Unii cred în Dumnezeu de mulți ani, dar încă se agață de plăcerile culinare, vestimentare și de alte plăceri ale trupului. Pot aceste lucruri să satisfacă nevoile inimii omului? Chiar și celor care cred în Dumnezeu de mulți ani nu le este clar de ce are omul cea mai mare nevoie. Unii Mă văd că dau cuiva ceva și încep să se agite, spunând: „Cum de Dumnezeu are grijă de el și de mine nu? Eu încă nu am acel lucru.” În realitate, nu ți-e foame și nu-ți lipsește îmbrăcămintea. Pur și simplu ești lacom; nu cunoști mulțumirea și îți place să concurezi pentru lucruri. Nu sunt obligat să am grijă de voi. Trebuie să te porți principial. Nu te lupta pentru interesele tale sau pentru avantaje. Toate aceste lucruri sunt externe; ele nu pot înlocui dobândirea adevărului și a vieții. Indiferent cât de bine ești îmbrăcat la exterior, inima ta va fi tot pustiită, dacă nu ai dobândit adevărul. Oamenii înțeleg aceste lucruri când sunt doar discuții, dar nu se pot abține când se confruntă cu adevărat cu ele. Nu le pot vedea așa cum sunt. Există mulți oameni cu avere și putere pe lumea asta, și ce fel de vieți duc acești oameni? Doar mănâncă, beau și se distrează; iau masa zilnic în localuri de lux; primesc oaspeți și oferă cadouri; și se comportă nechibzuit. Așa trăiesc ei. Au ei vieți umane? Nu au. Nu se gândesc decât cum să se îndoape toată ziua, să poarte haine de firmă, să se dea în spectacol oriunde merg și să se dea mari. Ce sunt astfel de oameni? Ei sunt ai diavolilor și ai Satanei; sunt brute. Când unii oameni bogați s-au săturat de plăcerile lor, își pierd interesul pentru viață și se sinucid. Poate că s-au săturat de plăcerile culinare, vestimentare și de distracții, dar de ce ajung să se sinucidă? De aici se poate vedea că faima și câștigul, statutul, bogăția, mâncarea, hainele și plăcerile nu sunt deloc lucruri de care oamenii au nevoie cu adevărat. Nu trebuie să urmăriți acele lucruri. Dacă așteptați să vă schimbați până când ați decăzut atât de mult încât nu mai puteți fi salvați, va fi prea târziu! Când un om inteligent vede pe altcineva că eșuează, el obține experiență direct din acel lucru, fără să fie nevoie să-l experimenteze el însuși. Pe de altă parte, un om ignorant poate să experimenteze eșec după eșec și tot să fie incapabil să tragă învățăminte din ele. El trebuie să fie emondat înainte să înceapă să fie conștient, dar atunci este prea târziu. Cei care sunt prea ignoranți sunt incapabili să dobândească adevărul. Numai oamenii inteligenți, care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, sunt capabili să-l dobândească. Realitatea este că toată omenirea are nevoie de adevăr și doar prin urmărirea lui poate fi mântuită. Fie că ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu sau un non-credincios, ai nevoie de aprovizionarea cu adevăr și de mântuirea lui Dumnezeu. Unii nu au deloc umanitate și nu acceptă câtuși de puțin adevărul – astfel de oameni sunt brute. Pot participa la adunări, dar ceea ce urmăresc în inimile lor sunt plăcerile păcătoase, plăcerile culinare, vestimentare și distracțiile și sunt plini de aceste lucruri. Nu caută deloc adevărul, iar inimile lor sunt pline de păreri ateiste și de idei despre teoria evoluției. Nu te aud indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr și, deși știu că a crede în Dumnezeu este un lucru bun și sunt capabili să persevereze în credința lor, sunt incapabili să pornească pe calea urmăririi adevărului. De aceea, cei care nu au deloc iubire pentru adevăr nu sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat pentru mântuirea Lui.

În prezent, mulți oameni au o credință în Dumnezeu extrem de confuză. Ei nu știu ce ar trebui să se câștige prin credința în Dumnezeu; nu înțeleg ce scop are credința în Dumnezeu – habar nu au. Ei nu știu nimic despre scopul omului în viață, despre lucrurile conform cărora ar trebui să trăiască sau cum să o facă într-un mod valoros și semnificativ. Dacă, în inima ta, nu ești sigur de ce trebuie să crezi în Dumnezeu, atunci persecuția și durerea pe care le înduri pentru credința ta în Dumnezeu nu au valoare sau semnificație. Ce anume intenționează oamenii să câștige prin credința lor în Dumnezeu? Dacă ea nu are scopul de a dobândi adevărul și viața, oare nu vei regreta amarnic atunci când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu și finalurile oamenilor vor fi hotărâte? Inițial, când ai hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu, a fost acela doar un impuls de moment sau te-ai gândit bine la chestiunea credinței în Dumnezeu și ai înțeles-o înainte de a te decide? Pentru ce anume trăiești? Care este direcția ta în viață și care sunt țelurile tale? Ai determinarea de a-L urma pe Dumnezeu până la sfârșit și de a dobândi, în final, adevărul? Poți garanta că nu vei renunța la jumătatea drumului? Ești capabil să-ți îndeplinești datoria cu loialitate, indiferent ce situații ar putea apărea sau ce necazuri, încercări, dificultăți sau probleme înfrunți? Unii nu au nici măcar acest strop de credință sau hotărârea de a urmări adevărul. Atunci, dobândirea adevărului nu va fi ușoară. Când oamenii nu sunt interesați de adevăr, sunt incapabili să-și îndeplinească de bunăvoie îndatoririle și nu se consumă sincer pentru Dumnezeu. Cum pot astfel de oameni să-L urmeze pe Dumnezeu până la final? Dacă i-ai întreba: „De ce crezi în Dumnezeu? Ce vrei să câștigi din credința în Dumnezeu? Pe ce cale ar trebui să mergi?”, nu ar ști și ar fi incapabili să răspundă. Asta dovedește că nu-L urmează pe Dumnezeu pentru a dobândi adevărul și viața, ci caută o șansă de a câștiga binecuvântări. Cum poate un astfel de om să-și îndeplinească sincer datoria? Cu cât înțeleg mai mult adevărul cei care îl iubesc, cu atât mai entuziaști sunt în îndeplinirea datoriei lor. Cei care nu înțeleg adevărul devin adesea negativi când își îndeplinesc datoria. Dacă nu pot accepta adevărul, vor renunța. Cei care urmăresc adevărul sunt diferiți: cu cât își îndeplinesc mai mult datoria, cu atât mai mult înțeleg adevărul și, pe măsură ce o fac, corupția lor este curățită. Cu cât cineva înțelege mai mult adevărul, cu atât mai mult simte că ceea ce a câștigat urmându-L pe Dumnezeu este mai grandios și poate simți cum calea de a-L urma pe Dumnezeu devine tot mai luminoasă, cu cât o urmează mai mult. Aceștia sunt oamenii care au dobândit adevărul. Dacă oamenii înțeleg realmente adevărul, vor avea încredere să-L urmeze pe Dumnezeu și vor rămâne loiali până la sfârșit.

