Fragmentul 19

Majoritatea oamenilor nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, așadar, credința lor este deficitară. Nu este ușor să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu; trebuie știut, în primul rând, că există un plan pentru toată lucrarea lui Dumnezeu și că totul se face după timpul hotărât de Dumnezeu. Omul nu poate niciodată să înțeleagă ce și când lucrează Dumnezeu; Dumnezeu face o anumită lucrare la un anumit moment, iar El nu întârzie; nimeni nu-I poate distruge lucrarea. A lucra conform planului Său și conform intenției Sale este principiul după care El Își face lucrarea, și nicio persoană nu poate schimba acest lucru. În acestea, ar trebui să vezi firea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă pe nimeni și, atunci când este timpul pentru a lucra, trebuie împlinită. Voi toți ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu în ultimii câțiva ani. Cine poate distruge modul în care El aprovizionează oamenii, cine Îl poate opri să Își rostească cuvintele atunci când are nevoie să le rostească sau să Își ducă la îndeplinire lucrarea atunci când trebuie îndeplinită? Când au început să răspândească Evanghelia, majoritatea oamenilor au dat cărți conținând cuvintele lui Dumnezeu celor din biserici și oamenilor religioși. Care a fost rezultatul? Foarte puțini dintre acești oameni au cercetat cuvintele lui Dumnezeu; cei mai mulți au fost calomniatori, critici și plini de ostilitate. Unii au ars cărțile, unii le-au confiscat, unii i-au bătut pe cei care răspândeau Evanghelia și i-au forțat să se declare vinovați, iar alții chiar au chemat poliția pentru a-i aresta și persecuta. La acea vreme, toate confesiunile religioase au opus o rezistență frenetică, dar, în final, Evanghelia Împărăției tot a fost răspândită în toată China continentală. Cine poate tulbura îndeplinirea voii lui Dumnezeu? Cine poate opri răspândirea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu? Oile lui Dumnezeu ascultă vocea lui Dumnezeu, iar cei care ar trebui câștigați de Dumnezeu vor fi câștigați mai devreme sau mai târziu. Nimeni nu poate distruge acest lucru. E exact ca în acea frază din Proverbe care spune: „Inima regelui este în mâna lui Iahve, precum râurile cu apă. El o întoarce oriunde voiește” (Proverbe 21:1). Așadar, cum ar putea acei oameni nesemnificativi să se sustragă suveranității Sale? Dumnezeu are propriile planuri și rânduieli privitoare la când și la ce lucrare va face. Unii oamenii judecă mereu că este imposibil pentru Dumnezeu să facă una sau alta, dar asemenea idei sunt numai închipuirile lor. Indiferent câte daune fac oamenii și câte necazuri stârnește Satana, nu vor duce la nimic și nu vor putea opri lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului Sfânt decide totul, iar oamenii nu pot realiza nimic fără lucrarea Duhului Sfânt. Ce fel de rațiune ar trebui să aibă oamenii în privința asta? Când o persoană realizează că Duhul Sfânt nu lucrează, ar trebui să renunțe la propriile noțiuni și să aibă grijă să nu facă nimic orbește. Alegerea înțeleaptă este să cauți intenția lui Dumnezeu și să aștepți timpul hotărât de Dumnezeu. Unii oameni se bazează mereu pe propriile noțiuni și închipuiri omenești și Îl înlocuiesc pe Dumnezeu, iar rezultatul este că Duhul Sfânt nu lucrează și eforturile lor sunt zadarnice. Cu toate astea, oamenii trebuie să facă ceea ce au de făcut și trebuie să își îndeplinească datoriile. Nu poți aștepta pasiv de teamă să nu greșești și cu siguranță nu poți spune: „Dumnezeu încă nu a făcut asta și Dumnezeu încă nu a zis ce dorește să fac, așa că deocamdată nu voi face nimic.” Nu este acesta un eșec în îndeplinirea datoriei tale? Trebuie să cugeți la asta, pentru că nu este o chestiune măruntă, și o singură eroare de gândire poate dăuna perspectivelor tale sau te poate ruina.

În planul de gestionare al lui Dumnezeu, orice lucrare face El este făcută conform programului, la timpul potrivit, cu exactitate și deloc în conformitate cu imaginația oamenilor care spun: „Asta nu va funcționa, aialaltă nu va funcționa, asta nu te va duce nicăieri!” Dumnezeu este atotputernic și nimic nu este dificil pentru Dumnezeu. De la Epoca Legii la Epoca Harului și până la Epoca Împărăției, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu a fost făcut în ciuda noțiunilor oamenilor, care cred că totul este irealizabil. Cu toate acestea, în final totul funcționează și Satana este complet făcut de rușine și eșuează, iar oamenii își duc mâna la gură rușinați.^[a] Ce pot face oamenii? Nici măcar nu pot să practice adevărul, dar tot pot să fie aroganți și să creadă că pot face orice, iar inimile lor sunt pline de dorințe extravagante și nu sunt sub nicio formă martori adevărați. Sunt chiar și oameni care se gândesc: „Ziua lui Dumnezeu se apropie, nu va mai trebui să suferim, vom avea o viață bună și sfârșitul e aproape.” Lăsați-Mă să vă spun, astfel de oameni sunt doar niște observatori și taie frunze la câini, iar în final vor fi doar pedepsiți și nu vor câștiga nimic! Poate credința în Dumnezeu doar pentru a vedea ziua lui Dumnezeu și a scăpa de marele dezastru să ajute pe cineva să dobândească adevărul și viața? Oricine crede în Dumnezeu pentru a scăpa de dezastru și a vedea ziua lui Dumnezeu va pieri. Cu toate acestea, cei care cred pentru a urmări adevărul și pentru a fi mântuiți printr-o schimbare a firii vor supraviețui. Aceștia sunt adevărații credincioși în Dumnezeu. Acei credincioși confuzi nu vor câștiga nimic în final, doar vor lucra în van și vor fi pedepsiți mai sever. Toți oamenii au o lipsă gravă de percepție. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu își văd de sarcinile lor și se gândesc mereu la lucruri rele sunt răufăcători, sunt non-credincioși și nu pot decât să-și facă rău. Nu sunt și credincioșii și necredincioșii în mâinile lui Dumnezeu? Cine poate scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Nimeni nu poate! Cei care scapă trebuie, în cele din urmă, să se întoarcă la Dumnezeu și să fie pedepsiți. Este evident, de ce oamenii nu pot vedea clar asta?

Unii oameni nu au nici cea mai infimă cunoaștere despre atotputernicia lui Dumnezeu, deși cred în Dumnezeu Atotputernic. Sunt încontinuu derutați de următoarea întrebare: „De vreme ce Dumnezeu este atotputernic, are autoritate și este capabil să stăpânească peste toate lucrurile, de ce totuși l-a creat pe Satana, i-a permis să corupă omenirea timp de 6.000 de ani și să arunce lumea în haos? De ce Dumnezeu nu îl distruge pe Satana? Nu ar avea oamenii o viață bună dacă Satana ar fi eliminat?” Acesta este modul în care gândesc majoritatea oamenilor. Puteți explica această chestiune? Acest lucru implică adevărul în ceea ce privește viziunile. Această întrebare a fost luată de mulți în considerare, dar pentru că acum aveți o oarecare bază, nu vă veți îndoi de Dumnezeu din pricina ei. Cu toate acestea, confuzia în această privință trebuie înlăturată. „De ce i-a permis Dumnezeu arhanghelului să Îl trădeze? Să fi fost din cauza faptului că Dumnezeu nu știa că arhanghelul era capabil să-L trădeze? Nu a reușit Dumnezeu să îl controleze, a permis asta sau a avut vreun scop?” Este normal ca oamenii să pună această întrebare și ar trebui să știe că ea implică întregul plan de gestionare al lui Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit să existe un arhanghel, iar trădarea lui Dumnezeu de către acest arhanghel a fost atât permisă, cât și rânduită de Dumnezeu – cu siguranță intră în sfera planului de gestionare al lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a permis arhanghelului să corupă omenirea pe care El o crease, după ce aceasta Îl trădase. Nu e vorba că Dumnezeu nu a reușit să îl controleze pe Satana, astfel încât omenirea a fost sedusă de șarpe și coruptă de Satana, ci Dumnezeu i-a permis Satanei să facă asta. Abia după ce El Își dăduse permisiunea să se întâmple asta, Și-a început Dumnezeu planul de gestionare și lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Poate pătrunde omul această taină? Odată ce omenirea fusese coruptă de Satana, Dumnezeu Și-a început lucrarea de gestionare a omenirii. Prima dată a făcut lucrarea Epocii Legii în Israel. După ce trecuseră două mii de ani, El a făcut lucrarea răstignirii în Epoca Harului și toată omenirea a fost răscumpărată. În timpul zilelor de pe urmă, El Se întrupează pentru a cuceri și a mântui un grup de oameni în zilele de pe urmă. Ce fel de oameni sunt cei născuți în zilele de pe urmă? Sunt cei care au trecut prin mii de ani de corupere din partea Satanei, care au fost atât de profund corupți, încât nu mai au asemănare umană. După experimentarea judecății, mustrării și expunerii cuvintelor lui Dumnezeu, după ce au fost cuceriți, ei dobândesc adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și sunt sincer convinși de El; dobândesc o înțelegere a lui Dumnezeu și I se pot supune în mod absolut lui Dumnezeu și Îi pot îndeplini voia. În final, grupul de oameni câștigați prin planul de gestionare al lui Dumnezeu vor fi oameni ca aceștia. Credeți că vor împlini voia lui Dumnezeu și vor fi mântuiți în cele din urmă cei care nu au fost corupți de Satana sau cei care au fost corupți de Satana? Oamenii care vor fi câștigați pe toată durata derulării planului de gestionare reprezintă un grup care poate înțelege voia lui Dumnezeu, care dobândesc adevărul de la Dumnezeu și care au acel tip de viață și de asemănare umană cerute de Dumnezeu. Când oamenii au fost creați la început de Dumnezeu, ei aveau doar asemănare umană și viață umană. Totuși, nu dețineau adevărul pe care Dumnezeu îl cere oamenilor și nu puteau trăi asemănarea pe care Dumnezeu a sperat dintotdeauna să o aibă oamenii. Grupul de oameni care va fi câștigat în final este acela care va rămâne până la capăt, și aceștia sunt cei pe care îi câștigă Dumnezeu, de care El este încântat și care Îl mulțumesc. De-a lungul celor câtorva mii de ani de derulare a planului de gestionare, acești oameni pe care El i-a mântuit în final au avut cel mai mult de câștigat; adevărul câștigat de acești oameni au fost exact udarea și susținerea dată lor de Dumnezeu prin intermediul războiului Său cu Satana. Oamenii din acest grup sunt mai buni decât cei creați de Dumnezeu chiar la început; chiar dacă au fost corupți, acest lucru a fost inevitabil și este o chestiune din sfera planului de gestionare al lui Dumnezeu. Acest lucru dezvăluie pe deplin atotputernicia și înțelepciunea Lui, precum și faptul că tot ceea ce Dumnezeu a rânduit, planificat și înfăptuit este maximul absolut. Dacă ești întrebat încă o dată după aceea: „Dacă Dumnezeu este atotputernic, cum a putut, totuși, arhanghelul să Îl trădeze? Apoi, Dumnezeu l-a izgonit pe pământ, unde i-a permis să corupă omenirea. Care este semnificația acestui lucru?”, poți răspunde așa: „Această chestiune face parte din predestinarea lui Dumnezeu și este cât se poate de semnificativă. Omul nu o poate pătrunde în întregime, dar de la nivelul la care poate ajunge omul și poate înțelege, poate fi observat că ceea ce a făcut Dumnezeu este plin de sens. Asta nu înseamnă că Dumnezeu are o scăpare de moment sau că pierde controlul și nu are cum să gestioneze lucrurile, iar apoi întoarce șiretlicurile Satanei împotriva acestuia, spunând: «Arhanghelul oricum s-a angrenat în trădare, așa că aș putea la fel de bine să îl las să facă așa cum îl taie capul și voi mântui omenirea după ce a fost complet coruptă.» Nu este deloc așa.” Oamenii ar trebui măcar să știe că această chestiune se încadrează sfera planului de gestionare al lui Dumnezeu. Care plan? În prima etapă a fost un arhanghel; în a doua etapă, arhanghelul a trădat; în a treia etapă, după trădarea arhanghelului, acesta a venit în mijlocul oamenilor pentru a-i corupe, iar apoi Dumnezeu Și-a început lucrarea de gestionare a omenirii. Când oamenii cred în Dumnezeu, ei trebuie să înțeleagă viziunea planului de gestionare al lui Dumnezeu. Unii nu înțeleg niciodată această latură a adevărului, simțind în permanență că există multe contradicții de nerezolvat. Fără înțelegere, se simt nesiguri și, dacă sunt nesiguri, nu au energie să avanseze. Fără adevăr este greu să faci orice progres, așadar, este foarte dificil pentru cei care nu caută adevărul când sunt confruntați cu o problemă. V-a ajutat această părtășie să înțelegeți? Abia după trădarea arhanghelului, Dumnezeu a avut planul de gestionare pentru a mântui omenirea. Când și-a început arhanghelul trădarea? Cu siguranță au fost lucruri care i-au dezvăluit trădarea, a fost un proces al trădării arhanghelului, cu siguranță nu a fost atât de simplu pe cât arată textul. A fost ca trădarea lui Isus de către Iuda – a fost un proces. Nu L-a trădat pe Isus imediat după ce L-a urmat. Iuda nu a iubit adevărul, a râvnit după bani și fura mereu. Dumnezeu i l-a dat Satanei, Satana i-a dat idei și atunci a început să Îl trădeze pe Isus. Pas cu pas, Iuda a devenit depravat și, în unele circumstanțe speciale, când a venit vremea, L-a trădat pe Isus. Există un tipar obișnuit pentru depravarea oamenilor și nu e atât de simplu pe cât își imaginează ei. În prezent, oamenii pot înțelege lucrurile din planul de gestionare al lui Dumnezeu până la un punct, dar vor fi capabili să îi înțeleagă mai profund semnificația când vor crește în statură.

