Subiectul despre care am avut părtășie ultima dată se referea la modul de a discerne și privi oamenii. Se poate spune că acest tip de subiect este de interes pentru oameni, dar întrucât este oarecum special și se referă la chestiunea importantă a perspectivelor și destinelor oamenilor, acest subiect evocă în ascultători sentimente diferite de cele provocate de alte aspecte ale adevărului. Pentru unii, aceste sentimente nu sunt deosebit de plăcute. După ce aud acest subiect, unii oameni pot simți o puternică tulburare lăuntrică, iar cei amorțiți ar putea cunoaște, la rândul lor, o ușoară tulburare lăuntrică. Așa este? (Da.) Indiferent de reacțiile oamenilor, în orice caz, după ce avem părtășie despre aceste subiecte, aleșii lui Dumnezeu primesc un oarecare ajutor în discernerea oamenilor și în deslușirea diverselor chestiuni, având posibilitatea de a dobândi întrucâtva cunoștințe și discernământ. Așa este? (Da.) Data trecută, am avut părtășie despre unele manifestări și caracteristici ale oamenilor reîncarnați din animale. Așadar, care sunt principalele caracteristici ale oamenilor de acest fel? (Data trecută, am avut părtășie despre faptul că oamenii reîncarnați din animale au patru caracteristici: în primul rând, au o înțelegere denaturată; în al doilea rând, sunt deosebit de amorțiți; în al treilea rând, sunt deosebit de confuzi; și în al patrulea rând, sunt deosebit de nesăbuiți.) Aceste patru trăsături sunt caracteristicile esențiale ale oamenilor reîncarnați din animale. Așadar, ați rezumat cu toții care anume sunt manifestările esențiale ale oamenilor de acest fel? Cu alte cuvinte, judecând după exteriorul lor – vorbirea, conduita și diversele manifestări ale umanității lor – ce manifestări ale lor sunt legate de aceste patru caracteristici? De exemplu, care sunt caracteristicile modului în care abordează adevărul, precum și ale conștiinței și rațiunii umanității lor? Desigur, aceste trăsături sunt practic incluse în cele patru caracteristici, și anume înțelegerea denaturată, amorțeala, confuzia și nesăbuința, nu-i așa? (Așa e.) Atunci, pe baza unora dintre manifestările pe care le puteți vedea și întâlni în viața reală, explicați mai detaliat aceste patru caracteristici. Ce alte manifestări cunoașteți? De pildă, oamenii reîncarnați din animale sunt foarte amorțiți. Dacă le semnalezi o problemă dându-le doar un exemplu simbolic, tot nu vor înțelege, chiar dacă le spui despre această problemă de mai multe ori. Așadar, trebuie să spui explicit: „Vorbesc despre tine”, ca să-și dea seama că este vorba despre ei. Altfel, presupun că este vorba despre problema altcuiva, că nu are legătură cu ei și consideră că se descurcă bine. Nu este aceasta amorțeală? (Ba da.) Trebuie să le arăți direct problema ca să reacționeze măcar puțin. Așadar, pot să înțeleagă adevărul? (Nu.) De ce nu pot să înțeleagă adevărul? (Pentru că reacționează lent și nu pot înțelege sensul cuvintelor lui Dumnezeu. Când alții le semnalează problemele, ei pricep doar o doctrină sau o reglementare; nu pot înțelege dintr-o perspectivă pozitivă și, astfel, le este imposibil să aibă o intrare pozitivă.) Aceasta înseamnă că nu au capacitate de înțelegere. În ceea ce privește amorțeala, când cineva semnalează un anumit tip de stare, pur și simplu nu pot să-și dea seama ce legătură are cu ei, dacă se află într-adevăr în acest tip de stare sau nu și dacă au cu adevărat acel tip de problemă – nu-și pot da seama de aceste lucruri, nici nu pot înțelege ce spune cealaltă persoană. Chiar dacă specifici ce lucru au făcut, ce cuvinte au spus sau ce manifestare au avut într-o anumită zi și știu că vorbești despre ei, ceea ce pricep este doar o chestiune, o afirmație sau o propoziție, pe care o memorează într-un mod vag, superficial. După ce o memorează, se agață pur și simplu de o reglementare: „nu spune acele cuvinte și nu face acele lucruri; fă aceste lucruri și acționează în felul acela”. Pot respecta această reglementare toată viața, refuzând să accepte părtășia altcuiva și nimeni și nimic nu-i poate determina să renunțe la ea. Pe măsură ce situația evoluează, din cauza schimbărilor ce țin de timp, medii geografice, persoane, evenimente și lucruri etc., le spui că nu mai merge să acționeze ca înainte și că trebuie să-și ajusteze abordarea sau strategia – deși principiul în sine nu s-a schimbat – dar ei nu pot înțelege acest lucru. Spun: „Practic așa de atâția ani și mi se pare în regulă. Practic pe baza părtășiei conducătorilor și a lucrătorilor de acum mulți ani. De ce ar trebui să schimb modul în care practic?” Au chiar și un temei, dar, în realitate, doar se agață de o reglementare de ani de zile, fără să știe sau să-și dea măcar seama.