Când unii oameni înfruntă boala, iar viața lor atârnă în balanță, Îi cer lui Dumnezeu să-i salveze și, odată ce depășesc obstacolul, ajung să înțeleagă puțin din adevăr. Dar nu e necesar ca toată lumea să experimenteze chemarea făcută lui Dumnezeu într-o situație de viață și de moarte. Uită-te doar la experiențele pe care le au unii oameni și ascultă-le părtășia și sentimentele și vei fi capabil să câștigi din asta. Chiar dacă nu ai avut o experiență tu însuți, poți înțelege câte ceva din experiențele celorlalți. Unii, când se apropie de moarte, simt că nu s-au schimbat prea mult, că știu puține despre Dumnezeu și că ceea ce au făcut și au sacrificat pentru El este limitat. Simt că nu au urmărit adevărul în anii lor de credință în Dumnezeu, că au câștigat prea puțin și că Îi datorează prea mult lui Dumnezeu. Dacă se întâmplă să moară, nu o vor face de bunăvoie, pentru că nu vor mai avea șansa de a se căi. Când Iov a înfruntat încercări, trupul lui a fost acoperit de răni; soția lui nu l-a înțeles și l-a luat în râs, iar prietenii lui nu l-au înțeles și chiar l-au judecat și condamnat, crezând că sigur a făcut ceva rău și L-a ofensat pe Iahve Dumnezeu. I-au vorbit lui Iov, spunând: „Cum L-ai ofensat pe Iahve Dumnezeu? Du-te și mărturisește-ți păcatele! Iahve Dumnezeu este drept.” Dar Iov a înțeles în inima lui și nu a simțit că făcuse ceva rău. Totuși, a fost dureros pentru el să înfrunte o astfel de încercare! În suferința lui, și-a dorit moartea în locul vieții; a suferit atât de mult încât credea că moartea e singura scăpare, că ea avea să fie sfârșitul, însă tot a fost capabil să-L laude pe Dumnezeu în inima lui. Acesta nu este un lucru pe care îl poate realiza un om obișnuit. Majoritatea oamenilor nu-L slăvesc pe Dumnezeu atunci când suferă. Ei au doar cerințe de la El, spunând: „Dumnezeule, mai dă-mi o singură răsuflare! Grăbește-Te și fă-mă sănătos din nou! Când mă voi simți mai bine, voi face orice vrei!” Încep să încerce să se târguiască. Cum ar trebui să experimentezi boala atunci când vine? Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi, să cauți și să pricepi intenția lui Dumnezeu; ar trebui să te examinezi pentru a găsi ce anume ai făcut care a fost împotriva adevărului și ce firi corupte din tine nu au fost rezolvate. Firile tale corupte nu pot fi rezolvate fără a trece prin suferință. Doar fiind căliți prin suferință, oamenii nu pot fi destrăbălați și pot trăi înaintea lui Dumnezeu în orice moment. Când cineva suferă, este mereu în rugăciune. Nu îi stă mintea la mâncare, îmbrăcăminte și alte plăceri; se roagă constant în inima sa, examinându-se pentru a vedea dacă a făcut recent ceva greșit sau a mers împotriva adevărului în vreun fel. În mod normal, când te confrunți cu o boală gravă sau o boală ciudată care îți provoacă o suferință teribilă, acest lucru nu se întâmplă din întâmplare. Intenția lui Dumnezeu este atât în boala ta, cât și în sănătatea ta. În general, când Duhul Sfânt lucrează, iar tu ești bine din punct de vedere fizic, Îl poți căuta pe Dumnezeu, dar atunci când te îmbolnăvești și suferi, nu-L mai cauți și nici nu știi cum s-o faci. Trăiești cuprins de boală, gândindu-te mereu ce tratament te va face să te simți mai bine cât mai repede. Îi invidiezi pe cei care nu sunt bolnavi în astfel de momente și vrei să scapi de boala ta cât mai curând posibil. Acestea sunt emoții negative și sfidătoare. Uneori când se îmbolnăvesc, oamenii se gândesc: „Oare eu mi-am atras această boală, din cauza ignoranței mele, sau este intenția lui Dumnezeu în asta?” Pur și simplu nu-și pot da seama. De fapt, unele boli sunt normale, cum ar fi răceala, febra sau gripa. Când ești afectat de o boală majoră care te doboară brusc, care face viața să pară mai rea decât moartea, o astfel de boală nu apare din întâmplare: aceasta se datorează orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Când boala și suferința îți apar în cale, te rogi lui Dumnezeu și Îl cauți pe El? Cum lucrează Duhul Sfânt ca să te îndrume și să te conducă? Doar te luminează și te iluminează? Aceasta nu este singura Sa metodă; în plus, te va încerca și te va rafina. Cum îi încearcă Dumnezeu pe oameni? Oare nu făcându-i să sufere? Suferința vine la pachet cu încercările. Dacă nu ar fi încercările, cum ar putea să sufere oamenii? Și, fără suferința încercărilor, cum se pot schimba oamenii? Suferința vine la pachet cu încercările – dacă oamenii se pot supune lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va lucra. Uneori, Dumnezeu le dă oamenilor o oarecare suferință; altfel, nu și-ar ști locul în univers și ar deveni extrem de aroganți. Problema firilor corupte nu poate fi rezolvată doar prin părtășia altor oameni despre adevăr; trebuie, de asemenea, să accepți adevărul înainte ca aceasta să poată fi rezolvată în profunzime. Alții s-ar putea să-ți atragă atenția asupra problemelor pe care le ai și tu s-ar putea să știi de ele, dar nu le poți schimba. Indiferent cât de mult te bazezi pe voința ta ca să te înfrânezi, chiar plesnindu-te peste față, lovindu-te în cap, izbindu-te de perete și rănindu-ți propriul trup, nimic din toate acestea nu-ți va rezolva problemele. Deoarece există firi satanice în interiorul tău care te chinuie și te tulbură constant, dându-ți tot felul de gânduri și idei, firile tale corupte vor fi dezvăluite. Dacă nu cauți adevărul și nu le rezolvi singur, trebuie să fii rafinat prin boli. Unii dintre voi suferiți atât de mult în această rafinare încât nu o puteți suporta și începeți să vă rugați și să căutați. Când nu ești bolnav, ești foarte destrăbălat și extrem de arogant. Când te îmbolnăvești, cazi în genunchi – mai poți fi atunci extrem de arogant? Când de-abia ai destulă energie ca să vorbești, mai poți să le faci morală altora sau să fii arogant? În astfel de momente, nu ai nicio cerință; îți dorești numai să scapi de suferința ta, fără să te gândești la mâncare, îmbrăcăminte sau plăcere. Majoritatea nu ați experimentat acel sentiment, dar veți înțelege când o veți face. În prezent, există unii care se luptă constant pentru statut, pentru plăcerile trupului și pentru propriile lor interese. Asta pentru că se simt prea în largul lor, suferă prea puțin și decad. Pe acești oameni îi așteaptă rafinarea prin greutăți!

Uneori, Dumnezeu va pregăti unele situații pentru tine, emondându-te prin intermediul oamenilor din jurul tău și făcându-te să suferi, să înveți lecții și permițându-ți să înțelegi adevărul și să vezi lucrurile așa cum sunt. Dumnezeu face această lucrare chiar acum; El face ca trupul tău să fie cuprins de vreo boală și de suferință, astfel încât tu să poți veni adesea înaintea Lui pentru a căuta adevărul, a reflecta asupra ta și a învăța lecții, devenind astfel capabil să-ți rezolvi firile corupte și să-ți faci bine datoria. De exemplu, Pavel spunea adesea că are un țepuș în carnea sa – ce era acest țepuș? Era un fel de boală și nu putea scăpa de ea. Știa prea bine ce era acea boală, că era îndreptată împotriva firii și naturii lui. Dacă nu ar fi fost înțepat de acest țepuș, dacă nu ar fi fost cuprins de această boală, ar fi putut, oriunde și oricând, să-și întemeieze propria împărăție, dar, fiind bolnav, nu a avut energia necesară. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, boala este un fel de „umbrelă protectoare” pentru oameni. Dacă nu ești bolnav, mintea ta o va lua razna, iar tu vei vorbi și vei acționa fără nicio reținere, plin de energie, și e foarte posibil să faci rău în vreun fel și să atragi vreun necaz. Oamenii își pot pierde cu ușurință rațiunea atunci când sunt extrem de aroganți și de desfrânați. Vor regreta atunci când au făcut rău, dar atunci nu va mai depinde de ei. De aceea e bine să fii puțin bolnav, este o protecție pentru oameni. Poți fi capabil să rezolvi problemele tuturor celorlalți oameni și poți rezolva toate problemele din propria gândire, dar nu poți face nimic când nu ți-ai revenit dintr-o boală. Să te îmbolnăvești nu este sub controlul tău. Dacă te îmbolnăvești și nu există leac, atunci aceea este suferința pe care ar trebui s-o înduri. Nu încerca să scapi de ea; mai întâi trebuie să te supui, să te rogi lui Dumnezeu și să-I cauți dorințele. Spune: „O, Dumnezeule, știu că sunt corupt și că natura mea e rea. Sunt capabil să fac lucruri care sunt răzvrătiri și împotriviri față de Tine, lucruri care Te rănesc și Îți provoacă durere. Este minunat că mi-ai dat această boală! Ar trebui să mă supun. Te rog să mă luminezi, permițându-mi să înțeleg care este intenția Ta și ce anume dinlăuntrul meu vrei să schimbi și să desăvârșești. Îți cer doar să mă îndrumi, ca să pot înțelege adevărul și să pornesc pe calea cea dreaptă în viață.” Trebuie să cauți și să te rogi. Nu poți fi confuz, crezând că nu există nicio însemnătate în a fi bolnav, că nu poate fi disciplinarea pe care o primești pentru că L-ai ofensat pe Dumnezeu. Nu face judecăți pripite. Dacă ești într-adevăr un om care-L poartă pe Dumnezeu în inima sa, atunci, orice întâlnești, nu lăsa să treacă pe lângă tine. Ar trebui să te rogi și să cauți, să percepi dorința lui Dumnezeu în orice chestiune și să înveți să te supui Lui. Când vede că te poți supune și că ai o inimă supusă lui Dumnezeu, El îți va alina suferința. Dumnezeu urmărește să obțină astfel de efecte prin intermediul suferinței și al rafinării.

