de Qi Hang, Coreea de Sud

Gestionez cărți și obiecte bisericești. De obicei verific dacă diversele articole sunt organizate și puse deoparte, dacă sunt aranjate cu grijă și dacă registrele de intrare și ieșire sunt în regulă. Mi-e teamă că s-ar produce dezordine dacă aș fi neglijent. Fratele Cheng, care lucra cu mine, era cam neglijent și nu se concentra pe curățenie. Uneori arunca lucrurile pe jos sau le punea într-o grămadă, așa că mereu îmi făceam griji pentru el și mereu trebuia să-i verific munca. De fiecare dată când îl vedeam pe fratele Cheng rătăcind lucrurile sau când vedeam că registrele de intrare și ieșire nu erau clare, deveneam atât de agitat încât îmi pierdeam cumpătul și n-aveam părtășie să-l ajut. La început, mă gândeam la sentimentele fratelui meu și eram atent la ton și exprimare, dar pe măsură ce timpul trecea, nu mi-a mai păsat de acele lucruri și, cu fiecare ocazie, îi spuneam că face lucrurile greșit. Uneori mă enervam și îl dojeneam spunându-i „De ce pui iar lucrurile în locul greșit? Ai pus un lucru aici și unul acolo. Nu poți pune lucrurile înapoi de unde le-ai luat? Durează o clipă să faci curat după tine, dar nu te poți abține să nu lași ceva nefăcut, și niciodată nu faci ordine după…” Atitudinea mea față de fratele Cheng s-a înrăutățit. Uneori îi spuneam pe un ton poruncitor să strângă mizeria.

Țin minte că odată, când treceam în revistă registrele de intrare și ieșire, am observat că a corectat unele atât de mult încât erau iligibile. Am luat foc imediat și m-am gândit: „Nu pot nici măcar să ghicesc ce a scris aici!” M-am dus direct la fratele Cheng. Ca un profesor care ceartă un elev, am întins registrele și l-am intrebat ce e fiecare. I-am spus: „Știi ce vreau să fac chiar acum? Vreau să duc aceste registre la lider ca să vadă cum îți faci datoria și cât de neglijent poți să fii!” Fratele Cheng avea o privire vinovată și a spus că va fi mai atent în viitor. A spus că a fost un accident de data asta. În timp ce făcea o înregistrare, cineva l-a chemat să se ocupe de o treabă urgentă, așa că a uitat despre asta. Dar nu l-am lăsat să explice. I-am spus nervos: „Dacă se mai întâmplă așa ceva, voi da fișa de înregistrare liderului și o voi lăsa pe ea să se ocupe de asta!” Nu după mult timp, am văzut că una dintre fișele de înregistrare ale fratelui Cheng avea o pată neclară din nou. De data asta, m-am enervat și mai tare. M-am dus la fratele Cheng să-l chestionez: „Ți-am spus deja, dacă faci o greșeală, rescrie în alt loc, nu scrie peste. Uită-te la corectură. Cine știe ce ai scris? Dacă nu pot să văd clar, trebuie să vin să te întreb. Nu crezi că e enervant? Chiar dacă nu crezi, este!” Când a văzut că iar sunt nervos, a luat fișa de înregistrare și a zis: „Atunci o voi corecta din nou.” Am strigat nervos: „Nu te deranja! Nu se va rezolva nimic!” Am plecat după ce-am spus asta, lăsându-l pe frate singur cu fișa de înregistrare și în impas. În acel moment mi-am dat seama că am mers puțin prea departe. Dar nu m-am gândit prea mult la asta și momentul a trecut. După câteva zile, iar m-am enervat pe fratele Cheng pentru o chestiune trivială. Și el s-a enervat pe mine și ne-am certat. Liderul a aflat că nu puteam lucra împreună în armonie, așa că a avut părtășie cu mine și mi-a citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Indiferent de datoria pe care o îndeplinește un antihrist, cu cine cooperează, există întotdeauna conflicte și dispute. El vrea mereu să le țină prelegeri altora și să aibă atenția acestora. Cu cine ar putea coopera o astfel de persoană? Cu nimeni – firea ei coruptă este prea severă. Nu numai că nu este capabilă să coopereze cu nimeni, dar le dă mereu lecții de sus altora și îi constrânge, dorind să stea mereu călare pe jugul oamenilor și să-i forțeze să se supună. Aceasta nu este doar o problemă de fire – există și ceva deosebit de greșit cu umanitatea ei, având în vedere că nu are conștiință sau rațiune. […] Pentru ca oamenii să interacționeze în mod normal, trebuie îndeplinită o condiție: trebuie, cel puțin, să aibă conștiință și rațiune, răbdare și toleranță, înainte de a fi capabili să coopereze. Pentru a