Note de subsol:

a. Textul original nu include cuvântul „rușinați”.

Fragmentul 21

Indiferent dacă Dumnezeu Își face lucrarea prin intermediul întrupării sau al Duhului Său, totul este săvârșit potrivit planului Său de gestionare. Nu este săvârșit după metode fățișe sau ascunse ori potrivit nevoilor umane, ci complet în conformitate cu planul Său de gestionare. Nu e ca și cum lucrarea din zilele de pe urmă ar putea fi realizată oricum dorește Dumnezeu. Această etapă este săvârșită pe temelia celor două etape anterioare ale lucrării Sale. Lucrarea din Epoca Harului, a doua etapă a lucrării Sale, a permis răscumpărarea omenirii și a fost săvârșită de întrupare. Nu este imposibil ca Duhul să îndeplinească etapa actuală a lucrării lui Dumnezeu, El este capabil să o săvârșească, dar e mai adecvat să o îndeplinească întruparea; astfel, oamenii pot fi mântuiți mai eficient. În definitiv, cuvântările întrupării sunt mai bune decât cuvântările directe ale Duhului Sfânt pentru cucerirea oamenilor și sunt mai bune pentru a facilita cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni. Când Duhul lucrează, nu poate fi mereu cu oamenii; Duhului Îi este imposibil să trăiască și să vorbească direct cu oamenii față în față, așa cum face acum întruparea și sunt momente când e imposibil ca Duhul să dezvăluie ce se află înlăuntrul oamenilor, așa cum poate face întruparea. În această etapă, lucrarea întrupării este, în principal, de a cuceri oameni și, după ce-i cucerește, de a-i desăvârși, astfel încât să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu și să fie capabili să-L venereze. Aceasta e lucrarea de încheiere a epocii. Dacă această etapă n-ar fi de cucerire a oamenilor, ci doar de anunțare a lor că există într-adevăr un Dumnezeu, atunci Duhul ar putea să o înfăptuiască. Ați putea crede că, dacă această etapă ar fi săvârșită de Duh, El ar putea să înlocuiască întruparea și să facă aceeași lucrare ca întruparea și că, întrucât Dumnezeu este atotputernic, indiferent dacă ar lucra întruparea sau Duhul, ar putea fi obținute aceleași rezultate. Cu toate acestea, v-ați înșela. Dumnezeu lucrează potrivit gestionării, planului și etapelor Sale pentru a mântui omul. Nu e ca și cum, așa cum îți imaginezi, întrucât Duhul e atotputernic, întruparea este atotputernică și Dumnezeu Însuși e atotputernic, prin urmare El poate face orice vrea. Dumnezeu lucrează potrivit planului Său de gestionare și fiecare etapă a lucrării Sale include, la rândul ei, anumite părți. Modul în care ar trebui realizată această etapă și detaliile la care ar trebui să se apeleze sunt și ele planificate. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu a fost înfăptuită în Israel, iar această ultimă etapă este în țara marelui balaur roșu, China. Unii oameni spun: „Nu poate Dumnezeu să o facă în altă țară?” Potrivit planului de gestionare al acestei etape, ea trebuie realizată în China. Oamenii din China sunt înapoiați, viețile lor sunt decadente și lipsesc drepturile sau libertățile omului. E o țară unde Satana și demonii răi sunt la putere. Scopul apariției și lucrării în China este de a-i mântui pe oamenii care trăiesc în cea mai întunecată parte a lumii și care au fost cei mai profund corupți de Satana. Acesta e singurul mod de a-l înfrânge cu adevărat pe Satana și de a obține complet gloria. Dacă Dumnezeu S-ar arăta și ar lucra în altă țară, nu ar fi la fel de semnificativ. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu e necesară și e săvârșită de Dumnezeu așa cum trebuie făcută. Unele lucruri pot fi obținute prin lucrarea întrupării și altele pot fi obținute prin lucrarea Duhului. Dumnezeu alege să lucreze prin intermediul întrupării sau al Duhului în funcție de metoda care va produce cele mai bune rezultate. Nu e, așa cum ați sugerat, ca și cum orice modalitate de a lucra ar fi bună, ca și cum Dumnezeu ar putea face lucrarea luând, la întâmplare, formă umană, iar Duhul ar putea și El să o facă fără să întâlnească niciun om față în față și ambele metode ar putea obține anumite rezultate. Nu trebuie să înțelegeți greșit acest lucru. Dumnezeu e atotputernic, dar are și o latură practică, iar oamenii nu pot vedea asta. Oamenii Îl consideră pe Dumnezeu supranatural și nu-L pot înțelege, prin urmare dezvoltă noțiuni și tot soiul de idei nerealiste despre El. Foarte puțini oameni văd că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, că sunt practice, că sunt lucrurile cele mai reale și că pot fi atinse și văzute de om. Dacă oamenii au într-adevăr calibru și capacitatea de a înțelege, după ce experimentează mai mulți ani din lucrarea lui Dumnezeu, ar trebui să fie în stare să vadă că toate cuvintele exprimate de Dumnezeu sunt adevăruri-realități, că există adevăruri și principii în toată lucrarea și toate lucrurile pe care El le săvârșește și că tot ceea ce face El are o mare însemnătate. Orice face Dumnezeu are însemnătate, este necesar și poate obține cele mai bune rezultate. Totul are un scop, un plan și o însemnătate bine definite. Crezi că lucrarea lui Dumnezeu este realizată pe baza unor cuvinte rostite în mod necugetat? El are o latură atotputernică, dar și o latură practică. Cunoașterea voastră e unilaterală. Există erori în modul în care înțelegeți latura atotputernică a lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim despre înțelegerea laturii Sale practice, unde erorile voastre sunt mult mai mari.

Din cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, prima este înfăptuită de Duh, în timp ce ultimele două etape sunt săvârșite de întrupare, iar fiecare etapă a lucrării Sale este absolut esențială. Luați, de exemplu, răstignirea. Dacă Duhul ar fi răstignit pe cruce, n-ar avea nicio însemnătate, deoarece oamenii nu pot vedea sau atinge Duhul, iar Duhul nu poate să simtă nimic sau să sufere durere. În consecință, această răstignire n-ar avea nicio însemnătate. Etapa care are loc în zilele de pe urmă este cea de cucerire a oamenilor, fiind o lucrare pe care o poate face întruparea – întruparea nu poate fi înlocuită de Duh când vine vorba de această lucrare, iar lucrarea săvârșită de Duh nu poate fi făcută de întrupare. Când Dumnezeu alege întruparea sau Duhul pentru a face orice etapă a lucrării Sale, aceasta e o alegere absolut necesară și totul este înfăptuit astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate și să se realizeze obiectivele planului Său de gestionare. Dumnezeu are o latură atotputernică și o latură practică. El lucrează într-un mod practic în fiecare etapă a lucrării Sale. Oamenii își imaginează că Dumnezeu nu vorbește sau gândește și că face orice vrea, dar nu așa stau lucrurile. El are înțelepciune, are tot ceea ce este și aceasta este esența Sa. Când lucrează, trebuie să-Și dezvăluie și să-Și exprime firea, esența, înțelepciunea și tot ceea ce are și este, astfel încât oamenii să poată înțelege, să ajungă să cunoască și să obțină aceste lucruri. El nu lucrează în neant și, cu atât mai puțin, pe baza închipuirilor oamenilor; El acționează potrivit nevoilor lucrării și potrivit rezultatelor ce trebuie obținute. El vorbește într-un mod practic, lucrează și suferă zi de zi și, când suferă, simte durere. Nu e ca și cum Duhul ar fi prezent în timpul în care întruparea lucrează și vorbește și ar pleca atunci când întruparea nu lucrează sau nu vorbește. Dacă ar fi așa, atunci El nu ar fi suferit și aceasta nu ar fi fost o întrupare. Oamenii nu pot vedea latura practică a lui Dumnezeu și, în consecință, nu-L cunosc bine pe Dumnezeu, iar înțelegerea Lui de către ei este doar superficială. Oamenii spun că Dumnezeu e practic și normal sau că Dumnezeu e atotputernic și omnipotent – toate acestea sunt cuvinte pe care le-au învățat de la alții, pentru că nu au cunoaștere adevărată sau experiență reală. Când vine vorba de întrupare, de ce se pune astfel accentul pe esența întrupării? De ce nu se pune accentul pe Duh? Accentul este pe lucrarea întrupării, lucrarea Duhului este de a asista și a ajuta, astfel obținându-se rezultatele lucrării întrupării. În fiecare etapă, oamenii pot ajunge să cunoască puțin despre Dumnezeu, dar sunt incapabili să răzbată sau să reușească atunci când doresc să știe puțin mai mult despre El; când Dumnezeu vorbește puțin, oamenii înțeleg puțin, dar cunoștințele lor despre El tot nu sunt foarte clare și ei nu pot pricepe cu ușurință partea esențială a lor. Dacă aveți impresia că Duhul poate face orice poate face întruparea și că Duhul poate lua locul întrupării, atunci nu veți cunoaște niciodată semnificația întrupării, lucrarea întrupării și ce este întruparea.