De-a lungul istoriei, creștini devotați, discipoli, apostoli și profeți au fost lapidați, târâți la moarte de cai, tăiați în bucăți, fierți în ulei, răstigniți… Au murit în diverse feluri. Ce vreau să spun prin asta este să nu planifici să-ți fie ușor atunci când Îl urmezi pe Dumnezeu. Să nu ceri asta; să nu ai această dorință extravagantă. De ce spun că este greșit ca oamenii să aibă cerințe de la Dumnezeu? Fiindcă orice mică cerință echivalează cu o dorință extravagantă, iar tu nu ar trebui să ai așa ceva. Nu-ți dori lucruri, spunând: „O, Dumnezeule, mă îmbraci bine, pentru că am motive să port lucruri frumoase. O, Dumnezeule, acum îmi fac datoria, așa că am motive întemeiate să-Ți cer să mă binecuvântezi și să-mi dai sănătate.” Dacă, într-o zi, te vei îmbolnăvi, oare vei deveni negativ? Vei înceta să crezi în Dumnezeu? Oare ți-ai mai îndeplini datoria dacă nu ai fi sănătos? Nu ar trebui să-ți îndeplinești oricum datoria? Este o vocație trimisă de cer, o responsabilitate care nu poate fi abandonată. Ar trebui să-ți îndeplinești datoria, chiar dacă nimeni altcineva n-o face. Aceasta este hotărârea pe care trebuie să o ai. Mulți oameni se gândesc: „Dacă tot trebuie să sufăr când cred în Dumnezeu, atunci pentru ce-L urmez? Îl urmez ca să mă bucur de binecuvântările Lui. Fără binecuvântări de care să mă bucur, nu-L voi urma!” Nu este acesta un mod greșit de a privi lucrurile? Ați văzut cu toții, în experiența voastră de-a lungul tuturor acestor ani, că pentru cei care urmăresc realmente adevărul, nu există binecuvântări clar vizibile, așa cum își închipuie oamenii. Să fii binedispus și lipsit de griji în fiecare zi, să fii bine îmbrăcat, să-ți meargă totul ca pe roate și să prosperi în lume – lucrurile nu stau așa pentru nimeni. Toți trec prin viață zi de zi, lovindu-se de obstacol după obstacol. Unii oameni sunt discriminați și hărțuiți la slujbele lor dinafară; unii sunt mereu urmăriți de boală; alții nu au succes în afaceri, iar membrii non-credincioși ai familiei lor îi părăsesc. Viața are suișuri și coborâșuri; nu este niciodată doar o călătorie lină. Cu cât cineva urmărește mai mult adevărul, cu atât mai mult suferă, pe când cei care nu-l urmăresc deloc duc vieți confortabile. Nu au nicio boală sau necaz; totul le merge ca pe roate, iar ceilalți îi invidiază. Totuși, nu au nici cea mai mică pătrundere în viață și trăiesc ca non-credincioșii. Cei care Îl urmează sincer pe Dumnezeu trebuie, în mod inevitabil, să sufere persecuții și necazuri. Și ce dovedește faptul că suferi persecuții și necazuri? Că Dumnezeu nu te-a părăsit, că Dumnezeu nu te-a abandonat, că mâna Lui este mereu asupra ta și El nu-ți dă drumul. Dacă ți-ar da drumul și ai cădea în capcana Satanei, oare nu ai fi în pericol? Dacă vei trăi fiecare zi în păcat, urmărind faima și câștigul, dedându-te la plăceri și căzând în patima băuturii, a jocurilor de noroc și a promiscuității, atunci Dumnezeu te va abandona. Nu îți va mai da atenție și vei fi cu siguranță eliminat. S-ar putea să câștigi bogății și statut lumesc, dar, de fapt, vei fi pierdut cel mai prețios lucru dintre toate – adevărul, care este viața veșnică – și nici măcar nu știi asta!

Unii spun: „De ce mă disciplinează mereu Dumnezeu? De ce alții sunt sănătoși în vreme ce eu sunt tot timpul bolnav? De ce sufăr mereu? De ce e familia mea atât de săracă? De ce nu ne putem îmbogăți? De ce nu pot purta niciodată haine frumoase? Cum se face că alții pot purta haine frumoase?” Nu fi invidios pe alții pentru că se bucură de mult har și de multe binecuvântări de la Dumnezeu. E posibil să fie din cauză că staturile lor sunt mici și Dumnezeu le înțelege slăbiciunile, așa că le oferă puțin har de care să se bucure, lăsându-i să-l experimenteze puțin câte puțin, astfel încât, treptat, să ajungă să-I înțeleagă faptele. Dumnezeu are cerințe extrem de stricte de la tine. Viața ta, așa cum este văzută de om, nu este deloc fericită, iar tu suferi constant. Cu toate acestea, ai înțeles multe adevăruri și ar trebui să-I mulțumești din suflet lui Dumnezeu și să-L lauzi. Așa este un om care cunoaște faptele lui Dumnezeu. Atât timp cât cineva poate înțelege adevărul, orice ar suferi, aceasta este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu. Să fii adesea disciplinat de Dumnezeu și să înfrunți încercări, astfel încât să poți să înveți des lecții și să înțelegi adevăruri – asta înseamnă că iubirea lui Dumnezeu te urmărește. Dacă ești mereu desfrânat și încă nu ai fost disciplinat și nu ești disciplinat, oricât de mult durează desfrânarea ta, fără ca nimeni să te emondeze sau să te ia în seamă, atunci ești terminat. Asta înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat. Există unii oameni care nu îndeplinesc nicio datorie și nu-și asumă nicio responsabilitate. Ei trăiesc vieți liniștite și lipsite de griji, în mare confort. Nu pot învăța nicio lecție și nu câștigă nimic. E asta fericire? Ce-ar putea câștiga din propria dorință de a fi desfrânați, din urmărirea libertății și a plăcerilor trupului? Suferi și te obosești îndeplinindu-ți datoria și toată lumea are grijă de tine: uneori te emondează. Asta arată că Dumnezeu te iubește și-Și asumă răspunderea pentru tine. În multe chestiuni, trebuie să cauți și să te rogi mai mult lui Dumnezeu. Atunci vei fi capabil să-I înțelegi intențiile. Indiferent ce datorie îndeplinești, nu trebuie sub nicio formă să fii nestatornic, desfrânat sau superficial, sau încăpățânat în rătăcirea ta. Grăbește-te și caută adevărul atunci când ai o problemă. Cel mai important este să fii capabil să-ți îndeplinești datoria și să-L mulțumești pe Dumnezeu, iar inima ta va fi capabilă, în mod natural, să se bucure de pace și bună dispoziție. Dacă ești prea îndărătnic sau desfrânat, dacă nu accepți disciplinarea și ești și destul de încăpățânat, atunci vei fi în pericol. Odată ce ai fost eliminat, nu vei mai avea șanse și va fi prea târziu să regreți. Unii oameni se roagă tot timpul să-i vindece Dumnezeu, la început când se îmbolnăvesc, dar, ulterior, când văd că starea lor nu s-a ameliorat după rugăciune, se afundă în boala lor și se plâng mereu în sinea lor: „Nu mi-a fost de niciun folos să cred în Dumnezeu. Sunt bolnav și Dumnezeu nu mă va vindeca!” Aceasta nu este credință adevărată. Nu există nicio supunere în asta, iar ceea ce rezultă din acest lucru, după ce ei își termină plângerile, este moartea lor. Aceasta este nimicirea trupului lor de către Dumnezeu și trimiterea lor în iad; este sfârșitul tuturor lucrurilor pentru ei. Nu au obținut nicio oportunitate să fie mântuiți în această viață, iar sufletele lor trebuie să meargă în iad. Aceasta este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și dacă cineva este eliminat, nu va mai avea niciodată altă șansă. Dacă mori în timp ce Dumnezeu Își face lucrarea de mântuire, această moarte este o pedeapsă, nu o moarte normală. Cei care mor ca pedeapsă nu au nicio șansă de a fi mântuiți. Nu este Pavel pedepsit constant în Infern? Au trecut două mii de ani și el este tot acolo, fiind pedepsit! Este și mai rău când faci ceva greșit cu bună știință, iar pedeapsa va fi și mai aspră.

