Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 15

Cea mai mare diferență dintre Dumnezeu și om este că vorbele lui Dumnezeu pun întotdeauna punctul pe i și nimic nu este ascuns. Astfel, acest aspect al firii lui Dumnezeu poate fi văzut în primele cuvinte de astăzi. Un aspect este acela că ele expun adevăratul caracter al omului, iar alt aspect este acela că ele descoperă, în mod deschis, firea lui Dumnezeu. Acestea sunt câteva surse ale modului în care cuvintele lui Dumnezeu sunt capabile să obțină rezultate. Totuși, oamenii nu înțeleg acest lucru, ei întotdeauna ajung doar să se cunoască pe ei înșiși în cuvintele lui Dumnezeu, dar nu L-au „analizat” pe Dumnezeu. Este ca și cum ei ar fi profund speriați de a nu-L ofensa, că Dumnezeu îi va ucide pentru „prudența” lor. De fapt, când majoritatea oamenilor mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu, este dintr-un aspect negativ, nu unul pozitiv. S-ar putea spune că oamenii au început acum să „se concentreze pe umilință și ascultare” sub îndrumarea cuvintelor Sale. Se poate vedea din aceasta că oamenii au început să meargă spre o altă extremă, de la a nu acorda atenție cuvintelor Sale până la atenția exagerată la cuvintele Sale. Cu toate acestea, nu a existat niciodată o persoană care să pătrundă dintr-un aspect pozitiv și nu a existat niciodată o persoană care să înțeleagă cu adevărat scopul lui Dumnezeu în a-l face pe om să acorde atenție cuvintelor Sale. Este cunoscut din ceea ce spune Dumnezeu, că El nu are nevoie să experimenteze personal viața bisericii pentru a putea înțelege stările reale ale tuturor oamenilor din biserică, cu exactitate și fără greșeală. Deoarece tocmai s-a intrat într-o nouă metodă, toți oamenii încă trebuie să-și arunce complet elementele negative; mirosul de cadavre continuă încă să plutească în întreaga biserică. Este ca și cum oamenii tocmai ar fi luat medicamente și sunt încă amețiți și încă nu și-ar fi recăpătat complet cunoștința. Este ca și cum ei ar fi încă amenințați de moarte, astfel încât ei sunt încă în mijlocul terorii lor și nu se pot depăși pe ei înșiși. „Omul este o creatură lipsită de autocunoaștere”. Această afirmație este încă făcută pe baza metodei de zidire a bisericii. În biserică, deși toată lumea acordă atenție cuvintelor lui Dumnezeu, natura lor este încă adânc înrădăcinată, iar ei sunt incapabili să se elibereze. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu folosește metoda de vorbire din ultima fază pentru a judeca oamenii, astfel încât ei să accepte nimicirea din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce ei sunt prea plini de sine. Chiar dacă oamenii au suferit, în Adânc, cinci luni de rafinare, starea lor actuală este încă aceea de necunoaștere a lui Dumnezeu. Ei sunt încă neînfrânați – ei doar și-au mărit oarecum precauția lor față de Dumnezeu. Doar în acest pas încep oamenii să intre în calea cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu, astfel că, atunci când se face o legătură cu esența cuvintelor Lui, nu este greu de văzut că pasul anterior al lucrării a pavat calea pentru astăzi și, doar astăzi, totul este normalizat. Slăbiciunea fatală a oamenilor vrea să separe Duhul lui Dumnezeu de sinele Său trupesc, astfel încât ei să poată câștiga libertate personală, să evite să fie întotdeauna constrânși. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu descrie omul ca pe niște păsărele care zboară vesel împrejur. Aceasta este starea actuală a întregii omeniri. Aceasta este ceea ce face cel mai ușor de a răsturna toți oamenii, ceea ce face cel mai ușor ca ei să se rătăcească. Se poate vedea din aceasta, că lucrarea pe care o face Satana în omenire nu este nimic mai mult decât aceasta. Cu cât Satana face mai mult acest lucru în oameni, cu atât sunt mai stricte cerințele lui Dumnezeu de la ei. El le cere oamenilor să acorde atenție cuvintelor Sale, iar Satana lucrează din greu pentru a o distruge. Totuși, Dumnezeu le-a reamintit întotdeauna oamenilor să acorde mai multă atenție cuvintelor Sale; acesta este apogeul războiului lumii spirituale. Se poate spune astfel: ceea ce vrea Dumnezeu să facă în om este tocmai ceea ce vrea să distrugă Satana, iar ceea ce vrea să distrugă Satana este exprimat prin om fără a fi deloc ascuns. Ceea ce face Dumnezeu în oameni are demonstrații clare – condițiile lor devin din ce în ce mai bune. Distrugerea Satanei în omenire este, de asemenea, reprezentată în mod clar – ei sunt din ce în ce mai depravați, iar condițiile lor se scufundă din ce în ce mai mult. Dacă este destul de groaznic, ei ar putea fi capturați de Satana. Aceasta este starea actuală a bisericii care a fost prezentată în cuvintele lui Dumnezeu și este, de asemenea, situația actuală a lumii spirituale. Este o reflectare a dinamicii lumii spirituale. Dacă oamenii nu au încrederea de a coopera cu Dumnezeu, ei sunt în pericol de a fi capturați de Satana. Acesta este un fapt. Dacă cineva este cu adevărat capabil să-și ofere pe deplin inima ca să i-o ocupe Dumnezeu, este exact așa cum a spus Dumnezeu: „înaintea Mea, el pare să stea în îmbrățișarea Mea, degustând căldura acesteia”. Aceasta arată că cerințele lui Dumnezeu de la omenire nu sunt înalte – El vrea doar ca ei să se ridice și să coopereze cu El. Nu este acesta un lucru ușor și fericit? Și tocmai acest singur lucru i-a zăpăcit pe toți eroii? Este ca și cum generalii, pe câmpul de luptă, ar fi puși să stea să brodeze într-un xiu lou[a] – acești „eroi” sunt imobilizați de piedici și ei nu știu ce ar trebui să facă.