fi capabili să coopereze în îndeplinirea datoriei, este necesar ca oamenii să fie în asentiment și să fie capabili să-și compenseze propriile slăbiciuni cu punctele forte ale celuilalt și să fie răbdători și toleranți, cu un comportament de bază. Numai așa se pot înțelege pe cale amiabilă. Deși conflictele și disputele pot apărea uneori, ei pot continua să coopereze; cel puțin nu va apărea nicio ostilitate. Toți cei fără umanitate reprezintă un măr putred. Doar cei cu umanitate normală cooperează cu ușurință cu ceilalți și sunt toleranți și răbdători cu aceștia; numai ei vor asculta opiniile altora și își vor da osteneala atunci când lucrează pentru a discuta cu alții. Și ei au o firi corupte și o dorință constantă ca alții să îi ia în seamă. Și ei au această intenție – însă pentru că au conștiință și rațiune, pot căuta adevărul și se cunosc pe ei înșiși și pentru că simt că un astfel de comportament ar fi nepotrivit și au reproșuri în inimă și o capacitate de reținere, ei sunt astfel capabili să coopereze cu ceilalți. Este doar revărsarea unei firi corupte. Nu sunt oameni răi și nici nu au esența unui antihrist. Ei sunt capabili să coopereze cu ceilalți. Dacă ar fi oameni răi sau antihriști, nu ar avea cum să coopereze cu alții. Așa se întâmplă cu toți oamenii răi și antihriștii care sunt îndepărtați din casa lui Dumnezeu. Ei nu pot coopera în armonie cu nimeni, așa că sunt toți dați în vileag și alungați” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”). După ce mi-a citit cuvântul lui Dumnezeu, liderul mi-a reamintit: „Ca să ne înțelegem cu oamenii, trebuie cel puțin să-i respectăm. Dacă strigi la fratele Cheng așa și îl mustri de fiecare dată, îți lipsește un minim de respect. Nu e extrem de arogant din partea ta? Te uiți de sus la tot ce face, îl urmărești ca un șoim toată ziua și niciodată nu lași problemele să treacă. E cuviincios? Fratele Cheng e ocupat cu lucrarea lui și memoria lui nu e bună. Unele probleme nu pot fi evitate. N-ar trebui să-l tratezi cum se cuvine și să-l ajuți mai mult? Mai mult de-atât, el se perfecționează constant. Dar tu? Ai o problemă cu firea și umanitatea ta. Să strigi tot timpul la oameni e o fire coruptă. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu observi bârna din ochiul tău?”

Apoi, liderul mi-a citit un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Ce spuneți, este greu de cooperat cu alți oameni? De fapt, nu este. Ați putea spune chiar că este ușor. Dar de ce oamenii încă simt că este greu să facă asta? Pentru că au firi corupte. Pentru cei care dețin umanitate, conștiință și rațiune, cooperarea cu ceilalți este relativ ușoară și e posibil ca ei să simtă că este ceva care aduce bucurie. Întrucât nu este ușor pentru nimeni să realizeze lucruri pe cont propriu, indiferent de domeniul în care este implicat sau de ceea ce face, este întotdeauna bine să aibă pe cineva alături care să scoată în evidență lucrurile și să ofere asistență – mult mai ușor decât să le facă de unul singur. De asemenea, există limite cu privire la capacitățile calibrului oamenilor sau la ceea ce ei înșiși pot experimenta. Nimeni nu poate fi bun la toate, e imposibil ca o persoană să cunoască totul, să învețe totul, să îndeplinească totul – este imposibil și toată lumea ar trebui să aibă o astfel de rațiune. Astfel, indiferent de ceea ce faci, fie că este important sau nu, ar trebui să fie întotdeauna oameni care să te ajute, să îți dea indicații, sfaturi și să te asiste. Astfel, vei face lucrurile mai corect, va fi mai greu să faci greșeli și va fi mai puțin probabil să rătăcești – ceea ce e cu atât mai bine” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”). După ce mi-a citit cuvintele lui Dumnezeu, liderul a mai avut puțină părtășie și m-a întrebat într-un final: „Dacă ar fi să gestionezi singur articolele, ai putea să o faci fără nicio greșeală?” Cu rușine, am spus: „Nu.” Liderul a spus: „Așa e. Nimeni nu știe totul și toată lumea are nevoie de un partener pentru a-și face datoria. Dacă nu poți coopera în armonie, cum poți să-ți faci bine datoria? Trebuie să te gândești la asta și să reflectezi asupra problemelor tale.”