Unii oameni spun: „Mă tot îmbolnăvesc în ultima vreme, mereu sufăr și am dureri. Tot întâmpin unele lucruri care nu merg așa cum îmi doresc și nu am simțit lucrarea Duhului Sfânt.” Așa este; exact așa lucrează Duhul Sfânt în majoritatea timpului – nu poți simți acest lucru. Aceasta este rafinare. Uneori, Duhul Sfânt te va lumina și îți va permite să înțelegi adevărul. Uneori, Dumnezeu va rândui un mediu pentru tine, ca să încerci să pricepi și să chibzuiești pe cont propriu, astfel încât să poți înțelege intențiile lui Dumnezeu, încercându-te, călindu-te și instruindu-te în acel mediu, făcându-te să crești – așa lucrează Dumnezeu asupra oamenilor. Înainte, nu ați avut cunoștințe când ați trecut prin anumite lucruri, pentru că, în inimile voastre, nu v-ați axat pe căutarea adevărului. Când un om nu înțelege adevărul, el nu poate desluși nimic și are întotdeauna o comprehensiune denaturată. Este exact ca atunci când cineva se îmbolnăvește și crede că Dumnezeu îl disciplinează, când, de fapt, unele boli sunt create de om, provocate de o lipsă a înțelegerii regulilor de viață. Când mănânci cu nepăsare necugetată și nu înțelegi cum să trăiești sănătos, faci tot felul de boli. Cu toate acestea, spui că este disciplinarea de la Dumnezeu, când, de fapt, asta s-a întâmplat din cauza ignoranței tale. Pe de altă parte, fie că o boală are o cauză umană, fie că este dată de Duhul Sfânt, aceasta este o bunăvoință specială din partea lui Dumnezeu; are scopul de a te face să înveți o lecție, iar tu trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu și să nu te plângi. Fiecare plângere a ta lasă o pată și este un păcat care nu poate fi spălat! Când te plângi, cât va dura până să-ți schimbi starea? Dacă ești un pic negativ, te-ai putea recupera poate în două săptămâni sau într-o lună. Totuși, dacă faci o plângere – o remarcă ce transmite o emoție negativă și este o plângere directă la adresa lui Dumnezeu – s-ar putea să nu-ți revii timp de o jumătate de an sau chiar un an întreg, deoarece Duhul Sfânt a încetat să lucreze. Așadar, indiferent ce i se întâmplă cuiva, a face plângeri și a se plânge direct de Dumnezeu este o chestiune foarte gravă, care face dificilă dobândirea lucrării Duhului Sfânt. Cât de groaznic este faptul că te plângi constant! Dovedește că nu iubești adevărul și nu cauți adevărul pentru a rezolva lucrurile, cu atât mai puțin vii înaintea lui Dumnezeu să te rogi. Cum ai putea câștiga lucrarea Duhului Sfânt? Dacă doar continui să te plângi și nu accepți adevărul deloc, vei fi dezvăluit ca un neîncrezător. Cât de mult efort trebuie să depună o persoană în rugăciune pentru a-și corecta mentalitatea și a câștiga un pic din lucrarea Duhului Sfânt? Nu este un lucru ușor să schimbi complet o mentalitate. Acest lucru se poate face numai prin căutarea adevărului și dobândirea luminării și iluminării de la Duhul Sfânt. De fapt, există momente în experiența voastră când câștigați lucrarea Duhului Sfânt. Majoritatea sunt când înfruntați persecuții și necazuri sau boli și durere. Doar atunci vă rugați sincer lui Dumnezeu, cerându-I să vă vindece, să vă dea credință și putere. Numai pentru asta vă rugați. S-ar putea să vreți să vă rugați mai mult și să căutați intenția lui Dumnezeu, dar nu știți ce să spuneți. Vreți să aveți părtășie din inimă cu El despre câteva cuvinte, dar nu aveți niciunul de oferit. Statura voastră este prea mică. Uneori, Dumnezeu îți va face zile grele prin intermediul oamenilor din jurul tău. În acele momente, nu poți decât să te întorci înaintea lui Dumnezeu și să începi să reflectezi: „Cu ce anume am greșit? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să-mi permiți să înțeleg. Dacă Dumnezeu nu mă luminează, pur și simplu voi continua să mă rog. Dacă m-am rugat și tot nu înțeleg, atunci voi continua să caut în privința acestei chestiuni și o voi face cu cineva care înțelege adevărul.” Asta înseamnă să-ți asumi răspunderea pentru tine însuți. Unii oameni nu caută niciodată adevărul atunci când li se întâmplă ceva. Ei înțeleg unele cuvinte și doctrine și cred că înțeleg adevărul. Se păcălesc singuri, iar asta este o nesăbuință. Sunt cei mai nesăbuiți și ignoranți dintre oameni, iar singurul rezultat posibil este că-și vor face rău și se vor distruge, fără să câștige niciun adevăr.

În mod normal, nu vă rugați mult, nu-i așa? Când oamenii nu se roagă mult, nu caută mult, iar dacă nu caută mult, le este greu să înțeleagă adevărul și nu se supun. Dacă nu ai o atitudine de căutare, cum poți fi supus? Cum vei fi capabil să înțelegi faptele lui Dumnezeu? Nici măcar nu știi cum lucrează Dumnezeu asupra ta, nici cui ar trebui să te supui sau de cuvintele cui ar trebui să ții cont. Pentru tine, supunerea iese din discuție. Aceasta nu este un lucru nedeslușit. Necesită un scop și un obiect. Dacă nici măcar nu știi de ce exprimă Dumnezeu adevărul sau ce face El, cum poți fi supus? Supunerea devine o vorbă goală atunci când o rostești. Când ți se întâmplă ceva, cum ar trebui să te rogi și cum ar trebui să cauți, spunând ce este în inima ta? Ce ar trebui să cauți? Aceste lucruri trebuie să-ți fie clare, înainte să te poți ruga cu adevărat. Când te rogi, nu repeta ce spun alții și, cu atât mai puțin, cuvintele lui Isus: „Facă-se voia Ta.” Nu copia orbește aceste cuvinte. Ceea ce ai înlăuntrul tău nu este mai mult decât luminare și iluminare și acestea nu pot echivala îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Uneori, când ești emondat sau înduri vreo suferință, nu spune că Dumnezeu te desăvârșește sau că aceea este voia Lui. E greșit să spui asta și nu trebuie să te rogi în felul acesta. Ocupi statutul greșit, iar Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Unii imită rugăciunea lui Isus, spunând: „Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” Va fi bine să te pui pe picior de egalitate cu Dumnezeu? Hristos, din perspectiva trupului, a rostit acea rugăciune către Duhul din Ceruri. Ei erau pe picior de egalitate, de același statut. Erau un singur Dumnezeu, doar perspectiva era diferită. Hristos S-a rugat în felul acela; dacă oamenii se roagă și ei în felul acela, asta arată că nu au rațiune și nu-i de mirare că Duhul Sfânt nu-i luminează deloc! Acele cuvinte pe care le spui sunt cuvinte de imitație, nu rostite din inimă. Sunt complet goale și nepractice, lucru care arată că statura ta este prea mică pentru a fi capabilă să înțeleagă cuvintele și cerințele lui Dumnezeu. Cum te va lumina Duhul Sfânt? Oamenii sunt atât de confuzi! Dacă nu pot realiza nici măcar acest lucru, atunci nu vor înțelege niciodată adevărul. Nu-i imita la întâmplare pe alții atunci când te rogi. Trebuie să ai propriile gânduri și păreri. Dacă nu înțelegi ceva, atunci trebuie să cauți adevărul. Trebuie să contempli adesea cum să te rogi, atunci când se abat asupra ta probleme de tot felul și, dacă găsești o cale de a înainta, trebuie să-ți îndrumi și frații și surorile să se roage în acel fel. Asta Îi place lui Dumnezeu. Toată lumea trebuie să învețe cum să vină înaintea lui Dumnezeu. Nu încerca să gestionezi totul orbește, de unul singur, și nu-ți baza acțiunile pe propriile închipuiri. Dacă, atunci când faci asta, faci lucruri care provoacă întreruperi și tulburări și sunt contrare intențiilor lui Dumnezeu, atunci vei avea necazuri. Dacă ți se cere să conduci o biserică și tu predici mereu cuvinte și doctrine, dar nu ai părtășie despre modul în care să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să se roage, atunci te-ai rătăcit. Dacă predici mereu cuvinte și doctrine și îi înveți pe oameni rugăciuni