„Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” este a doua parte a cuvântărilor exprimate de Hristos sub identitatea lui Dumnezeu Însuși. Ele acoperă perioada cuprinsă între 20 februarie 1992 și 1 iunie 1992 și conțin un total de patruzeci și șapte de capitole. Modul, conținutul și perspectiva cuvintelor lui Dumnezeu în aceste cuvântări sunt complet diferite de „Cuvântări ale lui Hristos la început”. „Cuvântări ale lui Hristos la început” expune și ghidează comportamentul exterior al oamenilor și viețile lor spirituale simple. În cele din urmă, se încheie cu „procesul făcătorilor de servicii”. Totuși, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” încep cu încheierea identității oamenilor ca făcători de servicii și începutul vieții lor ca popor al lui Dumnezeu. Îi îndrumă pe oameni la cel de-al doilea vârf al lucrării lui Dumnezeu, pe parcursul căreia trec prin încercarea iazului de foc, încercarea morții și vremea iubirii față de Dumnezeu. Acești câțiva pași expun în totalitate urâciunea omului înaintea lui Dumnezeu, precum și adevăratul chip al omului. În cele din urmă, Dumnezeu termină cu un capitol în care El se desparte de om, încheind astfel toate etapele acestei întrupări a cuceririi primului grup de oameni de către Dumnezeu.

În „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Dumnezeu exprimă cuvintele Sale din perspectiva Duhului. Modul în care El vorbește este de neatins de către omenirea creată. În plus, vocabularul și stilul cuvintelor Sale sunt frumoase și în mișcare și nicio formă de literatură umană nu le-ar putea lua locul. Cuvintele cu care El îl expune pe om sunt exacte, sunt incontestabile de orice filozofie și ele îi aduc pe toți oamenii la supunere. Ca o sabie ascuțită, cuvintele cu care Dumnezeu judecă omul taie drept în profunzimile sufletelor oamenilor, tăind atât de adânc încât îi lasă fără niciun loc unde să se ascundă. Cuvintele cu care El îi mângâie pe oameni poartă milă și bunătate plină de iubire, sunt calde ca îmbrățișarea unei mame iubitoare și îi fac pe oameni să se simtă în siguranță ca niciodată până atunci. Singura cea mai mare caracteristică a acestor cuvântări este că, în timpul acestei etape, Dumnezeu nu vorbește folosind identitatea lui Iahve sau a lui Isus Hristos, nici a lui Hristos din zilele de pe urmă. În schimb, folosind identitatea Sa inerentă – Creatorul – El le vorbește și îi învață pe toți cei care Îl urmează pe El și pe toți cei care trebuie încă să-L urmeze pe El. Este corect să spunem că aceasta este prima dată de la crearea lumii când Dumnezeu S-a adresat întregii omeniri. Niciodată înainte Dumnezeu nu a vorbit omenirii create atât de detaliat și atât de sistematic. Desigur, aceasta este și prima dată când El a vorbit atât de mult, și atât de mult timp, întregii omeniri. Este total fără precedent. Mai mult, aceste cuvântări alcătuiesc primul text exprimat de Dumnezeu în rândul omenirii, în care El expune oamenii, îi călăuzește, îi judecă și le vorbește de la inimă la inimă și, de asemenea, acestea sunt primele cuvântări în care Dumnezeu le face cunoscut oamenilor pașii Lui, locul în care El se află, firea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu are și este, gândurile lui Dumnezeu și preocuparea Lui pentru omenire. Se poate spune că acestea sunt primele cuvântări pe care Dumnezeu le-a adresat omenirii din cel de-al treilea cer de la creație și prima dată când Dumnezeu Și-a folosit identitatea Sa inerentă pentru a apărea și a exprima omenirii vocea inimii Lui prin cuvinte.

Aceste cuvântări sunt profunde și de nepătruns; ele nu sunt ușor de înțeles, nici nu este posibil de înțeles originile și scopurile cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, Hristos a adăugat o explicație după fiecare capitol, folosind un limbaj ușor de înțeles de om pentru a aduce claritate în cea mai mare parte a cuvântărilor. Acest lucru, combinat cu înseși cuvântările, face mai ușor pentru toată lumea să înțeleagă și să cunoască cuvintele lui Dumnezeu. Am făcut din aceste cuvinte o anexă la „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”. În ele, Hristos oferă explicații folosind o formulare care este cel mai simplu de înțeles. Combinația celor două este căsătoria perfectă a divinității și a lui Dumnezeu în umanitate. Deși Dumnezeu vorbește în perspectiva celei de-a treia persoane în anexă, nimeni nu poate nega că aceste cuvinte au fost rostite personal de către Dumnezeu, căci niciun om nu poate explica clar cuvintele lui Dumnezeu; doar Dumnezeu Însuși poate elucida originile și scopurile cuvântărilor Sale. Astfel, deși Dumnezeu vorbește folosind multe mijloace, scopurile lucrării Sale nu se schimbă niciodată, nici obiectivul planului Său nu se modifică vreodată.

Deși „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” se încheie cu un capitol în care Dumnezeu se desparte de om, de fapt, aceasta este atunci când lucrarea lui Dumnezeu de cucerire și mântuire în rândul oamenilor și lucrarea Lui de a-i face pe oameni desăvârșiți, este dezvăluită oficial. Astfel, este mai potrivit pentru noi să considerăm „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” ca profeția lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Căci numai după acest punct Fiul omului întrupat a început să lucreze în mod oficial și să vorbească folosind identitatea lui Hristos, mergând prin biserici și oferind viață, udând și păstorind tot poporul Său, ceea ce a dus, la rândul său, la numeroasele cuvântări din „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici”.