Fragmentul 22

„Cuvântul Se arată în trup” are un conținut deosebit de bogat, care include diverse aspecte ale adevărului, precum și unele afirmații profetice, prevestind starea epocilor ce vor urma. De fapt, profețiile sunt foarte generale, majoritatea cuvintelor conținute în această carte discutând despre intrarea în viață, dezvăluind natura umană și vorbind despre cunoașterea lui Dumnezeu și a firii Sale. Referitor la întrebări precum ce epocă va urma, câte epoci vor fi, în ce tipuri de circumstanțe va pătrunde omenirea, nu există un plan, o referință sau chiar o epocă anume în această carte? Aceasta înseamnă că oamenii nu trebuie să se preocupe de epocile ce vor urma; acele vremuri nu au venit încă și sunt în continuare foarte îndepărtate. Chiar dacă ar fi să vă vorbesc despre aceste lucruri, nu ați înțelege și, în plus, oamenii nu au nevoie să înțeleagă aceste lucruri în momentul de față. Acele lucruri nu au mare legătură cu schimbarea din firea vieții oamenilor. Tot ceea ce trebuie să înțelegeți sunt acele cuvinte care dezvăluie natura umană. E suficient. În trecut, s-au făcut unele profeții, cum ar fi Împărăția Milenară, intrarea în odihnă a lui Dumnezeu și a omului împreună, precum și privind Epoca Cuvântului. Toate cuvintele profeției se referă la vremuri ce vor veni în scurt timp; cele nemenționate sunt lucruri foarte îndepărtate. Nu este nevoie să studiați acele lucruri îndepărtate; ceea ce nu ar trebui să știți nu vi se va spune; ceea ce ar trebui să știți este întregul adevăr care vine de la Dumnezeu – de exemplu, firea Lui exprimată față de om, ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este se dezvăluie prin cuvintele Sale, dezvăluirea naturii omului prin judecată și mustrare, precum și direcția în viață dată oamenilor de Dumnezeu, deoarece lucrarea Sa de mântuire a oamenilor include aceste lucruri în miezul ei.

Scopul în care Dumnezeu spune aceste lucruri atunci când face lucrarea de gestionare a omenirii este, în principal, de a-i cuceri și mântui pe oameni și de a schimba firea lor. În prezent, Epoca Cuvântului este o epocă realistă, este epoca adevărului ce cucerește și mântuiește omul; vor exista mai multe cuvinte mai târziu – multe lucruri nu au fost spuse încă. Unii oameni cred că aceste cuvinte actuale sunt exprimarea lui Dumnezeu în întregimea ei – aceasta e o interpretare complet greșită, deoarece lucrarea Epocii Cuvântului tocmai a început în China, dar vor fi mai multe cuvinte după ce Dumnezeu Se va arăta public și va lucra în viitor. Cum va fi Epoca Împărăției, în ce tip de destinație va intra umanitatea, ce se va întâmpla după pătrunderea în acea destinație, cum va fi atunci viața oamenilor, la ce nivel poate ajunge instinctul uman, ce tip de conducere și ce tip de provizii vor fi necesare etc. – toate acestea sunt incluse în lucrarea din Epoca Cuvântului. Caracterul atotcuprinzător al lui Dumnezeu nu e, așa cum îți imaginezi, doar în „Cuvântul Se arată în trup”. Oare expresia firii lui Dumnezeu și lucrarea Lui pot fi atât de simple pe cât îți imaginezi tu? Caracterul atotcuprinzător, omniprezența, omnipotența și supremația lui Dumnezeu nu sunt cuvinte goale – dacă spui că această carte, „Cuvântul Se arată în trup”, reprezintă tot ce ține de Dumnezeu și că aceste cuvinte încheie toată gestionarea Lui, atunci L-ai privit pe Dumnezeu într-un mod prea mic; nu înseamnă asta că Îl limitezi din nou pe Dumnezeu? Trebuie să știi că aceste cuvinte sunt o parte foarte mică din Dumnezeu atotcuprinzător. Toate cercurile religioase L-au limitat pe Dumnezeu în cadrul Bibliei. Și astăzi nu Îl limitați și voi? Nu știți că limitarea lui Dumnezeu este o înjosire a Sa? Că este o condamnare și o blasfemie împotriva Lui? În prezent, cei mai mulți oameni gândesc: „Tot ce a spus Dumnezeu în zilele de pe urmă se găsește în «Cuvântul Se arată în trup», nu există alte cuvinte de la El; e tot ce a spus Dumnezeu”, nu-i așa? E o mare greșeală să gândiți astfel! Cuvintele cuprinse în „Cuvântul Se arată în trup” sunt doar cuvintele de deschidere a lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, o parte a cuvintelor acestei lucrări; aceste cuvinte se referă în principal la adevărurile viziunilor. Mai târziu, vor fi și cuvinte rostite în legătură cu numeroasele detalii ale practicării. Prin urmare, lansarea cărții „Cuvântul Se arată în trup” pentru public nu înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la sfârșitul unei etape, cu atât mai puțin că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a ajuns la un sfârșit concludent. Dumnezeu încă are multe cuvinte de exprimat și, chiar după ce acestea au fost rostite, nu se poate spune că toată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu s-a încheiat. Când lucrarea întregului univers se va termina, se poate spune doar că planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani s-a încheiat; dar, la acel moment, vor mai exista oameni în acest univers? Atât timp cât există viață, atât timp cât există umanitate, gestionarea lui Dumnezeu trebuie să existe în continuare. Când planul de gestionare de șase mii de ani se va termina, atât timp cât va exista umanitate, viață și acest univers, Dumnezeu va gestiona în continuare totul, dar nu se va mai numi „plan de gestionare de șase mii de ani”. Acum este numit „gestionare de către Dumnezeu”. Poate se va numi altfel în viitor; va fi o altă viață pentru umanitate și Dumnezeu; nu se poate spune că Dumnezeu va folosi în continuare cuvintele de azi pentru a-i conduce pe oameni, întrucât aceste cuvinte sunt potrivite doar pentru această perioadă de timp. Prin urmare, nu limitați niciodată lucrarea lui Dumnezeu. Unii spun: „Dumnezeu le oferă oamenilor doar aceste cuvinte și nimic altceva; El poate doar să rostească aceste cuvinte.” Și aceasta înseamnă să-L limitați pe Dumnezeu la o anumită sferă. Este ca și cum, în prezent, în Epoca Împărăției, ar fi aplicate cuvintele rostite în epoca lui Isus – ar fi adecvat acest lucru? Unele dintre cuvinte s-ar aplica, iar altele ar trebui abolite, prin urmare nu poți spune că nu pot fi abolite niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Oare oamenii limitează cu ușurință lucrurile? În unele domenii, Îl limitează pe Dumnezeu. Poate că, într-o zi, vei citi „Cuvântul Se arată în trup” așa cum citesc oamenii Biblia astăzi, nemergând pe urmele pașilor lui Dumnezeu. Acum este momentul potrivit pentru a citi „Cuvântul Se arată în trup”; nu se poate ști în câți ani lectura cărții va fi ca și cum te-ai uita într-un calendar depășit, deoarece va exista ceva nou care să înlocuiască vechiul la acel moment. Nevoile oamenilor apar și se dezvoltă în funcție de lucrarea lui Dumnezeu. La acel moment, natura umană și instinctele și atributele pe care ar trebui să le aibă oamenii se vor fi schimbat întrucâtva; după ce se va schimba această lume, nevoile umanității vor fi diferite. Unii întreabă: „Va vorbi Dumnezeu mai târziu?” Alții vor ajunge la concluzia că „Dumnezeu nu va fi capabil să vorbească, deoarece, când se va termina lucrarea din Epoca Cuvântului, nu se va mai putea spune nimic altceva și orice alte cuvinte vor fi false”. Nu este și asta greșit? Este ușor pentru omenire să facă greșeala de a-L delimita pe Dumnezeu; oamenii sunt capabili să se agațe de trecut și să-L delimiteze pe Dumnezeu. Ei, evident, nu Îl cunosc, dar tot Îi delimitează lucrarea în mod absurd. Oamenii au o natură atât de arogantă! Ei doresc întotdeauna să țină la vechile idei ale trecutului și să păstreze lucrurile zilelor apuse sădite adânc în inimile lor. Ei le folosesc ca și pe ceva foarte important, fiind aroganți și plini de sine, gândindu-se că înțeleg totul și având obrăznicia de a descrie lucrarea lui Dumnezeu. Făcând asta, nu Îl judecă ei oare pe Dumnezeu? Mai mult, oamenii nu acordă atenție lucrării noi a lui Dumnezeu; acest lucru arată că este dificil pentru ei să accepte lucruri noi și, totuși, ei încă Îl descriu orbește pe Dumnezeu. Oamenii sunt atât de aroganți încât sunt lipsiți de rațiune, nu ascultă de nimeni și nici nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu. Așa este natura omului: total arogantă și neprihănită de sine, și fără nici un pic de supunere. Așa au fost fariseii când L-au condamnat pe Domnul Isus: „Chiar dacă ai avea dreptate, tot nu Te-aș urma pe Tine – doar Iahve Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu.” Astăzi, există și unii care spun: „Este El Hristos? Eu nu L-aș urma, nici dacă ar fi cu adevărat Hristos!” Există oameni ca aceștia? Există o mulțime de oameni religioși care sunt așa. Aceasta arată că firea omului este prea coruptă, că oamenii sunt fără mântuire.

Dintre sfinții de-a lungul veacurilor, Moise și Petru au fost singurii care L-au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu și au fost lăudați de El; cu toate acestea, au putut ei să-L înțeleagă pe Dumnezeu? Ce au priceput ei este, de asemenea, limitat. Nici ei înșiși nu au îndrăznit să spună că L-au cunoscut pe Dumnezeu. Cei care Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu nu-L limitează, deoarece își dau seama că Dumnezeu este incalculabil și incomensurabil. Cei care nu-L cunosc sunt cei capabili să-L limiteze pe Dumnezeu și ceea ce are și ce este El. Sunt plini de imaginație despre Dumnezeu și dezvoltă cu ușurință noțiuni despre tot ce a făcut El. Prin urmare, cei care cred că Îl cunosc pe Dumnezeu sunt cei mai potrivnici Lui și sunt oamenii aflați cel mai mult în pericol.