goale, în care ei doar recită câteva cuvinte din Biblie și fraze doctrinare, atunci nu vor exista rezultate, indiferent de felul în care se roagă. Viața lor nu va progresa, relația lor cu Dumnezeu nu va fi una normală, iar asta înseamnă și că îi vei duce și pe ei spre rătăcire. Ce fel de rugăciune dă rezultate? Părtășia cu Dumnezeu, cu inima deschisă. Cel mai important este ca omul să se roage lui Dumnezeu și să caute adevărul conform cuvintelor și cerințelor Lui. E necesar să o facă din toată inima. Cei care nu fac asta din toată inima vor găsi acest lucru greu de realizat. Ce fel de oameni luminează Duhul Sfânt? Pe cei care sunt pătrunzători și subtili în gândire. Când Duhul Sfânt le dă un sentiment sau îi luminează, ei pot simți că aceea este lucrarea Duhului Sfânt, că Dumnezeu este Cel care o face. Sau, uneori, când sunt luminați sau mustrați de Duhul Sfânt, ei își pot da seama imediat și se stăpânesc. Acesta este felul de oameni pe care Duhul Sfânt îi luminează. Dacă un om este nepăsător și nu are înțelegere spirituală, el nu va realiza când Duhul Sfânt îi oferă un sentiment. Nu dă atenție lucrării Duhului Sfânt. Acesta s-ar putea să-l lumineze de trei sau patru ori și, totuși, el nu acceptă asta, așa că Duhul Sfânt nu va mai lucra asupra lui. De ce unii oameni continuă să creadă și, totuși, nu pot ajunge la Dumnezeu sau nu pot simți cum lucrează Duhul Sfânt și sunt întunecați pe interior, demoralizați și nu au energie? Nu au deloc luminare de la Duhul Sfânt. Cum ar putea să aibă energie, cu acele lucruri și doctrine lipsite de viață? Omul nu poate rezista mult doar cu entuziasm; trebuie să înțeleagă adevărul ca să aibă putere. Prin urmare, pentru a crede în Dumnezeu, omul trebuie să fie subtil în gândire și să se axeze pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu, pe cunoașterea de sine și pe înțelegerea și practicarea adevărului. Doar atunci poate dobândi lucrarea și conducerea Duhului Sfânt. Unii au doar o capacitate de a înțelege adevărul, dar nu au observat sau experimentat niciodată lucrarea Duhului Sfânt. Mergând mai departe, trebuie să vă axați pe cel mai subtil sentiment și pe cea mai subtilă lumină. De fiecare dată când ți se întâmplă ceva, ar trebui să privești și să tratezi acel lucru conform adevărului. Acesta este modul în care vei ajunge treptat pe calea corectă de a crede în Dumnezeu. Dacă privești totul cu ochii tăi trupești; dacă analizezi totul folosind doctrine, logică și reglementări; și dacă analizezi și gestionezi totul pe baza gândirii umane, asta nu este căutarea adevărului, iar tu nu vei fi capabil să te supui lui Dumnezeu. Indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, vei fi în afara cuvintelor Sale, vei fi un străin și nu vei fi capabil să înțelegi adevărul. Acum trebuie să vă îndreptați atenția treptat în această direcție și să năzuiți spre adevăr. După mai mulți ani de experiență, statura voastră va crește puțin și veți fi capabili să înțelegeți o parte din adevăr. Nu te gândi că, dacă ai ajuns să crezi în Dumnezeu târziu, aceasta nu este o problemă, că poți să pătrunzi în adevărul-realitate odată cu ceilalți sau că nu vei rămâne niciodată în urmă. Nu trebuie să gândești așa. Dacă o faci, sigur vei rămâne în urmă. Dacă ai ajuns să crezi târziu în Dumnezeu, atunci ar trebui să te grăbești și mai mult. Trebuie să faci tot ce poți ca să recuperezi decalajul, fiindcă numai atunci vei fi capabil să ții pasul cu urmele lucrării lui Dumnezeu și să te împiedici să rămâi în urmă și să fii eliminat.

Indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să privești lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și să le gestionezi din perspectiva adevărului. În felul acesta, problemele sunt ușor de reperat și, privind lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei putea vedea cu ușurință esența lucrurilor. Unii oameni privesc mereu lucrurile prin prisma educației. Le studiază și le analizează mereu cu creierul lor sau le privesc și le tratează cu ochii lor trupești. Prin urmare, nu pot vedea esența problemelor și mereu se abat de la drum. Pot continua timp de decenii – pot ajunge la moarte fără să vadă clar lucrurile. De exemplu, uneori înfrunți o boală și crezi că e doar una normală, cu motive obiective, că nu este disciplinarea de la Dumnezeu și că nu este o problemă, când, de fapt, în ea se află o mare problemă. Dacă ești subtil în gândire în această chestiune și poți să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, atunci, uneori, când Duhul Sfânt îți transmite un înțeles, vei fi capabil să-ți recunoști anumite neajunsuri sau probleme cu firea ta. Dumnezeu îți dă o boală ca să te tempereze, să te facă să suferi, să te întorci în starea de spirit pentru o examinare și o contemplare atentă, văzând exact despre ce este vorba în această boală. Când te întorci adânc în starea de spirit pentru a te examina, poți găsi sursa problemei și poți ajunge la o oarecare cunoaștere a propriei corupții. Fără puțină suferință, ai crede mereu că ești grozav și nu ai putea să descoperi această corupție. Atunci nu ai fi capabili să înțelegi adevărul de care ai nevoie. Ați experimentat acest lucru? Duhul Sfânt face totul în timp util, conform nevoilor oamenilor și staturii și stării lor curente. S-a spus mai înainte că lucrarea lui Dumnezeu este punctuală și măsurată, foarte promptă, fără nicio întârziere. Ai văzut asta în experiența ta reală. De fiecare dată când ți se întâmplă ceva, Duhul Sfânt te mișcă și te luminează cu promptitudine, dar tu nu cooperezi cum se cuvine. Ești prea amorțit. Uneori simți ce se întâmplă și lași lucrurile așa, fără să încerci să înțelegi în profunzime acel lucru. Te mulțumești cu o simplă înțelegere perceptivă și, cu asta, crezi că înțelegi, dar de fapt nu ai ajuns la o înțelegere adevărată. Înțelegerea ta perceptivă trebuie să fie ridicată la nivelul de înțelegere rațională, înainte ca tu să poți avea o cale de a înainta. Dacă Duhul Sfânt te mișcă din nou, iar tu continui să ignori acest lucru și nu vrei să-l notezi, atunci îl vei uita în curând. Nu vei fi câștigat această lumină, acest lucru practic și va fi mare păcat. Oamenii sârguincioși își notează lucruri și se simt minunat când își recitesc ulterior notițele. Pe această bază, sunt capabili să câștige puțină lumină. Un om care este nepăsător și nu are înțelegere spirituală nu poate simți această lumină – nici măcar nu știe ce este lumina. Această lumină sclipește în interiorul lui și dispare și, dacă este mereu așa, Duhul Sfânt nu va lucra în el. Pentru a urmări adevărul, trebuie să fii sensibil și subtil în gândire; nu trebuie să fii leneș. De asemenea, trebuie să cooperezi cu promptitudine. Când dobândești o înțelegere perceptivă, ar trebui să ții bine de ea, să te grăbești să o contempli și să te rogi lui Dumnezeu. Cum ar trebui să te rogi? Construiește-ți rugăciunea în jurul luminării pe care ai câștigat-o. Uneori, poate să semene cu gândurile tale, iar asta este în regulă. Atât timp cât simți bucurie și claritate, ar trebui să te rogi și să cauți. Să îți dai seama de această nouă lumină și să o înțelegi corect este ceea ce contează cel mai mult. Dacă, în timp ce te rogi, cuvintele curg deosebit de bine și te simți în largul tău, ești luminat din nou, iar mintea ta este iluminată, atunci ar trebui să consemnezi această nouă lumină. Asta pentru că uneori îți poți aminti când ești într-o stare bună, dar uiți când ești într-o stare proastă. Oamenii pot scrie mai multe pagini atunci când compun un articol, dar nu pot scrie nici măcar un cuvânt când vine vorba de mărturia bazată