De ce anume crezi în Dumnezeu? Majoritatea oamenilor sunt încă dezorientați când vine vorba de această întrebare și au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul practic și despre Dumnezeul din ceruri. Aceasta arată că oamenii cred în Dumnezeu nu pentru a I se supune, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferința pe care o aduce dezastrul; numai atunci sunt ei oarecum supuși. Acest gen de supunere este condiționat – propriile perspective sunt condiția prealabilă a supunerii lor; se supun pentru că nu au nicio alternativă. Așadar, mai exact, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor și al sorții tale, atunci ar fi mai bine dacă n-ai crede în El. O astfel de credință înseamnă să te amăgești, să te reasiguri și să te admiri pe tine însuți. În cazul în care credința ta nu este construită pe temelia supunerii față de Dumnezeu, atunci, în cele din urmă, vei fi pedepsit pentru că I te-ai opus. Toți cei care nu caută să I se supună lui Dumnezeu în credința lor sunt oameni care I se opun lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, toate acestea pentru a reuși să I se supună lui Dumnezeu. Dacă aceasta este adevărata ta intenție, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur îți va arăta bunăvoință. Acest lucru este indubitabil și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să I te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – chiar și rugăciunile tale către Dumnezeu și, mergând și mai departe, fiecare mișcare a ta – va fi potrivnic Lui. Chiar dacă vorbele tale sunt amabile și tu ai un comportament blând, chiar dacă toate mișcările și expresiile tale le par altora cuviincioase, ca și cum tu ai fi o persoană supusă, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, fiecare dintre acțiunile tale se opune lui Dumnezeu, face rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie și cei care Îi aduc o ofensă lui Dumnezeu în mod direct. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei, iar Duhul Sfânt îl va dezvălui pe fiecare dintre ei. Toată lumea va vedea că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nu-ți pierde răbdarea: Dumnezeu Se va socoti cu fiecare dintre aceștia și îl va elimina pe fiecare în parte.

Dacă nu poți accepta lumina cea nouă de la Dumnezeu și, când nu poți vedea clar ce face Dumnezeu astăzi, nu cauți sau chiar te îndoiești de aceste lucruri, le judeci, le scrutezi și analizezi, o asemenea persoană nu are de gând să I se supună lui Dumnezeu. Dacă, atunci când apare lumina din prezent, tu totuși pui preț pe lumina de ieri și te opui noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci nu ești nimic mai mult decât un absurd – ești unul dintre aceia care I se opun în mod voit lui Dumnezeu. Cheia supunerii față de Dumnezeu este acceptarea celei mai noi lumini și capacitatea de a o accepta și de a o pune în practică. Numai aceasta este adevărata supunere. Cei care nu au hotărârea de a tânji după Dumnezeu sunt incapabili să I se supună în mod voit și nu pot decât să I se opună lui Dumnezeu, deoarece sunt mulțumiți cu situația actuală. Omul nu poate să I se supună lui Dumnezeu fiindcă este stăpânit de cele de dinainte. Lucrurile de până atunci au generat în om tot felul de noțiuni și diverse închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea au devenit chipul lui dumnezeu în mintea lui. Astfel, el crede în propriile noțiuni și în standardele imaginației lui. Dacă Îl compari pe Dumnezeul care face lucrare practică astăzi cu dumnezeul din imaginația ta, atunci credința ta vine de la Satana și se bazează pe preferințele tale – Dumnezeu nu dorește o astfel de credință. Indiferent cât sunt de înalte acreditările lor și indiferent de consumările lor – chiar dacă au consumat o viață întreagă de eforturi lucrând pentru El și au mers până într-acolo încât au devenit chiar și martiri – Dumnezeu nu aprobă pe nimeni cu o asemenea credință. Doar le oferă puțin har și le îngăduie să se bucure de acesta pentru o vreme. Astfel de oameni sunt incapabili de a pune adevărul în practică. Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor și Dumnezeu îl va elimina pe fiecare pe rând. Bătrâni și tineri deopotrivă, cei care nu I se supun lui Dumnezeu în credința lor și au intenții greșite sunt cei care se opun și perturbă și astfel de oameni vor fi eliminați fără nicio îndoială de Dumnezeu. Cei care nu au nici cea mai mică supunere față de Dumnezeu, care doar recunosc numele Lui și au un fel de simțământ al abordabilității și frumuseții lui Dumnezeu, dar nu țin ritmul cu pașii Duhului Sfânt și nu se supun lucrării și cuvintelor din prezent ale Duhului Sfânt – astfel de oameni trăiesc în mijlocul harului lui Dumnezeu și nu pot fi câștigați sau desăvârșiți de El. Dumnezeu desăvârșește oamenii prin supunerea lor, prin faptul că mănâncă, beau și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viețile lor. Numai printr-o astfel de credință se pot schimba firile oamenilor și numai atunci pot ei să ajungă la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. A nu te mulțumi doar cu viața în mijlocul harului lui Dumnezeu, a tânji după adevăr în mod activ și a-l căuta în mod activ și a urmări să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta înseamnă a I te supune lui Dumnezeu în mod conștient și acesta este întocmai tipul de credință pe care îl vrea El. Oamenii care nu fac nimic mai mult decât să se bucure de harul lui Dumnezeu nu pot fi desăvârșiți sau schimbați; ei nu pot avea decât o supunere, evlavie, dragoste și răbdare superficiale. Aceia care doar se bucură de harul lui Dumnezeu nu pot să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială, iar ei spun lucruri precum „Dumnezeu îl iubește pe om” sau „Dumnezeu are milă față de om”. Aceasta nu reprezintă viața oamenilor și nu înseamnă că oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă, atunci când cuvintele lui Dumnezeu îi rafinează sau atunci când încercările Lui vin asupra lor, oamenii nu I se pot supune lui Dumnezeu – dacă, în loc de aceasta, ei devin îndoielnici și chiar cad – atunci ei nu sunt câtuși de puțin supuși. În ei există multe reguli și restricții în privința credinței în Dumnezeu și chiar experiențe de lungă durată pe care le-au căpătat în urma multor ani de credință sau diverse reglementări care consideră Biblia principiul lor. Ar putea niște oameni ca aceștia să I se supună lui Dumnezeu? Acești oameni sunt plini de lucruri omenești – cum ar putea ei să I se supună lui Dumnezeu? „Supunerea” lor se bazează pe preferințele personale – Și-ar dori Dumnezeu o supunere ca aceasta? Aceasta nu este supunerea față de Dumnezeu, ci respectarea reglementărilor; este mulțumirea și liniștirea lor. Dacă tu spui că aceasta este supunere față de Dumnezeu, nu cumva hulești împotriva Lui? Ești un faraon egiptean. Faci rău și te angajezi în mod voit în lucrarea de opunere față de Dumnezeu – așa vrea Dumnezeu să slujești? Cel mai bine ar fi să te grăbești să te căiești și să încerci să devii oarecum conștient de sine. Dacă nu reușești, mai bine ai pleca acasă; aceasta ți-ar face mai mult bine decât pretinsa ta „slujire a lui Dumnezeu”. Nu ai tulbura, nici nu ai perturba; ți-ai cunoaște locul și ai trăi bine – nu ar fi mai bine? Și nu te-ai opune lui Dumnezeu și nu ai fi pedepsit!