44. Ce se întâmplă când îți faci datoria după moft

de Xingxing, China

În iunie 2020, am fost aleasă lider de biserică. La început, când aveam probleme la slujbă, puteam căuta conștient principiile și chiar și când știam cum să fac lucrurile, căutam sfatul colegilor mei și acționam atunci când ajungeam la un consens. Cu toate astea, după o vreme, am considerat că sfatul meu era potrivit aproape tot timpul și că fusesem lider în trecut, așa că am crezut că stăpâneam câteva principii și că puteam vedea oamenii și lucrurile, precum și să fac rânduieli, cu acuratețe. Mai ales odată, când lucrarea de evanghelizare nu a fost prea eficientă, partenera mea nu a știut cum să rezolve situația, așa că am propus ca frații și surorile care au mai predicat Evanghelia să lucreze împreună și să formeze un grup evanghelic, ca fiecare să-și poată folosi talentele. Apoi, am căutat adevărul și am avut părtășie ca să rezolvăm dificultățile din lucrarea evanghelică și, după o vreme, eficiența lucrării evanghelice a crescut semnificativ. Fără să-mi dau seama, am alunecat într-o stare de mândrie și mulțumire de sine și am simțit că eram capabilă ca lider și că puteam să rânduiesc rezonabil pesonalul și lucrarea bisericii.

Câteva luni mai târziu, biserica a trebuit să țină alegeri pentru funcția de diacon. Înainte de alegeri, am analizat toți oamenii din biserică și m-am gândit că sora Li era cea mai potrivită. Credea de mulți ani, se putea lepăda și sacrifica, iar mintea ei era deschisă. De asemenea, în trecut, călătorise în multe locuri ca să predice Evanghelia, având rezultate bune. Atunci, abia se întorsese în oraș, dar a convertit mai mulți oameni, așa că am crezut că era potrivită să fie diacon evanghelic. Însă am văzut mai multe comentarii că avea o fire arogantă, că adesea îi constrângea pe ceilalți și îi ataca pe cei care erau întreprinzători în datoria lor, așadar, am ezitat. Dar apoi m-am gândit: era capabilă să lucreze bine și predica eficient Evanghelia, deci, deși avea unele probleme, atât timp cât o ajutam, n-ar fi trebuit să fie o problemă. După ce am chibzuit la asta, am considerat că sora Li era potrivită să fie diacon evanghelic. A doua zi, mi-am împărtășit părerea cu partenera mea. A spus: „Sora Li îi constrânge grav pe ceilalți. Poate predica singură Evanghelia. Dar, în calitate de diacon evanghelic, va tulbura lucrarea evanghelică, așa că trebuie să fim precauți.” Pe atunci, când am auzit-o pe sora mea spunând asta, nu m-am bucurat. M-am gândit: „Crezi în Dumnezeu de puțin timp, iar viziunea ta e prea unilaterală. Văd oamenii și lucrurile cu mai multă acuratețe, așa că ar trebui să mă asculți.” Așadar, i-am spus, cu dezgust: „În alegerea diaconilor evanghelici, cel mai important este dacă o persoană are abilitate și expertiză în lucrarea evanghelică. Ea este arogantă și tinde să-i constrângă pe ceilalți, dar are abilitatea de a lucra, iar predicarea ei e eficientă. Trebuie să învățăm să folosim oamenii conform talentelor lor și să nu ne împiedicăm de probleme nesemnificative.” După ce a auzit asta, partenera mea a fost foarte frustrata, așa că n-a mai spus nimic.

Apoi, am avut părtășie despre alegeri cu frații și surorile mele, dar nu și despre principiile alegerilor. În schimb, am subliniat voit că oricine are abilitate și este eficient, ar trebui să fie ales. După părtășia mea, majoritatea fraților și surorilor au ales-o pe sora Li drept diacon evanghelic. Pe atunci, am fost destul de fericită. Pe neașteptate, după ce liderul meu superior a citit evaluarea surorii Li, a spus că aceasta îi contrângea mereu pe ceilalți, îi ataca pe ceilalți pentru că erau întreprinzători, era foarte arogantă și nu accepta sfatul fraților și surorilor ei. Liderul meu a spus că alegerea ei drept diacon evanghelic ne-ar putea perturba cu ușurință lucrarea. M-am gândit: „Nu cunoști situația personalului din cadrul bisericii mele. Dacă eram atât de strictă, n-ar mai fi nimeni potrivit. În plus, sora Li nu respinge tot ce i se spune. Ultima dată când am tratat-o, a acceptat asta. Este o alegere potrivită pentru acest rol.” Gândindu-mă la asta, am spus rapid: „Sora Li poate accepta să fie tratată, iar felul în care predică Evanghelia este eficient. O putem ajuta cu firea ei arogantă și se poate descurca în funcția asta. În plus, momentan, nu este nimeni mai potrivit ca ea în biserică.” După ce a ascultat, liderul a spus neajutorat: „Atunci las-o să practice o vreme și vom vedea. Dacă afli că atacă oamenii și tulbură lucrarea, transfer-o la timp.” Așadar, sora Li a devenit diacon evanghelic.

