Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 38

Potrivit trăsăturilor inerente ale omenirii, adică a adevăratei fețe a omenirii, capacitatea de a continua până acum nu a fost cu adevărat un lucru ușor, și numai prin aceasta marea putere a lui Dumnezeu a devenit aparentă. Pe baza esenței trupului, precum și a corupției marelui balaur roșu până acum, dacă nu ar fi îndrumarea Duhului lui Dumnezeu, cum ar putea omul să mai reziste astăzi? Omul nu este vrednic să vină înaintea lui Dumnezeu, dar El iubește omenirea de dragul gestionării Lui și pentru ca lucrarea Lui mare să poată fi îndeplinită înainte de timp. Într-adevăr, niciun om nu poate răsplăti dragostea lui Dumnezeu pentru omenire în timpul vieții lui. Poate că unii doresc să răsplătească harul lui Dumnezeu prin sacrificarea vieții lor, dar îţi spun: omul nu este demn de moarte înaintea lui Dumnezeu și, astfel, moartea omului este în zadar. Fiindcă pentru Dumnezeu moartea unui om nu este nici măcar demnă de a fi menţionată, nici măcar nu merită un ban, și este ca și moartea unei furnici pe pământ. Îi sfătuiesc pe oameni să nu se considere atât de prețioși și să nu creadă că moartea pentru Dumnezeu poartă greutatea unui munte imens. În adevăr, moartea unui om este o problemă la fel de ușoară ca o pană. Nu este demnă de remarcat. Dar, pe de altă parte, trupul omului este condamnat să moară prin natură și astfel, în cele din urmă, corpul fizic trebuie să aibă un final pe pământ. Acesta este adevărul cinstit și nimeni nu-l poate nega. Aceasta este o „lege a naturii” care este rezumată din toată experiența vieții umane de către Mine. Și așa, pe neştiute, sfârșitul pregătit de Dumnezeu pentru om este definit ca atare. Înțelegi? Nu e de mirare că Dumnezeu spune „Disprețuiesc neascultarea omenirii. Nu știu de ce. Se pare că i-am urât pe oameni de la început și, totuși, simt o profundă simpatie pentru ei. Și, așa, oamenii Mă privesc cu două inimi, căci îi iubesc pe oameni și, de asemenea, îi urăsc pe oameni.”

Cine nu laudă pe Dumnezeu pentru prezența Lui sau pentru apariția Lui? În acest moment, este ca și cum am uitat complet impuritatea și nelegiuirea din om. Neprihănirea de sine a omenirii, importanța de sine, neascultarea, sfidarea și toată răzvrătirea lui – împing toate acestea într-un ungher al minţii Mele ca să le uit. Dumnezeu nu este constrâns din cauza unei omeniri care este astfel. Din moment ce Dumnezeu și cu Mine „împărtășim aceași suferință”, Mă voi elibera, de asemenea, din acest puzzle, ca să nu mai fiu constrâns de om. De ce să te deranjezi cu asta? De vreme ce omul nu este dispus să se alăture familiei lui Dumnezeu împreună cu Mine, cum pot să folosesc puterea Mea pentru a-i suprima? Nu fac lucrurile pentru a-Mi impune puterea Mea asupra lor, și nu e de mirare, pentru că M-am născut în familia lui Dumnezeu, bineînțeles că omul și cu Mine suntem mereu diferiți. Acest lucru a dus la înfrângerea zdrobitoare a zilei de astăzi. Dar continui să evit punctele slabe ale omului; ce opţiune am? Sunt de vină pentru că sunt neputincios. Nu e de mirare că Dumnezeu dorește să se „retragă” de la „agenția” omenirii și dorește „pensia” Lui. Eu vorbesc din perspectiva unui om și omul nu ascultă, dar când vorbesc ca Dumnezeu, ei tot nu se supun? Poate că va veni ziua când Dumnezeu se va „pensiona” cu adevărat dintr-o „agenție” a omenirii, iar atunci când va veni acel timp, cuvântul lui Dumnezeu va deveni și mai puternic. Astăzi, poate că din cauza Mea Dumnezeu vorbește astfel și, dacă va veni acea zi, Dumnezeu nu va mai fi ca Mine, „spunând cu răbdare povești copiiilor la o grădiniță”. Poate că ceea ce spun nu atinge ţinta. Numai de dragul lui Dumnezeu întrupat este Dumnezeu dispus să-Şi slăbească apăsarea asupra omului, altfel ar fi prea oribil de contemplat. Așa cum a spus Dumnezeu „Mi-am slăbit strânsoarea asupra lor într-o oarecare măsură, permițându-le să se răsfeţe în dorințele lor carnale, așa că au îndrăznit să fie neînfrânați, fără cumpătare și se vede că nu Mă iubesc cu adevărat, deoarece trăiau în trup.” De ce Dumnezeu spune aici „să se răsfeţe în dorințele lor” și „trăiau în trup”? Cu adevărat, această formulare nu necesită interpretarea Mea și poate fi înțeleasă în mod natural. Poate că unii oameni spun că nu înțeleg, dar Eu voi spune că știi adevărul și, pur și simplu, simulezi ignoranţa. Îți reamintesc: de ce spune Dumnezeu „Eu cer doar ca omul să coopereze cu Mine”? De ce spune Dumnezeu că natura umană este dificil de schimbat? De ce Dumnezeu disprețuiește natura umană? Și care anume este natura omului? Care nu este natura omului? Cine a contemplat aceste întrebări? Poate că acesta este un subiect nou pentru om, dar, indiferent, implor omul să-i acorde multă atenție, în caz contrar, vei jigni întotdeauna pe Dumnezeu din cauza cuvintelor precum „natura umană este imuabilă”. Ce fel de bine face să acționezi împotriva Lui în acest fel? În cele din urmă, nu înseamnă doar a cere probleme? Nu este, în cele din urmă, ca și cum ai arunca un ou într-o piatră?