pe experiență sau de cunoașterea pe care o au despre Dumnezeu. Încă le lipsește realitatea. Cei care iubesc adevărul se concentrează asupra luminării și iluminării de la Duhul Sfânt. Cei care nu-l iubesc nu prețuiesc luminarea de la Duhul Sfânt, lucru care arată că nu știu ce este important, ce este secundar, ce este crucial sau ce ar trebui să câștige. Din cauza asta, pierd luminarea de la Duhul Sfânt. Cel mai bine este să porți un mic caiet de notițe cu tine, astfel încât, de fiecare dată când Duhul Sfânt te luminează și câștigi lumină nouă, poți să o apuci imediat și să o consemnezi. Duhul Sfânt lucrează oricând și oriunde. În orice situație s-ar afla un om, atât timp cât contemplă cuvintele lui Dumnezeu și poate căuta adevărul, Duhul Sfânt îl luminează. Chiar și atunci când ești ocupat cu lucrarea și te simți foarte obosit, dacă tu cauți și te rogi, Duhul Sfânt te luminează. Te luminează când citești cuvintele lui Dumnezeu sau ai părtășie despre adevăr. Te luminează când contempli cuvintele lui Dumnezeu și reflectezi asupra ta. Atunci când o face, notează-ți acest lucru și apoi contemplă-l, iar inima ta va dobândi limpezime. Când ajungi realmente să înțelegi adevărul, vei fi pe deplin eliberat. Când experimentezi astfel lucrarea lui Dumnezeu, roadele pe care le culegi vor fi tot mai numeroase. Adevărul este că stricați mare parte din luminarea de la Duhul Sfânt. Sunteți ca niște pierde-vară, ratând toată lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra voastră și pierzând atâtea șanse de a fi desăvârșiți de Dumnezeu! Duhul Sfânt a făcut o mulțime de lucrări, totuși nu ai reușit să le sesizezi. Chiar poți spune că Dumnezeu nu este bun cu tine? Problema nu este că Dumnezeu nu ți-a arătat suficientă bunătate – problema este că nu ai câștigat-o.

Există un tipar al lucrării Duhului Sfânt și noi trebuie să tragem concluzii în acest sens. Dacă cineva se străduiește să tragă concluzii, va fi capabil să deducă multe lucruri. Există, cu siguranță, ceva de câștigat. Să luăm, de exemplu, rugăciunea. Există momente în care poți obține multă luminare din rugăciune, dar dacă ești neatent, nu îți vei da seama. Cu toate că unele cuvinte de luminare pot ieși din gura ta, tu nu vei observa asta dacă nu ești atent. Vei ști doar că te-ai rugat bine, când, de fapt, în rugăciunea ta au existat cuvinte care au fost luminate și iluminate de Duhul Sfânt. Toate acestea au fost lumină nouă, dar tu le-ai lăsat să-ți scape. Felul în care lucrarea Duhului Sfânt îi ajută cel mai mult pe oameni este prin a-i lumina și ilumina, permițându-le să înțeleagă adevărul și intențiile lui Dumnezeu, să fie capabili să facă lucruri conform cerințelor lui Dumnezeu și să nu se abată de la calea cea dreaptă. Care este scopul lucrării Duhului Sfânt de luminare a oamenilor? Uneori, rolul acesteia este de a arăta calea; alteori servește drept aducere aminte, ca să te facă să ai un pic de rațiune și să nu faci ce vrei tu; uneori, te iluminează și te ajută să înțelegi adevărul și îți oferă o cale de a practica. Când ești negativ și slab, El te sprijină și te ajută ca o cârjă; când ai rătăcit pe propriul tău drum, El te mustră și te disciplinează, făcându-te să schimbi prompt direcția – cu alte cuvinte, El te îndrumă și te conduce pe calea cea dreaptă. Indiferent cu ce lumină și cunoaștere îi luminează Duhul Sfânt pe oameni, care ar putea varia din cauza mediilor personale ale oamenilor, acest lucru nu contrazice și nu intră deloc în conflict cu adevărul. Dacă toți ar experimenta astfel – căutând și rugându-se cu adevărat și având o supunere autentică, în timp ce Duhul Sfânt lucrează încontinuu pentru a-i lumina și îndruma, iar ei sunt ageri și subtili în gândire și capabili să practice și să intre în ceea ce Duhul Sfânt le-a revelat prin luminare – atunci statura lor ar crește foarte repede. Astfel, ei ar profita de oportunitate. O caracteristică a lucrării Duhului Sfânt este că e foarte rapidă. Se încheie într-o clipită, spre deosebire de lucrarea duhurilor rele, care mereu îi îndeamnă și îi forțează pe oameni să facă anumite lucruri, astfel încât ei nu pot acționa în niciun alt fel. Uneori, Duhul Sfânt lucrează oferindu-le oamenilor un sentiment înainte de a se confrunta cu un pericol, făcându-i să se simtă neliniștiți și extrem de anxioși. Asta se întâmplă în circumstanțe speciale. De obicei, ori de câte ori oamenii se apropie de Dumnezeu, caută adevărul sau citesc cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt le dă un sentiment, un gând sau o idee subtilă. Ori s-ar putea să-ți transmită o afirmație sau un mesaj. E ca și cum ar exista un glas, dar și parcă ar fi lipsit de voce; e ca și cum ți-ar aduce aminte, astfel încât să poți înțelege un anumit sens. Dacă preiei sensul pe care l-ai înțeles și îl exprimi în cuvinte potrivite, vei avea ceva de câștigat, iar asta îi va edifica și pe alții. Dacă oamenii experimentează mereu în felul acesta, treptat, vor ajunge să înțeleagă multe adevăruri. Dacă au mereu lucrarea Duhului Sfânt alături de ei și există mereu o lumină nouă care îi conduce, atunci sigur nu se vor abate niciodată de la adevărata cale. Chiar dacă nu are nimeni niciodată părtășie cu tine, nu te îndrumă și nu ai rânduieli de lucru, dacă mergi în direcția în care te îndrumă Duhul Sfânt, atunci sigur nu te vei rătăci. Petru L-a văzut pe Domnul Isus după ce a înviat și S-a ridicat la cer, însă numai de câteva ori. El nu a putut, așa cum își închipuie oamenii, să-L vadă des sau oricând voia pe Domnul Isus și nici nu L-a văzut ori de câte ori se ruga pentru ceva ce nu înțelegea. Nu așa au stat lucrurile. E atât de ușor să-L vezi pe Dumnezeu? El nu Se arată cu ușurință oamenilor. În cele mai multe cazuri, Dumnezeu l-a făcut pe Petru să înțeleagă lucruri prin intermediul lucrării Duhului Sfânt. De ce nu puteți realiza ceea ce a reușit Petru? La urma urmei, ce dovedește asta? Dovedește că aveți un calibru insuficient, că nu aveți putere de înțelegere și că sunteți incapabili să înțelegeți lucrurile prin contemplare. Indiferent cu ce vă confruntați, trebuie să priviți întotdeauna acel lucru conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc mereu în interiorul propriilor gânduri și în mințile lor atunci când li se întâmplă ceva și gestionează acele lucruri prin mijloace omenești, atunci nu vor câștiga nimic. Ce a gândit Petru când i s-a întâmplat ceva? S-a gândit și a contemplat lucrurile conform cuvintelor Domnului Isus și, astfel, a fost capabil să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Iar ulterior, când Domnul Isus S-a ridicat la cer, de ce Petru tot a fost capabil să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu? A reușit să facă asta prin luminarea de la Duhul Sfânt. Dacă ar fi fost incapabil să simtă luminarea de la Duhul Sfânt, iar Domnul Isus nu i s-ar fi arătat după ce a înviat și S-a ridicat la cer, cum ar fi fost el capabil să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu? Dumnezeu întrupat nu lucrează așa cum își închipuie oamenii, îndrumând oamenii personal și fără încetare, în fiecare zi, pentru a-i desăvârși. Nu așa stau lucrurile. De asemenea, există și cooperarea lucrării Duhului Sfânt. De fapt, cea mai mare parte o face cooperarea lucrării Duhului Sfânt. Trupul face lucrarea principală și, când acea lucrare se încheie, Duhul Sfânt luminează oamenii să înțeleagă problemele minore care rămân. Dacă oamenii nu pot obține acest lucru și sunt capabili să câștige doar o parte, nu vor putea să câștige și alte detalii – și dacă nu le pot câștiga pe acestea, ei nu se vor schimba și nu vor progresa.