În orice privință în care cerințele lui Dumnezeu de la omenire sunt cele mai mari, înseamnă că atacurile Satanei asupra omenirii vor fi cele mai serioase în acea privință, iar stările tuturor oamenilor sunt revelate prin aceasta. „care dintre voi, stând înaintea Mea, ați fi la fel de albi ca zăpada, la fel de fără pată ca jadul pur?”. Toți oamenii încă Îl înșală pe Dumnezeu și ascund ceva de El; ei încă își desfășoară propria afacere unică dubioasă. Ei nu și-au dat inimile, în întregime, în mâinile lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi, dar vor să câștige răsplata Lui prin propriul lor entuziasm. Când oamenii au o masă delicioasă, ei Îl pun pe Dumnezeu să stea într-o parte, lăsându-L la mila lor. Când oamenii au îmbrăcăminte frumoasă, ei doar stau în fața oglinzii bucurându-se de propria lor frumusețe și nu-L mulțumesc pe Dumnezeu din adâncul inimii lor. Când au stare, când au bucurie exuberantă, ei doar stau în statutul lor și încep să se bucure de el, însă ei nu se umilesc datorită înălțării lui Dumnezeu. În schimb, ei stau în locul lor înalt, folosind cuvintele lor înalte și nu acordă atenție prezenței lui Dumnezeu și nici nu urmăresc să cunoască prețiozitatea lui Dumnezeu. Când oamenii au un idol în inimile lor sau când inimile le-au fost capturate de altcineva, atunci ei negaseră deja prezența lui Dumnezeu și este ca și cum Dumnezeu ar fi un intrus în inimile lor. Ei se tem profund că Dumnezeu va fura iubirea altora pentru ei, iar ei se vor simți singuri. Potrivit intenției lui Dumnezeu, nu ar fi nimic pe pământ care i-ar face pe oameni să-L ignore pe El; chiar dragostea dintre oameni nu ar fi în capabilă să-L îndepărteze pe Dumnezeu de acea „dragoste”. Toate lucrurile pământești sunt goale, chiar și sentimentele dintre oameni care nu pot fi văzute sau atinse. Fără existența lui Dumnezeu, toate creaturile s-ar întoarce la nimic. Pe pământ, toți oamenii au propriile lor lucruri pe care le iubesc, dar nu a existat niciodată o persoană care a făcut din cuvintele lui Dumnezeu acel lucru pe care ei îl iubesc. Aceasta determină gradul în care oamenii înțeleg cuvintele lui Dumnezeu. Deși cuvintele Sale sunt dure, oamenii nu sunt răniți deoarece ei nu acordă, în mod autentic, atenție cuvintelor Lui, în schimb ei merg să se uite la ele ca la o floare. Ei nu le consideră ca pe niște fructe pe care ei înșiși să le guste, astfel încât, ei nu cunosc esența cuvintelor lui Dumnezeu. „Dacă ființele umane ar fi capabile, în mod autentic, să vadă ascuțimea sabiei Mele, ei ar fugi ca șobolanii în găurile lor.” Vorbind în funcție de starea unei persoane normale, după citirea cuvintelor lui Dumnezeu, ei ar fi uimiți, plini de rușine și incapabili de a da ochii cu alții. Însă acum oamenii sunt tocmai opusul – ei folosesc cuvintele lui Dumnezeu ca o armă cu care să-i lovească pe ceilalți. Ei chiar nu cunosc nicio rușine!

