Toți oamenii doresc să vadă fața adevărată a lui Isus și toți doresc să fie cu El. Nu cred că vreun frate sau vreo soră ar spune că nu dorește să-L vadă pe Isus sau să fie cu El. Înainte de a-L fi văzut pe Isus – înainte de a-L fi văzut pe Dumnezeu întrupat – vă faceți tot felul de idei, de exemplu, cu privire la înfățișarea lui Isus, la felul Său de a vorbi, la modul Său de viață și așa mai departe. Dar odată ce L-ați văzut cu adevărat, ideile voastre se vor schimba rapid. De ce? Doriți să știți? Gândirea omului nu poate fi trecută cu vederea, ceea ce e adevărat – dar, mai mult decât atât, esența lui Hristos nu suportă modificare de către om. Voi Îl credeți pe Hristos un nemuritor sau un înțelept, dar nimeni nu Îl consideră o persoană normală care are esență divină. Ca atare, mulți dintre cei care tânjesc zi și noapte să-L vadă pe Dumnezeu sunt, de fapt, ostili față de Dumnezeu și sunt incompatibili cu El. Nu este aceasta o greșeală din partea omului? Chiar și acum încă socotiți că credința și loialitatea voastră sunt suficiente pentru a vă face vrednici de a vedea chipul lui Hristos, dar vă îndemn să vă echipați cu mai multe lucruri care sunt practice! Aceasta deoarece, în trecut, prezent și viitor, mulți dintre cei care vin în contact cu Hristos au eșuat sau vor eșua; toți joacă rolul fariseilor. Care este motivul eșecului vostru? Este tocmai faptul că fiecare dintre voi are în noțiunile sale un dumnezeu care este măreț și vrednic de admirație. Dar adevărul nu este așa cum dorește omul. Nu numai că Hristos nu este măreț, ci este deosebit de mic; nu numai că El este o persoană, ci este o persoană obișnuită; nu numai că nu Se poate înălța la cer, dar nici măcar nu Se poate mișca liber pe pământ. Și așa stând lucrurile, oamenii Îl tratează așa cum ar trata o persoană obișnuită; ei Îl tratează cu dezinvoltură atunci când sunt cu El și vorbesc cu El cu nepăsare, așteptând încă între timp venirea „adevăratului Hristos”. Îl luați pe Hristos care a venit deja drept o persoană obișnuită și Îi luați cuvintele drept cele ale unei persoane obișnuite. Din acest motiv, nu ați primit nimic de la Hristos și, în schimb, v-ați expus complet luminii propria urâțenie.

Înainte de a intra în contact cu Hristos, ai putea crede că firea a fost transformată în întregime, că ești un discipol loial al lui Hristos și că nimeni nu e mai demn de a primi binecuvântările lui Hristos decât tine, fiindcă ai străbătut multe drumuri, ai făcut multă lucrare și ai adus mult rod, și astfel, crezi că, în cele din urmă, vei fi cu siguranță unul dintre aceia care vor primi cununa. Însă cunoști următorul fapt, care este acela că firea coruptă a omului și răzvrătirea și împotrivirea lui sunt expuse când Îl vede pe Hristos și că, în acest moment, răzvrătirea și împotrivirea lui sunt expuse într-un mod mai absolut și mai complet decât în oricare alt moment? Tocmai pentru că Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală – omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu trăiește în trup, răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru se numește „ademenirea unui tigru de pe munte” și „ademenirea unui lup afară din peștera lui”. Îndrăznești să-ți permiți să spui că Îi ești loial lui Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că arăți supunere absolută față de Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că nu ești răzvrătit? Unii vor spune: „Ori de câte ori Dumnezeu orchestrează un mediu pentru mine, niciodată nu mă plâng și pot mereu să