În ceea ce privește caracteristica de a avea o înțelegere denaturată, majoritatea oamenilor care s-au reîncarnat din animale prezintă manifestări ale unei înțelegeri denaturate. Modul lor de gândire diferă de cel al oamenilor normali. Ideile lor sunt foarte excentrice, ciudate și uneori chiar uimitor de neașteptate – pur și simplu nu-ți poți imagina de ce ar gândi așa și nu ți-ai imaginat niciodată că cineva din această lume ar aborda chestiunile într-un mod atât de ciudat. Ideile lor te pot lăsa cu gura căscată. Aceasta deoarece oamenii cu o gândire normală abordează în general chestiunile pe baza unui mod normal de gândire, în timp ce modul de gândire al celor reîncarnați din animale este foarte neobișnuit. Ei rostesc frecvent niște afirmații ciudate și extravagante, la auzul cărora persoanele cu o gândire normală sunt surprinse. Dacă încerci să le urmezi modul de gândire pentru a analiza o chestiune, descoperi că este foarte ciudat și că ajunge într-un impas. Deoarece au acest mod de gândire, în viața reală – fie că-și îndeplinesc îndatoririle, interacționează cu alții sau se confruntă cu anumite circumstanțe, persoane, evenimente și lucruri – ideile lor sunt mereu foarte ciudate și nu pot să se înțeleagă cu majoritatea oamenilor. Nu par a fi creaturi care trăiesc în lumea umană, ci par să trăiască în schimb într-o altă lume. Nu poți înțelege niciodată de ce gândesc așa sau de ce au astfel de gânduri. Modul în care analizează chestiunile depășește adesea sfera gândirii umanității normale și se abate de la calea adecvată a gândirii normale. Rezultatul final este că toată lumea consideră că modul, atitudinea și principiile lor de abordare a chestiunilor sunt foarte ciudate. Dacă o astfel de persoană este prezentă în timp ce toată lumea analizează sau are părtășie despre o chestiune, iar cei mai mulți oameni de acolo nu au discernământ, sunt lipsiți de opinii proprii sau nu înțeleg adevărurile-principii, se întâmplă adesea ca șirul gândurilor să le fie oprit sau ca o discuție normală să fie tulburată și întreruptă din cauza unuia dintre gândurile și opiniile denaturate ale acelei persoane. Și care este rezultatul final? După multe discuții, oamenii descoperă că opinia prezentată de acea persoană se abate de la calea cea dreaptă, că nu este nici obiectivă, nici practică și că, în plus, este extrem de excentrică și că modul ei de a aborda problemele este chiar extrem de ciudat. Când oamenii normali discută și vorbesc, conversația devine mai animată, toată lumea înțelege mai limpede problemele în cauză, iar subiectul avansează cu cât discută mai mult. Dar dacă intervine această persoană, conversația deviază de la subiect. Ceilalți oameni rămân fără cuvinte, simt cu toții că spusele acestei persoane sunt prea ciudate și nu pot răspunde la ele. Astfel, subiectul discuției este întrerupt. Deși persoanele de acest fel au gânduri și opinii „unice”, acestea diferă în mod constant de opiniile prezentate de cei cu o gândire normală. Gândurile și opiniile lor nu sunt cele pe care ar trebui să le aibă omenirea normală și nu se încadrează în sfera gândirii umanității normale, prin urmare lucrurile pe care le spun sună ciudat sau chiar de neconceput pentru alții, iar soluțiile și căile lor nu sunt de niciun ajutor pentru oameni și, mai mult, natura lor este una care perturbă, tulbură, subminează și sabotează. Este în regulă dacă păstrează tăcerea, iar șirul gândurilor tuturor rămâne întrucâtva clar, dar odată ce întrerup și își exprimă opinia sau oferă o sugestie, toată lumea este tulburată și perturbată la auzul ei, apar abateri în ceea ce privește subiectul discutat și este dificil să se obțină rezultate bune. Pe de altă parte, o persoană cu un calibru într-adevăr bun poate să identifice fondul unei probleme, să-i înțeleagă punctul esențial și să propună o cale corectă pentru rezolvarea problemei. Cel puțin, poate oferi sugestii semnificative și valoroase, care se bazează pe șirul gândurilor altor persoane. Dacă prezintă o sugestie și toată lumea o consideră potrivită și este dispusă să o accepte, atunci înseamnă că sugestia propusă de această persoană cu un calibru bun a atins punctul esențial, deoarece această persoană este capabilă să vadă lucrurile în profunzime. Dacă nu vorbește, toată lumea ar putea discuta timp de trei zile fără să ajungă la o concluzie. Vezi, ambele tipuri de persoane au opinii unice, diferite de opiniile altora, dar cele prezentate de o persoană cu un calibru bun îi pot ajuta pe alții să deslușească esența unei chestiuni, ajutându-i să găsească direcția și calea corectă de practică atunci când se pierd. O persoană cu o înțelegere denaturată este diferită. Opiniile și modul său denaturat de a gândi au adesea un efect de distrugere și tulburare atunci când oamenii discută despre chestiuni sau poartă conversații normale. Așadar, dacă o persoană reîncarnată dintr-un animal și care are o înțelegere denaturată este implicată în orice biserică sau în orice aspect al lucrării, probabil va provoca tulburări și perturbări, iar toată lumea se va sătura întru totul de ea, gândindu-se: „Hai să o izgonim mai repede – este prea enervantă! Debitează prostii irelevante în fiecare zi și tot se consideră atât de profundă, când, în realitate, spune numai sofisme.” La început, unii oameni o pot idolatriza, dar, în timp, îi vor vedea adevărata față și vor spune: „Această persoană nu are perspective profunde. Doar se preface toată ziua că este o persoană înțeleaptă și își dă aere. De fapt, opiniile și ideile pe care le prezintă sunt de-a dreptul absurde și pur și simplu n-au nicio legătură cu problemele care ar trebui abordate.” Vor începe să o considere agasantă și să fie dezgustați de ea. Așadar, dacă este responsabilă pentru o lucrare extrem de tehnică sau profesională ori își asumă o lucrare importantă în timp ce-și îndeplinește datoria, o persoană de acest fel va provoca rapid iritare în rândul celorlalți, deoarece opiniile și cerințele pe care le exprimă îi umplu mereu pe oameni de îndoieli și nesiguranță în privința modului adecvat de a acționa. Dacă persoana respectivă este doar un adept obișnuit, care se supune pur și simplu instrucțiunilor și comenzilor, atunci vor apărea frecvent unele abateri în lucrurile pe care le