Noi am fost aduși în această stare împreună cu vorbele lui Dumnezeu: „În Împărăție, nu numai că ies cuvântări din gura Mea, ci picioarele Mele pășesc ceremonios pretutindeni pe pământ”. În războiul dintre Dumnezeu și Satana, Dumnezeu câștigă fiecare pas al drumului. El Își extinde lucrarea pe o scară largă în întregul univers și se poate spune că amprentele Sale sunt peste tot, iar semnele biruinței Sale pot fi văzute pretutindeni. În planurile Satanei, el vrea să distrugă gestionarea lui Dumnezeu prin separarea țărilor, însă Dumnezeu a folosit aceasta pentru a reorganiza întregul univers, fără a-l distruge. Dumnezeu face ceva nou în fiecare zi, dar oamenii nu au fost conștienți de aceasta. Oamenii nu acordă atenție dinamicii lumii spirituale, astfel încât ei sunt incapabili să vadă noua lucrare a lui Dumnezeu. „În cosmos, totul devine nou în strălucirea slavei Mele, având un aspect emoționant care încântă simțurile și ridică duhurile, ca și cum omul ar exista acum într-un cer dincolo de ceruri, așa cum a fost conceput în imaginația umană, nestingherită de Satana, eliberată de asalturile dușmanilor din afară.” Aceasta prezice scena veselă a Împărăției lui Hristos pe pământ și introduce, de asemenea, situația celui de-al treilea Cer omenirii: este doar existența lucrurilor sfinte care Îi aparțin lui Dumnezeu, fără niciunul dintre atacurile forțelor Satanei. Dar, ceea ce este cel mai important, este permisiunea ca oamenii să vadă condițiile lucrării lui Dumnezeu Însuși pe pământ: cerul este un cer nou și, după aceea, pământul este, de asemenea, înlocuit. Deoarece viața este sub propria îndrumare a lui Dumnezeu, oamenii sunt cu toții nemăsurat de fericiți. În conștiința oamenilor, Satana este prizonierul omenirii, iar aceștia nu sunt deloc timizi sau temători din cauza existenței lui. Datorită instrucțiunilor și îndrumărilor directe de la divinitate, planurile Satanei s-au transformat toate în nimic, ceea ce demonstrează chiar că el nu mai există, că a fost distrus de lucrarea lui Dumnezeu. De aceea, se spune că omul există într-un cer dincolo de ceruri. Ceea ce a spus Dumnezeu: „nicio tulburare nu a apărut vreodată, nici unitatea cosmosului nu a fost vreodată ruptă” se referea la condiția lumii spirituale. Este dovada cu care Dumnezeu proclamă înfrângerea Satanei și este semnul biruinței finale a lui Dumnezeu. Niciun om nu poate schimba gândirea lui Dumnezeu și nimeni nu o poate cunoaște. Deși oamenii au citit cuvintele lui Dumnezeu și le-au examinat cu seriozitate, indiferent ce ar fi, ei sunt incapabili să spună care este esența lor. De exemplu, Dumnezeu a spus: „Eu execut salturi în zbor, deasupra stelelor, iar când soarele își aruncă razele, Eu le ascund căldura, trimițând rafale uriașe de fulgi de zăpadă la fel de mari ca penele de gâscă, ce plutesc în jos din mâinile Mele. Dar, atunci când Mă răzgândesc, toată zăpada se topește, devenind un râu. Într-o clipită, izvorul a apărut peste tot sub cer, iar verdele smarald transformă întregul peisaj pe pământ”. Deși oamenii își pot imagina aceste cuvinte în mintea lor, intenția lui Dumnezeu nu este atât de simplă. Când toți sub cer sunt uluiți, Dumnezeu rostește glasul mântuirii, trezind inimile oamenilor. Dar, deoarece se întâmplă tot felul de dezastre, ei simt dezolarea lumii, astfel încât toți caută moartea și se află în peșterile glaciale și înghețate. Ei sunt înghețați de frigul unor furtuni de zăpadă imense, până la punctul în care ei nu pot supraviețui, deoarece nu există deloc căldură pe pământ. Din cauza corupției oamenilor, oamenii se ucid unii pe alții, din ce în ce mai crud. Și, în biserică, majoritatea oamenilor vor fi înghițiți de marele balaur roșu dintr-o înghițitură. După ce toate încercările au trecut, întreruperile Satanei vor fi eliminate. Întreaga lume, în mijlocul transformării, va fi astfel pătrunsă de primăvară, iar căldura va acoperi lumea. Lumea va fi plină de energie. Aceștia sunt toți pașii întregului plan de gestionare (planul mântuirii). Semnificația „nopții”, despre care a vorbit Dumnezeu, se referă la momentul când nebunia Satanei atinge apogeul, care va fi în timpul nopții. Nu este aceea situația actuală? Deși toți oamenii supraviețuiesc sub îndrumarea luminii lui Dumnezeu, ei trec prin nenorocirea întunericului nopții. Dacă nu pot scăpa de legăturile Satanei, ei vor trăi veșnic în mijlocul unei nopți întunecate. Apoi, aruncați o privire la țările de pe pământ: datorită pașilor lucrării lui Dumnezeu, țările de pe pământ „merg de colo-colo” și toate își caută propria destinație potrivită. Deoarece ziua lui Dumnezeu nu a venit încă, pe pământ, totul se află încă într-o stare de agitație tulbure. Când Dumnezeu Se va arăta în mod deschis întregului univers, slava Sa va umple Muntele Sion și toate lucrurile vor fi ordonate și îngrijite sub aranjamentul mâinilor Sale. Cuvintele lui Dumnezeu nu vorbesc doar pentru astăzi, ci, de asemenea, prezic ziua de mâine. Astăzi este temelia zilei de mâine, astfel încât oamenii, în această situație actuală, sunt incapabili să înțeleagă pe deplin cuvintele lui Dumnezeu. Numai după ce cuvintele Lui s-au împlinit în totalitate, vor putea ei să le înțeleagă în întregime.