Curând după aceea, partenera mea a spus: „În ultimul timp, am ținut legătura cu sora Li și am aflat că tot constrânge grav oamenii. Când lucrătorii evanghelici au neajunsuri, ea nu-i ajută sau chiar îi atacă, spunând că sunt inutili, că progresează prea lent sau că ea face singură toată lucrarea și cooperarea cu ceilalți e dificilă, lucru care îi face pe toți să aibă o stare negativă.” Nu i-am luat în serios sfatul și m-am gândit: „Fiecare are corupție, dar dacă-și poate face îndatoririle și poate fi eficient, e în regulă. Experiența și pătrunderea ta sunt încă prea superficiale. Am văzut mulți ca ea. Dacă ai părtășie cu ei și îi tratezi, tot pot lucra.” Ba chiar i-am spus surorii mele: „Să ne mai uităm la talentele ei. Este arogantă, dar poate predica Evanghelia. Trebuie să fim toleranți cu aceste mici defecte. Voi avea mai multă părtășie cu ea în viitor.” Partenera mea, acum contrazisă de mine, n-a mai avut nimic de spus. Ulterior, când am văzut-o pe sora Li, am vrut să-i dezvălui și să-i analizez problemele, dar, în momentul în care ne-am întâlnit, ea a spus că lucrarea evanghelică era atunci foarte eficientă. Am văzut că era foarte întreprinzătoare în datoria ei, așa că am menționat pe scurt problema firii ei arogante și faptul că-i contrângea pe ceilalți și am avut părtășie cu ea despre cum să-i trateze corect pe frații și surorile ei. După ce a ascultat, a spus că era dispusă să se schimbe, așa că n-am mai spus nimic. Ulterior, mai multe surori au raportat succesiv că nu numai că sora Li nu făcea lucrare practică, dar nici nu avea părtășie despre adevăr ca să rezolve problemele când oamenii aveau dificultăți și adesea se înfuria, certa sau ataca oamenii, făcându-i pe toți să aibă o stare negativă și să nu mai vrea să predice Evanghelia. Eficiența lucrării evanghlice s-a prăbușit, încurcând grav progresul lucrării evanghelice. M-am gândit: „Chiar am greșit insistând să o alegem diacon? De vreme ce frații și surorile mele au menționat lucrul acesta de multe ori, nu mă mai pot agăța de opiniile mele.” După aceea, am verificat evaluările surorii Li și am văzut că se baza pe anii ei mulți de experiență în lucrarea evanghelică, pentru a certa și a ataca adesea oamenii, profitând de funcția ei, făcându-i să se simtă constrânși, să aibă o stare negativă și să nu-și poată îndeplini normal îndatoririle. Când ceilalți i-au subliniat problemele, n-a fost de acord și s-a apărat. Mai mulți oameni i-au oferit părtășie, dar ea nu a acceptat-o. Am fost uluită când am văzut acest rezultat. Nu mă așteptam ca problema surorii Li să fie atât de gravă. După atât de mulți ani de muncă, am ales persoana greșită în funcția de diacon, am încurcat lucrarea și i-am făcut pe ceilalți să se plângă. Asta m-a întristat foarte mult. După aceea, pe baza comportamentului constant al surorii Li, s-a stabilit că nu era potrivită drept diacon evanghelic și a fost înlăturată.

