de Gan Xiao, China

În august 2020, un conducător m-a transferat la o altă biserică după ce am fost demisă. Am observat că fratele Liang Hui a venit cu o oră întârziere la prima mea adunare de acolo. Sora Tan Min, conducătoarea bisericii, era și ea acolo. M-am gândit: „I-am auzit pe frați și surori spunând că Liang Hui e neglijent și face ce vrea în datoria lui și că întârzie mereu, fără niciun motiv, la adunări. Într-adevăr a întârziat la adunarea de astăzi, așa că Tan Min ar trebui să aibă părtășie cu el despre această problemă.” Dar ea era complet nepăsătoare în această privință și n-a spus nimic. În timpul adunării, un alt frate a vorbit despre modul în care se simțea constrâns de bani, că nu se putea concentra asupra datoriei lui și părea destul de abătut. Câțiva dintre noi am găsit unele cuvinte ale lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu el și a-l ajuta, dar Tan Min, în calitate de conducătoare a bisericii, n-a avut absolut nicio părtășie. Am văzut că nu-și asuma nicio responsabilitate în adunare și că făcea totul mecanic, fără a ajuta pe nimeni cu problemele lor. Voiam să vorbesc cu ea despre problema asta. Dar apoi m-am gândit că, întrucât era prima mea adunare acolo, era posibil să nu văd imaginea de ansamblu, prin urmare ar trebui doar să aștept și să văd înainte să fi spus ceva. Am fost surprinsă să văd că ea a fost exact la fel la următoarele câteva adunări. Uneori încheia o adunare destul de rapid, după ce citeam câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu, fără a avea multă părtășie despre ele și nu acorda atenție părtășiei despre cuvintele lui Dumnezeu. Mi-am spus în sinea mea: „Rolul principal din datoria unui conducător este să-i îndrume pe frați și surori în citirea cuvintelor lui Dumnezeu și părtășia despre adevăr, astfel încât ei să poată înțelege adevărul și să intre în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dar Tan Min nu ia inițiativa în părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu și nu rezolvă problemele oamenilor. Nu este asta o neglijare a datoriei? Nu înseamnă asta că face lucrurile mecanic? Cum să se realizeze ceva în acest fel? Dacă situația aceasta continuă, va întârzia intrarea tuturor în viață. Vreau să spun ceva, dar mă tem că nu va accepta, că va spune că sunt arogantă și că ar trebui să reflectez asupra mea după ce am fost demisă, în loc să-mi bag nasul în treaba altor oameni.” La acest gând, am decis să dau înapoi, să uit pur și simplu și să mă concentrez asupra mea.

După o lună, am primit o altă datorie și am fost repartizată în alte două adunări de grup. Frații și surorile din acele adunări nu se axau pe părtășia asupra cuvintelor lui Dumnezeu, nici pe discuțiile despre experiențele și cunoștințele proprii. Uneori, doar stăteau la povești. Am simțit că succesul vieții bisericești este direct legat de persoana care conduce acea biserică și că intrarea în viață a fraților și surorilor ar fi compromisă dacă lucrurile continuau așa, prin urmare i-am atras atenția lui Tan Min. Spre surpriza mea, nu a fost deloc de acord și chiar a insistat că lipsa de succes din viața bisericească era problema fraților și surorilor. M-am gândit în sinea mea: „Ea nu reflectează asupra propriei persoane și lasă toată responsabilitatea pe umerii fraților și surorilor. În calitate de conducătoare a bisericii, nu acceptă deloc adevărul, nu ascultă sugestiile fraților și surorilor și nu-și asumă nicio povară pentru viața bisericească. Cum ar putea să-i conducă pe ceilalți să înțeleagă adevărul sau să intre în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? Aceasta doar le va face rău fraților și surorilor. Trebuie să-i vorbesc din nou despre asta.” Dar, tocmai când eram pe punctul de a spune ceva, am început să mă îngrijorez, gândindu-mă: „Nu mi-a acceptat recomandarea adineaori și a devenit țâfnoasă din cauza asta. La ce-ar ajuta să mă repet? Ea e conducătoare de biserică, prin urmare, dacă îi vorbesc din nou, ar putea spune că-mi depășesc limitele și s-ar putea să-mi poarte pică. Ar trebui doar să-mi țin gura.” M-am simțit neîmpăcată în privința asta, dar, până la urmă, am decis să nu spun nimic. Câteva zile mai târziu, Tan Min mi-a spus că îi emondase pe frați și surori la o adunare, apoi a descris cu însuflețire modul în care îi emondase. Am fost uimită să aud asta, gândindu-mă: „Cum poți fi atât de lipsită de autocunoaștere? Viața bisericească este nedisciplinată deoarece ești iresponsabilă și neglijentă în calitate de conducătoare a bisericii. Cum ai putut să-i cerți pe ceilalți pentru asta? Simpla certare a oamenilor, fără nicio părtășie despre adevăr, nu va rezolva nimic.” Chiar mi-am dorit să aduc din nou vorba despre problemele ei, dar văzând convingerea ei puternică, m-am gândit că nu i-ar pica foarte bine. M-am gândit: „Tocmai am fost demisă, așadar, cu ce drept să-i menționez problemele? În plus, drumurile noastre se încrucișează în permanență, prin urmare mi-ar îngreuna situația în biserică dacă ar fi jignită. Apoi, dacă refuză să-mi dea o datorie, îmi voi pierde șansa la mântuire. Bine atunci, nu voi spune nimic și doar voi ține capul plecat, voi trăi viața bisericească și îmi voi face datoria.”

I-am auzit pe unii frați și surori spunând că Tan Min răspundea de lucrarea evanghelică, dar nici măcar nu avusese adunări cu ei de ceva timp. În plus, au spus că nu puteau aborda problemele nou-veniților și că unii nou-veniți fuseseră perturbați de pastori și prezbiteri religioși și încetaseră să participe la adunări. M-am gândit: „Lucrarea evanghelică e atât de importantă, dar Tan Min nu face nimic pentru a aborda adevăratele probleme. E atât de iresponsabil din partea ei! Tan Min nu face nicio lucrare practică și e implicată direct în faptul că nou-veniții renunță, din cauză că nu primesc nicio udare sau susținere!” Am simțit că aceasta e o problemă foarte gravă și trebuia neapărat să-i vorbesc despre ea față în față. Am văzut-o pe Tan Min după câteva zile și am deschis subiectul despre problemele menționate de acei frați și surori, dar ea a dat vina în continuare pentru tot pe frați și surori. Nu părea să-și asume nicio responsabilitate. Am subliniat și că, nefăcând nimic pentru a aborda problemele practice în calitate de conducătoare a bisericii, era iresponsabilă și își neglija datoria și că asta ar întârzia lucrarea bisericii și le-ar face rău fraților și surorilor. Dar ea doar a făcut o față lungă și a refuzat să scoată un cuvânt. M-am gândit: „Nu face lucrare practică, nu-și asumă o povară pentru datoria ei și n-a acceptat niciodată adevărul. Asta înseamnă că este o conducătoare falsă care a fost expusă și ar trebui să raportez problemele ei unui conducător de rang superior pentru ca ea să fie înlăturată cât mai curând posibil.” Dar am ezitat, gândindu-mă: „Dacă o raportez și află, oare ar spune că mă iau de ea și că mă cert cu ea intenționat? N-ar fi atât de rău dacă ar fi demisă, dar dacă nu este, n-aș jigni-o doar? Asta ar face să-mi fie foarte greu să rămân în această biserică. Dacă mă demite și-mi pierd datoria, oare mi-aș pierde șansa la mântuire? Bine atunci, nu-i voi raporta problemele și mă voi rezuma doar la datoria pe care o am.” Dar când m-am gândit așa, m-am simțit foarte vinovată. Vedeam că biserica are un conducător fals, dar păstram asta pentru mine. Însemna asta că susțin lucrarea bisericii? M-am simțit foarte tulburată, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule, am văzut problemele lui Tan Min și aș vrea să o raportez, dar am unele îngrijorări. Te rog să mă îndrumi, ca să pot depăși aceste forțe întunecate și să protejez lucrarea bisericii.”

După aceea, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag și să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare practică sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași. Se tem să nu fie suprimați și pedepsiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: «În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?» Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te-ar exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te pedepsește și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt înlăturați sau excluși din biserică, acest lucru este conform voii lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când înlăturarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihriștilor și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către conducători falși și antihriști drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să nu I te supui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu ai raportat acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de răzbunarea unui conducător fals sau a unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei ce urmăresc adevărul”). Citirea acestora mi-a înseninat cu adevărat inima. Când găsim un conducător fals în biserică, n-ar trebui să ne ploconim și să fim constrânși de acesta la fiecare pas. Trebuie să ne ridicăm, să-l expunem și să-l raportăm conducătorilor superiori. Aceasta e voia lui Dumnezeu. Știam că Tan Min nu face lucrare practică și că e o conducătoare falsă, dar n-am îndrăznit să vorbesc despre problemele ei pentru că priveam din perspectiva greșită. Mă gândeam că acea conducătoare are autoritate, că ea decide dacă pot sau nu să îndeplinesc o datorie și, dacă o jignesc, mi-aș putea pierde datoria și atunci n-aș fi mântuită. Am văzut că, în toți anii mei de credință, încă n-aveam nicio înțelegere a lui Dumnezeu. În casa lui Dumnezeu, adevărul și Dumnezeu Însuși stăpânesc. Dacă am o datorie sau dacă pot fi mântuită depinde de Dumnezeu, nu de vreo conducătoare anume. Chiar dacă un conducător fals are autoritate și aș fi cu adevărat suprimată, ar fi ceva temporar. Dumnezeu vede totul și Duhul Sfânt va dezvălui totul, deci conducătorii falși și antihriștii vor fi expuși și izgoniți mai devreme sau mai târziu. N-am înțeles firea dreaptă a lui Dumnezeu și m-am temut să nu jignesc alți oameni, dar nu m-am temut să nu-L jignesc pe Dumnezeu. Dumnezeu nu avea un loc în inima mea. Ce fel de credincioasă eram? Mă gândisem că, întrucât nu sunt conducătoare, nu sunt în măsură să o critic pe Tan Min și eram îngrijorată că alți oameni ar spune că ar trebui să-mi văd de treaba mea. Modul în care priveam lucrurile era absolut ridicol. Ca membră a casei lui Dumnezeu, nu contează dacă sunt demisă sau ce datorie îndeplinesc – dacă descopăr un conducător fals în biserică, e responsabilitatea, obligația mea să-l raportez. Asta înseamnă să protejezi lucrarea bisericii și e un lucru pozitiv. De asemenea, e asumarea responsabilității pentru viețile fraților și surorilor, iar asta nu înseamnă niciodată că-mi depășesc limitele sau îmi bag nasul și, mai ales, nu înseamnă că sunt arogantă și mă urc pe un piedestal. Asta înseamnă să faci datoria unuia dintre aleșii lui Dumnezeu. Realizarea acestui fapt m-a făcut să reflectez asupra motivului pentru care mă temusem atât de mult să expun un conducător fals. Care era cauza adevărată a problemei?

În căutarea mea, am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate extrem de săracă. Discutând mai amănunțit, cum se manifestă o persoană cu umanitate pierdută? Încercați să analizați ce trăsături se regăsesc în astfel de oameni și ce manifestări specifice prezintă. (Ei sunt egoiști și demni de dispreț.) Oamenii egoiști și demni de dispreț sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a-și îndeplini îndatoririle sau de a mărturisi pentru Dumnezeu și nu au niciun simț al responsabilității. […] Există unii oameni care nu își asumă nicio responsabilitate, indiferent de datoria pe care o îndeplinesc. Nici nu raportează superiorilor lor cu promptitudine problemele pe