face. Conducătorii, lucrătorii și cei din jurul său vor trebui să o urmărească și să o supravegheze constant. De îndată ce o vor scăpa din ochi, va face greșeli, iar alții vor trebui în mod invariabil să o ajute să-și corecteze și să-și remedieze erorile și să-i repare greșelile. În cele din urmă, când toți vor vedea că acest tip de persoană nu poate fi ajutată, vor spune: „Mereu provoacă tulburări aici și nimeni nu poate trăi în pace. Nu poate fi izgonită? Să meargă unde vrea!” Aceasta este reacția pe care o vor avea toți. La început, vor fi răbdători cu acea persoană, gândindu-se: „Suntem cu toții frați și surori, niciunul dintre noi nu are o statură bună și înțelegem în mod superficial adevărul – haideți să ne sprijinim și să ne ajutăm reciproc.” Dar, după ce intră mult timp în contact cu acea persoană, îi vor vedea adevărata față. Se dovedește că problema ei nu este statura mică – există o problemă în ceea ce privește calibrul și înțelegerea ei. Nu are o înțelegere superficială sau o gândire copilărească; mai degrabă, are o înțelegere denaturată. Modul său de a vedea lucrurile, gândurile și punctele sale de vedere depășesc sfera gândirii normale, iar opiniile sale diferă adesea de opiniile tuturor celorlalți. Refuză să accepte ceea ce spun alții, chiar și atunci când este corect, și nu vrea să asculte niciun fel de explicație. Odată ce s-a fixat pe o idee, nimeni și nimic nu o mai poate clinti. Cu alte cuvinte, nu poate diferenția între bine și rău. Pentru oamenii care au gândirea unei umanități normale, lucrurile pe care le consideră bune în gândurile și în opiniile sale sunt doar lucruri denaturate – lucruri care nu pot fi prezentate în mod deschis. Opiniile sale nu sunt doar copilărești sau josnice și lipsite de valoare; pur și simplu nu sunt gânduri sau opinii produse de gândirea umanității normale. Așadar, acest tip de persoană nu se poate înțelege cu majoritatea oamenilor. Acest lucru nu este din cauza unei firi corupte, a barierelor cauzate de diferențele privind obiceiurile de viață sau obstacolele lingvistice și cu siguranță nu este din cauza faptului că săvârșește unele fapte rele sau are comportamente bizare. Este în primul rând din cauza acestor caracteristici pe care le prezintă umanitatea sa – înțelegere denaturată, amorțeală, confuzie și nesăbuință – din cauza cărora îi este imposibil să se înțeleagă cu majoritatea oamenilor. Desigur, nici oamenii răi și antihriștii nu se pot înțelege cu majoritatea oamenilor, dar, chiar dacă au aceeași trăsătură, esența sau fenomenul incapacității lor de a se înțelege cu alții diferă de cel al oamenilor reîncarnați din animale. Oamenii răi și antihriștii nu se pot înțelege cu alții pentru că sunt în esență diavoli, în timp ce oamenii reîncarnați din animale sunt complet lipsiți de gândirea și inteligența umanității normale, precum și de conștiința și rațiunea umanității normale și, prin urmare, oamenilor normali le este foarte greu să discute cu ei – nu pot vorbi decât despre chestiuni banale, domestice, care nu implică principiile, ceea ce limitează foarte mult domeniul de conversație. Oamenii reîncarnați din animale nu sunt, la urma urmei, reîncarnați din diavoli, sunt diferiți de oamenii de acel tip și fac parte, la rândul lor, din categoria ființelor vii. Așadar, atât timp cât nu sunt implicate principii majore, pot reuși totuși să socializeze, să comunice și să interacționeze cu alții în viața de zi cu zi sau în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Cu toate acestea, imediat ce sunt implicate adevăruri-principii majore sau alegerea căii de urmat, indivizii de acest fel devin complet incompatibili cu majoritatea oamenilor și nu se mai pot înțelege cu ei. De exemplu, discuți cu un individ de acest fel despre subiecte din viața de zi cu zi – ce mâncăruri și preparate îți plac, cum să le gătești bine, lucruri despre orașul tău natal și așa mai departe. Cu cât vorbești mai mult, cu atât ai mai multe de spus, iar conversația devine mai animată. Înseamnă acest lucru că sunteți compatibili? Înseamnă că faceți parte din aceeași categorie? (Nu.) Nu poți spune asta doar pe baza acestui tip de conversație. Dar când vorbești despre subiecte precum motivul credinței în Dumnezeu și opiniile tale despre credința în Dumnezeu, subiecte care implică gânduri și opinii, adevăruri-principii, perspective asupra vieții, valori, căile pe care merg oamenii, ceea ce urmăresc ei și așa mai departe, gândurile, opiniile și modurile voastre de gândire diverg tot mai mult și nu mai sunt pe aceeași lungime de undă, iar conversația se împotmolește. De ce? Deoarece înțelegerea lui este denaturată. Când îl auzi vorbind prima dată, crezi că este destul de perspicace, dar descoperi în timp că spune doar cuvinte și doctrine și că este destul de arogant. Sentimentele tale față de el se schimbă, nu mai sunt la fel de calde, apar bariere, iar categoriile din care faceți parte fiecare se disting. Vedeți, când discutați despre viața de familie, despre trecutul vostru personal sau despre subiecte din sfera vieții cotidiene, cum ar fi mâncare, băutură, timp liber, interese și hobbyuri, puteți încă să purtați o conversație. Dar imediat ce conversația ajunge la gânduri și opinii, adevăruri-principii, perspective asupra vieții, valori, căi în viață sau atitudini față de Dumnezeu și față de datorie, aceasta se împotmolește. Opinia ta despre acel individ se schimbă, la fel și opinia lui despre tine. Începi să simți o oarecare iritare față de el în inima ta, iar în inima lui apar bariere față de tine. Te antipatizează și îl antipatizezi și tu. Treptat, vă îndepărtați unul de celălalt și nu mai aveți un limbaj comun. Astfel se disting diferitele categorii de oameni. Prin urmare, pentru a distinge categoria din care face parte cineva, trebuie să-i analizăm capacitatea de înțelegere, dacă are conștiința și rațiunea unei persoane normale și dacă are gândire și inteligență normală. Cât despre indivizii de acest fel reîncarnați din animale, nu vom mai avea părtășie în mod specific despre ei. În continuare, vom avea părtășie despre celelalte două tipuri de oameni. După ce vom termina, vom reveni și vom compara aceste trei tipuri. Prin această comparație, va deveni tot mai clar și distinct cum să discernem aceste trei tipuri de oameni.

Data trecută, am menționat că oamenii se împart în general în trei categorii. Cum se disting aceste trei categorii? Se disting în funcție de originea lor. Prima categorie constă din cei care s-au reîncarnat din animale, a doua categorie constă din cei care s-au reîncarnat din diavoli, iar a treia categorie, din cei care s-au reîncarnat din oameni. Am terminat discuția despre caracteristicile celor care s-au reîncarnat din animale, iar acum haideți să vorbim despre caracteristicile celor care s-au reîncarnat din diavoli. Ce caracteristici principale ale oamenilor care s-au reîncarnat din diavoli vă trec prin minte? (Sunt potrivnici față de Dumnezeu și de adevăr.) Aceasta este o afirmație destul de generală; trebuie să le descrieți manifestările esențiale și să rezumați caracteristicile oamenilor de acest fel folosindu-vă de dezvăluirile lor zilnice și de manifestările lor specifice în viață. Știți ce este o caracteristică? O caracteristică este o manifestare care reprezintă esența unui anumit tip de persoană. Dacă cineva deține caracteristicile unui anumit tip de persoană, are esența acelui tip de persoană, iar dacă cineva este o persoană de acel tip, va avea în mod natural acele caracteristici – nimeni nu face excepție. Aceasta este o caracteristică. Știți care sunt caracteristicile oamenilor reîncarnați din diavoli? (Sunt deosebit de scârbiți de adevăr și urăsc adevărul. Reacționează cu furie și repulsie la auzul adevărului.) A reacționa cu furie și repulsie la vederea adevărului este o manifestare specifică. La ce altceva vă puteți gândi? (Sunt ticăloși și perfizi. Nu știu dacă aceasta poate fi considerată o caracteristică.) Este întrucâtva relevant. (De asemenea, sunt cruzi și aroganți.) Cruzimea este o altă manifestare specifică. Aroganța este o caracteristică comună a oamenilor corupți, pe care nu o au doar cei reîncarnați din diavoli; și cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din oameni – aceste două tipuri – au această caracteristică. Pe lângă acele firi satanice corupte specifice, ce caracteristici specifice au cei reîncarnați din diavoli în ceea ce privește umanitatea lor? Cu alte cuvinte, ce caracteristici principale au dezvăluirile, spusele și faptele din viața lor de zi cu zi? (Ferocitate.) Aceasta este o caracteristică. Ce alte caracteristici există? Atât cei reîncarnați din diavoli, cât și cei reîncarnați din animale au unele caracteristici particulare și esențiale, dar caracteristicile acestor două tipuri sunt complet diferite. Caracteristicile celor reîncarnați din animale sunt înțelegerea denaturată, amorțeala, confuzia și nesăbuința. De ce aceste caracteristici? Aceste caracteristici sunt suficiente pentru a dovedi că, în ceea ce privește esența lor, indivizii de acest fel nu se ridică la nivelul caracteristicilor umane, nici la nivelul inteligenței adecvate sau al modului de gândire pe care le au oamenii. Prin urmare, aceste caracteristici foarte tipice dovedesc că oamenii de acest fel sunt reîncarnați din animale. Cei reîncarnați din diavoli sunt diferiți de cei care sunt reîncarnați din animale. Care sunt caracteristicile lor? Întrucât s-au reîncarnat din diavoli, sunt diavoli transformați în oameni. Esența lor lăuntrică este cea a unui diavol. Deși nu sunt animale – nu sunt nesăbuiți sau amorțiți și poate că nu au o înțelegere denaturată – nu sunt nici ființe umane și nu au gândirea normală a oamenilor. Întrucât s-au reîncarnat din diavoli, sunt cu siguranță complet în concordanță și identici cu diavolii în ceea ce privește esența și forma lor adevărată, fără nicio diferență. Așadar, care sunt caracteristicile celor reîncarnați din diavoli? Prima caracteristică este că mint în mod obișnuit. Indiferent cum mint, nu se înroșesc la față, nu le sare inima din piept și se comportă extrem de normal și de natural, fără să greșească sau să se dea de gol. Nimeni nu poate discerne care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false. A doua caracteristică este devianța. Tocmai ați menționat a treia caracteristică, și anume răutatea. Oamenii reîncarnați din diavoli au trei caracteristici – deși au cu o caracteristică mai puțin decât cei reîncarnați din animale, puterea distructivă și gradul de vătămare gravă pe care le provoacă oamenilor sunt mult mai mari decât suferința sau daunele provocate de cei reîncarnați din animale, deoarece sunt diavoli. În ceea ce privește gradul, mijloacele diavolilor de a-i răni grav pe oameni sunt mult mai severe decât cele ale animalelor. A-i prinde în capcană, a-i călca în picioare, a-i amorți, a-i induce în eroare și a-i răni grav pe oameni sunt lucruri înnăscute diavolilor; este natura-esență pe care o au. Cât despre animale, atât timp cât nu sunt feroce, nu au în general o mare putere distructivă asupra oamenilor; doar anumite animale îi rănesc oarecum grav pe oameni, mâncând carne de om sau făcându-le rău în mod instinctiv. Diavolii sunt diferiți. Nu contează dacă sunt diavoli mari sau mici – nu este nevoie să facem distincția între diferite tipuri de diavoli – toți le provoacă oamenilor aceeași suferință și vătămare gravă. Orice așa-zise diferențe se manifestă doar în privința mijloacelor sau metodelor, dar în ceea ce privește esența diavolilor, aceasta este mereu de a le provoca oamenilor o vătămare gravă. Indiferent dacă i-ai provocat sau nu, natura-esență pe care o au este mereu cea de a răni oamenii. Atât timp cât te apropii de ei, atât timp cât aspectele majore sau minore ale vieții tale au legătură cu ei, riști să fii rănit de ei. Dacă înțelegi unele adevăruri, deții unele adevăruri-realități și ai discernământ în privința acestor diavoli, atunci gradul în care vei fi rănit de ei este relativ diminuat sau redus. Dar dacă statura ta este mică, nu înțelegi adevărul și ești lipsit de adevăr și de viață, atunci gradul în care vei fi rănit poate fi dedus cu ușurință – indiferent cum vor să-ți facă rău, îți vor face rău în acel mod și indiferent în ce măsură vor să-ți facă rău, vei fi rănit în acea măsură. Acesta este răul provocat oamenilor de cei reîncarnați din diavoli. Vezi, când diavolii sunt la putere, chiar dacă îi susții, tot vei fi rănit de ei, iar dacă nu-i susții sau te opui lor, vei fi totuși rănit. Atât timp cât ești condus de ei, atât timp cât ești sub puterea lor, atât timp cât Îl urmezi pe Dumnezeu, dar nu ai dobândit adevărul sau nu ai fost câștigat întru totul de Dumnezeu, atunci ești, în mod categoric, adversarul învins al diavolilor, victima lor și nimeni nu face excepție. Acest lucru se referă la marii diavoli. Cât despre cei reîncarnați din diavoli, aceștia sunt diavoli mici din viața reală, sunt diverse tipuri de diavoli. Dacă locuiești cu ei, una dintre cele mai frecvente întâmplări va fi aceea că mint în mod obișnuit. Vei fi mereu păcălit de ei, vei fi mereu tras pe sfoară de ei; nu vei ști care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false și vei fi atât de tulburat, încât vei ajunge să te simți neliniștit în fiecare zi. „Este adevărat sau fals ce au spus? Încearcă să mă păcălească din nou? Cum pot să discern dacă spusele lor sunt corecte sau greșite?” Vezi, dacă locuiești cu ei, vei suferi profund din cauza răului pe care îl provoacă. Pur și simplu, această chestiune a minciunilor lor constante te va tulbura atât de mult, încât vei trăi într-un haos complet, iar inima ta nu va avea nicio zi de liniște, de pace sau de bucurie.

