de Su Wan, China

În noiembrie 2020, am fost aleasă conducătoare de echipă responsabilă de lucrarea de udare. La acea vreme eram atât de fericită și simțeam că a fi aleasă conducătoare de echipă însemna că, în ceea ce privește acceptarea adevărului și intrarea în viață, eram mai avansată decât ceilalți frați și surori. Voiam să-mi îndeplinesc bine datoria, astfel încât toată lumea să aibă o părere bună despre mine. După ceva timp, eforturile de a uda nou-veniții au dus la unele rezultate, iar majoritatea nou-veniților participau în mod regulat la adunări și își îndeplineau datoria. Frații și surorile au spus că părtășia mea despre adevăr era clară și că puteam să rezolv unele probleme practice. Auzind pe toată lumea lăudându-mă, am fost foarte mulțumită de mine. Însă o lună mai târziu, sosirea surorii Xiang Zhen a schimbat totul în mod neașteptat.

Xiang Zhen fusese conducătoare de biserică și avea părtășie clară despre adevăr. Era o persoană de calibru înalt și o lucrătoare capabilă. Ea a văzut unele probleme și abateri în lucrarea noastră de cum a venit și a găsit rapid cuvintele lui Dumnezeu pentru părtășie și rezolvarea lucrurilor. Treptat, am observat că frații și surorile o căutau pe Xiang Zhen pentru părtășie în problemele lor și am început să mă simt enervată. M-am gândit în sinea mea: „Sunt conducătoarea echipei. Dacă părtășia mea despre adevăr și capacitatea de a rezolva problemele nu sunt la fel de bune ca ale lui Xiang Zhen, ce vor crede toți despre mine? Oare vor crede că nu sunt o conducătoare de echipă capabilă și că nu pot rezolva probleme?” Când am gândit astfel, m-am simțit cu adevărat umilită și am dezvoltat o antipatie împotriva lui Xiang Zhen. Mi se părea că se dădea în spectacol semnalând abaterile din lucrarea noastră și rezolvând problemele fraților și surorilor. Mi se părea că nu mă respecta pe mine – conducătoarea echipei – și că mă făcea de rușine și mă umilea în mod intenționat. Mă gândeam în sinea mea: „Chiar dacă ai fost conducătoare înainte și ai o oarecare experiență de lucru, calibrul meu nu este inferior celui pe care îl ai tu și cred că sunt exact la fel de bună ca tine.” Pentru a-mi salva imaginea, în adunări mă străduiam din greu să meditez la cuvintele lui Dumnezeu și voiam să am părtășie mai bine decât ea. Când frații și surorile întâmpinau probleme și dificultăți, petreceam timp să găsesc cuvintele lui Dumnezeu ca să am părtășie și să le rezolv și mă gândeam cum aș putea vorbi despre câteva experiențe bune, astfel încât frații și surorile să poată vedea cine avea cu adevărat realitatea adevărului.

Odată, la o adunare, o soră a adus în discuție o dificultate cu care se confrunta în îndeplinirea datoriei și voia să afle cum să o rezolve. M-am gândit în sinea mea: „Trebuie să mă grăbesc și să găsesc câteva pasaje relevante din cuvântul lui Dumnezeu pentru a rezolva problema surorii. De data aceasta, cu siguranță trebuie să recuperez terenul pierdut și s-o depășesc pe Xiang Zhen.” Dar cu cât voiam să fac mai repede acest lucru, cu atât eram mai confuză. Am răscolit textul pe toate părțile, fără să știu ce pasaj din cuvântul lui Dumnezeu ar fi potrivit. În cele din urmă, Xiang Zhen a avut părtășie cu ea și i-a rezolvat problema. M-am simțit atât de frustrată și, în timp ce fața îmi ardea de rușine, voiam doar să găsesc o gaură și să mă târăsc înăuntru. Cu cât voiam să mă afirm, cu atât mă făceam de râs mai mult. Mi se părea că nu mă puteam compara cu Xiang Zhen, indiferent cât de mult lucram. Sufeream și eram deprimată cu adevărat și simțeam că, în încercarea de a-mi îndeplini datoria, fusesem umilită. Mi se părea, totodată, că toată lumea mă văzuse exact așa cum eram de fapt, iar pe Xiang Zhen, frații și surorile o vedeau, cu siguranță, drept o conducătoare de echipă mai calificată decât mine. Așa stând lucrurile, poate că trebuia să-mi dau demisia cât mai curând posibil, ca măcar să evit umilința. Știam că nu ar trebui să fiu invidioasă pe Xiang Zhen, dar nu puteam să controlez acest lucru. Sufeream și eram negativă și nu știam cum să scap de lanțurile reputației și statutului. Chiar mă etichetam și consideram că, din moment ce urmărisem mereu acele