După demiterea surorii Li, am avut un sentiment pe care nu-l puteam explica. Mă simțeam ca și cum fusesem pălmuită cu putere. M-am gândit la toate dațile când partenera mea a vorbit despre problemele surorii Li, dar eu n-am luat-o în serios și, drept urmare, am provocat pierderi grave lucrării casei lui Dumnezeu. Aveam remușcări, mă simțeam vinovată și mă întrebam: „De ce am făcut o greșeală atât de mare alegând-o pe sora Li? Cum ar trebui să reflectez asupra mea și în care aspect al adevărului ar trebui să pătrund?” M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze ca să mă pot cunoaște. Am citit acest pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Unii oameni nu caută niciodată adevărul în timp ce își îndeplinesc datoria. Ei fac doar cum le place, acționând după propriile închipuiri și sunt mereu arbitrari și repeziți și, pur și simplu, nu merg pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă a fi «arbitrar și repezit»? Înseamnă ca, atunci când întâmpini o problemă, să acționezi oricum consideri de cuviință, fără un proces de gândire, sau orice proces de căutare. Nimic din ceea ce spune altcineva nu îți poate atinge inima sau nu te poate face să te răzgândești. Când ți se oferă părtășie despre adevăr, nici măcar nu îl poți accepta, rămâi la propriile opinii, nu asculți când ceilalți spun ceva corect, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile idei. Chiar dacă gândirea ta este corectă, ar trebui să iei în considerare și opiniile altora, nu? Și dacă nu o faci deloc, nu înseamnă că ești extrem de neprihănit de sine? Nu este ușor pentru oamenii care sunt extrem de neprihăniți de sine și de neînfrânați să accepte adevărul. Dacă fac ceva greșit și tu îi critici, spunând: «Tu nu faci acest lucru conform adevărului!», ei răspund: «Chiar dacă este așa, tot așa o voi face.» Iar apoi găsesc un motiv să te facă să crezi că este corect. Dacă le aduci reproșuri, spunând: «Acționând în acest fel înseamnă să te amesteci și vei distruge interesele casei lui Dumnezeu», nu numai că nu ascultă, dar continuă să vină cu scuze: «Cred că aceasta este calea corectă, deci așa voi face.» Ce fire este aceasta? (Aroganță.) O natură arogantă îi face pe oameni îndărătnici. Când oamenii au această fire îndărătnică, nu sunt oare predispuși să fie arbitrari și repeziți?(„Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit exact starea. Am crezut că, de vreme ce eram lider de mulți ani, stăpâneam câteva principii și am obținut câteva rezultate în lucrarea mea, înțelegeam adevărul și puteam vedea clar oamenii și lucrurile, așa că aveam încrede mare în mine însămi. Când s-a întâmplat ceva, am făcut ce-am vrut și nu m-am gândit să caut adevărul. Partenera mea mi-a cerut să aflu dacă sora Li se căise și se schimbase, lucru care era conform principiilor, dar eu n-am ascultat, n-am acceptat și am insistat s-o fac să mă asculte. În timpul alegerilor, mi-am subliniat voit propriile păreri ca să-i induc în eroare pe ceilalți. După alegeri, liderul meu superior mi-a amintit că sora Li era nepotrivită, dar eu m-am agățat, cu aroganță, de propriile opinii și am găsit motive să-mi contrazic liderul. După ce sora Li a devenit diacon evanghelic, i-a constrâns pe ceilalți în toate lucrurile. Când partenera mea a subliniat din nou această problemă, eu tot nu am reflectat asupra mea. Consideram că are prea puțină experiență și pătrundere și nu i-am luat în serios cuvintele. Ba chiar am zis că e normal ca cei care au calibru să fie puțin aroganți. Am folosit asta drept scuză ca să o protejez și scuz pe sora Li. M-am agățat cu încăpățânare de propriile opinii, nu m-am uitat dacă sora Li făcea sau nu lucrare practică sau provoca tulburări, iar rezultatul a fost că toți s-au simțit constrânși de ea în îndatoririle lor, ceea ce a stânjenit grav lucrarea evanghelică. Am fost atât de arogantă și arbitrară! Cum îmi îndeplineam datoria? Perturbam și tulburam, făcând rău și împotrivindu-mă lui Dumnezeu, lucru pe care El îl urăște și detestă. Odată ce am recunoscut asta, nu m-am putut abține să nu-mi fie frică o vreme, așa că m-am rugat repede lui Dumnezeu ca să mă căiesc, spunând că voiam să-mi schimb starea și opiniile greșite și să caut principiile folosirii oamenilor.