Fragmentul 23

Spuneți-Mi, este adevărat că Dumnezeu iubește și are compasiune față de om? (Este adevărat.) Atunci este adevărat că Dumnezeu nu iubește omul și chiar îl blestemă și îl condamnă? (Și asta e adevărat.) De fapt, ambele propoziții sunt adevărate și pe deplin corecte. Dar nu e simplu de spus: „Este de asemenea adevărat că Dumnezeu nu iubește omul” și acest lucru nu trebuie rostit cu ușurință; poate fi rostit doar odată ce o persoană cunoaște firea lui Dumnezeu. Când vezi că Dumnezeu a făcut ceva iubitor, spui: „Dumnezeu îl iubește cu adevărat pe om. Acesta e adevărul; este mâna lui Dumnezeu”, dar când vezi că Dumnezeu a făcut ceva ce nu este în acord cu noțiunile omului – de exemplu, să Se înfurie pe fariseii ipocriți sau pe antihriști și să-i blesteme – gândești: „Dumnezeu nu iubește omul; îl urăște”. Atunci ai noțiuni despre Dumnezeu și Îl tăgăduiești. Deci care dintre aceste două scenarii este adevărul? Există oameni care nu pot explica acest lucru cu claritate. În inimile oamenilor, e mai bine ca Dumnezeu să iubească omul sau să nu-l iubească? Fără îndoială, tuturor oamenilor le place ca Dumnezeu să iubească omul și spun că iubirea Sa față de om este adevărul. Dar nu le place ca Dumnezeu să nu iubească omul, prin urmare spun că faptul că Dumnezeu nu iubește omul nu este adevărul, negând afirmația „Este de asemenea adevărat că Dumnezeu nu iubește omul”. Atunci pe ce se bazează determinarea de către om dacă ceea ce face Dumnezeu este sau nu adevărul? Se bazează în întregime pe noțiunile și închipuirile omului. Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile așa cum îi place omului să fie făcute și ceva nu este adevărul decât dacă ceea ce face Dumnezeu se conformează noțiunilor și închipuirilor omului; dacă omului nu-i place ce face Dumnezeu, atunci ceea ce face El nu este adevărul. Oare cei care determină adevărul astfel cunosc adevărul? (Nu.) Care sunt consecințele de a-L defini mereu pe Dumnezeu potrivit noțiunilor omului? Va conduce acest lucru la ascultare sau la împotrivire față de Dumnezeu? Cu siguranță nu la ascultare față de Dumnezeu – doar la împotrivire. Atunci cei care Îl tratează mereu pe Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor sunt oameni care ascultă de Dumnezeu? Sau sunt oameni care se împotrivesc Lui? (Sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu.) Acest aspect poate fi constatat și este corect să-l discernem astfel. Oamenii cred că iubirea lui Dumnezeu față de om trebuie să fie asemenea mângâierii unui miel de către un păstor, dându-le căldură și desfătare, și că trebuie să le satisfacă nevoile emoționale și fizice, astfel încât să simtă că este iubirea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Așa este, dar, în realitate, judecata și mustrarea, emondarea și tratarea de către Dumnezeu sunt mai benefice pentru viețile oamenilor.) Aceasta este tot dragostea lui Dumnezeu față de om! După toate discuțiile, încă simțiți că dragostea lui Dumnezeu față de om este adevărul și că lipsa Lui de dragoste față de om nu este adevărul, nu-i așa? (Este de asemenea adevărat că Dumnezeu nu iubește omul.) Atunci cum este posibil ca Dumnezeu să nu-l iubească pe om? Ce e de înțeles despre absența iubirii? Știm cu toții că Dumnezeu îl iubește pe om: firea Sa dreaptă, judecata și mustrarea Sa, precum și certarea și disciplina Sa – toate fac parte din iubire. Prin urmare, dacă Dumnezeu nu-l iubește pe om, de ce s-ar întâmpla asta? (Datorită firii Sale drepte.) Fac parte judecata și mustrarea din acea fire dreaptă? (Da.) Dacă judecata și mustrarea fac parte din acea fire dreaptă, atunci firea dreaptă a lui Dumnezeu față de om este iubirea sau neiubitoare? (Este iubitoare.) Ați înțeles că dragostea lui Dumnezeu față de om este firea Lui dreaptă, dar lipsa dragostei față de om face parte din acea fire? (Da.) Cum poate faptul că Dumnezeu nu iubește omul să facă totuși parte dintr-o fire dreaptă? Dați-Mi voie să vă mai pun o întrebare: credeți că e posibil ca Dumnezeu să nu iubească omul? Poate exista o astfel de situație? (Când omul comite tot soiul de fapte rele și Îi frânge inima lui Dumnezeu, El nu-l iubește pe om.) Ceea ce ai spus este condițional și se bazează pe niște condiții prealabile, în timp ce Eu nu întreb despre presupuneri. Dragostea lui Dumnezeu față de om este cu siguranță adevărul și toată lumea înțelege asta. Dar oamenii au dubii privind faptul dacă absența dragostei lui Dumnezeu față de om este adevărul. Dacă treci de această chestiune, vei trece de majoritatea lucrurilor pe care le face Dumnezeu și nu vei dezvolta noțiuni. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, care sunt câteva dintre manifestările lipsei Sale de dragoste față de om? (Nu suntem conștienți încă de acest aspect.) Nu l-ați simțit și nu l-ați experimentat. Ce cuvinte cunoaștem până acum care pot explica lipsa de dragoste a lui Dumnezeu față de om? Silă, aversiune, repulsie și dezgust; și, de asemenea, abandonare, detestare și respingere. Pe scurt, acestea sunt cuvintele. Toată lumea înțelege aceste cuvinte, deci pot fi ele echivalate cu lipsa dragostea? (Da.) Sunt inerente manifestării lipsei de iubire a lui Dumnezeu față de om, așadar credeți că sunt adevărul? (Da, sunt adevărul.) În opinia voastră, absența iubirii lui Dumnezeu față de om necesită o premisă: El face lucruri neiubitoare față de om în contextul dragostei față de om – acesta e adevărul. Să presupunem că această premisă nu are un element al iubirii și nici o bază pentru iubire și că Dumnezeu face lucruri neiubitoare față de om, cu manifestarea lipsei de iubire față de om. Nu veți fi în stare să stabiliți dacă lipsa de dragoste a lui Dumnezeu față de om este adevărul, nici nu veți putea înțelege complet acele lucruri. Aici se află esența problemei și, astfel stând lucrurile, ar trebui să avem părtășie despre ea.

Credeți că Dumnezeu, fiind Domnul tuturor ființelor create, a creat această omenire și, după ce a făcut asta, trebuie să aibă grijă de oameni, gestionând ce beau și ce mănâncă ei și controlându-le întregile vieți și destine? (Nu trebuie.) Cu alte cuvinte, este în puterea lui Dumnezeu să aibă grijă de tine dacă vrea și să te arunce în mulțime sau într-un anumit mediu dacă nu vrea să aibă grijă de tine, lăsându-te să te descurci singur? (Da.) Întrucât este în puterea lui Dumnezeu, oare nu este adevărat că lui Dumnezeu nu-I pasă de om? (Ba da.) Este în concordanță cu adevărul. Cum se poate spune că acesta e adevărul? (Dumnezeu este Domnul întregii creații.) În ceea ce privește identitatea și statutul lui Dumnezeu, precum și diferența dintre Dumnezeu și omenire, El va avea grijă de tine dacă dorește și, dacă nu dorește să aibă grijă de tine, nu o va face. Cu alte cuvinte, este adecvat ca Dumnezeu să aibă grijă de tine dacă dorește și este rezonabil să nu o facă. De ce depinde acest lucru? Depinde de faptul dacă Dumnezeu dorește sau nu și acesta e adevărul. Există unii care spun: „Nu, deoarece m-ai creat, trebuie să ai grijă de ceea ce mănânc și beau – trebuie să ai grijă de mine tot restul vieții mele.” Este asta în concordanță cu adevărul? Este irațional și nu corespunde adevărului. Dacă Dumnezeu ar spune: „După crearea ta, te voi da la o parte și nu voi mai avea grijă de tine”, aceasta e puterea Creatorului. Întrucât Dumnezeu a putut să te creeze, are puterea de a te da la o parte, fie într-un loc bun, fie într-un loc rău. Aceasta e puterea lui Dumnezeu. Care este baza pentru puterea Lui? Este identitatea și statutul lui Dumnezeu, prin urmare El poate avea grijă de tine sau nu și, în ambele cazuri, acesta este adevărul. De ce spun că este adevărul? Iată ce ar trebui să înțeleagă oamenii. Odată ce vei înțelege, vei ști cine ești, cine este Dumnezeu în care crezi și care sunt diferențele între tine și Dumnezeu. Să revenim la aspectul referitor la absența dragostei lui Dumnezeu față de om. Trebuie Dumnezeu să-l iubească pe om? (Nu.) Deoarece nu trebuie, este adevărat că Dumnezeu nu-l iubește pe om? (Este adevărat.) Nu au devenit mai clare lucrurile? Să vorbim acum despre următorul lucru: deoarece omenirea a fost coruptă de Satana și are o fire satanică și coruptă, dacă Dumnezeu nu mântuiește omenirea și nu o aduce la El, care este atunci relația dintre om și Dumnezeu? (Nu există nicio relație.) Acest lucru nu e adevărat; există, de fapt, o relație. Ce fel de relație este atunci? Este o relație ostilă. Ești ostil față de Dumnezeu, iar natura-esența ta este ostilă față de esența lui Dumnezeu. Este așadar rezonabil ca Dumnezeu să nu te iubească? Este rezonabil ca El să te deteste, să-I fie silă de tine, să fie dezgustat de tine? (Este rezonabil.) De ce este rezonabil? (Pentru că nu există nimic în noi demn de iubirea lui Dumnezeu, iar firile noastre sunt prea grav corupte.) Dumnezeu este Domnul întregii creații, iar tu ești o ființă creată, dar ca ființă creată, nu L-ai urmat pe Dumnezeu și nu I-ai ascultat cuvintele; în schimb, l-ai urmat pe Satana și ai devenit opusul și dușmanul lui Dumnezeu. El te iubește deoarece are esența compasiunii: Îi este milă de tine și te mântuiește. Dumnezeu are această esență. El are compasiune și este preocupat de omenirea pe care a creat-o. Dragostea Lui pentru tine este o exprimare a esenței Sale, ceea ce constituie un aspect al adevărului. Pe de altă parte, omenirea nu este demnă de iubirea lui Dumnezeu. Omenirea este arogantă, detestă lucrurile pozitive, este rea, depravată, plină de ură și de împotrivire față de Dumnezeu. Prin urmare, ținând cont de esența lui Dumnezeu – și, pe deasupra, de sfințenia, dreptatea, loialitatea și autoritatea Sa – cum poate iubi o astfel de omenire? Poate Dumnezeu să fie compatibil cu o omenire ca aceasta? Poate El să o iubească? (Nu poate.) Întrucât nu poate, când Dumnezeu intră în contact cu oamenii și vrea să-i mântuiască, de ce va da El dovadă? Imediat ce intră în contact cu oamenii, El dă dovadă de dezgust, silă și repulsie și îi detestă și respinge pe cei care fac fapte cu adevărat rele; aceasta este lipsa de iubire. Atunci faptul că Dumnezeu nu-l iubește pe om este adevărul? (Da.) Faptul că Dumnezeu nu-l iubește pe om este adevărul. Este corect ca Dumnezeu să nu-i iubească pe cei care I se împotrivesc? (Da.) Este corect, rezonabil și determinat de firea dreaptă a lui Dumnezeu, prin urmare și faptul că El nu-l iubește pe om este adevărul. Ce anume stabilește că acesta e adevărul? Este stabilit de esența lui Dumnezeu.

