevărul, toți cred în Dumnezeu, se întrunesc și ascultă predici, își fac îndatoririle și au părtășie despre adevăr, dar cum se face că, după câțiva ani, unii oameni sunt capabili să vorbească despre mărturiile lor experiențiale și mărturisesc despre Dumnezeu, în timp ce alții nu au deloc mărturii experiențiale și nici nu pot face bine vreo datorie? Care este diferența? De fapt, diferența constă în deosebirile din umanitatea lor. Unii oameni au conștiință și rațiune, în timp ce alții nu au; unii oameni iubesc adevărul, în timp ce alții nu. Deci, ce fel de persoană poate obține cu ușurință adevărul? (Oamenii care sunt sinceri față de Dumnezeu, care sunt cinstiți, care au umanitate și care au conștiință și rațiune.) Acest lucru este foarte important. Acum, că înțelegeți acest lucru, ar trebui să luați în considerare cele ce urmează: sunt înțelegerea și obținerea adevărului legate de aspectul oamenilor, de calibrul, nivelul de educație, contextul nașterii, vârsta, mediul familial, talentele sau abilitățile profesionale pe care le-au deprins? Ați putea spune că practic nu au nicio legătură. Unii oameni sunt de calibru mic, dar ei înșiși sunt foarte de încredere. Ei folosesc atâta energie câtă au, nefiind alunecoși și înșelători, sunt conștiincioși și își asumă responsabilitatea pentru lucruri. Dacă fac greșeli, sunt capabili să accepte adevărul și să practice conform principiilor; atunci când au dificultăți, sunt capabili să caute adevărul. Rezultatele îndeplinirii datoriei lor sunt din ce în ce mai bune și, deși oamenii talentați îi desconsideră, lui Dumnezeu Îi place acest fel de persoană. Când Dumnezeu dă har oamenilor și le permite să înțeleagă adevărul, El nu Se uită la înfățișarea lor, la nivelul lor de educație, la calitatea calibrului lor sau la elocvența lor – Dumnezeu nu Se uită la nimic din toate acestea. Unii spun: „Sunt lent în vorbire și în limbaj, dar văd oameni care sunt atât de pricepuți în discursul lor. Nu sunt înalt și nici nu arăt într-un fel foarte ieșit din comun. Sunt needucat și nici calibrul meu nu este foarte bun. Nu înseamnă asta că sunt terminat?” Ce fel de gând este acesta? Nu este o neînțelegere cu privire la Dumnezeu? Nu înseamnă că nu înțelegi voia lui Dumnezeu? (Ba da.) Oamenii care au această perspectivă nu sunt răzvrătiți? Ei nu înțeleg deloc voia lui Dumnezeu. Ei cred că toți cei care sunt mântuiți și desăvârșiți de Dumnezeu sau care sunt luminați și conduși de El sunt înzestrați, că pot vorbi foarte bine, că au o mare educație și cunoaștere, că toți sunt genii și că lui Dumnezeu Îi plac. Nu este aceasta calomnie la adresa lui Dumnezeu? Ei nu înțeleg deloc mintea lui Dumnezeu! Oamenii spun mereu că Dumnezeu este drept și că El vede în inimile oamenilor, dar, când li se întâmplă lucruri, oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Înțelegi un pic mai bine acum? Ce vede Dumnezeu când Se uită la oameni? El le vede inimile. Tot ceea ce spun și fac oamenii este controlat de inimile lor. Dacă inima ta este cinstită, atunci vei avea o umanitate bună. Vei putea înțelege treptat adevărul, vei putea îndeplini cerințele lui Dumnezeu într-o anumită măsură și vei putea lua în considerare voia lui Dumnezeu. Dacă inima ta este prea înșelătoare, închisă și intransigentă, dacă ești egoist, nu ai umanitate bună și ești mereu blocat în noțiuni, imaginându-ți cum ar trebui să acționeze Dumnezeu, dacă întâmpini ceva care nu se potrivește cu noțiunile tale, Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu și nu Îi înțelegi niciodată voia, atunci vei putea să obții adevărul? Nu, nu vei putea. În cele din urmă, când nu vei putea obține adevărul, te vei