În căutarea mea, am văzut că principiile selectării liderilor și lucrătorilor menționează: „Nu toți cei cu firi arogante ar trebui puși în aceeași oală. Dacă un om poate să accepte adevărul și să facă lucrări practice, poate fi ales” („170 de principii ale practicării adevărului”). Pot fi aleși și oamenii cu firi arogante, dar există o condiție prealabilă: ei trebuie să fie capabili să accepte adevărul și să facă anumite lucrări practice. Deși sora Li avea un anumit calibru și se pricepea la predicarea Evangheliei, firea ei era foarte arogantă și îi desconsidera pe ceilalți doar fiindcă avea ceva experiență evanghelică. Când ceilalți i-au subliniat problemele, nu a acceptat, nu a reflectat asupra lucrurilor și a încercat să se justifice. Uneori, deși părea că acceptă, nu se schimba deloc după aceea. Nu era deloc un om care accepta adevărul. De asemenea, îi constrângea și îi ataca pe ceilalți profitând de funcția sa, făcându-i pe frații și surorile ei să trăiască într-o stare negativă, lucru care a afectat grav lucrarea evanghelică. Oamenii ca ea, care nu puteau face lucrare practică și provocau tulburări, chiar dacă au haruri și talente, sunt nepotriviți și nu pot fi aleși diaconi evanghelici. În plus, când am ales-o pe sora Li, am avut un punct de vedere greșit. Am crezut că, referitor la diaconii evanghelici, atât timp cât cineva avea experiență și era eficient, se putea descurca în această funcție, dar asta era doar închipuirea mea. Faptul că putea câștiga oameni predicând Evanghelia nu demostra decât că se pricepea la lucrarea evanghelică, nu că era potrivită să o supravegheze. Oricât de multă experiență are cineva, dacă are o umanitatea rea, îi constrânge și îi atacă pe ceilalți din cauza firilor satanice și nu acceptă emondarea și tratarea, asta e o problemă. Folosirea unei astfel de persoane nu poate decât să perturbe și să tulbure lucrarea casei lui Dumnezeu. Credeam de mulți ani, dar nu am căutat adevărul atunci când s-a întâmplat ceva și vedeam oamenii și lucrurile pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Cum eram o credincioasă în Dumnezeu? De fapt, eram o necredincioasă. În timp ce mă gândeam la asta, am simțit o tristețe care mi-a străpuns inima. M-am rugat lui Dumnezeu ca să-I spun că voiam să caut principiile adevărului și să nu mai acționez arbitrar, după propria voie.

Deși aveam dorința de a mă schimba, întrucât propria voință era prea puternică, am început să fac aceleași greșeli din trecut. Într-o zi, în timp ce liderul meu ne cerceta lucrarea, a văzut că sora Xu, supraveghetoarea lucrării de redactare a textelor, avea calibru slab. Fusese cultivată vreme îndelungată, dar nu arăta vreun progres evident și nu făcea lucrare eficientă. Liderul a sugerat să găsesc repede pe cineva cu un calibru mai bun ca să-l instruiesc și a spus că nu conta dacă practica de puțină vreme. M-am gândit că, deși sora Xu nu avea un calibru înalt, își făcea datoria de mult timp și era responsabilă, așa că se pricepea mai bine la slujba resprectivă decât orice persoană nouă. Cei care erau noi în asta, nu înțelegeau principiile, nu aveau experiență de lucru și ar fi durat să fie instruiți, așa că tot sora Xu era mai potrivită pentru rol. Poate că, în ultimul timp, a fost ineficientă pentru că era într-o stare rea. Odată ce s-ar fi acomodat, rezultatele ei s-ar fi îmbunătățit în mod natural. Așadar, nu am transferat-o pe sora Xu. După o vreme, liderul a trimis altă scrisoare, cerându-mi s-o transfer pe sora Xu și recomandând-o pe sora Xin, spunând că avea calibru bun și aptitudini de scriere bune. În trecut, făcuse lucrări de redactare a textelor și merita să fie cultivată. Am văzut că ea credea în Dumnezeu de puțin timp și că avea puțină experiență. Oare chiar se putea ocupa de lucrare? Cu acest gând, am insistat s-o păstrez pe sora Xu și nu am cultivat-o pe sora Xin. Abia la sfârșitul lunii am aflat că lucrarea de redactare a textelor aproape că era într-un impas. Liderul meu m-a tratat, spunând că eram prea insistentă în opiniile mele, că a sugerat de două ori s-o transfer pe sora Xu, dar eu n-am făcut-o și n-am cultivat-o pe sora Xin, ceea ce a stânjenit grav lucrarea de redactare a textelor. Am fost foarte tristă. Liderul meu mi-a amintit de două ori că sora Xu avea calibru slab și nu era potrivită pentru instruire. De ce nu puteam accepta asta? De ce foloseam mereu oamenii așa cum voiam? Drept urmare, asta a provocat o pierdere imensă în lucrarea noastră. Aveam remușcări, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să pot reflecta asupra mea.