lucruri, poate că aceasta era, pur și simplu, natura mea și nu o puteam schimba. Voiam să mă destăinui fraților și surorilor și să caut o soluție la problema mea, dar îmi era teamă că mă vor privi cu dispreț. De asemenea, nu voiam să recunosc în fața fraților și surorilor că nu eram la fel de bună precum Xiang Zhen. Prin urmare, am fost mereu pasivă și am dezvoltat o antipatie din ce în ce mai profundă față de Xiang Zhen. Când am văzut cât de activă era în adunări, mă gândeam că se dădea în spectacol, concurând cu mine pentru statut. Dorința de a o ignora a devenit tot mai puternică. M-am gândit chiar să mă destăinui altei surori cu privire la nemulțumirea mea și să o fac să fie de partea mea și să o judece pe Xiang Zhen. Eram vag conștientă de faptul că făcând acest lucru, mă aliam împotriva lui Xiang Zhen. Însă nu am reflectat asupra mea. Într-o seară, i-am spus unei surori cât de demoralizată eram. La adunări, de obicei, Xiang Zhen era cea care sugera despre ce cuvinte ale lui Dumnezeu să avem părtășie, așa că mi se părea că nu mă respecta. Mă simțeam inhibată și nici măcar nu mai voiam să fiu conducătoare de echipă. Am crezut că acea soră avea să fie de partea mea, însă ea m-a sfătuit s-o tratez cum se cuvine pe Xiang Zhen și să reflectez mai mult la propriile mele probleme. Câteva zile mai târziu, când am văzut că se înțelegea bine cu Xiang Zhen, m-am simțit stânjenită. Mi-am spus: „Ți-am împărtășit atâtea! Cum poți să nu-i porți pică lui Xiang Zhen?” Gândul acela m-a surprins. „Cum puteam să gândesc asta, măcar? Nu cumva încerc să formez o clică și s-o exclud pe Xiang Zhen?” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mă temeam mai tare și am început să reflectez asupra mea. Atunci mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Ce fel de fire este atunci când o persoană vede pe cineva care este mai bun decât ea și încearcă să-l doboare, răspândind zvonuri despre el sau folosind mijloace josnice pentru a-l denigra și a-i submina reputația – chiar călcându-l în picioare – pentru a-și proteja propriul loc în mintea oamenilor? Aceasta nu este doar aroganță și îngâmfare, este firea Satanei, este o fire răutăcioasă. Faptul că această persoană poate să atace și să înstrăineze oameni care sunt mai buni și mai puternici decât ea este insidios și ticălos. Și faptul că nu se va da în lături de la nimic pentru a doborî oameni arată că în ea sunt mulți diavoli! Trăind după firea Satanei, această persoană e predispusă să înjosească oameni, să încerce să le însceneze lucruri, să le îngreuneze situația. Nu este aceasta o faptă rea? Și trăind așa, continuă să creadă că este în regulă, că este o persoană bună – totuși, când vede pe cineva mai bun decât ea, este predispusă să îi facă viața grea, să-l calce în picioare. Care este problema aici? Nu sunt oamenii care sunt capabili să comită astfel de fapte rele lipsiți de scrupule și încăpățânați? Astfel de oameni se gândesc doar la propriile interese, iau în considerare doar sentimentele lor și vor doar să-și îndeplinească dorințele, ambițiile și scopurile proprii. Nu le pasă cât de multe daune provoacă lucrării bisericii și ar prefera să sacrifice interesele casei lui Dumnezeu pentru a-și proteja statutul în mintea oamenilor și propria reputație. Oare oamenii ca aceștia nu sunt aroganți și neprihăniți de sine, egoiști și josnici? Astfel de oameni nu sunt doar aroganți și neprihăniți de sine, ci sunt și extrem de egoiști și josnici. Nu sunt deloc atenți la intențiile lui Dumnezeu. Au asemenea oameni inimi cu frică de Dumnezeu? Nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care acționează fără rost și fac tot ce vor, fără niciun sentiment de vinovăție, fără nicio frământare, fără vreo teamă sau îngrijorare și fără să se gândească la consecințe” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cele cinci condiții care trebuie îndeplinite pentru a porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu”). Înainte, când am citit acel pasaj din cuvântul lui Dumnezeu, nu m-am gândit niciodată că se aplica în cazul meu. Apoi am văzut, în sfârșit, că acesta îmi dezvăluia propria situație. Nu mi-am imaginat niciodată că aș putea fi atât de