Celor care nu au experimentat lucrarea sau luminarea Duhului Sfânt nu le este ușor să înțeleagă aceste lucruri. Adevărul este că există un tipar al lucrării și luminării Duhului Sfânt. Ori de câte ori sunt menționate lucrarea și luminarea Duhului Sfânt, oamenii înțeleg întotdeauna greșit, crezând că trebuie să sufere foarte mult și să plătească un preț mare înainte de a putea obține lucrarea Duhului Sfânt. Nu este aceasta o noțiune umană? Pentru că oamenii sunt leneși și inimile lor sunt atât de grosolane, în mod obișnuit nu se concentrează niciodată asupra sentimentelor prezente în duhurile lor, iar atunci când există puțină lumină și luminare acolo, ei o resping ca pe un nimic. Dacă trăiți toată ziua prinși de treburile voastre, agățându-vă de cuvinte și doctrine și de reglementări, trăind o viață trupească și de dragoste romantică, atunci Duhul Sfânt nu vă poate lumina și îndruma. Nu are cum să facă asta. Trebuie să te rogi mai mult, să cauți lucrarea Duhului Sfânt, să cauți cum să primești lucrarea Duhului Sfânt și să nu o lași să-ți scape. Roagă-te lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Te rog să lucrezi asupra mea, desăvârșește-mă și schimbă-mă, permite-mi să-Ți înțeleg intențiile în toate lucrurile și să mă supun dorințelor Tale. Iubirea Ta mare și intenția Ta sunt în mântuirea Ta pentru mine. Deși oamenii sunt răzvrătiți și Ți se împotrivesc, deși natura lor este cea a trădării, acum Îți înțeleg intenția de a-i mântui pe oameni și doresc să cooperez cu Tine. Fie ca Tu să-mi dai mai multe situații, încercări și greutăți, permițându-mi să văd mâna Ta în aceste greutăți și să văd faptele Tale, astfel încât să pot fi un om care poate să-Ți înțeleagă intențiile și să li se supună. Nu mă lăsa să fiu desfrânat, ci să fiu cineva cu picioarele bine înfipte în pământ.” Roagă-te astfel și fă-o des; cere ca Duhul Sfânt să lucreze mereu asupra ta și să te conducă. Atunci când Duhul Sfânt vede că mergi pe calea cea dreaptă și că te ocupi de ceea ce trebuie, El îți dă mai întâi câteva situații pentru a te testa și o încercare grea pentru a vedea dacă poți să o depășești. Este posibil ca unii să nu poată rezista. Ei vor spune: „O, Dumnezeule, această situație mă depășește – nu pot suporta!” Ei vor fi eșuat atunci în această privință. Dacă simți cu adevărat că situația în care te afli te depășește, roagă-te lui Dumnezeu astfel: „O, Dumnezeule, situația pe care mi-ai dat-o mă depășește. Nu o pot suporta, dar sunt dispus să mă străduiesc. Te rog să îmi dai pe măsura staturii mele și să îmi permiți să-Ți înțeleg intențiile, fie că trec prin suferință grea sau ușoară, fără să Te trădez sau să mă plâng. Fă-mă capabil să mă supun complet, astfel încât asta să Te mulțumească. Fie că trec prin suferință grea sau ușoară, atât timp cât acestea sunt dorințele Tale, sunt dispus să mă supun, fără să mă plâng. Nu sunt dispus să mă împotrivesc dorințelor Tale și, oricât de grea devine suferința, atât timp cât o pot suporta, Îți cer să mi-o dai.” Trebuie să te rogi cu încredere și cu îndrăzneală. Nu fugi și nu te retrage. Când Duhul Sfânt vede că mergi pe calea cea dreaptă, că faci cu adevărat ceea ce trebuie să faci, că Îl vrei cu adevărat pe Dumnezeu în inima ta și că urmărești adevărul, El îți poate da o situație grea și o mare putere ca s-o depășești – și atunci vei fi câștigat. Să depășești o situație deosebit de grea este un lucru mult mai elevat decât simpla înțelegere a unor cuvinte și doctrine. Este vorba de a aduce mărturie.

În viața de zi cu zi, oamenii intră în contact cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri, întâmpină tot felul de dificultăți și, de asemenea, se confruntă cu multe ispite. Dacă nu au adevărul și nu se roagă și nu caută, le va fi greu să se elibereze de ispită. Să luăm ca exemplu relațiile dintre bărbați și femei. Unii sunt incapabili să reziste unor astfel de ispite și cedează de îndată ce se confruntă cu o asemenea situație. Nu arată acest lucru că au o statură prea mică? Oamenii care nu dețin adevărul sunt demni de milă în acest fel și nu aduc deloc mărturie. Unii cad în ispită când se confruntă cu situații care au legătură cu banii. Când văd pe altcineva cu bani, se plâng: „Cum de el are atât de mulți bani, iar eu sunt atât de sărac? Nu e corect!” Se plâng când li se întâmplă acest lucru și nu pot să îl accepte din partea lui Dumnezeu sau să se supună orchestrării și rânduielii Lui. De asemenea, există unii oameni care se axează mereu pe statut, iar atunci când se confruntă cu acest fel de ispită, sunt incapabili să o depășească. De exemplu, când o astfel de persoană este recrutată de non-credincioși pentru a deveni funcționar și i se promit multe beneficii, nu va putea să rămână fermă – vrea doar să fie funcționar. De fapt, ea s-a hotărât deja, dar totuși spune că vrea să caute intențiile lui Dumnezeu. Sunt acestea cuvinte sincere? A decis clar în inima sa să meargă să devină funcționar, dar îi este teamă să nu piardă binecuvântările care vin din credința în Dumnezeu, așa că vrea să-L caute pe Dumnezeu și să se roage Lui, chiar cerându-I lui Dumnezeu să-i dea încercări. Ce rost are ca Dumnezeu să te încerce? Tu ai ales deja să fii funcționar; în această privință, ai căzut deja – mai trebuie să fii încercat? Nici măcar nu ești demn de a fi încercat de Dumnezeu – statura ta este jalnic de mică. Și ai făcut deja alegerea în inima ta, așadar, chiar dacă El te-ar încerca, nu ar fi de niciun folos. De fapt, când s-a întâmplat acest lucru, Duhul Sfânt te observa de pe margine, inspectându-ți atitudinea cea mai lăuntrică și urmărind cum alegi. Acesta era Dumnezeu care te-a supus unui test. Unii oameni, când văd un beneficiu, nu se luptă și nu se zbat pentru el. Își spun: „Ceea ce am este deja suficient; Dumnezeu m-a tratat cu atâta bunătate! Să mănânc mese îmbelșugate sau să mă îmbrac frumos nu contează pentru mine; mă concentrez doar asupra urmăririi adevărului pentru a-L câștiga pe Dumnezeu. Am dobândit adevărul de la Dumnezeu și m-am bucurat de mult har. De fapt, nici măcar nu sunt demn de aceste lucruri.” Duhul Sfânt scrutează inimile oamenilor. Dacă astfel de oameni urmăresc adevărul, Duhul Sfânt îi va lumina mai mult, le va permite să înțeleagă mai mult, le va face adevărul mai clar și le va da mai mult avânt în inimile lor. Dar acei oameni detestabili, josnici, fără umanitate încearcă din răsputeri să se lupte pentru orice beneficii pe care le văd în casa lui Dumnezeu. Se gândesc: „Dacă nu mă lupt pentru aceste beneficii, alți oameni le vor obține și eu voi pierde.” Dacă nu reușesc să câștige beneficiile, chiar au tupeul să-i înjure pe oameni și să se răzbune pe ei. Văzând că acești oameni sunt acest gen de mizerabili, Duhul Sfânt pregătește medii pentru a-i dezvălui, iar ei își expun propria urâțenie. Oamenii ca aceștia vor fi eliminați și pedepsiți. Indiferent de câți ani cred, asta nu îi va ajuta cu nimic. Nu pot câștiga nimic. De multe ori, când Duhul Sfânt le arată bunătate oamenilor, ei o câștigă pe neașteptate. Dacă El nu-ți arată bunătate, și pedeapsa ta va apărea pe neașteptate. Iată cât de periculoase sunt lucrurile pentru cei care nu urmăresc adevărul.