Când m-am întors, m-am simțit foarte trist. Cum să nu fi fost conștient de ce problemă mare aveam? Obișnuiam să cred că umanitatea mea era bună și că puteam să mă înțeleg cu frații și surorile, dar de când cooperam cu fratele Cheng în datoria mea, eram neprihănit de sine, crezând că ideile și acțiunile mele sunt drepte. Mi-am impus voința asupra lui și l-am pus să facă ce voiam. Nu l-am ajutat având părtășie despre adevăr, doar m-am enervat, l-am acuzat și l-am mustrat. N-am avut nici umanitate, nici rațiune. Mereu am simțit că eram mai bun decât fratele meu, așa că l-am privit cu superioritate. Îl găseam neplăcut, așa că nu puteam să-i abordez punctele forte și slăbiciunile în mod corect. Mă lăudam la tot pasul și îl subestimam. Inițial, fratele Cheng și eu eram responsabili să gestionăm obiectele bisericești, dar n-am discutat nimic cu el. Mereu eram egoist și aveam ultimul cuvânt de spus și îi dădeam ordine fratelui Cheng. Deseori îl mustram ca pe un copil, încercând să-i dau lecții. Firea mea era prea arogantă și Dumnezeu ura asta!

Știam că eram arogant și că mereu îi forțam pe alții să mă asculte, dar nu știam cum să rezolv această problemă. M-am rugat lui Dumnezeu și-am căutat părți relevante din cuvântul Lui. Într-o zi, în cuvântul lui Dumnezeu, am citit: „Antihriștii au o ambiție și o dorință constantă de a-i controla și de a-i cuceri pe alții. În relațiile lor cu oamenii, doresc întotdeauna să afle cum sunt văzuți și dacă au statut în inimile oamenilor și dacă sunt admirați și venerați de aceștia. Un antihrist este deosebit de fericit atunci când întâlnește lingăi, oameni care îl lingușesc și se gudură pe lângă el; va începe să-i dea lecții de sus acelei persoane și să se complacă cu vorbe goale, insuflând acelei persoane reguli, metode, doctrine și noțiuni pe care să le accepte ca fiind adevărul. El chiar va glorifica acest lucru spunând: «Dacă poți să accepți aceste lucruri, vei fi o persoană care iubește și urmărește adevărul». Oamenii fără discernământ vor crede că ceea ce spune antihristul este justificat, deși li se pare că este ambiguu și nu știu dacă este sau nu în concordanță cu adevărul. Ei vor simți doar că ceea ce spune antihristul nu este greșit și nu se poate spune că încalcă adevărul. Și, în acest fel, ei se supun antihristului. Dacă cineva chiar îl identifică pe antihrist și îl poate da în vileag, îl va înfuria. Antihristul va arunca fără pic de curtoazie acuzații, condamnări și amenințări la adresa acelei persoane și va face o demonstrație de putere. Cei lipsiți de discernământ vor fi complet supuși și se vor arunca la pământ în admirație; vor ajunge să-l venereze pe antihrist și să se bazeze pe el și chiar să se teamă de el. Acești oameni vor avea sentimentul că sunt înrobiți, de parcă, fără conducerea antihristului, fără ca antihristul să-i trateze și să-i emondeze, inima lor ar fi în derivă, ca și cum Dumnezeu nu i-ar vrea dacă ei ar pierde aceste lucruri. Și nu au niciun sentiment de siguranță. Când se întâmplă acest lucru, oamenii învață să extragă indicii din expresiile feței antihristului înainte de a acționa, de teamă că ar putea fi supărat. Cu toții doresc să-i facă pe plac; toți sunt extrem de hotărâți să-l urmeze pe antihrist. În toată lucrarea pe care o face, un antihrist oferă cuvinte doctrinare. El se pricepe la instruirea oamenilor în ceea ce privește respectarea regulilor, dar nu le spun niciodată ce principii ale adevărului ar trebui să observe sau de ce ar trebui să facă ceva sau care este voia lui Dumnezeu sau cum își rânduiește casa lui Dumnezeu lucrarea; el nu spune niciodată care este lucrarea cea mai esențială și mai importantă sau care este lucrarea principală care trebuie făcută bine. Un antihrist nu spune absolut nimic despre aceste lucruri critice. În realizarea și rânduiala lucrării, nu are niciodată părtășie despre adevăr, deoarece nu înțelege principiile adevărului. Prin urmare, tot ce poate să facă este să-i instruiască pe oameni să adere la anumite reguli și doctrine – și dacă cineva îi încalcă pretențiile și regulile, va fi întâmpinat cu cenzură și reproș. Un antihrist poartă adesea steagul casei lui Dumnezeu în timp ce își face lucrarea, dând cu superioritate lecții altora. Există chiar și unii care sunt atât de copleșiți de prelegerile lui încât simt că ar fi ca și cum L-ar înșela pe Dumnezeu dacă nu fac ceea ce le cere antihristul. Acest tip de persoană a ajuns sub controlul antihristului. Ce fel de comportament este acesta din partea unui antihrist? Este înrobirea” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”). Ce a descris Dumnezeu era fix starea mea. Când lucram cu fratele Cheng, îl găseam relaxat. Dacă ceva nu mergea bine la muncă, el accepta când îl criticam și nu încerca să dezmintă. Am crezut că era slab și ușor de manevrat, așa că eram autoritar cu el și aveam ultimul cuvânt în toate. De multe ori, când discutam cu el, doar făceam totul mecanic. În final, eu decideam ce e de făcut. De asemenea, unele măsuri de precauție pe care le-am luat pentru gestionarea articolelor nu păreau a fi problematice și erau de ajutor pentru gestiune, dar nu le-am formulat bazându-mă pe principii relevante. Le-am creat pentru a aborda problemele fratelui Cheng. S-ar putea spune că au fost create pentru el. De câte ori nu reușea să își ia aceste măsuri, aveam o scuză ca să-l acuz și să-l dojenesc și el nu avea cum să protesteze. La fel ca data trecută, când nu făcuse fișa de înregistrare așa cum îl instruisem, l-am mustrat fără ezitare și l-am forțat să facă ce îmi doream. Îmi amintesc ce a spus în acea zi: „De îndată ce te văd făcând ordine, încerc să mă ascund. Mi-e teamă că mă vei critica din nou dacă nu fac cum trebuie.” Gândul m-a făcut să mă simt mizerabil. Firea satanică pe care am dezvăluit-o a umbrit inima fratelui meu și l-a îngrădit. E precum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă cineva îi încalcă pretențiile și regulile, va fi întâmpinat cu cenzură și reproș. Un antihrist poartă adesea steagul casei lui Dumnezeu în timp ce își face lucrarea, dând cu superioritate lecții altora. Există chiar și unii care sunt atât de copleșiți de prelegerile lui încât simt că ar fi ca și cum L-ar înșela pe Dumnezeu dacă nu fac ceea ce le cere antihristul. Acest tip de persoană a ajuns sub controlul antihristului.” În sfârșit îmi dădusem seama că problema mea era serioasă. De când m-am asociat cu fratele Cheng, s-a dezvăluit firea mea antihristică. Nu aveam statut în acel moment, dar dacă aș fi avut, ar fi fost și mai ușor să constrâng și să controlez oameni. Nu aș fi fost un antihrist în acel moment? Nu mă prea concentram să caut adevărul sau să reflectez asupra mea. Deseori arătam o fire coruptă fără să fiu conștient de ea. Eram incredibil de amorțit.

M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ești membru al casei lui Dumnezeu, dar totuși ești mereu impetuos în acțiunile tale, dezvălui întotdeauna ceea ce este natural în tine și-ți dezvălui mereu firea coruptă, făcând lucrurile cu mijloace umane și cu o fire coruptă, satanică, consecința finală va fi că faci rău și că te împotrivești lui Dumnezeu – și, dacă rămâi nepocăit tot timpul și nu poți păși pe calea căutării adevărului, va trebui să fii dat în vileag și alungat” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O fire coruptă poate fi înlăturată doar prin acceptarea adevărului”). Mi-am amintit cum l-am tratat pe fratele Cheng. Ca să-mi descarc nemulțumirea și pentru plăcerea de moment, am nesocotit complet sentimentele fratelui meu. Când m-am enervat pentru că registrul nu era ligibil, i-am ținut o predică fratelui Cheng ca unui copil care a făcut o greșeală. El doar a stat acolo fără să spună nimic și, când a recunoscut c-a greșit, i-am respins cu răceală oferta. Acea imagine a înghețat în mintea mea, imposibil de uitat. Când m-am gândit la asta, nu mi-am putut exprima vina și durerea din inimă. M-am întrebat: „Cum ai putut să-ți tratezi fratele în felul ăsta? Niciodată nu ai avut părtășie, nu l-ai ajutat, deci ce te califică să-l dojenești? Cum ai obrăznicia să-l numești fratele tău?” Fiecare întrebare m-a lăsat fără cuvinte. În trecut, mereu am crezut că fratele Cheng era de vină, că el era cel care făcea prea multe greșeli și îmi cauza atâtea probleme. Acum am realizat că la mine era problema reală. Eu eram cel care nu se schimbase și eu eram cel care era prea arogant și inuman. Am simțit remușcări intense, așa că m-am rugat lui Dumnezeu în liniște și am spus că vreau să mă căiesc.

Am căutat să îmi tratez frații și surorile în concordanță cu principiile. În cuvântul lui Dumnezeu am citit: „Trebuie să existe principii în modul în care interacționează frații și surorile. Nu te concentra întotdeauna pe greșelile celorlalți, ci reflectă frecvent asupra ta, fii apoi proactiv în a recunoaște față de celălalt ceea ce ai făcut care constituie interferență sau vătămare față de el și învață să te destăinui și să ai părtășie. Acest lucru va permite înțelegerea reciprocă. În plus, indiferent ce se abate asupra lor, oamenii ar trebui să privească lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt capabili să înțeleagă principiile adevărului și să găsească o cale de practicare, ei vor simți și vor gândi la fel, iar relația dintre frați și surori va fi normală și nu vor fi la fel de insensibili, reci și cruzi ca necredincioșii și astfel, vor renunța la mentalitatea de suspiciune și precauție unul față de celălalt. Frații și surorile vor deveni mai apropiați unul de celălalt; vor fi capabili să se sprijine și să se iubească reciproc; va exista bunăvoință în inimile lor și vor fi capabili de îngăduință și compasiune unul față de celălalt și se vor sprijini și se vor ajuta reciproc, în loc să se înstrăineze, să fie invidioși unul pe celălalt, să se măsoare unul cu celălalt și să concureze în secret, sfidându-se unii pe alții. Cum pot oamenii să-și îndeplinească bine datoria dacă sunt asemeni necredincioșilor? Acest lucru nu numai că va afecta intrarea lor în viață, ci îi va afecta și pe alții și le va face rău. […] Când oamenii trăiesc după firile lor corupte, le este foarte greu să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu, le este foarte greu să practice adevărul și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu. Pentru a trăi înaintea lui Dumnezeu, trebuie să înveți mai întâi să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să te rogi cu adevărat lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să înveți cum să te înțelegi bine cu frații și surorile. Trebuie să fiți toleranți unul cu celălalt, îngăduitori unul cu celălalt, să fiți capabili să vedeți ce este excepțional unul la altul, care sunt punctele forte ale celorlalți – și trebuie să învățați să acceptați opiniile și lucrurile corecte care vin din partea celorlalți. Nu te răsfăța, nu avea dorințe extravagante și nu te crede mereu mai bun decât ceilalți oameni, iar