perfidă și răutăcioasă. Să văd că Xiang Zhen avea părtășie despre adevăr mai bine decât mine și că rezolva problemele practice ale fraților și surorilor nu numai că m-a făcut nefericită, ci și plină de resentimente și invidioasă pe ea. Mi se părea că superioritatea ei mă umilea. Pentru a-mi salva imaginea și a-mi proteja statutul, încercam constant să mă gândesc la modalități de a o întrece. Dacă nu reușeam, asta ducea la antipatie față de ea și o judecam ca dându-se în spectacol și încercând să-mi fure statutul. Încercam să formez o clică fără știrea ei și să răspândesc antipatie față de ea, ca s-o izoleze toți. Eram cu adevărat arogantă. Nu puteam permite nimănui să fie mai bun decât mine și nu mă dădeam în lături de la nimic pentru a mă agăța de statutul de conducătoare de echipă. Făcând acest lucru, eram eu diferită de acei antihriști care-i atacau și-i excludeau pe alții doar pentru statut? Înțelegerea mea cu privire la adevăr era superficială și nu puteam rezolva probleme practice. Dar nu o lăsam pe Xiang Zhen să aibă părtășie și să-i ajute pe toți. Deci nu le făceam rău fraților și surorilor, oare? Nu aveam pic de umanitate! Când mi-am dat seama de asta, m-am simțit vinovată. Îi dezamăgisem pe frați și pe surori. Atunci, mi-am făcut curaj să mă destăinui și să am părtășie despre competiția mea cu Xiang Zhen pentru reputație și i-am cerut scuze. Ea a spus că și-a dat seama că nu eram foarte fericită când avea părtășie în timpul adunărilor, de aceea s-a simțit inhibată și nu a îndrăznit să împărtășească prea multe, de teamă să nu mă afecteze. Atunci mi-am dat seama că lupta mea pentru reputație îi făcuse rău și m-am simțit vinovată.

După aceea, am continuat să caut calea de practicare și am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera cu tine și a face bine toată lucrarea și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător calificat. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci te dedici cu loialitate. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de loialitate în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători. […] Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că liderii și lucrătorii trebuie să învețe cum să identifice și să cultive oamenii talentați. Ei nu au voie să-i invidieze sau să-i oprime pe oamenii talentați pentru a-și proteja reputația și statutul, ceea ce Dumnezeu detestă. Xiang Zhen avea părtășie clară despre adevăr și putea rezolva probleme practice. Acest lucru era în beneficiul lucrării bisericii și îi ajuta pe frați și pe surori să intre în viață. Trebuia să respect voia lui Dumnezeu și să renunț la reputația și statutul propriu, să lucrez în armonie cu Xiang Zhen și să-mi îndeplinesc bine datoria. Faptul că am fost aleasă conducătoare de echipă reprezenta harul lui Dumnezeu, dându-mi șansa de a practica. Nu însemna că înțelegeam totul sau că eram calificată pentru această datorie. Înțelegerea mea cu privire la adevăr era superficială, iar incapacitatea mea de a-mi da seama de probleme era normală, așa că ar fi trebuit să învăț de la Xiang Zhen. Eu, însă, m-am văzut mereu conducătoare de echipă, crezând că ar trebui să fiu capabilă să văd și să rezolv fiecare problemă și că în niciun caz nu aș putea fi mai puțin capabilă decât oricine altcineva. Așa că mă luptam și concuram în mod constant cu Xiang Zhen și, dacă nu mă puteam descurca mai bine decât ea, deveneam pasivă și sufeream. Am fost atât de nesăbuită! De fapt, Dumnezeu nu a cerut niciodată ca liderii și lucrătorii să fie capabili să rezolve fiecare problemă. Dumnezeu speră că voi fi sinceră, voi avea părtășie doar cu privire la ceea ce înțeleg și mă voi întruni cu frații și surorile pentru a discuta orice nu înțeleg. Aceasta e practicarea în conformitate cu voia lui Dumnezeu. După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, am încetat să mă mai simt atât de invidioasă pe Xiang Zhen și am fost capabilă să accept și să pun în aplicare orice idei bune pe care le avea. Când frații și surorile au adus în discuție dificultățile lor în adunări, Xiang Zhen și cu mine am lucrat în tandem pentru a avea părtășie și a-i ajuta și multe probleme au fost rezolvate.

După acea experiență, am crezut că mă schimbasem și că nu mai acordam atât de multă atenție reputației și statutului. Însă eram atât de profund coruptă de Satana încât, atunci când am întâlnit situația potrivită, am revenit la vechile mele obiceiuri. În iulie 2021, am fost demisă pentru că nu am reușit să fac lucrare practică, iar Xiang Zhen a fost aleasă drept noua conducătoare de echipă. În fața acestui deznodământ, am acceptat că ea era într-adevăr mai bună decât mine din toate punctele de vedere și că alegerea ei avea să fie benefică pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Însă după o vreme, am văzut că, în îndeplinirea datoriei ei, Xiang Zhen își asuma o povară. Când frații și surorile întâmpinau dificultăți și probleme, ea putea să aibă părtășie cu ei și să le rezolve problemele în timp util. Era capabilă și să rezume abaterile din viața noastră bisericească. Acest lucru mi-a stârnit unele sentimente: „Dacă Xiang Zhen este mai eficientă decât am fost eu în calitate de conducătoare de echipă, nu mă va pune acest lucru într-o lumină și mai proastă? Ce vor crede toți despre mine? Cu siguranță, vor crede că îmi lipsesc abilitățile și că am un calibru slab.” Gândind astfel la momentul respectiv, nu speram ca viața bisericească să se îmbunătățească. În trecut, în timpul adunărilor, fie că aveam părtășie despre cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu sau rezumam problemele din lucrarea noastră, luam întotdeauna inițiativa de a avea părtășie și a inspira tuturor entuziasmul de a face același lucru. Însă în adunările din acea perioadă, eram mereu ultima care vorbea. Uneori, când aveam o mică intuiție, nu eram dispusă să vorbesc despre ea și spuneam, fără tragere de inimă, câteva cuvinte chiar la final. Când Xiang Zhen îmi cerea să detaliez, nu voiam să mai spun nimic altceva. În perioada aceea, frații și surorile întâmpinau dificultăți în îndeplinirea datoriei și trăiau în stări negative, dar Xiang Zhen era prea ocupată cu lucrarea pentru a gestiona imediat problemele. Nu numai că nu am oferit ajutor, dar chiar m-am bucurat de situația ei dificilă, gândindu-mă: „Vezi, chiar nu ești o conducătoare de echipă atât de grozavă. Nu ești cu nimic mai bună decât mine!” Am văzut că problemele fraților și surorilor nu erau rezolvate imediat, iar viața bisericească era ineficientă. Însă nu am ajutat-o pe Xiang Zhen și chiar am sperat ca situația aceea să continue. Apoi am văzut că Xiang Zhen și-a ajustat rapid programul și a rezolvat acele probleme. Acest lucru m-a făcut din nou foarte nefericită și am invidiat-o și mai mult. Treptat, a început să-mi displacă din ce în ce mai mult. S-a ajuns, în cele din urmă, la punctul în care nici nu voiam să aud nimic din ce spunea sau vreun punct de vedere exprimat de ea. În timpul adunărilor, mă întorceam și priveam în direcția opusă când avea părtășie. Știam că deveneam tot mai invidioasă și că firea mea era răutăcioasă, ceea ce avea să o rănească pe ea și să afecteze, totodată, viața bisericească. Nu voiam ca asta să continue, dar nu puteam să mă eliberez din situația mea. În durerea mea, m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Nu vreau s-o invidiez pe Xiang Zhen, dar nu mă pot abține. Te rog, mântuiește-mă, ca să pot vedea pericolele și consecințele urmăririi reputației și statutului și să nu mai fiu legată de firea mea coruptă.” După aceea, mi-am împărtășit în mod deschis starea greșită fraților și surorilor. După ce a auzit ce am spus, Xiang Zhen a zis că nu și-a imaginat niciodată că aveam să-i fac asta și a fost rănită. Când a spus acest lucru, m-am simțit foarte vinovată. Ne cunoșteam de atât de mult timp și o invidiasem adesea și o judecasem fără știrea ei, dar ea nu s-a certat cu mine. M-a iertat și a avut părtășie despre adevăr pentru a mă ajuta. Fusesem atât de răutăcioasă și inumană să o tratez în acest fel.