Ulterior, când am citit cuvintele lui Dumnezeu, am câștigat puțină înțelegere despre mine însămi. „Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt plăcute pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le urăște; lucrezi în conformitate deplină cu propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în firea vieții tale nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta te va face și mai încăpățânat, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor naște reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe propriul tău caracter și pe experiențele rezultate din slujirea potrivită propriei tale firi. Acestea sunt experiențele și lecțiile omului. Reprezintă filosofia omului despre viața în lume. Oamenii de acest fel pot fi clasificați ca farisei și conducători religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii mincinoși și antihriștii care îi înșală pe oameni în zilele de pe urmă. Hristoșii mincinoși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie alungați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență dobândită în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală și să îi controleze și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, luându-și prea multe libertăți în baza vechimii lor și etalându-și calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. O astfel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii se agață întotdeauna de cele vechi. Se agață de noțiuni din trecut, de orice din vremuri trecute. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele(„Slujirea religioasă trebuie curățită” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă o persoană nu iubește adevărul și acționează adesea pe baza propriei voințe, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. El o va detesta și o va respinge și o va da la o parte. Ceea ce face o astfel de persoană eșuează adesea în a primi aprobarea lui Dumnezeu și, dacă nu cunoaște pocăința, atunci pedeapsa nu este departe(„Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). În timp ce chibzuiam la cuvintele lui Dumnezeu, mi s-a făcut frică. M-am gândit că, de vreme ce-mi făceam datoria de mult timp și aveam ceva experiență, înțelegeam adevărul, așa că m-am agățat de propriile noțiuni și le-am practicat ca și cum erau adevărul și mi-am tratat experiența de lucru drept capitalul meu. Rezultatul a fost că am devenit din ce în ce mai arogantă. Când s-a întâmplat ceva, nu am avut loc pentru Dumnezeu în inima mea, nu am căutat principiile adevărului, nu am acceptat sugestiile celorlalți și am făcut, cu încăpățânare, orice am vrut. Rezultatul a fost dăunător pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. În sfârșit, am văzut clar că experiența de lucru nu înseamnă că înțeleg adevărul sau că posed realitățile sale. Fără să urmăresc adevărul și acționând după experiența și voia mea, nu puteam decât să perturb lucrarea casei lui Dumnezeu, lucru care este un serviciu potrivnic lui Dumnezeu. Adevărul stăpânește în casa lui Dumnezeu și este criteriul pentru acțiunile oamenilor. Dar eu mi-am pus în practică experiența de lucru și propria voie ca și cum ar fi fost adevărul. Cum era aceasta credință în Dumnezeu? Aceasta era credință în mine însămi! E un lucru care ofensează firea lui Dumnezeu. M-am gândit la felul în care toți antihriștii excluși din biserică erau aroganți și arbitrari. În îndatoririle lor, au ignorat principiile casei lui Dumnezeu și s-au purtat nesăbuit și, oricum le-au amintit ceilalți sau oricum i-au tratat, ei nu s-au căit niciodată, așa că au fost excluși și alungați fiindcă au perturbat serios lucrarea casei lui Dumnezeu. Oare eu nu aveam aceeași fire ca acești antihriști? Și eu mergeam pe calea antihristului. Aveam multe regrete, mă simțeam vinovată și mă uram fiindcă fusesem prea arogantă.

Ulterior, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am aflat cum să practic. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „La ce practică poți să apelezi ca să te abții de la a fi arbitrar și pripit? Mai întâi, trebuie să ai o atitudine smerită, să lași deoparte ceea ce ți se pare că este corect și să le permiți tuturor să aibă părtășie. Chiar dacă tu crezi în corectitudinea căii tale, nu ar trebui să tot insiști în acest sens. Acesta este un tip de pas înainte; arată atitudinea celui care caută adevărul, care se neagă pe sine și care mulțumește voia lui Dumnezeu. Odată ce ai această atitudine, în același timp în care nu-ți respecți părerea, ar trebui să te rogi, să cauți adevărul de la Dumnezeu și apoi o bază în cuvintele lui Dumnezeu — să stabilești cum să acționezi în baza cuvintelor Lui. Aceasta este cea mai potrivită și precisă practică. Când oamenii caută adevărul și ridică o problemă pentru ca toți să aibă părtășie împreună și să caute un răspuns, atunci Duhul Sfânt oferă iluminare. Dumnezeu îi luminează pe oameni conform principiului, El îți cântărește atitudinea. Dacă tu îți păstrezi cu încăpățânare atitudinea, îndiferent dacă perspectiva ta este corectă sau greșită, Dumnezeu Își va ascunde chipul de tine și te va ignora; te va face să te lovești de un perete, te va expune și îți va dezvălui starea urâtă. Dacă, pe de altă parte, atitudinea ta este corectă, iar tu nici nu insiști pe propriile căi și nici nu ești neprihănit de sine, nici capricios și pripit, ci ai atitudinea să cauți și accepți adevărul, dacă ai părtășie despre asta cu toată lumea, iar Duhul Sfânt va începe să lucreze printre voi și poate El te va conduce spre înțelegere prin intermediul cuvintelor cuiva. Uneori, când Duhul Sfânt te luminează, El te conduce să înțelegi cel mai important aspect al unei chestiuni cu doar câteva cuvinte sau fraze sau oferindu-ți un sens. Îți dai seama, în acea clipă, că orice lucru de care te-ai agățat este eronat și, în aceeași clipă, înțelegi cel mai potrivit mod de a acționa. Ajuns la un astfel de nivel, ai evitat cu succes să faci răul și să suporți consecințele unei greșeli? Cum se realizează un astfel de lucru? Aceast lucru se realizează doar atunci când ai o inimă care se teme de Dumnezeu și când cauți adevărul cu o inimă ascultătoare. Odată ce ai primit luminarea Duhului Sfânt și ai determinat principiile de practică, practica ta va fi în linie cu adevărul și vei fi capabil să satisfaci voia lui Dumnezeu(„Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că orice s-ar întâmpla, trebuie să avem o inimă temătoare de Dumnezeu, să căutăm voia lui Dumnezeu și principiile adevărului. Mai ales când frații și surorile noastre au diferite sugestii, ar trebui întâi să ne negăm și să acceptăm. Chiar dacă noi credem că avem dreptate, mai întâi, ar trebui să renunțăm la noi, să căutăm și să avem părtășie cu frații și surorile noastre. Doar în felul acesta putem câștiga luminarea lui Dumnezeu. Credeam în Dumnezeu de mulți ani, dar chiar și atunci, nu puteam accepta sugestiile care erau conform adevărului. Nu aveam deloc realitățile adevărului și trăiam doar după firea mea arogantă. Deși eram atât de sărăcită, demnă de milă, întinată și coruptă, tot mă gândeam cu mândrie că eram bună și credeam cu tărie în mine însămi când acționam. Gândindu-mă atunci la asta, am realizat că era o nerușinare. M-am hotărât să nu mai am niciodată încredere în mine și ca, în toate, să caut principiile adevărului și să am părtășie cu ceilalți, fiindcă aceasta este singura cale de a-mi face bine datoria.

