217 Sunt atât de plin de remușcări

În toți acești ani de credință doar m-am desfătat cu binecuvântările lui Dumnezeu, nu am pus adevărul în practică.

Am risipit acest timp și nu am dobândit adevărul, tot ce am sunt regrete.

Gândindu-mă la trecut și privind la prezent, cât de mult L-am iubit pe Dumnezeu?

Nu sunt demn să vin înaintea Lui, nu sunt demn să mă bucur de iubirea Lui.

În nenumărate dăți El m-a ridicat și m-a desăvârșit, dar eu nu am căutat adevărul.

Am plănuit al meu viitor, al meu destin, pentru nume și rang am forfotit înainte și înapoi.

fără a-mi face datoria de om.

II

Atâta nesupunere, atâta stricăciune, cum pot fi în stare de a-L iubi pe Dumnezeu?

Spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu am fost credincios, nu am realitatea adevărului.

Astăzi îmi răscumpăr datoriile trecutului, o iau de la început plin de credință.

Dumnezeu mi-a dat această șansă, din nou blând, vreau să fac alegerea încă odată.

Voi prețui prezentul, voi da tot ce am, îmi voi împlini datoria de a-L satisface pe Dumnezeu.

Dumnezeu simte îngrijorare, El anticipează. Nu pot să Îl dezamăgesc din nou.

Îi voi fi mereu credincios lui Dumnezeu.

Anterior: 216 O Dumnezeule, nu Te pot părăsi

Înainte: 218 Cântecul întoarcerii fiului risipitor

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger