Iov a privit faptele lui Iahve în timp

și-a obținut binecuvântările de la El,

care l-au făcut să se simtă-ndatorat,

căci nu făcuse nimic pentru Dumnezeu,

dar primise mari binecuvântări și har.

Iov s-a rugat să-L poată răsplăti pe Dumnezeu,

sperând să poată fi mărturie

pentru faptele și măreția lui Dumnezeu,

sperând să-i fie testată supunerea,

purificată credința și să obțină

aprobarea lui Dumnezeu.

Când Iov a fost încercat,

a știut că Dumnezeu l-a auzit.

Iov a prețuit mult această șansă.

A știut să nu trateze încercarea cu ușurință,

ca dorința lui de-o viață să se realizeze.

Asta-nsemna că supunerea și venerarea

puteau fi testate și curățate.

Iov avea șansa de-a obține

aprobarea lui Dumnezeu,

astfel ajungând mai aproape de El.

Prin credința lui, Iov s-a desăvârșit

și a înțeles mai bine voia lui Dumnezeu,

față de care a devenit mai recunoscător

pentru binecuvântările și harurile primite

și I-a lăudat și mai mult faptele.

Iov a fost mai temător și respectuos

față de Dumnezeu,

tânjind mai mult după frumusețea,

măreția și sfințenia Lui.

Deși Iov se temea de Dumnezeu

și respingea răul,

credința și cunoașterea lui au crescut.

Credința i-a sporit,

supunerea a găsit punct de sprijin;

frica de Dumnezeu i-a devenit mai profundă.

Deși viața și spiritul i se transformaseră,

pentru Iov n-a fost destul

și nici nu și-a-ncetinit progresul.

Luând în calcul ce-a obținut din încercare,

dar și ce încă îi lipsea,

s-a rugat, așteptând următoarea încercare.

Iov a tânjit ca supunerea, credința

și frica lui de Dumnezeu să-i fie înălțate

în următoarea încercare de la Dumnezeu.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”