După aceea, am început să caut felul în care să rânduiesc rezonabil îndatoririle, pe baza calibrului și calităților fiecăruia. Am găsit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Trebuie să exploatezi la maximum fiecare persoană, profitând din plin de capacitățile sale individuale și aranjându-i îndatoriri adecvate în funcție de ceea ce poate face, de calitatea calibrului său, de vârsta sa și de câtă vreme crede în Dumnezeu. Trebuie să vii cu un plan personalizat pentru fiecare tip de persoană și să îl modifici de la persoană la persoană, astfel încât oamenii să își poată îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu și să își exercite funcțiile în cea mai mare măsură(„Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). „Unii oameni cred că sunt pricepuți la scrierea cuvintelor, așa că cer cu stăruință să facă acest lucru. Bineînțeles, casa lui Dumnezeu nu îi va lăsa să se descurajeze, casa lui Dumnezeu prețuiește indivizii talentați și, indiferent de darurile sau abilitățile pe care le au oamenii, casa lui Dumnezeu le va da ocazia să se folosească de ele și, astfel, biserica rânduiește pentru ei să efectueze lucrări literare. Însă după ce trece un timp, se descoperă că, de fapt, nu au această abilitate și sunt incapabili să îndeplinească această datorie cum se cuvine; sunt total ineficienți. Abilitățile și calibrul lor îi fac să fie complet incompetenți în privința acestei slujbe. Prin urmare, ce este de făcut în astfel de circumstanțe? Este posibil să-i tolerăm, pur și simplu, și să spunem: «Ai pasiune și, deși nu ești prea talentat și calibrul tău e mediu, atât timp cât ești dispus să lucrezi din greu și nu împotriva acestui lucru, casa lui Dumnezeu te va tolera și îți va permite să continui să îndeplinești această datorie. Nu contează dacă nu o faci bine. Casa lui Dumnezeu va închide ochii și nu este nevoie să fii înlocuit»? Este acesta principiul conform căruia se ocupă de lucruri casa lui Dumnezeu? În mod evident, nu. În astfel de circumstanțe, îndatoririle potrivite sunt, în mod normal, rânduite pentru ei pe baza calibrului și a punctelor forte pe care le au; acesta este un aspect. Dar nu este suficient să ne bazăm doar pe asta, pentru că, în multe cazuri, nici măcar oamenii înșiși nu știu ce datorie li se potrivește să îndeplinească și, chiar dacă ei cred că sunt buni la aceasta, s-ar putea să nu fie neapărat corect și, prin urmare, trebuie s-o încerce și să fie pregătiți pentru o perioadă de timp; a decide în funcție de eficiența lor este lucrul corect de făcut. Dacă o perioadă de pregătire nu are niciun efect și nu înregistrează progrese, asta înseamnă că nu are nicio valoare ca aceștia să fie educați și că îndatoririle ar trebui ajustate și ei să primească o altă datorie potrivită. Rearanjarea și ajustarea îndatoririlor oamenilor în acest fel este ceea ce se cuvine a fi făcut și este, totodată, în conformitate cu principiul(„Vor să se retragă atunci când nu există statut sau speranță de a câștiga binecuvântări” în Demascarea antihriștilor). În cuvântul lui Dumnezeu, am văzut cum casa lui Dumnezeu rânduiește îndatoririle pe baza umanității, calibrului și talentelor fiecăruia, astfel încât fiecare să poată face tot ce poate și să-și joace rolul la locul potrivit. Unii fac lucrare de redactare a textelor, dar după ce sunt cultivați o vreme, tot nu există progrese. Le lipsește calibrul și nu sunt pe măsura lucrării, așa că nu vor continua în acel rol. În schimb, o datorie potrivită va fi rânduită pe baza calibrului lor, lucru benefic atât pentru ei, cât și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Privind lucrurile folosind principiile: deși sora Xu avea o umanitate bună și purta o povară în datoria ei, avea un calibru slab, așa că, deși a făcut lucrarea de redactare a textelor timp de mulți ani, progresul era lent, deci chiar nu era potrivită pentru această lucrare. Deși sora Xin credea de puțin timp, înțelegea corect adevărul, era perceptivă, avea calibru bun și îi plăcea să scrie. Deși încă nu era calificată pentru sarcină, dacă ar fi cultivată un timp, ar putea deveni competentă. Odată ce am aflat principiile cultivării și folosirii oamenilor, am pus-o pe sora Xin la conducerea lucrării de redactare a textelor, am transferat-o pe sora Xu la o altă datorie și, după o vreme, lucrarea noastră de redactare a textelor s-a îmbunătățit treptat.