O dată, la o adunare, am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Antihriștii își consideră statutul și reputația ca fiind mai importante decât orice altceva. Acești oameni nu sunt doar înșelători, vicleni și ticăloși, ci și extrem de vicioși. Ce fac ei atunci când descoperă că statutul lor este în pericol sau când își pierd locul în inimile oamenilor, când pierd sprijinul și afecțiunea acestor oameni, când oamenii nu-i mai venerează, nu-i mai respectă și au căzut în josnicie? Se schimbă brusc. De îndată ce își pierd statutul, devin reticenți la a îndeplini orice datorie, tot ceea ce fac este superficial și nu au niciun interes de a face vreun lucru. Dar aceasta nu este cea mai gravă manifestare. Care este cea mai gravă manifestare? De îndată ce acești oameni își pierd statutul și nimeni nu îi respectă și nimeni nu este indus în eroare de ei, ies la suprafață ura, gelozia și răzbunarea. Nu numai că nu au inimi cu frică de Dumnezeu, dar sunt lipsiți și de orice fărâmă de supunere. În plus, în inima lor, sunt predispuși spre a urî casa lui Dumnezeu, biserica, conducătorii și lucrătorii; ei năzuiesc ca lucrarea bisericii să întâmpine probleme sau să se oprească; vor să râdă de biserică și de frați și de surori. De asemenea, ei urăsc pe oricine urmărește adevărul și se teme de Dumnezeu. Ei atacă și batjocoresc pe oricine este loial în datoria sa și este dispus să plătească un preț. Aceasta este firea antihriștilor – și nu este vicioasă? Aceștia sunt, în mod clar, oameni răi; antihriștii sunt, în esența lor, oameni răi” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a doua)”]. Dumnezeu dă în vileag viclenia, răutatea și natura răuvoitoare a antihriștilor. De îndată ce își pierd statutul sau sprijinul celorlalți, devin invidioși și răzbunători. Nu numai că-și fac doar de mântuială datoria, ci speră, totodată, că există erori în lucrarea bisericii, astfel încât să poată ridiculiza casa lui Dumnezeu și pe frați și surori. Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit situația mea. După ce am fost demisă, mi-am dat seama că Xiang Zhen purta o povară în îndeplinirea datoriei sale și că putea rezolva în mod activ problemele fraților și surorilor. Mi-a fost teamă că, dacă ea făcea o treabă bună și viața bisericii se îmbunătățea, acest lucru avea să demonstreze că nu eram la fel de bună ca ea. Pentru a-mi proteja statutul și imaginea în inimile fraților și surorilor, speram ca viața bisericească să fie ineficientă. De aceea, deși aveam în mod clar intuiții, nu eram dispusă să am părtășie despre ele. Dacă Xiang Zhen nu a putut rezolva rapid problemele fraților și surorilor pentru că era ocupată cu lucrarea, eu nu am ajutat-o, ci m-am bucurat de situația ei dificilă, așteptând să râd de ea. O invidiam pentru că, la lucru, era mai capabilă decât mine. Nu-mi plăcea nimic la ea și o respingeam complet. Exprimam firea răuvoitoare a unui antihrist! Eficacitatea vieții bisericești este direct legată de intrarea în viață a fraților și surorilor, iar aceștia își pot îndeplini bine datoria doar atunci când situația lor este normală și ei au intrat în viață. Însă pentru a-mi menține statutul în ochii oamenilor, nu numai că nu am reușit să sprijin viața bisericii, dar am sperat ca problemele fraților și surorilor să rămână nerezolvate și ca ei să fie ineficienți în a-și îndeplini datoria. Am fost atât de perfidă și răutăcioasă! Dacă casa lui Dumnezeu promovează sau demite pe cineva, acest lucru se bazează pe cerințele lucrării. Eu nu mi-am putut face treaba, așa că am fost demisă, iar apoi o persoană mai potrivită a preluat-o. Nu numai că nu am lucrat bine cu Xiang Zhen, chiar am subminat-o în culise. Am provocat tulburări și perturbări și am rănit-o. Oare eram măcar umană? La gândul acesta, m-am umplut de regret și nu mi-am putut opri lacrimile să curgă. M-am urât pentru că am fost atât de răutăcioasă și nu meritam să trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Mi-am amintit că Biblia spune: „Invidia este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30). Acest lucru este atât de adevărat. Invidia îi poate face pe oameni să urască și chiar să facă lucruri iraționale.

În acea noapte, am citit un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă tulburi, perturbi și subminezi mereu lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le apere, dacă ești mereu disprețuitor față de astfel de lucruri și ai mereu noțiuni și opinii despre ele, atunci Îl contrazici pe Dumnezeu și I te împotrivești. Dacă nu consideri lucrarea lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu ca fiind importante și vrei mereu să le subminezi, vrei mereu să provoci distrugere sau vrei mereu să profiți de pe urma lor, să înșeli sau să delapidezi, nu cumva Dumnezeu Se va mânia atunci pe tine? (Ba da.) Care sunt consecințele mâniei lui Dumnezeu? (Vom fi pedepsiți.) Cu siguranță. Dumnezeu nu te va ierta, categoric nu! Pentru că lucrurile pe care le faci dărâmă și distrug lucrarea bisericii, iar acest lucru este contrar lucrării și intereselor casei lui Dumnezeu. Acesta este un rău teribil, înseamnă să intri în rivalitate cu Dumnezeu și este un lucru care ofensează direct firea lui Dumnezeu. Cum să nu Se mânie Dumnezeu pe tine? Dacă unii oameni, pentru că au un calibru slab, nu sunt competenți în lucrarea lor și, fără să vrea, fac lucruri care provoacă perturbări și tulburări, acesta este un lucru scuzabil. Totuși, dacă, din cauza intereselor tale personale, devii invidios, intri în conflicte și, intenționat, perturbi, tulburi și distrugi lucrarea casei lui Dumnezeu, aceasta se consideră o încălcare voită și ține de ofensarea firii lui Dumnezeu. Oare te va ierta Dumnezeu? Dumnezeu face lucrarea planului Său de gestionare de 6000 de ani și toate eforturile Lui minuțioase sunt concentrare în aceasta. Dacă cineva I se opune lui Dumnezeu, prejudiciază voit interesele casei lui Dumnezeu și își urmărește voit interesele personale, prestigiul personal și statutul prejudiciind interesele casei lui Dumnezeu și nu ezită să dărâme lucrarea bisericii, obstrucționând-o și distrugând-o, și chiar provocând daune materiale și financiare enorme casei lui Dumnezeu, credeți că asemenea oameni ar trebui să fie iertați? (Nu, nu ar trebui.)” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. Din cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că firea Lui nu tolerează ofense. Pentru a-mi păstra statutul cu toată lumea, m-am opus lui Xiang Zhen fără motiv. Speram mereu că avea să fie umilită, ceea ce a afectat lucrarea bisericii. Eram dispusă să sacrific interesele bisericii ca preț pentru atingerea propriilor obiective. Aceasta înseamnă împotrivire față de Dumnezeu. Gândiți-vă, numai: Dumnezeu a plătit un preț atât de mare pentru a mântui omenirea, sperând că omenirea poate să dobândească adevărul, să-și schimbe firile de viață și să primească mântuirea lui Dumnezeu. Numai atunci când frații și surorile au o viață bisericească bună și oameni buni drept conducători pot să înțeleagă adevărul, să intre în realitatea adevărului și să primească mântuirea lui Dumnezeu. Însă eu nu am ținut cont deloc de voia lui Dumnezeu. Când am văzut că viața bisericească era ineficientă, am fost surprinzător de fericită și chiar am sperat ca acea situație să continue. Cum am putut să fiu atât de vrednică de dispreț și răutăcioasă? Diavolul Satana speră ca lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea să eșueze și ca lucrarea casei lui Dumnezeu să fie paralizată. Satana speră ca frații și surorile să piardă mântuirea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să coboare în iad cu el și să fie distruși. Dacă aș putea gândi și acționa astfel astăzi, oare nu aș perturba și nu aș tulbura lucrarea bisericii exact ca diavolul Satana? Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofense și, dacă eu continuam pe acea cale și nu mă pocăiam, cu siguranță aveam să fac un rău și mai mare, aveam să ofensez firea lui Dumnezeu și să fiu disprețuită, respinsă și alungată de El. Atunci am știut cu adevărat în inima mea că urmărirea renumelui și statutului nu reprezintă o cale bună. Mi-am amintit ce spune cuvântul lui Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Înainte, nu am luat în serios faptul că urmăream faima și statutul. Am simțit întotdeauna că voiam doar ca ceilalți să aibă o părere foarte bună despre mine și că nu le-aș face niciodată rău fraților și surorilor sau nu aș pune în pericol interesele bisericii. Însă acum, revelația cuvântului lui Dumnezeu și faptele au arătat că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât credeam. Reputația și statutul sunt instrumente pe care Satana le folosește pentru a răni oamenii și a le face rău, cătușe pe care mi le-a pus Satana, care m-au controlat, ca să nu ascult de Dumnezeu și să mă împotrivesc Lui tot timpul. Dacă nu urmăream adevărul și nu acceptam judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, ci continuam să alerg după acele lucruri, aveam să fiu ruinată. Din cele mai vechi timpuri, urmărirea statutului și a puterii a făcut ca prietenii buni să devină dușmani, iar rudele apropiate să devină calculate și crude unele cu altele. La fel am tratat-o eu pe Xiang Zhen. Pentru a-mi păstra reputația și statutul, nu am putut să o suport. Am concurat cu ea atât în mod deschis, cât și în secret, iar când nu o puteam depăși, formam clici pe la spatele ei pentru a o judeca. Când am văzut că viața bisericească dădea rezultate slabe, nu am încercat să o susțin. Am adoptat o poziție detașată, dorind să o văd pe Xiang Zhen eșuând, ca să pot râde de ea. Eram chiar dispusă să văd lucrarea bisericii suferind pentru a-mi satisface dorința de statut. Am văzut că a merge pe calea urmăririi reputației și a statutului înseamnă a mă opune lui Dumnezeu. Îmi era teamă și știam că, dacă nu mă pocăiam și continuam să urmăresc reputația și statutul, perturbând și tulburând lucrarea bisericii, puteam să devin un antihrist și să fiu exclusă din biserică, pierzându-mi șansa de a fi mântuită. I-am fost foarte recunoscătoare lui Dumnezeu odată ce am înțeles asta. Fără să vreau, urmăream mereu reputația și statutul. De data aceasta, Dumnezeu punea la cale o situație reală, astfel încât să pot vedea urâțenia concurenței mele pentru acele lucruri și, în sfârșit, am înțeles din experiența personală suferința și consecințele periculoase ale urmăririi reputației și statutului. Prin judecata și revelația cuvintelor lui Dumnezeu, am realizat, totodată, că firea Lui dreaptă nu tolerează ofense și, în inima mea, am vrut să rup lanțurile reputației și ale statutului. Am vrut să mă pocăiesc și să mă schimb. Înainte, m-am simțit mereu pasivă și slabă, întrucât credeam că dorința mea de reputație și statut era prea gravă pentru a fi schimbată și nu aveam încrederea de a urmări adevărul. Acum înțeleg că, deși sunt coruptă, atât timp cât sunt dispusă să urmăresc adevărul și să mă schimb, Dumnezeu mă va îndruma să înțeleg adevărul, să scap de cătușele reputației și statutului și să pornesc pe calea spre mântuire.