apoi nu te gândi la tine ca fiind o figură măreață, forțându-i pe alții să facă ceea ce spui, să ți se supună, să te admire, să te preamărească – acest lucru este pervers. […] Prin urmare, cum îi tratează Dumnezeu pe oameni? Lui Dumnezeu nu-I pasă cum arată oamenii, dacă sunt înalți sau scunzi. În schimb, El Se uită dacă inima lor este bună, dacă iubesc adevărul, dacă Îl iubesc și Îl ascultă pe Dumnezeu. Pe aceste lucruri Își întemeiază Dumnezeu comportamentul față de oameni. Dacă oamenii pot face și acest lucru, ei vor fi capabili să-i trateze pe ceilalți în mod corect și, astfel, vor fi în acord cu principiile adevărului. În primul rând, trebuie să înțelegi voia lui Dumnezeu. Când știm cum Se comportă Dumnezeu față de oameni, avem și noi un principiu și o cale cu privire la modul în care să ne comportăm cu oamenii” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile de practică ale intrării în realitatea adevărului”). Da. Când interacționăm unii cu ceilalți în datoriile noastre, ar trebui să trăim măcar în umanitate normală, să ne sprijinim și ajutăm unii pe ceilalți, să fim toleranți și răbdători, să avem grijă unii de alții, să avem părtășie despre adevăr când oamenii merg împotriva principiilor și, în cazuri serioase, să expunem, emondăm și să le facem față. Este singura cale de a face lucrurile în concordanță cu principiile. Frații și surorile vin din locuri diferite și circumstanțele de trai ale fiecăruia, experiența, vârsta și calibrul sunt diferite. Indiferent de deficiențele și neajunsurile lor, ar trebui să-i tratăm cuviincios, să nu cerem niciodată prea mult de la ei și să fim grijulii și toleranți cu ei. Fratele Cheng era bun la mentenanță și era ocupat de obicei. Totodată, nu era bun în a gestiona registrele de intrări și ieșiri. Ar fi trebuit să fiu mai responsabil și mai înțelegător și nu ar fi trebuit să-l forțez să facă lucrurile după cum îmi doream eu. A fost cu totul lipsit de umanitate. Fratele meu era bun la mentenanță, conștiincios în datoria lui de a repara și nu îi era frică să sufere în datoria lui. În această privință, îmi era net superior. Dar nu m-am uitat la puterile fratelui meu. M-am concentrat pe lacunele lui, l-am acuzat și l-am mustrat. A fost atât de arogant și stupid.

Mai târziu, mi-am schimbat starea în mod conștient și am practicat în concordanță cu principiile. Când lucrurile s-au întâmplat din nou, am fost mult mai calm și mult mai înțelegător cu fratele Cheng. Odată, am ieșit să fac un comision și fratele Cheng a rămas să se ocupe de treabă singur. După un timp, l-am sunat pe fratele Cheng să-l întreb cum mergea procesul. Calm și precaut, mi-a spus: „Cum crezi? Exact cum crezi tu că merge.” Auzind asta, m-am simțit foarte trist. De ce ar spune fratele meu una ca asta? Nu pentru că felul în care l-am tratat în trecut s-a revărsat din firea mea coruptă și mereu l-am făcut să se simtă ca un nimic și că nu putea face nimic bine? Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât m-a durut mai mult, dar mi-a întărit determinarea de-a practica adevărul și de-a mă schimba. L-am liniștit pe fratele Cheng, spunându-i: „Uită-te în jur la ce nu e la locul său și fă-ți timp să faci ordine. De obicei ești ocupat cu alte lucruri, așa că puțină dezordine e inevitabilă. Dacă chiar n-ai timp să faci curat, putem să facem împreună după ce mă întorc.” După telefon, am crezut că fratele Cheng nu va fi capabil să se descurce singur, așa că am rugat o soră să-l ajute. Când s-au întâmplat în trecut lucruri similare, mereu l-am dojenit și mustrat pentru greșelile lui. Acum, când se întâmplă asta, sunt capabil să am părtășie și să-l ajut, ceea ce mă face să fiu împăcat și ușurat. Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu. Acum îmi înțeleg mai bine firea arogantă și mă pot abține puțin. E rezultatul citirii cuvântului lui Dumnezeu. Deși e o schimbare mică și nu echivalează cu o schimbare fundamentală în firea mea coruptă, sunt fericit pentru că cred că e un început bun. Cred că dacă practic și pătrund prin cuvintele lui Dumnezeu, voi fi capabil să îmi lepăd firea coruptă. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!