Deci, pe scurt: Dumnezeu îl iubește pe om? (Da.) De fapt, potrivit esenței și manifestării omului, acesta nu e demn de dragostea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu îl poate totuși iubi pe om atât de mult. În opinia voastră, este Dumnezeu adevărul? Este esența Lui sfântă? (Da.) Pe de altă parte, deoarece omul e atât de dezgustător, iar corupția lui e atât de profundă, poate Dumnezeu să-l iubească fără să fie puțin dezgustat? Dacă nu există puțin dezgust, puțină aversiune sau silă, acest lucru nu e în acord cu esența Lui. Dumnezeu detestă, disprețuiește, este dezgustat și sătul de această omenire, dar tot este capabil să-i mântuiască pe oameni, iar aceasta e adevărata dragoste a Sa – esența lui Dumnezeu! Faptul că Dumnezeu nu-l iubește pe om se datorează esenței Sale, iar faptul că-l poate iubi totuși pe om se datorează tot esenței Sale. Deci, acum că este clar, care e adevărul: că Dumnezeu îl iubește pe om sau că nu-l iubește pe om? (Ambele sunt adevărul.) Acum s-a lămurit. În acest caz, poate omul să facă asta? Niciun om nu poate face asta; nu există nici o singură persoană care să poată – nici măcar față de proprii copii. În cazul în care copilul tău te supără și îți frânge mereu inima, te vei înfuria la început, dar, în timp, inima ta va deveni dezgustată; odată ce te-a dezgustat suficient timp, vei renunța complet și, în cele din urmă, vei tăia legăturile cu el. Ce este dragostea omenească? Provine din afecțiunile și din legăturile de sânge ale trupului, deci nu are nicio legătură cu adevărul; este dragostea care ia naștere din nevoile trupului și afecțiunile omului. Care e baza acestei iubiri? Se bazează pe afecțiuni, legături de sânge și interese și nu există nicio fărâmă de adevăr în ea. Atunci care e motivul atunci când omul nu iubește? După ce a detestat, disprețuit și a fost dezgustat de cineva care i-a frânt inima, omul nu mai iubește; nu mai poate iubi. În ce măsură credeți că această omenire I-a frânt inima lui Dumnezeu? (E imposibil de descris.) Da, e imposibil de descris. Atunci Dumnezeu îl iubește în continuare pe om? Nu știi dacă Dumnezeu îl iubește pe om, dar chiar și în acest moment El te mântuiește, lucrând mereu, vorbind pentru a te conduce și a avea grijă de tine. Nu va renunța la tine până în ultimul moment, când lucrarea va fi terminată. Oare aceasta nu e dragoste? (Ba da.) Simte omenirea o astfel de dragoste? (Nu.) Când dispar nevoile emoționale ale oamenilor, când legăturile lor de sânge sunt întrerupte și nu mai există nicio conexiune de interese între ei, aceștia nu mai iubesc, dragostea lor dispare, iar ei decid apoi să renunțe – să nu mai „investească”. Au renunțat complet. Care este exprimarea esențială a dragostei? De a face lucruri practice și de a obține rezultate; și, dacă aceste lucruri asociate cu iubirea nu sunt realizate, atunci nu există dragoste. Unii oameni spun că Dumnezeu îl detestă pe om, dar acest lucru nu e în întregime corect. Dumnezeu te detestă, dar oare ți-a vorbit mai puțin? Ți-a oferit mai puțin adevăr? A lucrat mai puțin în tine? (Nu.) Prin urmare, spunând că Dumnezeu te detestă, nu ai deloc conștiință; cuvintele tale sunt lipsite de scrupule. Nu este fals că Dumnezeu te detestă, dar El tot te iubește și a făcut multă lucrare în tine. Este cert că Dumnezeu te detestă, dar de ce? Dacă ai asculta de El în fiecare privință și ai deveni ca Iov, te-ar mai detesta Dumnezeu? Nu te-ar mai detesta; ar avea doar dragoste față de tine. Cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu? Nu seamănă cu dragostea omului, care e ca și cum ai înveli pe cineva în vată de bumbac. Dumnezeu nu-i iubește pe oameni așa: El îți îngăduie să ai viața normală a omenirii create; te lasă să devii conștient cum să trăiești, cum să supraviețuiești și cum să-L venerezi; cum să fii stăpân între toate lucrurile și să trăiești o viață plină de însemnătate; să nu faci lucruri neînsemnate și nici să-l urmezi pe Satana. Oare semnificația iubirii lui Dumnezeu nu este trainică și cuprinzătoare? Este prea cuprinzătoare și efectele ulterioare ale înfăptuirii acestor lucruri de către Dumnezeu sunt de importanță monumentală și de cea mai cuprinzătoare valoare pentru întreaga omenire. E ceva ce nicio ființă umană nu poate face: e de o valoare inestimabilă și nu poate fi dată de om în schimbul banilor sau al bunurilor materiale. Vezi, oamenii din zilele noastre înțeleg unele adevăruri și știu cum să-L venereze pe Dumnezeu, dar știau ei ceva din toate acestea acum 20 sau 30 de ani? (Nu știau.) Nu știau cum a fost creată Biblia; nu știau care e planul lui Dumnezeu de gestionare (planul mântuirii); nu știau cum să-L venereze pe Dumnezeu și să devină o ființă creată calificată: nu știau nimic din aceste lucruri. Așadar, dacă dai timpul înainte cu douăzeci de ani, omenirea de la acele vremuri nu va fi mult mai bine decât sunteți voi acum? (Ba da.) Cum se va întâmpla asta? Datorită mântuirii lui Dumnezeu și a dragostei Sale infinite față de om. Întrucât El are atâta răbdare, toleranță și compasiune pentru om, acesta a dobândit atât de multe. Dacă n-ar fi marea iubire a lui Dumnezeu, omul nu ar dobândi nimic.

Credeți că Dumnezeu îl iubește pe om? (Da.) În acest caz, îl detestă Dumnezeu pe om? (Da.) În ce fel? În inima Lui, Dumnezeu este, de fapt, dezgustat de om și detestă natura-esență a omului. Este dezgustat de fiecare persoană, așadar cum poate El lucra în continuare în om? Deoarece are iubire și vrea să-i mântuiască pe acești oameni. Oare nu-i detestă El pe oameni atunci când îi mântuiește? Ba da; detestarea și iubirea coexistă. El detestă, disprețuiește și este dezgustat – dar, în același timp, lucrează pentru mântuirea omului. Cine credeți că poate face asta? Niciun om nu poate face asta. Când oamenii văd pe cineva de care sunt dezgustați și pe care îl detestă, nu mai vor să-l privească și chiar și un cuvânt adresat acestuia e prea mult sau, așa cum spun necredincioșii: „Când nu ai nimic în comun, chiar și un cuvânt e o pierdere de vreme”. Câte cuvinte i-a spus Dumnezeu omului? Prea multe. Poți spune că Dumnezeu nu-l iubește pe om? Sau că nu-l detestă pe om? (Nu putem.) Detestarea e o certitudine, la fel și dragostea. Să presupunem că spui: „Dumnezeu ne detestă; să nu ne apropiem de El. Să nu-L lăsăm să ne mântuiască, ca să nu-L enervăm tot timpul.” Este în regulă? (Nu.) Nu ești grijuliu față de inima lui Dumnezeu, nu-L înțelegi și nici nu-L cunoști pe Dumnezeu. În schimb, spunând asta, te răzvrătești împotriva Lui și Îi frângi inima. Trebuie să înțelegi de ce îl detestă El pe om și cum Îl iubește pe om. Există motive pentru dragostea și dezgustul lui Dumnezeu; fiecare are contextul și principiile sale. Dacă spui: „Deoarece Dumnezeu mă mântuiește, cu siguranță mă iubește; nu poate să mă deteste”, este asta o cerere nerațională? (Da.) Chiar dacă Dumnezeu te detestă, nu întârzie în mântuirea ta și tot îți oferă ocazia de a te căi. Nu are niciun efect asupra mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu de către tine sau asupra îndeplinirii datoriei tale și continui să te bucuri de harul lui Dumnezeu, deci de ce te cerți în continuare? Faptul că El te detestă este normal; e determinat de esența lui Dumnezeu și El nu a întârziat în mântuirea ta. Oare oamenii nu ar trebui să cunoască puțin această chestiune? (Ba da.) Ce ar trebui să știe? Trebuie să cunoască firea dreaptă a lui Dumnezeu și sfințenia Sa. Cum ar trebui să procedeze cineva pentru a le cunoaște? Cum se numește atunci când Dumnezeu detestă atât de mult această omenire, dar este totuși capabil să o mântuiască? Milă abundentă. Asta se află în firea dreaptă a lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate face asta; Satana nu o va face. Deși el nu te detestă, te calcă în picioare. Dacă te-ar detesta, te-ar chinui toată ziua, chiar lipsindu-te de viața veșnică și lăsându-te să cobori în al optsprezecelea cerc al infernului. Nu asta face Satana? (Ba da.) Dar Dumnezeu îi tratează pe oameni așa? Categoric nu. Dumnezeu le dă oamenilor destule ocazii să se căiască. Prin urmare, nu te teme că Dumnezeu te detestă; faptul că te detestă este determinat de esența Lui. Nu-I întoarce spatele lui Dumnezeu fiindcă te detestă, gândind: „Nu sunt demn să fiu mântuit de Dumnezeu, așa că nu este nevoie să mă mântuiască; fie ca El să fie scutit de orice îngrijorare”, lepădându-te apoi de Dumnezeu. Aceasta Îl va face să te deteste cu atât mai mult, deoarece L-ai trădat și umilit și i-ai îngăduit lui Satana să râdă de tine. Credeți că așa stau lucrurile? (Uneori, când trec printr-o demitere sau mă confrunt cu unele obstacole și eșecuri, simt că I-am frânt inima lui Dumnezeu și că n-o să mă mai mântuiască; starea inimii mele este de a-L evita pe Dumnezeu.) Faptul că Îi frângi inima lui Dumnezeu nu e ceva temporar; I-ai frânt inima cu mult timp în urmă – și nu doar o dată! Dar să renunți cu adevărat la tine însuți echivalează cu a-L lăsa pe Dumnezeu să renunțe complet la tine și să nu te mântuiască și, atunci, inima Lui va fi într-adevăr frântă. Dumnezeu nu-i va condamna pe oameni la moarte și nu va trage concluzii despre ei din cauza comportamentului lor, pe moment sau de-a lungul unei perioade de timp; nu va face asta. Atunci cum ar trebui să-I cunoști firea? Cum pot fi îndreptate noțiunile și concepțiile greșite ale omului? Nu știi ce crede Dumnezeu despre multe lucruri și cum să te aliniezi la firea Lui dreaptă și la esența Lui sfântă. Nu înțelegi, dar trebuie să reții un lucru: indiferent ce face Dumnezeu, omul trebuie să se supună; omul e o ființă creată, făcută din lut și trebuie să asculte de Dumnezeu. Aceasta e datoria, obligația și responsabilitatea omului. Aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Odată ce au această atitudine, cum ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu și lucrurile pe care le face El? Să nu le condamni niciodată, ca nu cumva să ofensezi firea lui Dumnezeu. Dacă ai noțiuni, corectează-le, dar nu-L condamna pe Dumnezeu sau lucrurile făcute de El. Odată ce le condamni, ești terminat: e echivalent cu a sta de partea opusă lui Dumnezeu, fără a avea vreo șansă de a primi mântuirea. Ai putea spune: „Nu stau acum de partea opusă lui Dumnezeu, dar am o înțelegere greșită față de El” sau „Am o mică îndoială în inima mea în legătură cu Dumnezeu; credința mea e mică și am slăbiciuni și negativități.” Toate acestea pot fi gestionate; pot fi corectate căutând adevărul – dar nu-L condamna pe Dumnezeu. Dacă spui: „Ce a făcut Dumnezeu nu e corect. Nu e în acord cu adevărul, așa că am motive să mă îndoiesc, să pun întrebări și să acuz. Voi răspândi asta peste tot și-i voi uni pe oameni în chestionarea Lui”, acest lucru va fi problematic. Atitudinea lui Dumnezeu față de tine se va schimba și, dacă Îl condamni, vei fi complet terminat; sunt prea multe moduri în care Dumnezeu Se poate răzbuna împotriva ta. Prin urmare, oamenii nu ar trebui să se opună în mod intenționat lui Dumnezeu. Nu e o mare problemă dacă faci ceva neintenționat care să se împotrivească Lui, deoarece nu a fost dinadins sau deliberat, iar Dumnezeu îți dă o șansă să te căiești. În cazul în care condamni ceva intenționat, chiar dacă știi că e făcut de Dumnezeu, și îi inciți pe toți să se răzvrătească la unison, atunci este problematic. Și care va fi rezultatul? Vei sfârși asemenea celor două sute cincizeci de căpetenii care s-au împotrivit lui Moise. Știind că e Dumnezeu, tot îndrăznești să-ți ridici glasul împotriva Lui. Dumnezeu nu dezbate cu tine: El are autoritatea; El face pământul să se despice și să te înghită direct și asta e tot. Nu te va vedea niciodată și nu-ți va asculta raționamentul. Aceasta e firea lui Dumnezeu. Care e firea Lui care se manifestă la acest moment? E mânia! Prin urmare, oamenii nu ar trebui în niciun caz să-și ridice glasul împotriva lui Dumnezeu sau să-I provoace mânia; dacă cineva Îl ofensează, rezultatul va fi pierzania.