Mai târziu, am citit acestea în cuvântul lui Dumnezeu: „Nu te gândi mereu să îi depășești pe toți, să faci totul mai bine decât ceilalți și să ieși în evidență în toate felurile. Ce fel de fire este aceasta? (O fire arogantă.) Oamenii au întotdeauna o fire arogantă și, chiar dacă vor să lupte pentru adevăr și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dau greș. A fi controlați de o fire arogantă îi face pe oameni cât se poate de predispuși să se rătăcească. De exemplu, există unii oameni care vor întotdeauna să se dea în spectacol, exprimându-și bunele intenții în locul cerințelor lui Dumnezeu. Ar aproba Dumnezeu acest tip de exprimare a bunelor intenții? Pentru a fi atent la intențiile lui Dumnezeu, trebuie să urmezi cerințele lui Dumnezeu și, pentru a-ți îndeplini datoria, trebuie să te supui rânduielilor lui Dumnezeu. Oamenii care își exprimă bunele intenții nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu, ci încearcă mereu să facă noi trucuri și să spună cuvinte răsunătoare. Dumnezeu nu îți cere să fii conștient în acest fel. Unii oameni spun că asta înseamnă că sunt competitivi. În sine, a fi competitiv este ceva negativ. Este o dezvăluire – o manifestare – a firii arogante a Satanei. Când ai o fire ca aceasta, încerci mereu să-i ții pe ceilalți jos, încerci mereu să-i întreci, încerci mereu să-i înșeli, încerci mereu să iei de la oameni. Ești foarte invidios, nu cedezi în fața nimănui și încerci întotdeauna să ieși în evidență din mulțime. Asta îți va aduce necazuri; așa acționează Satana. Dacă vrei cu adevărat să fii o ființă creată acceptabilă, atunci nu-ți urmări visurile. Să încerci să fii superior și mai capabil decât ești pentru a-ți atinge scopurile e un lucru rău. Ar trebui să înveți să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să nu te ridici mai presus decât se cuvine; doar aceasta este o dovadă de rațiune” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). „Care sunt principiile după care vă comportați? Ar trebui să vă comportați conform funcției voastre, să găsiți locul potrivit pentru voi și să îndepliniți datoria pe care se cuvine să o îndepliniți; doar o astfel de persoană e una cu rațiune. De exemplu, sunt oameni cu anumite abilități profesionale pe care le stăpânesc și care pot să înțeleagă principiile, iar ei ar trebui să își asume responsabilitatea și să facă ultimele verificări în acest domeniu; există oameni care pot oferi idei și perspective, inspirându-i pe ceilalți și ajutându-i să își îndeplinească mai bine îndatoririle – atunci ei ar trebui să ofere idei. Dacă poți să găsești locul potrivit pentru tine și să lucrezi în armonie cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria și te vei comporta conform funcției tale” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). În cuvântul lui Dumnezeu, am găsit căi de practicare. Dumnezeu oferă diferite daruri și calibre fiecărei persoane. El speră că ne vom supune suveranității și rânduielilor Sale și că ne vom folosi pe deplin abilitățile în propria poziție. Xiang Zhen are un calibru mai bun decât mine și poate rezolva probleme practice. Lucrarea beneficiază de pe urma faptului că o are drept conducătoare de echipă, iar acesta este un lucru bun. Eu nu am intrat foarte profund în viață, așa că ar trebui să lucrez din greu pentru a progresa și să fac tot posibilul pentru a-mi îndeplini bine datoria. Așa ar fi trebuit să gândesc. Mi-a fost întotdeauna teamă că oamenii aveau să spună că sunt incompetentă și de calibru slab. Acest lucru era din cauză că natura mea era prea arogantă, nu mă înțelegeam și nu adoptam poziția corectă. Xiang Zhen era concentrată pe intrarea în viață și avea iubire pentru frați și surori. Când a văzut problemele mele, a fost capabilă să dea sfaturi și să mă ajute. Ar trebui să prețuiesc șansa de a lucra cu ea, de a învăța din punctele ei tari și să mă concentrez pe propria intrare în viață în mediul pe care Dumnezeu l-a oferit. Practicarea în acest fel ar fi în beneficiul intrării mele în viață. Cu o astfel de atitudine, am dobândit un sentiment de libertate. După aceea, nu am mai invidiat-o pe Xiang Zhen. În adunări, puteam să am părtășie și să cooperez în mod activ cu ea, să am părtășie despre ceea ce înțelegeam și să fac tot posibilul pentru a-i ajuta pe frați și surori. După ce am practicat în acest fel, am avut un sentiment de împăcare și ușurare pe care nu l-am mai simțit niciodată.

Trecerea prin această experiență m-a ajutat să înțeleg mai bine natura mea coruptă. Am văzut că eram atât de profund coruptă de Satana încât nu mă dădeam în lături de la nimic pentru a-mi proteja reputația și statutul și eram cu adevărat sinistră și răutăcioasă. Când luptam pentru statut și invidiam abilitățile altor oameni, era cu adevărat dureros. Judecata și revelația cuvântului lui Dumnezeu m-au făcut să văd clar esența urmăririi reputației și a statutului, eliberându-mă de lanțurile invidiei, astfel încât să fiu mai relaxată și mai liberă. Îl slăvesc pe Dumnezeu din adâncul inimii!