mă supun și, în plus, nu am nicio noțiune despre Dumnezeu.” Unii vor spune: „Orice sarcină îmi dă Dumnezeu, o duc la îndeplinire cât de bine pot și nu dau niciodată dovadă de superficialitate.” În acest caz, vă întreb: puteți fi compatibili cu Hristos atunci când trăiți alături de El? Și cât timp veți fi compatibili cu El? O zi? Două zile? O oră? Două ore? Credința voastră poate fi lăudabilă, dar nu aveți prea multă statornicie. Odată ce vei trăi cu adevărat cu Hristos, neprihănirea ta de sine și înfumurarea ta vor fi dezvăluite prin intermediul cuvintelor și al acțiunilor tale puțin câte puțin și tot astfel vor fi dezvăluite în mod firesc dorințele tale extravagante, mentalitatea ta neascultătoare și nemulțumirea ta. În cele din urmă, aroganța ta va deveni tot mai mare, până când vei fi în dezacord cu Hristos la fel de mult cum este apa cu focul, și atunci natura ta va fi complet expusă. În acel moment, noțiunile tale nu vor mai putea fi acoperite, plângerile tale, și ele, vor ieși la iveală în mod natural, iar umanitatea ta detestabilă va fi complet expusă. Totuși, chiar și atunci, tot refuzi să-ți recunoști propria răzvrătire, crezând în schimb că un Hristos ca acesta nu este ușor de acceptat pentru om, că este prea exigent cu omul și că te-ai supune pe deplin dacă ar fi un Hristos mai bun. Voi credeți că răzvrătirea voastră e justificată, că vă răzvrătiți împotriva Lui numai când vă împinge prea departe. Nici măcar o singură dată nu ați luat în considerare că nu Îl priviți pe Hristos ca pe Dumnezeu, că vă lipsește intenția de a vă supune Lui. Mai degrabă, insiști cu încăpățânare ca Hristos să acționeze în conformitate cu dorințele tale și, de îndată ce face un singur lucru care e în dezacord cu gândirea ta, crezi că El nu este Dumnezeu, ci o persoană. Nu sunt mulți printre voi care s-au luptat cu El în acest fel? În cine credeți voi, până la urmă? Și în ce fel urmăriți?

Mereu doriți să-L vedeți pe Hristos, dar vă îndemn să nu vă stimați atât de mult; oricine Îl poate vedea pe Hristos, dar spun că nimeni nu este vrednic să-L vadă pe Hristos. Fiindcă natura omului debordează de răutate, aroganță și răzvrătire, în momentul în care Îl vezi pe Hristos, natura ta te va distruge și te va condamna la moarte. Asocierea ta cu un frate (sau cu o soră) poate să nu arate prea mult despre tine, dar nu este atât de simplu atunci când te asociezi cu Hristos. În orice moment, noțiunile tale pot să prindă rădăcini, aroganța ta poate să înceapă să încolțească, iar răzvrătirea ta poate face smochine. Cum poți tu, cu o asemenea umanitate, să fii vrednic de a te asocia cu Hristos? Ești cu adevărat capabil să-L tratezi ca pe Dumnezeu în fiecare moment al fiecărei zile? Ai cu adevărat realitatea supunerii față de Dumnezeu? Vă închinați cu toții la dumnezeul cel măreț din inimile voastre ca fiind Iahve, în timp ce-L priviți pe Hristos Cel vizibil ca pe o persoană. Rațiunea voastră este extrem de slabă, iar umanitatea voastră, prea josnică! Voi sunteți incapabili să-L priviți întotdeauna pe Hristos ca pe Dumnezeu; doar ocazional, când sunteți într-o dispoziție bună, puneți mâna pe El și vă închinați Lui ca lui Dumnezeu. De aceea, vă spun că nu sunteți credincioși ai lui Dumnezeu, ci o clică de complici care I se opun lui Hristos. Chiar și oamenii care arată bunăvoință față de alții sunt răsplătiți și, totuși, Hristos, care a făcut o asemenea lucrare între voi, nu a primit nici dragostea omului, nici răsplata și supunerea lui. Nu este acest lucru ceva sfâșietor?