învinovăți pe tine însuți, pe alții, sau pe Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu este corect? (Ne vom învinovăți pe noi înșine.) Așa e, te vei învinovăți pe tine însuți. Deci, ce ar trebui să facă o astfel de persoană pentru a obține adevărul? Trebuie să caute adevărul și să-l pună în practică și trebuie să se comporte și să practice în moduri specifice. Dacă înțeleg fără să practice, tot nu pot obține adevărul. Când egoismul și uneltirile pentru profitul propriu apar în tine și îți dai seama de asta, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a soluționa problema. Primul lucru de care trebuie să fii conștient este că, în esență, să acționezi astfel este o încălcare a adevărurilor-principii, este dăunător pentru lucrarea bisericii, este un comportament egoist și josnic, nu este ceea ce oamenii cu conștiință și rațiune ar trebui să facă. Ar trebui să-ți lași deoparte interesele și egoismul și ar trebui să te gândești la lucrarea bisericii – asta este ceea ce vrea Dumnezeu. După ce te rogi și reflectezi asupra ta, dacă într-adevăr îți dai seama că este egoist și josnic să acționezi astfel, va fi ușor să-ți lași deoparte egoismul. Când îți vei lăsa deoparte egoismul și uneltirile pentru profit, te vei simți fundamentat, vei fi împăcat, vesel și vei simți că o persoană cu conștiință și rațiune ar trebui să se gândească la lucrarea bisericii, că nu ar trebui să se concentreze pe interesele proprii, ceea ce ar fi foarte egoist, josnic și lipsit de conștiință sau rațiune. Să acționezi altruist, gândindu-te la lucrarea bisericii și făcând lucrurile doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu este drept și onorabil și va aduce valoare existenței tale. Trăind astfel pe pământ, ești deschis și cinstit, trăiești umanitatea normală și adevăratul chip al omului și nu doar că ai o conștiință clară, ci ești și demn de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești astfel mai mult, cu atât mai fundamentat te vei simți, cu atât mai împăcat și vesel vei fi și cu atât mai luminos te vei simți. Astfel, nu vei fi pășit pe calea corectă a credinței în Dumnezeu?

Dacă firile corupte ale oamenilor, de egoism, ticăloșie, înșelăciune și minciuni pot fi înlăturate depinde de faptul dacă aceștia sunt sau nu capabili să accepte adevărul. Toți cei care sunt capabili să accepte adevărul își urăsc firile corupte, urăsc egoismul și răutatea și înșelăciunea și minciunile. Ei nu sunt dispuși să lase aceste lucruri să îi contamineze sau să îi constrângă. Atât timp cât cei care iubesc adevărul ajung să-și cunoască propriile firi corupte, atunci le este ușor să arunce deoparte acest gunoaie și mizerii negative. Cei care nu iubesc adevărul tratează aceste lucruri negative ca pe niște comori. Ei își iubesc prea mult profitul, nu sunt dispuși să se lepede de trup și sunt prea intransigenți. Drept urmare, nu sunt niciodată capabili să înțeleagă care este voia lui Dumnezeu și nici nu pot să I se supună. Pentru că oamenii nu iubesc și nu acceptă adevărul, ei cred în Dumnezeu de atâția ani într-un mod atât de confuz. Când vine timpul să fie mărturie, limbile le sunt legate și nu sunt în stare să spună nimic. Oamenii au ascultat predici despre adevăr mulți ani, iar firea lui Dumnezeu le este întotdeauna făcută cunoscută, așa că aceia care urmăresc adevărul ar trebui să-l înțeleagă deja, dar cei care nu iubesc adevărul nu sunt dispuși să se deschidă înaintea lui Dumnezeu. Inimile lor nu sunt dispuse să renunțe la preferințele trupului, așa că nu îndrăznesc să practice faptul de a se deschide pur și simplu față de Dumnezeu. Ei vor doar să se bucure în mod liber de harul pe care Dumnezeu