Când oamenii nu pricep ce li se întâmplă și nu știu ce e adecvat de făcut, care este primul lucru pe care ar trebui să-l facă? Mai întâi, ar trebui să se roage; rugăciunea e pe primul loc. Ce demonstrează rugăciunea? Că ești devotat, că ai o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu și că știi să-L cauți pe Dumnezeu, dovedind că Îl pui pe primul loc. Când Dumnezeu e în inima ta și are un loc acolo și când ești capabil să te supui lui Dumnezeu, atunci ești un creștin devotat. Există mulți credincioși în vârstă care îngenunchează ca să se roage la aceeași oră, în fiecare zi. De fiecare dată, ei stau în genunchi o oră sau două, însă oricât de mulți ani au îngenunchiat în felul acesta, asta nu a rezolvat multe dintre problemele lor legate de păcat. Mai întâi, să lăsăm la o parte faptul că această rugăciune religioasă este sau nu folositoare. Cel puțin acești frați și surori în vârstă sunt puțin devotați. În această privință, ei sunt mult mai buni decât tinerii. Dacă vrei să trăiești înaintea lui Dumnezeu și să-I experimentezi lucrarea, atunci primul lucru pe care trebuie să-l faci când ți se întâmplă ceva este să te rogi. Rugăciunea nu constă numai în a scanda în mod automat fraze memorate și nimic mai mult; nu vei ajunge nicăieri în felul acesta. Trebuie să exersezi să te rogi cu inima. S-ar putea să te rogi astfel de vreo opt sau zece ori fără niciun rezultat, dar nu te descuraja: trebuie să continui să te antrenezi. Mai întâi roagă-te când ți se întâmplă ceva. Mai întâi spune-I lui Dumnezeu și lasă-L să preia controlul. Lasă-L pe Dumnezeu să te ajute, lasă-L să te îndrume și să-ți arate calea. Asta va dovedi că ai o inimă cu frică de Dumnezeu și că Îl pui pe primul loc. Când ți se întâmplă ceva sau te confrunți cu vreo dificultate și ești negativ și te înfurii, aceasta este o manifestare a absenței lui Dumnezeu din inima ta și a lipsei tale de frică față de Dumnezeu. Indiferent cu ce dificultăți te confrunți în viața reală, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu. Primul lucru de făcut este să îngenunchezi în rugăciune. Acesta este cel mai important lucru. Rugăciunea demonstrează că Dumnezeu are un loc în inima ta. Când ai necazuri, a privi sus spre Dumnezeu, a te ruga Lui și a căuta de la El arată că ai o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu; n-ai face asta dacă Dumnezeu n-ar fi în inima ta. Unii oameni spun: „M-am rugat, dar Dumnezeu tot nu m-a luminat!” Nu așa trebuie pusă problema. Mai întâi, trebuie să vezi dacă intenția din spatele rugăciunii tale este corectă. Dacă tu cauți cu sinceritate adevărul și te rogi adesea lui Dumnezeu, atunci este posibil să existe o anumită chestiune în privința căreia Dumnezeu te luminează și pe care îți permite să o înțelegi. În orice caz, Dumnezeu te va face să înțelegi. Dacă Dumnezeu nu te luminează, nu vei fi capabil să înțelegi singur. Există unele lucruri pe care gândirea umană nu le poate realiza, fie că ai sau nu putere de înțelegere și oricum ar fi calibrul tău. Atunci când chiar înțelegi, oare asta vine din gândirea ta? Când vine vorba de intențiile lui Dumnezeu și ale lucrării Duhului Sfânt, dacă Duhul Sfânt nu te luminează, nu vei găsi pe nimeni care să știe care sunt acestea. Vei ști doar atunci când Însuși Dumnezeu îți va zice ce a vrut să spună. Așadar, primul lucru de făcut când ți se întâmplă ceva este să te rogi. Când te rogi, ar trebui să-ți exprimi gândurile, opiniile și atitudinea față de Dumnezeu și să cauți adevărul de la El, cu o mentalitate de supunere; asta ar trebui să practice oamenii. Nu vei obține niciun rezultat dacă faci lucrurile în mod mecanic și, apoi, n-ar trebui să te plângi că Duhul Sfânt nu te-a luminat. Am descoperit că unii oameni doar respectă ceremonii religioase și desfășoară activități religioase în credința lor în Dumnezeu. În inimile lor, nu există niciun loc pentru El; ba chiar ei neagă lucrarea Duhului Sfânt. Nu se roagă și nu citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei doar continuă să meargă la adunare și nimic mai mult. Este aceasta credință în Dumnezeu? Ei continuă să creadă așa cum o fac, totuși, Dumnezeu nu există în credința lor. Dumnezeu nu Se află în inimile lor, ei nu mai vor să se roage Lui și nu mai sunt dispuși să citească din cuvintele lui Dumnezeu. Atunci, n-au devenit ei non-credincioși? Există mai ales unii conducători și lucrători care adesea se ocupă de chestiuni generale. Ei nu se concentrează niciodată asupra pătrunderii în viață, ci consideră lucrarea care se ocupă de chestiuni generale ca fiind slujba lor principală. Ei nu au devenit nimic mai mult decât administratori de sarcini și nu fac deloc lucrarea esențială a conducătorilor și lucrătorilor. Drept urmare, după ce au crezut în Dumnezeu timp de 20 sau 30 de ani, nu au cuvinte de oferit despre experiența lor de viață și nu Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Ei nu pot decât să rostească o seamă de cuvinte și doctrine. Nu au devenit astfel falși conducători? Asta pentru că, în credința lor în Dumnezeu, ei nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și nu urmăresc adevărul. Să te bazezi doar pe înțelegerea unor cuvinte și doctrine nu va rezolva nimic. Ei se plâng de Dumnezeu imediat ce sunt încercați, loviți de dezastru sau când se îmbolnăvesc. Nu se cunosc cu adevărat pe ei înșiși și nu au nicio mărturie bazată pe experiență. Asta arată că n-au urmărit adevărul în acești ani în care au crezut în Dumnezeu, că s-au ocupat numai cu lucruri externe și, drept urmare, s-au ruinat. Indiferent de câți ani cred oamenii în Dumnezeu, ei trebuie cel puțin să ajungă să înțeleagă unele adevăruri, ca să se poată asigura că nu vor ceda, nu vor face rău și nu vor fi eliminați. Acesta este minimul cu care ar trebui să fie înzestrați. Unii oameni nu ascultă din toată inima predicile și nu contemplă cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu caută adevărul, indiferent ce li se întâmplă. Se mulțumesc doar să înțeleagă cuvintele și doctrinele, presupunând că au câștigat adevărul. Apoi, când vine o încercare, ei nu au nicio cunoaștere, iar inimile lor sunt pline de doleanțe și plângeri pe care nu îndrăznesc să le spună cu voce tare, deși ar vrea s-o facă. Nu sunt astfel de oameni pur și simplu foarte jalnici? Mulți oameni sunt mereu superficiali când își îndeplinesc datoria. Ei nu reflectează și nu încearcă să se înțeleagă pe ei înșiși atunci când sunt emondați. Ei caută mereu justificări, astfel încât urâțenia lor iese la iveală în multe moduri diferite, iar ei sunt dezvăluiți și eliminați, incapabili de a se cunoaște pe ei înșiși până la capăt. Atunci, ce rost are să înțeleagă acele doctrine? Nu are niciun rost. Oricât de mulți ani cred oamenii în Dumnezeu, este inutil doar să înțeleagă și să fie capabili să vorbească despre doctrine. Ei nu au câștigat adevărul, ci s-au rătăcit. Așadar, când ți se întâmplă ceva și te rogi lui Dumnezeu, căutându-I intențiile, cheia este să ajungi la o înțelegere a adevărului pentru ca problema să se rezolve. Aceasta este calea corectă, iar tu ar trebui să perseverezi mereu într-o astfel de practică.

1997