Duhul lui Dumnezeu umple tot spațiul din univers, dar Duhul lucrează, de asemenea, în toți oamenii. În felul acesta, în inimile oamenilor, este ca și cum corpul fizic al lui Dumnezeu este pretutindeni, iar fiecare loc conține lucrarea Duhului Său. Într-adevăr, arătarea lui Dumnezeu în trup este pentru a cuceri aceste exemple ale Satanei și, în cele din urmă, pentru a le obține. Dar, în timp ce lucrează în trup, Duhul cooperează, de asemenea, cu trupul pentru a transforma acești oameni. Se poate spune că faptele lui Dumnezeu se extind în întreaga lume și că Duhul Său umple întregul univers, dar datorită pașilor lucrării Sale, cei care fac răul nu au fost pedepsiți, pe când cei care fac binele nu au fost răsplătiți. Deci, faptele Lui nu au fost preamărite de toți oamenii de pe pământ. Dumnezeu este atât deasupra cât și în interiorul tuturor lucrurilor și, chiar mai mult, El este printre toți oamenii. Acest lucru este suficient pentru a arăta existența reală a lui Dumnezeu. Pentru că El nu S-a arătat, în mod deschis, omenirii, oamenii au dezvoltat neînțelegeri precum: „În ceea ce privește umanitatea, Eu par a avea o existență reală și, totuși, de asemenea, par a nu avea ființă”. Până acum, dintre toți cei care cred în Dumnezeu, niciunul nu este pe deplin, sută la sută sigur că Dumnezeu există cu adevărat. Toți se îndoiesc trei părți, iar două părți cred. Aceasta este situația actuală a omenirii. Acum, toți oamenii sunt în următoarea situație: ei cred că există un Dumnezeu, dar nu L-au văzut. Sau, ei nu cred că există un Dumnezeu, dar există multe piedici care nu pot fi rezolvate de omenire. Se pare că există întotdeauna ceva care îi încurcă, de care ei nu pot scăpa. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, se pare că ei întotdeauna simt o urmă de nedeslușire. Dar, dacă ei nu cred, le-ar fi frică să nu piardă dacă este chiar adevărat. Aceasta este ambivalența lor.