Poate că, în toți anii tăi de credință în Dumnezeu, nu ai blestemat niciodată pe nimeni sau nu ai săvârșit o faptă rea, totuși, în asocierea ta cu Hristos, nu poți spune adevărul, nu poți să acționezi onest sau să te supui cuvântului lui Hristos; în acest caz, Eu spun că ești cea mai perfidă și mai răuvoitoare persoană din lume. Poți să fii extrem de cordial și devotat rudelor tale, prietenilor tăi, soției tale (sau soțului tău), fiilor tăi și fiicelor tale și părinților tăi, și să nu profiți niciodată de alții, dar, dacă ești incapabil de a fi compatibil cu Hristos, dacă ești incapabil de a interacționa în armonie cu El, atunci, chiar dacă cheltuiești tot ce ai pentru ajutorarea vecinilor tăi sau ai grijă cu meticulozitate de tatăl tău, de mama ta și de membrii familiei tale, aș spune că tot ești o persoană rea și, în plus, plină de trucuri viclene. Să nu te crezi compatibil cu Hristos doar pentru că te înțelegi cu ceilalți sau faci câteva lucruri bune. Crezi că intenția ta caritabilă poate obține prin șiretlic binecuvântările Cerului? Crezi că a face câteva lucruri bune se poate substitui supunerii tale? Niciunul dintre voi nu este în stare să accepte să fie emondat, tuturor vi se pare dificil să acceptați umanitatea normală a lui Hristos și, pe deasupra, vă trâmbițați constant supunerea față de Dumnezeu. O astfel de credință ca a voastră va aduce o răsplată pe potrivă. Încetați să vă lăsați în voia iluziilor fantastice și să vă doriți să-L vedeți pe Hristos, căci sunteți prea mici de statură, atât de mult, încât nu sunteți nici măcar demni să-L vedeți. Când te vei fi eliberat complet de răzvrătirea ta și vei putea să interacționezi în mod armonios cu Hristos, în acel moment Dumnezeu ți Se va arăta în mod firesc. Dacă vei merge să-L vezi pe Dumnezeu fără să fi trecut prin emondare sau judecată, atunci vei deveni, cu siguranță, un adversar al lui Dumnezeu și vei fi, cu siguranță, un obiect al distrugerii. Natura omului e în mod inerent ostilă lui Dumnezeu, căci toți oamenii au fost supuși corupției celei mai profunde a Satanei. Dacă omul încearcă să interacționeze cu Dumnezeu din mijlocul propriei sale corupții, este sigur că nimic bun nu poate ieși din asta; acțiunile și cuvintele lui îi vor dezvălui cu siguranță corupția la fiecare pas și, în asocierea cu Dumnezeu, răzvrătirea lui va fi dezvăluită la fiecare pas. Fără să știe, omul ajunge să I se opună lui Hristos, să-L înșele pe Hristos și să-L respingă pe Hristos; când se întâmplă acest lucru, omul se va afla într-o situație și mai precară și, dacă acest lucru va continua, va deveni obiectul pedepsei.

Unii ar putea să creadă că, dacă asocierea cu Dumnezeu este atât de periculoasă, atunci ar fi mai înțelept să-L țină pe Dumnezeu la distanță. Ce pot oare să câștige oamenii ca aceștia? Îi pot ei fi loiali lui Dumnezeu? Cu siguranță, asocierea cu Dumnezeu este foarte dificilă, dar acest lucru este pentru că omul e corupt, iar nu pentru că Dumnezeu nu este în măsură să Se asocieze cu el. Ar fi cel mai bine pentru voi să dedicați un pic de efort adevărului cunoașterii de sine. De ce nu vă apreciază Dumnezeu? De ce este firea voastră detestabilă pentru El? De ce vorbirea voastră Îi stârnește ura? Când ați dat dovadă de un pic de loialitate, vă cântați propriile laude, când aduceți o contribuție mică, cereți recompensă; vă uitați de sus la alții când ați arătat un minimum de supunere și deveniți disprețuitori față de Dumnezeu când îndepliniți vreo sarcină minoră. Pentru a-L găzdui pe Dumnezeu, cereți bani, lucruri materiale și complimente. Vă doare inima să dați doi bănuți; când dați zece, cereți binecuvântări și să fiți deosebiți de ceilalți. Este de-a dreptul respingător să discuți sau să auzi de felul vostru de umanitate. Există ceva demn de laudă în vorbele și acțiunile voastre? Cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac, cei care conduc și cei care urmează, cei care Îl găzduiesc pe Dumnezeu și cei care nu Îl găzduiesc, cei care aduc jertfe și cei care nu aduc, cei care predică calea și cei care primesc calea și așa mai departe, toți oamenii de acest fel se laudă pe ei înșiși. Nu găsiți acest lucru ridicol? Știind foarte bine că voi credeți în Dumnezeu, totuși nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Știind foarte bine că nu aveți absolut niciun merit, persistați, totuși, în a vă lăuda. Nu simțiți că rațiunea voastră a ajuns într-un punct în care a scăpat de sub control? Cu o rațiune ca aceasta, cum sunteți vrednici să intrați în contact cu Dumnezeu? Nu vă îngrijorați pentru voi în acest moment? Firea voastră s-a deteriorat deja până în punctul în care nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Astfel, nu este ridicolă credința voastră? Nu este absurdă credința voastră? Cum ai să-ți abordezi viitorul? Cum vei alege calea pe care să o urmezi?