care le descoperă. Când văd că oamenii produc tulburări și perturbări, închid ochii. Când văd oameni răi săvârșind rele, nu încearcă să-i oprească. Ei nu protejează interesele casei lui Dumnezeu și nu iau în considerare care le este datoria și responsabilitatea. Când își îndeplinesc datoria, oamenii ca aceștia nu fac nicio lucrare reală; sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor, ahtiate după confort; vorbesc și acționează doar pentru vanitatea, imaginea, statutul și interesele personale și sunt dispuși să își dedice timpul și efortul doar lucrurilor care le aduc beneficii. Acțiunile și intențiile unor asemenea persoane sunt clare pentru toată lumea: răsar de fiecare dată când există șansa de a-și arăta fața sau de a se bucura de vreo binecuvântare. Dar, când nu este o șansă de a-și arăta fața sau imediat ce există o perioadă de suferință, dispar din vedere precum o țestoasă care își retrage capul în carapace. Are o asemenea persoană conștiință și rațiune? (Nu.) O persoană fără conștiință și rațiune, ce se comportă în acest mod, simte oare remușcare? Oamenii ca aceștia nu au remușcări; conștiința unei asemenea persoane nu servește niciunui scop. Nu a simțit niciodată remușcarea din partea conștiinței sale, deci poate ea să simtă reproșul și disciplina Duhului Sfânt? Nu, nu poate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că teama de a expune și raporta un conducător fals provine din faptul că ne bazăm pe filosofii satanice precum „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu te afectează direct”, „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli” și „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”. Aceste filosofii satanice deveniseră parte din motourile mele și îmi controlau gândirea, prin urmare, încercam în permanență să-mi protejez propriile interese, fără să mă gândesc deloc la lucrarea bisericii. Devenisem tot mai demnă de dispreț, egoistă și înșelătoare. Am văzut clar că Tan Min nu face lucrare practică și nu vrea să accepte adevărul, că e o conducătoare falsă. Comportamentul ei afectase deja lucrarea bisericii și întârziase intrarea în viață a fraților și surorilor, deci trebuia să aduc această problemă în atenție și să o raportez. Dar m-am temut să nu fiu condamnată și suprimată de ea dacă era jignită, așa că n-am îndrăznit să o raportez. Voiam să-mi protejez reputația, statutul și destinația mea viitoare, prin urmare, doar am privit cu o atitudine complet neutră cum suferă lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor, făcându-mă că nu văd un conducător fals. Stăteam de partea Satanei, tolerând un conducător fals care perturba lucrarea bisericii. Trăiam după otrăvurile Satanei și devenisem sclava sa, având grijă doar de mine, fiind total lipsită de devotament față de Dumnezeu și fără pic de conștiință și rațiune. Nu trăiam deloc o asemănare umană. Am văzut că eram încă sub puterea Satanei și îi aparțineam. Trebuia să urmăresc adevărul, să mă lepăd de Satana și să fiu o persoană care ascultă de Dumnezeu. Când toate acestea mi-au devenit clare, am simțit că Îi sunt cu adevărat datoare lui Dumnezeu și am detestat cât de egoistă și lipsită de scrupule eram. Trebuia să raportez imediat conducătorul fals și să nu-I mai rănesc inima lui Dumnezeu. Prin urmare, i-am spus conducătoarei superioare totul despre problemele lui Tan Min, care nu făcea lucrare reală și nu accepta adevărul. Dar au trecut câteva zile și n-am auzit nimic de la conducătoarea superioară despre modul în care fusese tratată Tan Min. Mă simțeam destul de neliniștită. Dacă acest conducător fals nu era demis în curând, putea continua să întârzie lucrarea bisericii, așa că m-am gândit să scriu din nou pentru a vedea ce se întâmplă. Dar apoi mi-am zis: „Dacă deschid din nou subiectul, conducătoarea superioară ar putea crede că mă amestec în prea multe lucruri deodată. Oricum ar fi, fiindcă tot mi-am spus părerea, poate mi-am îndeplinit responsabilitățile și n-ar trebui să mă îngrijorez pentru restul.” Dar acest gând m-a neliniștit și n-am putut să dorm deloc în acea noapte.

Într-o dimineață, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată mărturisi ferm pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește «îngroparea morții»; înseamnă lepădarea de Satana. Dacă într-o biserică există mai mulți tirani locali, urmați de niște «muște mărunte» care nu au niciun fel de discernământ, și dacă ei, credincioșii din biserică, tot nu pot să respingă constrângerile și manipularea acestor tirani după ce au văzut adevărul, atunci toți acești nesăbuiți vor fi alungați în final. Deși se poate ca aceste muște mărunte să nu fi făcut nimic teribil, ele sunt și mai înșelătoare, și mai șirete și evazive, și toți cei asemenea lor vor fi alungați. Nu va rămâne niciunul! Aceia care îi aparțin Satanei îi vor fi înapoiați, în timp ce aceia care aparțin lui Dumnezeu vor merge cu siguranță în căutarea adevărului; lucrul acesta este hotărât de natura lor. Fie ca toți cei care îl urmează pe Satana să piară! Niciun pic de milă nu va fi arătată acestor oameni. Fie ca toți cei care caută adevărul să fie aprovizionați și să se bucure de cuvântul lui Dumnezeu după placul inimii lor. Dumnezeu este drept; El nu ar favoriza pe nimeni. Dacă ești un diavol, atunci ești incapabil să practici adevărul; dacă ești un om care caută adevărul, atunci este sigur că nu vei fi luat captiv de Satana. Acest lucru este de netăgăduit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am putut vedea că firea Lui este sfântă și dreaptă și că nu va tolera nicio jignire. El urăște faptul că falșii conducători și antihriștii perturbă lucrarea bisericii și întârzie intrarea în viață a fraților și surorilor. Dumnezeu îi detestă pe cei care nu practică adevărul sau nu protejează interesele bisericii atunci când apar conducători falși și antihriști. Acest tip de persoană înțelege adevărul, însă nu îl practică și, în schimb, se gândește doar la propriile interese. E foarte înșelătoare și vicleană și va fi izgonită dacă refuză să se căiască. Știam că Tan Min e o conducătoare falsă și, acum când conducătoarea ei superioară nu răspundea suficient de rapid, trebuia să iau în continuare atitudine și să duc lucrurile până la capăt. Dar eu voiam doar să mă protejez pe mine însămi și să ignor tot ce nu mă afecta personal. Îi permiteam să-și facă de cap și să tulbure lucrarea bisericii. Nu țineam cont de voia lui Dumnezeu și nu stăteam de partea adevărului, ci eram de partea Satanei. Asta însemna că luam parte la ticăloșia unui conducător fals. Deși nu părea că făcusem ceva groaznic, dacă nu practicam adevărul și nu protejam lucrarea bisericii când se confrunta cu probleme, puteam doar să fiu izgonită în cele din urmă. Știam că, de această dată, nu mă mai puteam preocupa de propriile interese și că nu mai puteam permite acestui conducător fals să continue să facă rău lucrării bisericii. Conducătoarea superioară întârzia tratarea lui Tan Min, deci chiar dacă nu cunoșteam motivul, acesta era un test pentru mine de la Dumnezeu, pentru a vedea dacă pot lăsa interesele personale deoparte și susține adevărurile-principii. Trebuia să continui să raportez acest conducător fals pentru a proteja interesele bisericii. Prin urmare, am raportat din nou situația conducătoarei de rang superior și am subliniat pericolele și consecințele nedemiterii unui conducător fals. Aceasta a răspuns, spunând că în ultimele câteva zile avusese unele probleme urgente de rezolvat și că o va demite pe Tan Min imediat, în conformitate cu principiile. A fost o ușurare foarte mare să văd acel răspuns și am aflat că singurul mod de a cunoaște liniștea este de a pune adevărul în practică.

Tan Min a fost îndepărtată la scurt timp și un alt conducător a fost ales pentru a se ocupa de lucrarea bisericii. După o perioadă de timp, viața bisericească a obținut o mulțime de rezultate grozave și toată lucrarea noastră a început să capete avânt. Am fost foarte fericită să văd că lucrurile au ieșit astfel, dar, în același timp, simțeam ceva vinovăție și regret. După ce am observat o conducătoare falsă, nu o raportasem suficient de rapid. Mă gândisem doar la interesele mele personale și-mi arătasem firea satanică, provocând pierderi pentru lucrarea bisericii. Am văzut cum traiul condus de firile satanice și nepracticarea adevărului înseamnă, de fapt, a face rău și că toate acestea sunt condamnate și disprețuite de Dumnezeu. De asemenea, am văzut cât de înțeleaptă e lucrarea lui Dumnezeu, iar vederea acestui conducător fals în biserică m-a ajutat să capăt discernământ. Am experimentat și daunele mari pe care un conducător fals din biserică le poate provoca aleșilor lui Dumnezeu. În plus, am învățat despre firea dreaptă a lui Dumnezeu și am văzut că, în casa lui Dumnezeu, domnesc Hristos și adevărul și că niciun om nu poate lua deciziile. Oricât de înaltă ar fi poziția cuiva, dacă nu practică adevărul și nu face ceea ce Dumnezeu cere, nu va avea niciodată o bază solidă în casa Lui. În cele din urmă, va fi izgonit. Doar a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și a face lucrurile potrivit principiului se conformează voii Sale.