Fragmentul 25

La câțiva ani după începerea acestei etape a lucrării, a existat un om care credea în Dumnezeu, dar nu urmărea adevărul; tot ce voia era să câștige bani și să-și găsească o parteneră, să ducă viața celor bogați, așa că a părăsit biserica. După ce a rătăcit câțiva ani, s-a întors pe neașteptate. A avut mari remușcări în inima lui și a vărsat nespus de multe lacrimi. Aceasta a dovedit că inima lui nu L-a părăsit complet pe Dumnezeu, ceea ce este un lucru bun; încă a avut șansa și speranța de a fi mântuit. Dacă ar fi încetat să mai creadă, devenind precum necredincioșii, s-ar fi zis cu el. Dacă se poate căi cu adevărat, atunci mai este speranță pentru el; acest lucru este rar și prețios. Indiferent de modul în care Dumnezeu acționează și indiferent cum îi tratează pe oameni – chiar dacă îi urăște, detestă sau blestemă, dacă va veni o zi în care aceștia se vor putea schimba, atunci Eu Mă voi simți mângâiat, căci aceasta va însemna că ei mai au încă în inimă acea fărâmă de loc pentru Dumnezeu, că nu și-au pierdut complet rațiunea umană sau umanitatea, că încă mai vor să creadă în Dumnezeu și că au cel puțin o oarecare intenție de a-L recunoaște pe Dumnezeu și de a se întoarce înaintea Lui. Pentru oamenii care-L au cu adevărat pe Dumnezeu în inima lor, indiferent când au părăsit casa lui Dumnezeu, dacă se întorc și încă prețuiesc această familie, atunci Eu voi deveni oarecum atașat sentimental și Mă voi simți mângâiat. Cu toate acestea, dacă nu se vor întoarce niciodată, voi crede că este regretabil. Dacă pot să se întoarcă și să se pocăiască sincer, atunci inima Mea va fi plină în special de mulțumire și mângâiere. Faptul că acest om încă era capabil să se întoarcă sugerează că nu-L uitase pe Dumnezeu; s-a întors pentru că, în inima lui, încă tânjea după Dumnezeu. A fost foarte emoționant când ne-am întâlnit. Când s-a îndepărtat, cu siguranță era foarte negativ și într-o stare precară; însă, dacă acum se poate întoarce, asta dovedește că încă are credință în Dumnezeu. Totuși, dacă poate continua să avanseze sau nu este un factor necunoscut, pentru că oamenii se schimbă atât de repede. În Epoca Harului, Isus a avut milă și har pentru oameni. Dacă o oaie dintr-o sută ar fi pierdută, El le-ar părăsi pe cele nouăzeci și nouă pentru a o căuta pe cea singură. Acest șir de cuvinte nu reprezintă un fel de acțiune mecanică și nici vreo regulă; mai degrabă, arată intenția stringentă a lui Dumnezeu de a aduce oamenilor mântuirea, cât și dragostea Sa profundă pentru ei. Nu reprezintă un mod de a face lucrurile; este un tip de fire, un tip de mentalitate. Astfel, unii oameni pleacă din biserică șase luni sau un an sau au oricât de multe slăbiciuni sau suferă din cauza multor concepții greșite și, totuși, abilitatea lor de a se trezi mai târziu la realitate, de a dobândi cunoștințe și de a face o schimbare, revenind pe drumul cel bun, Mă mângâie în mod deosebit și-Mi aduce o mică bucurie. În această lume a desfătărilor și splendorii și în această epocă malefică, să poți să-L recunoști pe Dumnezeu și să te întorci pe calea cea dreaptă este ceva ce aduce destul de multă mângâiere și încântare. Ia drept exemplu creșterea unui copil: indiferent dacă este apropiat de părinți sau nu, cum te-ai simți dacă nu te-ar recunoaște și ar pleca de acasă, fără să se mai întoarcă vreodată înapoi? În adâncul sufletului tău, tot ai fi îngrijorat pentru el și te-ai întreba mereu: „Când se va întoarce fiul meu? Aș vrea să-l văd. La urma urmei, este fiul meu și nu l-am crescut și iubit degeaba.” Întotdeauna ai gândit astfel; întotdeauna ai tânjit să vină acea zi. Toată lumea simte la fel în această privință, ca să nu mai spunem nimic de Dumnezeu – oare speranța Lui ca omul să-și găsească drumul înapoi, după ce a apucat-o pe căi greșite, ca fiul rătăcitor să se întoarcă, nu e și mai mare? Oamenii din zilele noastre au o statură redusă, însă va veni ziua în care vor înțelege voia lui Dumnezeu – dacă nu cumva nu au nicio înclinație spre adevărata credință, dacă nu cumva sunt non-credincioși, caz în care Dumnezeu nu Se mai îngrijește de ei.

Fragmentul 26

Există diferite tipuri de oameni, iar aceștia se deosebesc după spiritul pe care îl au. Unii au spirite umane și sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat și i-a ales, iar alții nu au – sunt demoni care s-au insinuat prin tertipuri. Cei care nu au fost predestinați și aleși de Dumnezeu nu pot să fie mântuiți chiar dacă au reușit să se strecoare în casa Lui și, în cele din urmă, vor fi dați în vileag și alungați. Totul – dacă oamenii pot să accepte lucrarea lui Dumnezeu și, după aceea, pe ce fel de cale merg și dacă sunt capabili să se schimbe – depinde de spiritul și natura lor intrinsecă. Unii nu se pot abține să nu o ia pe căi greșite; spiritele lor îi determină să fie astfel de oameni, iar ei nu se pot schimba. Duhul Sfânt nu lucrează în unii oameni deoarece aceștia nu merg pe calea cea dreaptă; totuși, dacă ar putea să se schimbe, Duhul Sfânt ar putea încă să lucreze. Dacă nu se schimbă, atunci, pentru ei totul se va termina. Există tot felul de situații, însă Dumnezeu tratează în mod drept fiecare persoană. Cum cunosc și înțeleg oamenii dreapta fire a lui Dumnezeu? Cei drepți primesc binecuvântările Sale și când cei răi sunt blestemați de El. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu răsplătește binele și pedepsește răul și recompensează fiecare om în funcție de faptele sale. Acest lucru e corect, dar, în prezent, se petrec niște evenimente care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și anume că există unii care cred în Dumnezeu și I se închină și care sunt uciși sau Îi îndură blestemele sau pe care Dumnezeu nu i-a binecuvântat niciodată sau cărora nu le-a acordat atenție; oricât de mult I se închină ei, El îi ignoră. Sunt unii oameni răi pe care Dumnezeu nu-i binecuvântează și nici nu-i pedepsește și, totuși, ei sunt bogați și au mulți urmași și totul le merge bine; au succes în toate. Este aceasta dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Îl venerăm pe Dumnezeu, dar n-am primit încă binecuvântări din partea Lui, în vreme ce oamenii răi care nu Îl venerează și chiar I se împotrivesc trăiesc mai bine și mai prosper decât noi. Dumnezeu nu este drept!” Ce vă arată acest lucru? Tocmai v-am dat două exemple. Care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Amândouă sunt manifestări ale dreptății lui Dumnezeu!” De ce spun asta? Există principii pentru acțiunile lui Dumnezeu – doar că oamenii nu le pot vedea clar și, neputând să le vadă clar, nu pot spune că Dumnezeu nu este drept. Omul poate să vadă doar ceea ce se află la suprafață; nu poate să vadă lucrurile așa cum sunt. Prin urmare, ceea ce face Dumnezeu este drept, oricât de puțin este în acord cu noțiunile și închipuirile omului. Sunt mulți oameni care se plâng în mod constant că Dumnezeu nu este drept. Acest lucru se întâmplă din cauză că ei nu înțeleg situația așa cum este. Lor le este ușor să greșească atunci când se uită mereu la lucruri prin prisma propriilor noțiuni și închipuiri. Cunoștințele oamenilor există printre gândurile și punctele lor de vedere, în cadrul ideilor sau al tranzacțiilor personale sau în cadrul perspectivelor pe care le au cu privire la ce este bine și ce este rău, ce este corect sau greșit sau pe baza logicii. Când o persoană vede lucrurile din astfel de perspective, îi este ușor să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să genereze noțiuni, iar acea persoană I se va împotrivi și se va plânge cu privire la El. A fost odată o persoană nevoiașă care știa doar să I se închine lui Dumnezeu, dar El pur și simplu a ignorat-o și nu a binecuvântat-o. Poate gândiți: „Chiar dacă Dumnezeu nu a binecuvântat-o în viața asta, sigur o va binecuvânta în cea veșnică și o va răsplăti de zece mii de ori mai mult. Oare asta nu L-ar face drept pe Dumnezeu? Un om bogat se bucură însutit de binecuvântări în viața asta și în cea veșnică cunoaște distrugerea. Aceasta nu e și dreptatea lui Dumnezeu?” Cum ar trebui să înțelegem dreptatea Sa? Să luăm ca exemplu înțelegerea lucrării Sale: dacă Dumnezeu Și-ar fi încheiat lucrarea după terminarea lucrării Sale în Epoca Harului și nu ar fi săvârșit lucrarea de judecată din zilele de pe urmă și nu ar fi mântuit omenirea pe deplin, ducând la exterminarea ei, s-ar mai fi putut considera că are dragoste și dreptate? Dacă aceia care I se închină lui Dumnezeu ar fi aruncați în iazul de foc și pucioasă, în timp ce Dumnezeu le-ar permite să supraviețuiască oamenilor care nu I se închină și nici măcar nu știu că El există, ce s-ar înțelege din asta? Când vorbesc în contextul doctrinei, oamenii mereu spun că Dumnezeu este drept, dar dacă se confruntă cu tipul acesta de situație, e posibil ca ei să nu poată să discearnă în mod corespunzător și ar putea chiar să-L învinovățească pe Dumnezeu și să-L judece ca fiind nedrept.

Iubirea și dreptatea lui Dumnezeu trebuie să fie înțelese temeinic și explicate și pricepute în baza cuvintelor Sale și a adevărului. În plus, oamenii trebuie și să treacă prin experiența adevărată și să dobândească luminarea lui Dumnezeu, pentru a-I cunoaște cu adevărat iubirea și dreptatea. Aprecierea iubirii și dreptății Sale de către oameni nu ar trebui să se bazeze pe noțiunile și închipuirilor acestora. Potrivit noțiunilor umane, binele este răsplătit și răul e pedepsit, oamenii buni sunt răsplătiți cu bine și cei răi cu rău, iar toți cei care nu fac rău ar trebui să fie răsplătiți cu bine și să primească binecuvântări. Aparent, în toate cazurile în care oamenii nu sunt răi, aceștia ar trebui răsplătiți cu bine; doar asta este dreptatea lui Dumnezeu. Nu aceasta este noțiunea oamenilor? Dar dacă nu reușesc să fie răsplătiți cu bine? Ai spune, atunci, că Dumnezeu nu este drept? De exemplu, pe vremea lui Noe, Dumnezeu i-a spus acestuia: „Sfârșitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul” (Geneza 6:13). După aceea, i-a poruncit lui Noe să construiască arca. După ce Noe a acceptat însărcinarea dată de Dumnezeu și a construit arca, pe pământ a plouat torențial timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, șuvoaiele de apă au inundat lumea întreagă și, cu excepția lui Noe și a celor șapte membri ai familiei lui, Dumnezeu a nimicit toți oamenii din acea epocă. Tu ce părere ai despre asta? Ai spune că Dumnezeu nu este iubitor? În ceea ce-l privește pe om, oricât de coruptă ar fi omenirea, atâta vreme cât Dumnezeu o distruge, înseamnă că El nu este iubitor – are omul dreptate să creadă asta? Nu este absurdă această convingere? Dumnezeu nu i-a iubit pe cei pe care i-a distrus, dar poți să zici sincer că nu i-a iubit pe cei care au supraviețuit și au obținut mântuirea Sa? Petru L-a iubit pe Dumnezeu din tot sufletul, iar Dumnezeu l-a iubit pe Petru – chiar poți să spui că Dumnezeu nu este iubitor? El îi iubește pe cei care Îl iubesc sincer și-i disprețuiește și-i blestemă pe aceia care I se împotrivesc și refuză să se căiască. Adevărul este că Dumnezeu e înzestrat atât cu iubire, cât și cu ură. Oamenii nu ar trebui să-L eticheteze sau să-L judece în funcție de noțiunile și închipuirile lor deoarece acestea reprezintă modul lor de a vedea lucrurile și nu conțin niciun crâmpei de adevăr. Omul trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu pe baza atitudinii Sale față de el, a firii și a esenței Sale. Categoric nu trebuie să încercăm să definim esența pe care o are Dumnezeu bazându-ne pe repercusiunile lucrurilor făcute și abordate de El. Neamul omenesc este extrem de profund corupt de Satana; nu cunoaște natura-esență a omenirii corupte, și cu atât mai puțin ce reprezintă omenirea coruptă înaintea lui Dumnezeu și nici cum s-ar cuveni să fie tratată conform firii Sale drepte. Haideți să ne gândim la Iov: el a fost un om drept și Dumnezeu l-a binecuvântat. Aceasta a fost dreptatea Sa. Satana a făcut un rămășag cu Iahve: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv? Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are? I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema fățiș” (Iov 1:9-11). Iahve Dumnezeu a spus: „Iată, tot ceea ce are el este în puterea ta; doar pe el însuși să nu pui mâna” (Iov 1:12). Astfel, Satana s-a dus la Iov și l-a atacat și l-a ispitit, iar Iov a fost supus încercărilor. I s-a luat tot ce avea – și-a pierdut copiii și bunurile și tot corpul i s-a umplut de bube. Așadar, s-a regăsit firea dreaptă a lui Dumnezeu în încercările lui Iov? Nu știți cu certitudine, nu-i așa? Chiar dacă ești o persoană dreaptă, Dumnezeu e îndreptățit să te supună la încercări și să-ți permită să-I fii martor. Firea lui Dumnezeu este dreaptă; El îi tratează pe toți în mod egal. Nu este vorba că oamenii drepți nu trebuie să fie supuși încercărilor, chiar dacă pot să le facă față, sau că apoi trebuie să fie protejați; nu așa stau lucrurile. Dumnezeu e îndreptățit să-i supună încercărilor pe cei drepți. Aceasta este dezvăluirea firii drepte a lui Dumnezeu. În cele din urmă, după ce Iov a trecut prin încercări și a fost martor pentru Iahve, El l-a binecuvântat chiar mai mult și mai bine decât înainte și i-a dat de două ori mai multe binecuvântări. În plus, Iahve i s-a arătat și i-a vorbit din vânt, iar Iov L-a văzut ca și când ar fi fost față în față. Aceasta a fost o binecuvântare pe care i-a oferit-o Dumnezeu. Aceasta a fost dreptatea Sa. Dacă, atunci când încercările lui Iov s-au terminat și Iahve a văzut cum Iov fusese martor pentru El în prezența Satanei și îl făcuse de rușine pe Satana, Iahve S-ar fi întors și ar fi plecat, ignorându-l, iar Iov nu ar fi primit binecuvântări după aceea, s-ar fi aflat în asta dreptatea lui Dumnezeu? Indiferent dacă Iov a fost sau nu binecuvântat după încercări, ori dacă Iahve i S-a arătat sau nu, toate acestea conțin bunăvoința lui Dumnezeu. Să i Se arate lui Iov ar fi fost dreptatea lui Dumnezeu, iar să nu i Se arate ar fi fost, de asemenea, dreptatea Sa. Pe ce bază, tu – o ființă creată – Îi ceri ceva lui Dumnezeu? Oamenii nu sunt calificați să Îi ceară nimic lui Dumnezeu. Nu există nimic mai irațional decât a cere de la Dumnezeu. El va face ceea ce se cuvine să facă, iar firea Sa este dreaptă. Dreptatea nu înseamnă nicidecum echitate sau justețe; nu înseamnă egalitarism și nici a-ți aloca ceea ce meriți în funcție de cât de multe lucrări ai dus la bun sfârșit, a-ți plăti pentru vreo lucrare pe care ai făcut-o sau a-ți da ce ți se cuvine în funcție de eforturile depuse. Aceasta nu este dreptate, înseamnă doar a fi corect și rațional. Foarte puțini oameni sunt capabili să cunoască firea dreaptă a lui Dumnezeu. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi eliminat pe Iov după ce Iov a fost martor pentru El: ar fi asta drept? De fapt, ar fi. De ce se numește aceasta dreptate? Cum văd oamenii dreptatea? Dacă un lucru este în conformitate cu noțiunile oamenilor, atunci lor le este foarte ușor să spună că Dumnezeu este drept; totuși, dacă nu văd acel lucru ca fiind în concordanță cu noțiunile lor – dacă este ceva ce nu sunt capabili să înțeleagă – atunci le-ar fi greu să spună că Dumnezeu este drept. Dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Iov pe atunci, oamenii nu ar fi spus că El este drept. Dar cu toate acestea, indiferent dacă oamenii au fost sau nu corupți și dacă au fost profund corupți sau nu, trebuie Dumnezeu să Se justifice atunci când îi distruge? Ar trebui să fie nevoit să le explice oamenilor pe ce bază face acest lucru? Trebuie oare Dumnezeu să le spună oamenilor regulile pe care El le-a poruncit? Nu este nevoie. În ochii lui Dumnezeu, cineva care este corupt și care este pasibil să se împotrivească lui Dumnezeu nu are nicio valoare; orice mod în care Se va ocupa Dumnezeu de el va fi potrivit și toate sunt rânduielile lui Dumnezeu. Dacă ai fi neplăcut în ochii lui Dumnezeu și dacă El ar spune că nu Îi mai ești de niciun folos după mărturia ta și, prin urmare, te-ar distruge, ar fi și aceasta dreptatea Lui? Ar fi. S-ar putea să nu fii capabil să recunoști acest lucru din fapte chiar acum, dar trebuie să înțelegi doctrina. Ce ați spune – este distrugerea Satanei de către Dumnezeu o expresie a dreptății Sale? (Da.) Și dacă i-ar permite Satanei să rămână? Nu îndrăzniți să spuneți, nu-i așa? Esența lui Dumnezeu este dreptatea. Deși ceea ce face El nu este ușor de înțeles, tot ceea ce face El este drept; doar că, pur și simplu, oamenii nu înțeleg. Când Dumnezeu i l-a dat pe Petru Satanei, cum a răspuns Petru? „Omenirea nu este în măsură să priceapă ce faci Tu, dar tot ceea ce faci conține voia Ta; în toate acestea există dreptate. Cum să nu rostesc vorbe de laudă pentru înțelepciunea și faptele Tale?” Acum, ar trebui să vedeți că motivul pentru care Dumnezeu nu îl distruge pe Satana în timp ce îl mântuiește pe om este că oamenii pot să vadă clar cum i-a corupt Satana și măsura în care i-a corupt și cum îi purifică și mântuiește Dumnezeu. În cele din urmă, când oamenii au înțeles adevărul și au văzut clar chipul hidos al Satanei și păcatul monstruos al corupției lor de către Satana, Dumnezeu îl va distruge pe Satana, arătându-le dreptatea Lui. Momentul în care Dumnezeu îl distruge pe Satana este plin de firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept. Deși s-ar putea ca oamenii să nu poată să perceapă dreptatea lui Dumnezeu, ei nu ar trebui să emită judecăți după bunul plac. În cazul în care ceva din ce face El li se pare nerezonabil oamenilor sau dacă aceștia au vreo noțiune privind acest lucru, iar asta îi determină să spună că El nu este drept, atunci sunt extrem de nerezonabili. Vezi că unele lucruri i s-au părut de neînțeles lui Petru, dar a fost sigur că înțelepciunea lui Dumnezeu era prezentă și că voia Sa bună era în acele lucruri. Oamenii nu pot înțelege totul; sunt atât de multe lucruri pe care nu le pot pricepe. Astfel, a cunoaște firea lui Dumnezeu nu este un lucru ușor. Deși în lumea religioasă există atât de mulți oameni care cred în Dumnezeu, puțini pot să-I cunoască firea. Atunci când unii au încercat să le răspândească oamenilor religioși Evanghelia și să-i pună să citească din cuvintele lui Dumnezeu, nu numai că aceștia nu au căutat și nu au cercetat, ba chiar au ars cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu și au fost pedepsiți. Alții au dat crezare zvonurilor, L-au hulit pe Dumnezeu și au fost pedepsiți. Într-adevăr, există nenumărate exemple de astfel de întâmplări. Unii noi credincioși sunt aroganți și semeți, așa că nu acceptă acest lucru când îl aud și dezvoltă noțiuni. Dumnezeu vede că ești nesăbuit și neștiutor și te ignoră, însă va veni o zi în care te va face să înțelegi. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu de mulți ani și tot te porți astfel, agățându-te de noțiunile tale, oricâte ai avea, nu doar necăutând adevărul pentru a rezolva problemele, ba chiar răspândindu-ți noțiunile peste tot și batjocorind și satirizând casa lui Dumnezeu, ar trebui să fii pedepsit. În unele cazuri, s-ar putea ca Dumnezeu să te ierte pentru că ai fost nesăbuit și neștiutor, dar dacă ești mai înțelept și tot acționezi astfel în mod intenționat, nereușind să asculți, oricâte sfaturi ți se dau, atunci se cuvine să fii pedepsit de Dumnezeu. Știi doar că Dumnezeu are o latură tolerantă, însă nu uita că are și una care nu poate fi ofensată și care este firea Lui dreaptă.

Fragmentul 27

„A-L huli și a-L calomnia pe Dumnezeu sunt păcate care nu vor fi iertate în veacul acesta sau în cel următor, iar cei care săvârșesc păcatul acesta nu se vor reîntrupa niciodată.” Asta înseamnă că firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensa omului. Este absolut sigur că blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu nu vor fi iertate în veacul acesta sau în cel următor. Fie că e sau nu intenționată, blasfemia împotriva lui Dumnezeu este ceva care-I ofensează firea, iar rostirea unor cuvinte hulitoare la adresa lui Dumnezeu, indiferent de motiv, va fi cu siguranță condamnată. Totuși, unii oameni rostesc cuvinte condamnabile, hulitoare, în situații în care nu înțeleg acest lucru sau în care au fost amăgiți, controlați și ținuți în frâu de alții. După ce zic aceste cuvinte, sunt neliniștiți, simt că au fost acuzați și regretă foarte mult. Apoi, pregătesc suficiente fapte bune în timp ce dobândesc cunoștințe și se schimbă în privința asta și, prin urmare, Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de fărădelegile lor anterioare. Voi trebuie să cunoașteți cu acuratețe cuvintele lui Dumnezeu și să nu le aplicați în mod arbitrar, potrivit noțiunilor și închipuirilor voastre. Trebuie să înțelegeți cui sunt adresate cuvintele Sale și în ce context vorbește El. Cuvintele lui Dumnezeu nu trebuie aplicate după bunul plac sau definite la întâmplare. Oamenii care nu știu să experimenteze nu reflectează asupra propriilor persoane în nicio privință și nu se raportează la cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce aceia care au avut unele experiențe și perspective au tendința să fie prea sensibili, raportându-se la cuvintele Sale după bunul plac atunci când citesc despre blestemele Sale sau faptul că-I detestă și alungă pe oameni. Aceștia nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și Îl înțeleg greșit întotdeauna. Unii oameni nu au citit cuvintele din prezent ale lui Dumnezeu, nu I-au cercetat lucrarea actuală și nicidecum nu au obținut luminarea Duhului Sfânt. Ei au emis judecăți despre Dumnezeu și, apoi, cineva le-a răspândit Evanghelia, pe care au acceptat-o. După asta, își regretă faptele și sunt dispuși să se căiască, caz în care vom vedea cum se vor comporta și manifesta în continuare. În cazul în care comportamentul lor este deosebit de slab după ce încep să creadă și mai și înrăutățesc situația, gândind: „Ei bine, am rostit deja cuvinte hulitoare, calomniatoare și de judecată față de Dumnezeu, iar dacă El condamnă astfel de oameni, atunci e inutil ceea ce urmăresc eu”, atunci s-a terminat cu ei. S-au lăsat pradă disperării și și-au săpat propriul mormânt.

Majoritatea oamenilor au comis fărădelegi și s-au compromis în anumite moduri. De exemplu, unii oameni s-au împotrivit lui Dumnezeu și au spus lucruri hulitoare; unii oameni au respins însărcinarea dată de Dumnezeu și nu și-au îndeplinit datoria și au fost disprețuiți de Dumnezeu; unii oameni L-au trădat pe Dumnezeu când s-au confruntat cu ispite; unii L-au trădat pe Dumnezeu semnând cele „Trei Scrisori” când au fost arestați; unii au furat ofrande; unii au risipit ofrande; unii au perturbat frecvent viața bisericească și le-au făcut rău aleșilor lui Dumnezeu; unii au format clici și s-au ocupat de alții cu asprime, creând haos în biserică; unii au răspândit adesea noțiuni și moarte, făcându-le rău fraților și surorilor; iar unii s-au dedat păcatelor trupești și promiscuității și au reprezentat o influență teribilă. Este de ajuns să spunem că fiecare are fărădelegile și petele lui. Cu toate acestea, unii oameni sunt capabili să accepte adevărul și să se pocăiască, în timp ce alții nu pot și ar prefera să moară înainte de a se pocăi. Prin urmare, oamenii ar trebui tratați în funcție de natura-esență pe care o au și de comportamentul lor constant. Cei care se pot pocăi sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, dar în ceea ce-i privește pe cei care chiar nu se pot căi, cei care ar trebui să fie îndepărtați și excluși vor fi îndepărtați și excluși. Unii oameni sunt răi, unii sunt ignoranți, unii sunt nesăbuiți, și unii sunt fiare. Toți sunt diferiți. Unii oameni răi sunt posedați de duhuri rele, în timp ce alții sunt lacheii diavolului SatanaUnii sunt deosebit de siniștri din fire, în timp ce unii sunt deosebit de înșelători, unii sunt deosebit de lacomi când vine vorba de bani, iar alții se bucură de promiscuitatea sexuală. Comportamentul fiecărei persoane este diferit, așa că toți oamenii ar trebui să fie priviți în mod cuprinzător, în conformitate cu natura și comportamentul lor constant. Potrivit instinctelor trupului muritor al omului, fiecare persoană, indiferent cine este, are liber arbitru. Poate să se gândească la lucruri conform noțiunilor omului și nu are aptitudinea de a pătrunde direct în lumea spirituală și nici vreo modalitate de a-i cunoaște adevărul. De exemplu, când crezi în Dumnezeu cel adevărat și vrei să accepți această etapă a noii Sale lucrări, dar nu a venit nimeni să-ți răspândească Evanghelia și numai lucrarea Duhului Sfânt te luminează și te îndrumă undeva, atunci cunoștințele tale sunt foarte limitate. Îți este imposibili să știi ce lucrare face Dumnezeu acum și ce va realiza El în viitor. Oamenii nu pot să-L înțeleagă pe Dumnezeu; nu au aptitudinea de a face lucrul acesta și nici pe cea de a pricepe în mod direct lumea spirituală sau de a înțelege temeinic lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de a-L sluji cu cea mai mare bunăvoință, exact ca un înger. Dacă mai întâi Dumnezeu nu-i cucerește, nu-i mântuiește și nu-i îndreaptă pe oameni prin cuvintele Sale, sau nu-i udă și nu le furnizează adevărurile pe care El le exprimă, ei nu sunt capabili să accepte noua lucrare, să câștige adevărul și viața sau să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Dacă El nu săvârșește această lucrare, oamenii nu vor avea aceste lucruri în ei; instinctul lor hotărăște asta. Prin urmare, unii se împotrivesc sau se răzvrătesc, provocând mânia și ura lui Dumnezeu, dar El tratează în mod diferit fiecare caz și Se ocupă de fiecare dintre ei separat, în conformitate cu instinctul omului. Orice lucrare săvârșită de Dumnezeu este potrivită. El știe ce și cum să facă și cu siguranță nu îi va obliga pe oameni să facă un lucru pe care nu-l pot săvârși instinctiv. Modul în care Dumnezeu Se ocupă de fiecare persoană se bazează pe situațiile reale și pe circumstanțele și mediul acelei persoane la momentul respectiv, precum și pe acțiunile și comportamentul acelei persoane și pe natura-esență a acesteia. Dumnezeu nu va nedreptăți niciodată pe nimeni. Aceasta este o parte a dreptății lui Dumnezeu. De exemplu, Eva a fost sedusă de șarpe să mănânce fructul din pomul cunoașterii binelui și răului, dar Iahve nu i-a reproșat spunând: „Ți-am spus să nu-l mănânci, așa că de ce ai făcut-o oricum? Ar fi trebuit să ai discernământ; ar fi trebuit să știi că șarpele a vorbit doar pentru a te seduce.” Iahve nu a dojenit-o pe Eva în felul acesta. Întrucât oamenii sunt creația lui Dumnezeu, El știe care sunt instinctele lor și de ce sunt capabile acele instincte, în ce măsură se pot controla oamenii și cât de departe pot merge. Dumnezeu știe toate acestea destul de clar. Tratamentul lui Dumnezeu față de o persoană nu reprezintă un lucru atât de simplu pe cât își imaginează oamenii. Când atitudinea Lui față de o persoană este una de dezgust sau repulsie sau când vine vorba de ceea ce spune această persoană într-un anumit context, El are o bună înțelegere a stărilor acesteia. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu cercetează atent inima și esența omului. Oamenii se gândesc mereu: „Dumnezeu are doar divinitatea Sa. El este drept și nu acceptă nicio ofensă din partea omului. El nu ia în considerare dificultățile omului și nu Se pune în locul oamenilor. Dacă cineva I se împotrivește lui Dumnezeu, El îl va pedepsi.” Lucrurile nu stau deloc așa. Dacă așa înțelege cineva dreptatea lui Dumnezeu, lucrarea Lui și tratamentul Său față de oameni, se înșală grav. Hotărârea lui Dumnezeu cu privire la finalul fiecărei persoane nu se bazează pe noțiunile și închipuirile omului, ci pe firea dreaptă a lui Dumnezeu. El va răsplăti fiecare persoană în funcție de ceea ce a făcut aceasta. Dumnezeu este drept și, mai devreme sau mai târziu, El va avea grijă ca toți oamenii să fie convinși pe deplin.