Într-adevăr, toate încercările și ispitele care vin asupra omului sunt lecții pe care Dumnezeu le cere de la om. Conform intenției originale a lui Dumnezeu, chiar dacă omul se resemnează să se despartă de ceva ce iubește, poate fi totuși realizată. Problema este că omul se iubește mereu pe sine, așa că nu reușește cu adevărat să coopereze cu Dumnezeu. Dumnezeu nu cere mult de la om. Tot ceea ce Dumnezeu cere omului este menit de a fi atins ușor și fericit; doar că omul nu este dispus să sufere greutăți. Ca și copii, ei ar putea trăi cumpătat cu câțiva bani pentru a-și onora părinții și pentru a-și îndeplini datoria pe care ar trebui să o îndeplinească. Cu toate acestea, ei se tem că nu vor mânca destul de bine și că îmbrăcămintea lor va fi prea simplă, așa că, pentru un motiv sau altul, ei iau dragostea și grija părinților și le aruncă departe în nori, ca și cum ar începe să facă acest lucru după ce au câștigat foarte mulți bani. Dar văd din aceasta că oamenii nu au respectul filial de a-și iubi părinții - ei sunt fii infideli. Poate că acest lucru este prea extrem, dar nu pot rosti nonsensuri contrare faptelor. Nu pot „emula pe alții” să se opună lui Dumnezeu pentru satisfacerea Mea. Doar pentru că nimeni pe pământ nu este fidel, Dumnezeu a spus: „În cer, Satana este dușmanul Meu, pe pământ, omul este vrășmașul Meu. Din cauza unirii dintre cer și pământ, nouă generații ale lor ar trebui să fie considerate vinovate prin asociere”. Satana este un dușman al lui Dumnezeu; motivul pentru care spun acest lucru este că nu Îl răsplătește pe Dumnezeu pentru marea Sa favoare și bunătate, ci mai degrabă „luptă cu morile de vânt” și, în acest fel, nu-și îndeplinește „respectul filial” faţă de Dumnezeu. Nu sunt și oamenii în acest fel? Ei nu au niciun respect filial față de „părinții lor” și nu vor mai întoarce niciodată hrănirea și sprijinul „părinților” lor. Acest lucru este potrivit pentru a arăta că oamenii de pe pământ sunt rude ale Satanei în ceruri. Omul și Satana au o singură inimă și minte împotriva lui Dumnezeu, deci nu este de mirare că Dumnezeu implică nouă generații ca fiind vinovate prin asociere și nimeni nu poate fi iertat. În trecut, Dumnezeu avea un slujitor epuizat în ceruri, pe care El l-a chemat să gestioneze omenirea, dar nu a ascultat și a acționat în funcție de propriul său temperament pentru a se răzvrăti împotriva Lui. Nu se întorc și oamenii răzvrătiți spre această cale? Indiferent de cât de mult strânge Dumnezeu „frâiele”, oamenii pur și simplu nu șovăie niciodată și nu se pot întoarce. În opinia Mea, dacă oamenii continuă în acest fel, vor fi ruinați și, poate că în acest moment, vei înțelege adevăratul sens al acestor cuvinte: „oamenii nu se pot dezlipi de vechea lor natură”. Dumnezeu i-a reamintit omului cu multe ocazii: „Din cauza neascultării omului, l-am părăsit.” De ce spune Dumnezeu acest lucru mereu? Poate Dumnezeu să fie atât de lipsit de inimă? De ce spune Dumnezeu și „Eu pur și simplu nu sunt om”? De-a lungul atâtor zile libere, cine a cercetat cu adevărat aceste aspecte detaliate? Îndemn omenirea să depună mai mult efort în cuvintele lui Dumnezeu și să nu le trateze atât de superficial; acest lucru nu are niciun beneficiu pentru tine sau pentru alții. Este mai bine să nu spui ceea ce nu trebuie să fie spus și să nu te gândești la ceea ce nu trebuie să fie contemplat. Nu este mai simplu? Ce rău se poate întâmpla din asta? Înainte ca Dumnezeu să proclame sfârșitul lucrării Sale pe pământ, nimeni nu se va opri din „mișcare”; nimeni nu-și va spăla mâinile de datoria lor. Acum nu este timpul; nu acționa ca un ghid pentru Dumnezeu sau ca o avangardă. Cred că este prea devreme să te oprești acum și să încetezi să progresezi – ce crezi?

Dumnezeu aduce oamenii în mustrare și El îi aduce într-o atmosferă de moarte, dar, pe de altă parte, ce vrea Dumnezeu ca oamenii să facă pe pământ? Să se poarte ca o garderobă la domiciliu? Nu poate fi mâncată sau uzată, ci doar privită. Dacă da, de ce angajează atâtea procese complexe, făcând oamenii să sufere atât de mult în trup? Dumnezeu spune „îi însoțesc pe «terenul de execuție», deoarece vinovăția omenirii este suficientă pentru a merita mustrarea Mea.” În acest moment, Dumnezeu face ca oamenii să meargă singuri la locul de execuție? De ce nimeni nu cere iertare pentru ei? Atunci, cum ar trebui să coopereze omul? Poate omul cu adevărat să facă lucrurile fără să fie influenţat de emoție, așa cum Dumnezeu face judecățile Lui? Eficacitatea acestor cuvinte depinde în principal de acțiunile omului. De vreme ce un tată câștigă bani, dacă după aceea mama nu știe cum să coopereze, neştiind cum să gestioneze gospodăria, atunci în ce stare ar fi acea casă? Uită-te la starea bisericii acum; ce veți gândi voi, ca lideri? Voi ați putea organiza o întâlnire în care toată lumea să poată vorbi despre impresiile lor personale. Mama face dezordine cu lucrurile din casă, deci cum vor fi copiii acestei familii? Orfani? Cerșetori? Nu este de mirare că Dumnezeu a spus: „Oamenii toți cred că Eu sunt divinitatea care nu are «calitatea intelectului», dar cine poate să înțeleagă că sunt capabil să văd totul în umanitate?” În ceea ce privește o astfel de situație evidentă, nu este nevoie să vorbim din divinitatea Lui. Așa cum spune Dumnezeu, „nu este nevoie să batem un cui cu un baros”. În acest moment, probabil că există oameni care au o oarecare experiență practică cu maxima lui Dumnezeu: „Printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească”. Acum, este exact așa cum a spus Dumnezeu: „Oamenii își pleacă toţi cu greu capul din cauza situației actuale, dar inimile lor rămân pline de îndoială”. Aceste cuvinte sunt ca un telescop. În viitorul apropiat, omul va intra într-o altă situație. Aceasta se numește a fi incorigibilă. Înțelegeți? Acesta este răspunsul la cele două întrebări ale lui Dumnezeu: „Nu se abțin oamenii de la păcat numai pentru că se tem că voi pleca? Nu este adevărat că ei nu se plâng numai pentru că se tem de mustrare?” De fapt, acum oamenii sunt puțin slăbiți și par prea obosiți și sunt complet dezinteresați de a acorda atenţie lucrării lui Dumnezeu și sunt îngrijorați numai în legătură cu aranjamentele și planurile pentru trupul lor. Nu este acesta cazul?

Anterior:Capitolul 36

Următorul:Capitolul 39