„De dragul numelui Meu, de dragul Duhului Meu, de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire) – cine este capabil să ofere toată puterea din corpul său?” Și, de asemenea, El a spus: „Astăzi, când Împărăția se află în lumea oamenilor, este momentul în care Eu, în persoană, vin în lumea oamenilor. Există cineva care ar putea intra, fără frică, pe câmpul de luptă în numele Meu?”. Scopul cuvintelor lui Dumnezeu este acesta: dacă nu ar fi Dumnezeu în trup care să-Și facă, în mod direct, lucrarea Sa divină sau dacă nu ar fi Dumnezeu întrupat, ci ar fi lucrat prin slujitori, atunci Dumnezeu nu ar putea niciodată să cucerească marele balaur roșu și nu ar putea domni ca Împărat între oameni. Omenirea ar fi incapabilă să-L cunoască pe Dumnezeu Însuși în realitate, deci ar fi în continuare domnia Satanei. Astfel, această etapă a lucrării trebuie făcută personal prin trupul întrupat al lui Dumnezeu. Dacă trupul ar fi schimbat, atunci această etapă a planului nu ar putea fi niciodată completată, deoarece semnificația și esența diferitelor trupuri nu sunt aceleași. Oamenii pot înțelege doar sensul literal al acestor cuvinte, deoarece Dumnezeu înțelege originea. Dumnezeu a spus: „Dar, la urma urmei, nu există nimeni care să înțeleagă dacă aceasta este lucrarea Duhului sau o funcție a trupului. Pe parcursul unei vieți, pentru om este suficient să experimenteze, în detaliu amănunțit, doar acest singur lucru”. Oamenii au fost permanent corupți de Satana timp de un număr de ani și au pierdut percepția asupra problemelor spirituale cu mult timp în urmă. Din acest motiv, doar o singură propoziție a cuvintelor lui Dumnezeu este ca o sărbătoare pentru ochii oamenilor. Din cauza distanței dintre Duh și duhuri, toți cei care cred în Dumnezeu au un sentiment de dorință pentru El și toți sunt dornici să devină mai apropiați și să-și verse inimile, totuși, ei nu îndrăznesc să vină în contact cu El și rămân doar copleșiți. Aceasta este puterea de atracție a Duhului. Deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu pe care oamenii să-L iubească și, în El, există elemente infinite pe care ei să le iubească, toți oamenii Îl iubesc și toți vor să se încreadă în El. Într-adevăr, fiecare are o inimă de iubire pentru Dumnezeu, este doar tulburarea Satanei cea care i-a făcut pe oameni amorțiți, grei de cap și jalnici, incapabili de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a declarat despre sentimentele adevărate ale omenirii față de Dumnezeu: „Omul nu M-a disprețuit niciodată în cele mai intime unghere ale inimii lui; mai degrabă, se lipește de Mine în profunzimile duhului său. […] Realitatea Mea îl face pe om dezorientat, uluit și perplex și, totuși, el este dornic să accepte totul.” Aceasta este starea reală din adâncul inimilor celor care cred în Dumnezeu. Când oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, ei vor avea, în mod natural, o atitudine diferită față de El și vor putea să rostească laude din adâncul inimii lor datorită rolului duhului. Dumnezeu este profund în duhurile tuturor oamenilor, dar, din pricina corupției lui Satana, ei L-au confundat pe Dumnezeu cu acesta. Dumnezeu lucrează astăzi chiar din această privință și acesta a fost centrul luptei din lumea spirituală de la început până la sfârșit.

Note de subsol:

a. Un xiu lou era un loc folosit în mod special de femeile care brodau, în China antică.

Anterior:Capitolul 14

Următorul:Capitolul 16

Conținuturi Similare