îl dă oamenilor, dar nu vor să practice adevărul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Dacă vreți să obțineți harul Meu, dacă doriți să obțineți aceste adevăruri, există o singură condiție – trebuie să renunțați la propriul profit și să-Mi dați inima voastră loială.” Oamenii nu sunt capabili să îndeplinească nici măcar această condiție și, totuși, mai vor să ceară harul lui Dumnezeu, să ceară pace și bucurie și vor să obțină adevărul; dar ei nu vor să-și dea inima loială lui Dumnezeu, așadar, ce fel de oameni sunt? Nu sunt ei de soiul Satanei? Pot să facă ambele lucruri în același timp? De fapt, nu pot. Indiferent dacă înțelegi sau nu voia lui Dumnezeu, firea Lui este întotdeauna făcută cunoscută oamenilor în mod deschis. Dacă o persoană nu acceptă niciodată adevărul sau dacă înțelege adevărul fără a-l pune în practică, atunci este pentru că e prea intransigentă și nu și-a dat inima lui Dumnezeu. Astfel, ei nu sunt niciodată capabili să obțină adevărul și nici nu pot ajunge să cunoască firea lui Dumnezeu. Acest lucru nu se datorează faptului că Dumnezeu tratează oamenii în mod nedrept. Oamenii Îl citează adesea pe Dumnezeu când spune: „Dumnezeu tratează pe cine vrea El cu har”, dar ei nu înțeleg sensul acestei fraze. Dimpotrivă, ei Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Ei cred că harul vine de la Dumnezeu, că îl dă cui vrea El și că este bun cu cine vrea. Așa stau lucrurile? Nu sunt acestea noțiuni și închipuiri umane? Dumnezeu tratează oamenii pe baza esenței lor. Când oamenii sunt capabili să fie conștienți de voia lui Dumnezeu și să accepte adevărul, atunci sunt binecuvântați de Dumnezeu. Dacă oamenii nu acceptă adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci rezultatul este diferit. În realitate, Dumnezeu este corect cu toți și îi tratează după principii, doar că există o parte din omenire a cărei inimă este prea dură, așa că Dumnezeu trebuie să o trateze diferit. Lucrurile pe care Dumnezeu le face fiecărei persoane sunt diferite, ceea ce explică faptul că El face lucrurile conform principiilor. Dumnezeu este drept cu fiecare persoană. De exemplu, există mulți oameni care nu vin înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul. Vor să se bazeze doar pe propriile mâini pentru a-și construi o viață bună și un viitor. Vor să-și stăpânească propriul destin și viitor și cred că stăpânirea propriului destin este în mâinile lor. Ei nu acceptă suveranitatea sau planurile lui Dumnezeu, nici nu I se supun și vor ca Dumnezeu să-i mulțumească. Când se poticnesc și eșuează, se plâng că Dumnezeu este nedrept. Este acest lucru rațional? Sunt prea ignoranți și încăpățânați. Dar cred întotdeauna că sunt deștepți. Ei gândesc: „Unii oameni renunță la familiile lor și nu vor nimic. Își petrec tot timpul făcându-și datoria, dându-și inima loială lui Dumnezeu, și ce primesc în schimb? Ei nu știu ce va face Dumnezeu în viitor, dar oferă totul, nelăsând nicio ieșire pentru ei înșiși. Oamenii ăștia sunt atât de proști! Uite cât de deștept sunt eu, eu urmez astfel: am câte un picior în fiecare tabără. Nu trebuie să renunț la nimic și nici nu trebuie să amân nimic și, în cele din urmă, voi fi mântuit și eu.” Este această persoană inteligentă sau este o idioată? (Este o idioată.) Cu siguranță este o idioată. Puși în comparație, oamenii inteligenți și oamenii ignoranți și încăpățânați sunt diferiți în umanitatea lor. Oamenii inteligenți au o umanitate bună, în timp ce oamenii ignoranți și încăpățânați au o umanitate proastă. Oamenii inteligenți acceptă adevărul, în timp ce oamenii ignoranți și încăpățânați nu, iar rezultatele lor finale vor fi diferite.

În îndeplinirea propriei datorii, există două tipuri principale de oameni. Unul este genul care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, pe când celălalt este genul care își lasă întotdeauna o cale de ieșire. Ce fel de persoană crezi că va lăuda și va mântui Dumnezeu? (Cea care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu.) Dumnezeu vrea să îi obțină pe acei oameni care se sacrifică sincer pentru El. De fapt, Dumnezeu nu are multe cerințe de la oameni. El cere doar ca oamenii să fie sinceri atunci când își fac datoria; El nu vrea să îți ia profitul personal. Dumnezeu v-a dat oportunități de a vă antrena pentru a vă îndeplini datoria și a dezvolta tot felul de talente, iar ceea ce El vrea este sinceritatea oamenilor. Indiferent unde îți faci datoria sau care este datoria ta, Dumnezeu ți-a dat cel mai mare spațiu posibil în care să-ți dezvolți talentele și abilitățile și, în cele din urmă, Dumnezeu vrea să îți permită să dobândești adevărul în tot felul de medii și îndatoriri, să-I înțelegi voia și să trăiești asemănarea unui om. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea să îți ia totul, ci mai degrabă, El vrea să desăvârșească totul pentru tine — El vrea să îți dea totul. Unii oameni sunt întotdeauna înguști la minte; în timp ce au acumulat unele cunoștințe profesionale în lumea laică, ei cred că, dacă își fac datoria, își vor fi neglijat toate cunoștințele profesionale. Chiar dacă ar deveni desuete, ar echivala asta într-adevăr cu o pierdere? Făcându-ți datoria acum, vei obține adevăr și viață. Prin comparație, ce este mai prețios: puțină cunoaștere inutilă, neglijată sau adevărul și viața? Ca să nu mai vorbim de faptul că lucrurile cu adevărat utile pe care le-ai învățat pot fi dezvoltate și utilizate pe măsură ce îți îndeplinești datoria. Nu va fi amintirea ta despre aceste lucruri mai solidă dacă le vei fi folosit pentru a-ți îndeplini datoria? A-ți aminti lucruri pe care nu le folosești este o pacoste și un inconvenient, așa că a le lăsa să cadă în desuetudine nu este deloc regretabil. În acest moment, hobby-urile și abilitățile voastre sunt dezvoltate pe măsură ce vă faceți datoria. De asemenea, pe măsură ce faceți datoria unei ființe create în acest răstimp, sunteți capabili să înțelegeți adevărul și să intrați pe drumul cel bun al vieții. Ce eveniment fericit, ce mare noroc! Oricum v-ați uita la asta, nu este o pierdere. Pe măsură ce Îl urmați pe Dumnezeu, vă îndepărtați de locurile păcatului și vă îndepărtați de grupurile de oameni răi, cel puțin gândurile și inimile voastre nu vor continua să sufere corupția și călcarea în picioare a Satanei. Ai ajuns pe o bucată de pământ pur, ai venit înaintea lui Dumnezeu. Nu este acesta un mare noroc? Oamenii se reîncarnează generație după generație, până în prezent, și câte astfel de șanse au? Nu cumva au această oportunitate numai oamenii care s-au născut în zilele de pe urmă? Ce lucru grozav este acesta! Nu e o chestiune de pierdere, este cel mai mare noroc. Ar trebui să fii foarte fericit! Ca ființe create, din toată creația, dintre cele câteva miliarde de oameni de pe pământ, câți oameni sunt care au ocazia să mărturisească despre faptele Creatorului în identitățile lor de ființe create, să-și facă datoria și responsabilitatea în cadrul lucrării lui Dumnezeu? Cine are o asemenea oportunitate? Sunt mulți astfel de oameni? Sunt prea puțini! Care este raportul? Unul din zece mii? Nu, sunt și mai puțini! În special voi, care vă puteți folosi abilitățile și cunoștințele pe care le-ați acumulat pentru a vă îndeplini datoria, nu sunteți extrem de binecuvântați? Voi nu mărturisiți despre un bărbat, iar ceea ce faceți nu este o carieră – Cel pe care Îl slujiți este Creatorul. Acesta este cel mai frumos și mai valoros lucru! Nu ar trebui să vă simțiți mândri? (Ar trebui.) Pe măsură ce vă faceți datoria, obțineți udarea și provizia lui Dumnezeu. Cu un mediu și o oportunitate atât de bune, dacă nu obțineți nimic substanțial, dacă nu obțineți adevărul, atunci nu veți regreta pentru tot restul vieții? Deci, trebuie să profitați de ocazie pentru a vă face datoria și să nu o lăsați să treacă pe lângă voi; urmăriți cu seriozitate adevărul în timp ce vă faceți datoria și obțineți-l. Acesta este lucrul cel mai valoros pe care îl puteți face, cea mai semnificativă viață! Nu există nicio persoană și niciun grup de oameni printre toate ființele create care să fie mai binecuvântați decât voi toți. Pentru ce trăiesc necredincioșii? Ei trăiesc pentru a se reîncarna și pentru entuziasmul din lume. Pentru ce trăiți voi toți? Trăiți pentru a face datoria unei ființe create. Valoarea unei astfel de vieți este atât de mare! Deci, nu ar trebui să priviți cu dispreț datoria pe care o faceți, cu atât mai puțin să renunțați la această datorie. A vă îndeplini bine datoria și a vă îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu — doar aceasta este chestiunea cea mai valoroasă și mai semnificativă.

29 iunie 2015