Ulterior, am văzut că sora Wang, din alt grup, scria bine și am considerat că putea fi cultivată pentru lucrarea de redactare a textelor, așa că am recomandat-o, dar partenera mea a spus că era arogantă și neprihănită de sine, avea tendința să constrângă oamenii și îi făcea mereu pe ceilalți să o asculte, așa că era nepotrivită. Când am auzit-o spunând asta, am fost puțin nemulțumită și m-am gândit: „Da, sora Wang e puțin arogantă și are tendința să constrângă oamenii, dar acest comportament e, în întregime, în trecut. Acum poate accepta emondarea și tratarea și a arătat că s-a schimbat puțin. Cred că e foarte potrivită pentru lucrarea de redactare a textelor.” Așa că m-am agățat de părerea mea, dar apoi m-am gândit: „În spusele colegei mele se află voia lui Dumnezeu. Mereu am folosit oamenii pe baza propriei voințe, lucru care a dăunat lucrării casei lui Dumnezeu. Acum decid s-o folosesc pe sora Wang fără să caut principiile. Pur și simplu am decis direct. Încă mai acționez arbitrar! Nu mă mai pot agăța de părerile mele. Trebuie să caut adevărul în asta. Singura cale corectă de a decide asta e conform principiilor.” Ulterior, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Un alt tip de persoană care poate fi promovată și cultivată îl reprezintă cei care au talente sau daruri speciale și au stăpânit unele expertize sau abilități. Care este standardul pe care casa lui Dumnezeu îl cere pentru a-i ajuta pe oamenii de acest fel să devină lideri de echipă? În primul rând, în ceea ce privește umanitatea lor, nu trebuie decât să fie relativ pasionați de lucruri pozitive; nu trebuie să fie oameni răi. Unii oameni ar putea întreba: «De ce nu li se cere să fie persoane care iubesc adevărul?» Pentru că supraveghetorii de echipă nu sunt lideri sau lucrători și nici nu udă oamenii. A le cere să îndeplinească standardul de a iubi adevărul ar însemna să li se ceară prea mult și să nu fie la îndemâna majorității oamenilor. Acest lucru nu este cerut persoanelor care se ocupă de lucrări administrative sau sarcini de specialitate; dacă ar fi, ar fi peste puterile majorității, doar câțiva s-ar califica, așa că standardele trebuie coborâte. Atât timp cât oamenii sunt pricepuți într-un anumit domeniu și capabili să își asume lucrarea și nu comit rău și nu provoacă nicio interferență, atunci acest lucru este suficient. Atunci când desfășoară lucrări care necesită o oarecare familiaritate cu iscusința și care se referă la profesia lor în casa lui Dumnezeu, acești oameni, care au experiență cu anumite abilități sau sarcini și au câteva puncte tari, trebuie doar să fie relativ lipsiți de viclenie și integri, nu răi, nu incorecți sau absurzi în înțelegerea lor, capabili să îndure greutăți și dispuși să plătească un preț(„Identificarea liderilor falși”). Casa lui Dumnezeu cultivă oameni cu aptitudini speciale pe baza acestui principiu: ei trebuie să aibă o umanitate acceptabilă, o înțelegere neabătută, să-și trateze serios îndatoririle și să iubească lucrurile pozitive. Sora Wang avea o fire oarecum arogantă, dar dacă ceea ce au sugerat ceilalți era corect și conform adevărului, ea ar putea accepta asta. Avea talent pentru lucrarea de redactare a textelor, putea suferi și plăti un preț în datoria ei și putea ocroti lucrarea casei lui Dumnezeu, așa că era în conformitate cu acel principiu. Ulterior, am folosit principiul ca să am părtășie despre opiniile mele cu liderul meu superior și cu mai mulți parteneri și toți au considerat că, deși firea surorii Wang era arogantă, ea avea o umanitate acceptabilă, era responsabilă în datoria ei și putea accepta sugestiile celorlalți, așa că putea fi cultivată. După aceea, am rânduit ca sora Wang să facă lucrarea de redactare a textelor. Ea a prețuit oportunitatea și a avut rezultate bune în noua ei datorie. Am văzut că, atunci când căutăm voia lui Dumnezeu în toate și ne facem îndatoririle pe baza principiilor adevărului, vom primi îndrumarea Duhului Sfânt, iar inimile noastre vor fi împăcate. Slavă lui Dumnezeu!

Anterior: 42. Discernământul prin cuvintele lui Dumnezeu nu dă greș niciodată

Înainte: 46. Cum Îl întâmpină fecioarele înțelepte pe Domnul

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

2. Calea spre purificare

de Allie, Statelor UniteAm fost botezată în numele Domnului Isus în 1990 și în 1998 devenisem conlucrătoare în cadrul bisericii Mulțumită...

10. Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele UniteÎn octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte