Dumnezeu S-a întrupat, e-o persoană obișnuită,

care-a purtat lucrarea și însărcinarea lui Dumnezeu.

Înseamnă că El a întreprins lucrarea, suferință

la care persoanele obișnuite nu ar putea rezista.

Suferința Lui arată devotamentul

lui Dumnezeu față de om,

Îi arată umilirea, prețul pentru mântuirea omului,

răscumpărarea păcatelor lui și finalizarea acestei etape.

Înseamnă că Dumnezeu l-ar răscumpăra de pe cruce pe om.

Este un preț plătit cu sânge și viață,

pe care ființele create nu și-l pot permite.

Căci El are ce Dumnezeu are și este, esența Lui,

El poate suporta acest tip de lucrare și suferință.

Nicio ființă creată nu poate face ce face El.

Aceasta e lucrarea lui Dumnezeu

în timpul Epocii Harului,

o revelație a firii Sale.

Dumnezeu S-a întrupat din nou în Epoca Împărăției,

în același fel cum a făcut prima dată.

El încă Își exprimă cuvântul, ce are și ce este,

face lucrarea pe care ar trebui să o facă fără rezerve.

De asemenea, el îndură și tolerează

neascultarea și ignoranța omului,

revelând întotdeauna firea Lui

și arătând în același timp voia Lui.

Deci, de la creația omului și până acum,

firea și voia lui Dumnezeu,

ceea ce El are și este au fost mereu deschise tuturor,

niciodată n-au fost ascunse intenționat.

Realitatea e că omului nu îi pasă

de ce face Dumnezeu, de voia lui Dumnezeu.

Și acesta-i chiar motivul pentru care

omul nu știe prea multe despre Dumnezeu.

Adaptare după „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)” din Cuvântul Se arată în trup