Oamenii reîncarnați din diavoli mint în mod obișnuit și tot ceea ce fac este plin de viclenie. Indiferent ce spun în secret altora sau ce fac în culise, nu spun adevărul după aceea; în schimb, prezintă o altă poveste. Îi vorbesc pe alții de rău în fața ta și te vorbesc pe tine de rău în fața altora. Drept urmare, apar bariere între tine și acei oameni și aveți o părere proastă unul despre celălalt. De fapt, nu vă cunoașteți deloc și nu știți prea multe unul despre celălalt. Ați devenit inamici tocmai pentru că acest diavol a născocit lucruri pentru a semăna discordie între voi. Diavolul te-a jucat pe degete, dar tot nu știi ce se petrece și crezi că spusele diavolului sunt adevărate și că el este bun cu tine. Vezi, mincinoșii înrăiți pot păcăli oamenii în această măsură. Mint în permanență; deseori bârfesc, seamănă discordie și inventează în mod arbitrar zvonuri, exagerând și înflorind povești și făcând afirmații nefondate atunci când sunt cu tine. Acest lucru te tulbură până în punctul în care devii neliniștit și trebuie să discerni și să fii constant cu ochii în patru: „Ce lucruri rele a spus cutare despre mine? Cum ar trebui să-l tratez pe cutare?” Te tulbură atât de mult încât ești complet zăpăcit, afectându-ți ritmul vieții, rutina și starea actuală. Dacă ai o statură mică, nu înțelegi adevărul și nu ai dobândit încă adevărul, ești adesea supus influenței lor și chiar indus în eroare, tulburat, constrâns și încătușat de unele dintre minciunile lor. De exemplu, să presupunem că ești ales conducător de biserică și ți se spune: „Cutare a zis despre tine: «Tipul ăla crede că poate să fie conducător? De fapt, este o nulitate, dar tot are tupeul să aibă părtășie despre adevăr cu oamenii!»” În realitate, acea persoană nu a spus deloc asta; este ceea ce a vrut să spună acest diavol și aruncă vina pe altcineva. Un singur comentariu al său te face să te simți slab și vii înaintea lui Dumnezeu și te rogi: „O, Dumnezeule, statura mea este cu adevărat mică și nu pot să-mi asum această lucrare. Îți sunt îndatorat, nu mi-am făcut bine lucrarea. Vreau să demisionez, dar mă tem că ar fi o lipsă de loialitate. Ce ar trebui să fac?” Te-au tulburat atât de mult încât nu-ți poți continua lucrarea; chiar dacă o continui, faci acest lucru cu o emoție destul de negativă, pierzându-ți treptat simțul poverii față de lucrarea bisericii, până când, în cele din urmă, lucrarea se împotmolește. Ai fost tulburat, nu-i așa? (Așa e.) Este într-adevăr problematic să trăiești, să interacționezi și să lucrezi cu indivizi de acest tip. Există prea mult neadevăr în cuvintele lor, prea multă falsificare, prea multă voință proprie și prea multe motive proprii; toate spusele lor sunt minciuni. Trebuie să discerni în permanență: „Care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false? Ce au făcut cu adevărat în culise și ce nu au făcut? Sunt credincioși adevărați în Dumnezeu? Spun că își vor face cu siguranță datoria bine în viitor și că vor fi cu siguranță la înălțimea acestei promovări pe care le-a oferit-o casa lui Dumnezeu – chiar spun aceste cuvinte din toată inima? Vor acționa conform jurământului pe care l-au făcut și hotărârii pe care au exprimat-o?” Văzându-le comportamentul, mintea îți este năpădită de o serie de întrebări. Simți adesea că sunt înfricoșători, dar cuvintele lor sună destul de credibil și rezonabil. Totuși, noaptea, în visele tale, vezi că fața lor s-a transformat într-o față de diavol, că își arată colții și își scot ghearele și te întrebi: „Oare chiar sunt oameni? Care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false? Cum se face că nu pot să le văd adevărata față? Indivizii de acest fel sunt prea înfricoșători!” Simți că sunt înfricoșători și nu sunt demni de încredere, dar când le verifici lucrarea, este în principiu acceptabilă, iar când îi asculți vorbind, nu remarci nicio greșeală. Cu toate acestea, pur și simplu nu poți să le vezi adevărata față – ai în sinea ta o suspiciune pe care nu o poți descrie și simți mereu în inima ta că pot cauza probleme, simți mereu că vorbele lor sunt nesincere și nu sunt în întregime adevărate. Poate că natura lor mincinoasă este dată în vileag într-o zi, iar sentimentele tale în ceea ce îi privește sunt confirmate: descoperi că suspiciunile și sentimentele pe care le-ai avut atunci față de ei erau corecte și că, deși cuvintele pe care le rosteau sunau foarte frumos și credibil, erau toate false și înșelătoare; în culise, pur și simplu nu făceau deloc o lucrare reală. Așadar, mai poți avea încredere în indivizii de acest fel? (Nu.) Deși simți în inima ta că nu mai poți avea încredere în ei, când îi întâlnești din nou și îi auzi vorbind, înțelegerea lor pare destul de pură, ceea ce spun sună frumos și nu găsești nicio problemă în cuvintele lor, iar la prima vedere pot, de asemenea, să îndure greutăți și să plătească un preț. Te gândești: „Ce se întâmplă aici? Poate i-am judecat greșit, poate am fost meschin. Voi avea încredere în ei încă o dată. Oricum, în momentul de față nu găsesc o persoană potrivită care să-i înlocuiască în această lucrare, așa că îi voi mai folosi o dată.” Apoi continui să-i folosești, iar rezultatul final este același: descoperi că ai fost înșelat din nou de ei. Vorbesc frumos, dar, de fapt, se ocupă în culise de propriile treburi și nu fac nimic real. În cazul în care câștigă zece oameni într-o lună predicând Evanghelia, insistă să spună că au fost cincizeci. Pur și simplu nu vor să spună adevărul. Sunt niște mincinoși înrăiți, experți în minciună. Ai încredere în ei și îi folosești iar și iar și, drept urmare, ești păcălit iar și iar. Și cine suferă o pierdere în cele din urmă? Desigur, experimentând aceste lucruri, oamenii capătă discernământ față de ceilalți, perspicacitatea lor sporește, dobândesc experiență și devin mai buni în a-i judeca pe alții, dar ce suferă cu adevărat o pierdere? Lucrarea bisericii. Așadar, spune-Mi, această natură-esență în sine a oamenilor reîncarnați din diavoli – aceea de a fi mincinoși înrăiți – le provoacă mult rău altora? (Da.) Cât de mult rău provoacă? Te pot induce în eroare? (Da, putem fi induși în eroare și exploatați.) Poți fi indus în eroare, exploatat și tulburat – se poate ajunge în punctul în care să fii manipulat? (Da.) Dacă ești tânăr și lipsit de experiență, nu înțelegi adevărul și nu poți desluși lucrurile, poți fi manipulat de ei. Ce înseamnă să fii manipulat de ei? Înseamnă că ești neajutorat împotriva lor, ești controlat de ei, ești legat de mâini și de picioare de ei, modul tău de a gândi despre lucruri, gândurile și opiniile tale sunt influențate și determinate de ei, ceea ce faci în continuare decurge în întregime conform planului lor și cazi complet în capcana pe care au creat-o pentru tine – asta înseamnă să fii manipulat. Ei plănuiesc totul dinainte în culise, folosind tot soiul de tactici pentru a complota împotriva ta. Te citesc ca pe o carte deschisă – ce înțelegi și ce nu poți desluși, în privința căror chestiuni ai discernământ și în privința cărora nu ai, care sunt limitele tale, cum poți fi exploatat și ce cuvinte te pot induce în eroare. În cele din urmă, îți exploatează defectele și diversele puncte slabe pentru a născoci minciuni și a te păcăli. În inima ta, știi clar că faptele lor au fost greșite sau că există o problemă cu spusele lor și că au mințit, dar nu ai înțelepciunea de a gestiona situația; te simți abătut, dar ești neajutorat împotriva lor și nu poți decât să fii dus de nas de ei. Nu înseamnă că ești manipulat de ei? (Ba da.) În cele din urmă, direcția în care evoluează situația, până la rezultatul final, este în conformitate cu planul lor – asta înseamnă că ai fost manipulat de ei. Cu alte cuvinte, pierzi complet capacitatea de a controla direcția în care evoluează situația și ești total dus de nas de către ei. Până la urmă, obțin ceea ce vor, indiferent ce scop vor să atingă, ce vor să realizeze, pe cine vor să exploateze și cum vor să facă lucrurile. Spune-Mi, nu înseamnă că ești manipulat de ei? (Ba da.)

Spune-Mi, doar în ceea ce privește natura oamenilor reîncarnați din diavoli de a fi mincinoși înrăiți, sunt mari sau nu daunele pe care le provoacă aleșilor lui Dumnezeu și, în special, lucrării bisericii? (Sunt mari.) Daunele sunt imense! Așadar, pe lângă faptul că afectează viața cotidiană a unor indivizi, ce alt rău major le provoacă oamenilor? (Tulburarea cauzată de acțiunile oamenilor reîncarnați din diavoli celor din jurul lor este foarte gravă. Am întâlnit anterior o astfel de persoană; oriunde se afla, locul acela era plin de intrigi și lupte pentru putere și statut, apăreau bariere între oameni și, de asemenea, frații și surorile simțeau întuneric în inimile lor.) Acest lucru a dus la haos, nu-i așa? (Așa e.) Îi determină pe oameni să fie suspicioși unul față de celălalt, să se lupte între ei și să intre într-o stare de haos – acest rău este imens! Așadar, a dobândit apoi toată lumea discernământ în privința acestui diavol? (Da.) A fost înlăturat? (A fost înlăturat.) După ce a fost înlăturat, a făcut toată lumea un rezumat al situației? Principalele manifestări specifice ale minciunilor sale, minciunile pe care le-a spus, lucrurile despre care a mințit, metodele și tonul vocii pe care le-a folosit când a mințit, scopul pe care a vrut să-l atingă – ați rezumat cu toții aceste metode și manifestări specifice? (Da. De exemplu, este un mincinos înrăit; cuvintele sale au natura de a confunda binele și răul, de a inversa albul și negrul și de a pretinde că persoanele pozitive sunt negative, iar cele negative sunt pozitive. Le aducea acuzații nefondate celor pe care îi invidia sau îi ura și, de asemenea, îi incita pe frați și pe surori să li se opună, creând haos. În plus, îi asuprea pe unii oameni buni sau pe cei care obțineau rezultate în îndatoririle lor, promovându-i totodată pe cei despre care avea o părere favorabilă și pe cei care îi intrau în grații.) Acesta este un antihrist, nu-i așa? (Așa e.) Care sunt principalele metode de a minți folosite de indivizii de acest fel? Inventează lucruri fără niciun temei, înfloresc și exagerează poveștile, dau vina pe alții, spun povești pentru a crea conflicte și seamănă discordie – ce altceva? (Pun paie pe foc.) Pun paie pe foc și ațâță conflictele. De exemplu, două persoane se înțeleg destul de bine, nedorind să se certe din niciun motiv sau să-și facă dușmani, dar indivizii de acest fel pun paie pe foc pentru a le face să se certe. Dacă le văd pe aceste două persoane certându-se, sunt fericiți și planul lor a avut atunci succes. Există câțiva indivizi de acest fel în fiecare grup. Toată lumea are firi corupte, dar oare cei reîncarnați din oameni ar face aceste lucruri? (Nu.) De ce nu? Care este diferența dintre ei și oamenii reîncarnați din diavoli? (Oamenii normali îndeplinesc standardul minim al conștiinței.) Așa este. Îndeplinesc standardul minim al conștiinței; în conduita lor, sunt ținuți în frâu de conștiință. Nu fac aceste lucruri corupte din punct de vedere moral, aceste lucruri care înseamnă pierderea integrității și demnității sau aceste lucruri care le fac rău altora și le aduc lor beneficii. A avea conștiință înseamnă a îndeplini un standard minim, iar acțiunile lor sunt ținute astfel în frâu. Așadar, acești oameni reîncarnați din diavoli au oare conștiință? (Nu.) Atunci, ce fel de inimi au? (Inimi răuvoitoare.) Au inimi răuvoitoare și ticăloase, așa că pot minți în mod obișnuit și, indiferent cum mint, nu sunt stânjeniți în sinea lor. De ce nu sunt stânjeniți? Pentru că sunt diavoli și nu au conștiință, așa că atunci când mint și fac rău, nu sunt stânjeniți și nici nu au remușcări. În schimb, dacă nu mint și dacă – acolo unde se află – nu fac ceva rău sau nu provoacă agitație și haos, iar toată lumea trăiește în pace și bucurie, trăind înaintea lui Dumnezeu, sunt supărați și nu se simt în largul lor. De ce nu se simt în largul lor? Pentru că toți vin înaintea lui Dumnezeu, cugetă la cuvintele Sale, acționează conform cuvintelor Sale și adevărurilor-principii, trăiesc în cadrul umanității normale și nu-i venerează pe ei; nu se remarcă în rândul oamenilor și nu se simt importanți, așa că se gândesc: „E atât de plictisitor să trăiești așa, nu este distractiv!” Ca să se distreze, să-și facă viața interesantă, să trăiască respectabil și să se simtă importanți, trebuie să provoace niște necazuri și probleme, să facă valuri și să creeze neliniște și haos printre oameni. Cum spune zicala? „Să agite spiritele.” Indivizilor de acest fel le place să agite spiritele oriunde s-ar afla; nu le place să stea la locul lor. Oamenii normali vor să stea la locul lor – să aibă vieți stabile și să facă ceea ce se cuvine să facă într-un mod obișnuit – nu le place să agite spiritele. Dar oamenii reîncarnați din diavoli nu stau la locul lor. De ce nu? Pentru că înlăuntrul indivizilor de acest fel trăiește un diavol, iar diavolilor le place să provoace probleme în orice grup s-ar afla. Chiar dacă nu i-ai provocat sau supărat, pur și simplu încep pe cont propriu să creeze necazuri – asta înseamnă că agită spiritele. Indiferent în ce grup se află indivizii de acest fel, fie că observi situația de departe, fie că întrebi despre circumstanțele membrilor săi, simți mereu că există o atmosferă demonică acolo. Din când în când, auzi că persoana A are un conflict cu persoana B, că persoana C nu se înțelege cu persoana D și se ignoră reciproc, că persoana E are dispute cu persoana F în cadrul lucrării, că persoana G se luptă mereu pentru statut și că lucrarea ei trebuie să fie refăcută mereu. Dacă vezi orice biserică în care există mereu o atmosferă haotică și tulbure, unde nu există pace, unde oamenii sunt mereu incapabili să se înțeleagă sau să coopereze armonios, există unul sau chiar mai mulți diavoli care provoacă tulburări în interiorul ei. Indiferent câți diavoli provoacă tulburări într-o biserică, toți ceilalți oameni care au un standard minim de conștiință și vor să acționeze conform adevărurilor-principii sunt profund afectați de ei. Odată ce diavolii de toate tipurile sunt înlăturați, când toți trăiesc viața bisericească și își îndeplinesc din nou îndatoririle împreună, atmosfera este diferită. Deși nu se poate spune că toată lumea este plină de înflăcărare, cel puțin toți simt că oamenii de acolo au o căldură umană și nu provoacă probleme; atmosfera de acolo nu este demonică, este o atmosferă umană. În locurile unde atmosfera este demonică, atunci când oamenii poartă o conversație, este ceva în neregulă cu privirea lor, precum și cu tonul vocii lor și cu atmosfera atunci când vorbesc. Nu se privesc în ochi când vorbesc; în plus, ceea ce spun este foarte simplu, niciunul dintre ei nu este dispus să vorbească din inimă și nu există comunicare verbală. E ca și cum ar exista un zid între ei. Nu există comunicare între ei; simt ură în inimile lor. Este posibil ca acești oameni să fie victime. Indiferent dacă acești oameni sunt victime sau agresori, pe scurt, există diavoli printre ei, care provoacă tulburări în acest grup, tulburând inimile oamenilor până în punctul în care sunt haotici și nu-și pot găsi liniștea. Când oamenii din acest grup locuiesc împreună, simt mereu că situația este nesatisfăcătoare și nu decurge bine, nu pot conviețui în armonie și, bineînțeles, o cooperare armonioasă este și mai puțin posibilă. Când vorbesc, acționează și își îndeplinesc îndatoririle în acest grup, oamenii simt mereu nemulțumire în sinea lor și există și bariere între ei. Aceasta fiindcă există diavoli care provoacă tulburări în acest grup și, prin urmare, toată lumea este constrânsă și nefericită.

Unii oameni au experimentat tulburări grave din partea diavolilor și au fost practic manipulați de aceștia. Când i-am văzut după o lună sau două, fețele lor arătau cumva ciudat, de parcă ar fi fost păcăliți. Nu cumva erau lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt și de prezența lui Dumnezeu? Cum de arătau atât de ciudat? Mai târziu, după o investigație atentă, am aflat că într-adevăr se întâmplase ceva: doi diavoli îi controlaseră pe toți acești oameni. În ce măsură i-au controlat diavolii? Au făcut tot ce au dorit; rânduielile de lucru emise de Cel de mai sus și principiile despre care a avut părtășie Cel de mai sus nu au putut fi implementate – toate existau doar cu numele. Cu acești doi diavoli blocând calea, nimeni nu îndrăznea să exprime o opinie sau să raporteze probleme. Ulterior, când au fost menționați acești doi diavoli, unii oameni s-au înfuriat atât de tare încât au izbucnit în lacrimi. De ce nu i-ai dat în vileag atunci? Deși existau atâți de mulți oameni acolo, nimeni nu a îndrăznit să ia atitudine și să-i dea în vileag pe diavoli – câtă putere trebuie să fi avut acei diavoli? La prima vedere par umani, dar esența lor este, de fapt, cea a unui diavol. Oriunde merg, indivizii de acest fel sunt temuți de ceilalți oameni. Este suficient ca oamenii să intre în contact cu ei pentru a se simți speriați, înfiorați. Dacă un copil întâlnește un individ de acest fel, va plânge de spaimă. Cât de mult se tem oamenii candizi când întâlnesc indivizi de acest fel? Când se află în fața lor, nu îndrăznesc să respire cu putere sau să vorbească zgomotos și chiar încearcă rapid să-i evite, ocolindu-i. Cineva a văzut că acești diavoli nu implementau lucrarea în conformitate cu rânduielile de lucru și a spus: „Nu este corect să procedezi așa; nu este în concordanță cu principiile despre care a avut părtășie Cel de mai sus.” Unul dintre acei diavoli a răspuns: „Eu iau deciziile aici. Dacă nu te conformezi, pot să te exclud chiar acum, indiferent dacă mă crezi sau nu!” Persoana respectivă s-a speriat atât de tare, încât s-a făcut albă la față și n-a mai îndrăznit să-și exprime opinia, spunând printre lacrimi: „Am greșit. Prefă-te pur și simplu că n-am spus nimic. Te rog din suflet, nu mă exclude!” Ceilalți au văzut asta și au spus: „Este prea redutabil, puterea lui este prea mare! Va exclude pe oricine nu ascultă de el! Ne-am câștigat cu greu șansa de a ne îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Dacă ne exclude, unde ne-am putea susține cauza? N-am fi terminați? N-am rămâne fără nicio speranță de mântuire? Chiar nu trebuie să ne exprimăm opiniile; nu trebuie să fim excluși din cauza unui moment de neglijență.” Uite cât de frică le era! În cele din urmă, când diavolii au fost dați în vileag, unii oameni au expus modul în care diavolii au semănat discordie și au format facțiuni, în timp ce alții au expus sofismele pe care le-au răspândit diavolii pentru a-i induce pe oameni în eroare. De fapt, acești oameni văzuseră clar răul făcut de diavoli la momentul respectiv; doar că nimeni nu îndrăznise să spună vreun cuvânt sau să se împotrivească. Unii chiar plângeau în timp ce vorbeau, părând destul de deplorabili, dar de ce nu s-au împotrivit când erau manipulați și controlați de diavoli? De ce au fost lipsiți de putere atunci? Acum că diavolii urmau să fie tratați de Cel de mai sus, și-au găsit puterea. Spune-Mi, dacă acești oameni care aveau o statură mică și nu înțelegeau adevărul n-ar fi fost vegheați și protejați de Dumnezeu și n-ar fi avut ocrotirea Lui, n-ar fi fost răniți grav de diavoli, ajungând să fie distruși? Nu este așa? (Ba da.) Vezi, oamenii nu se tem atât de mult de Dumnezeu, dar când diavolii și satanele îi chinuie, se sperie atât de tare încât tremură din toate încheieturile și nici măcar nu se pot plânge în mod coerent – cât de îngroziți sunt! Când Cel de mai sus i-a dat în vileag și i-a tratat pe acești doi diavoli, acei oameni au auzit vestea și s-au simțit în sfârșit eliberați. În acele câteva luni, fuseseră controlați de diavoli și trăiseră sub puterea Satanei, căzuseră în întuneric, fără nicio rază de speranță și strigau în neant. Viețile lor erau atât de jalnice! În cele din urmă, acești doi diavoli au fost îndepărtați și toată lumea a fost eliberată și fericită. M-am întrebat: „Cel de mai sus i-a îndepărtat de data aceasta pe acești doi diavoli, așadar, dacă acești oameni întâlnesc din nou diavoli care le fac rău și îi controlează, vor fi capabili să-i discearnă? Vor fi capabili să-i înlăture pe diavoli din funcțiile lor fără să fie nevoie să ia atitudine Cel de mai sus și să rezolve problema? Vor fi capabili să-i dea în vileag în mod colectiv pe diavoli, rezumându-le toate faptele rele și apoi înlăturându-i din funcțiile lor, fără să-i asculte, fără să fie constrânși de ei când își îndeplinesc îndatoririle și să-i dea afară din biserică?” Dar, judecând după statura lor, Mă tem că nu pot face acest lucru. Deși acești oameni cred cu sinceritate în Dumnezeu, au hotărârea de a suferi, sunt dispuși să-și facă datoria cu devotament și să urmărească adevărul, pur și simplu sunt prea lași. Când un singur diavol mic a venit să provoace tulburări, acești oameni, indiferent de vârsta lor, s-au retras și le-a fost teamă, au fost controlați cu toții de el și nu au îndrăznit să se împotrivească. Văzând aceasta, Mi-am dat brusc seama cât de jalnici erau acești oameni. Dacă Dumnezeu nu ar proteja, nu ar avea grijă și nu ar veghea asupra oamenilor, această rasă umană nu ar avea nicio modalitate de a supraviețui. Priviți lucrurile care se întâmplă în viața reală: comportamentul diverșilor diavoli, scopurile lor, metodele și tacticile lor de a face lucruri sunt practic consecvente și ușor de discernut și, totuși, când apar diverși diavoli pentru a provoca perturbări și tulburări și pentru a-i constrânge, controla, încătușa și vătăma grav pe aleșii lui Dumnezeu, puțini oameni îndrăznesc să ia atitudine și să se împotrivească, nimeni nu ia inițiativa de a expune acești diavoli, de a-i îndepărta din funcție și nimeni nu-i înlătură din biserică; pur și simplu le permit diavolilor să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu și să tulbure și să saboteze lucrarea bisericii. Acești oameni jalnici pur și simplu îndură totul; sunt supărați în inimile lor și varsă lacrimi amare în timp ce se roagă lui Dumnezeu, dar nu au soluții; nu au metode înțelepte și nu folosesc adevărul ca pe o armă puternică pentru a se împotrivi diavolilor, pentru a lupta împotriva lor și a-i trata. Nimeni nu face asta și nici nu îndrăznește să o facă; nimeni nu are măcar curajul să se lupte cu diavolii. În orice biserică, dacă apar oameni răi sau diavoli pentru a-i controla pe ceilalți și pentru a perturba și tulbura lucrarea bisericii, majoritatea oamenilor pur și simplu îndură. Până la urmă, casa lui Dumnezeu este cea care ia inițiativa de a se ocupa de aceste diverse tipuri de diavoli, punând capăt sorții lor în biserică, dând posibilitatea ca frații și surorile să fie protejați, să trăiască în mod normal viața bisericească, să mănânce și să bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal, astfel încât diversele aspecte ale lucrării bisericii să se desfășoare în mod ordonat. Acești oameni imaturi, ignoranți și slabi sunt protejați de inducerea în eroare și de vătămarea gravă de către oamenii răi și antihriști doar datorită faptului că Dumnezeu trimite oameni, iar casa lui Dumnezeu rânduiește și îndrumă personal realizarea acestei lucrări specifice. Cât de jalnici sunt acești oameni nesăbuiți și ignoranți, care nu înțeleg adevărul! În marea schemă a lucrurilor, întreaga rasă umană a fost coruptă de Satana; în anumite medii de viață, oamenii sunt tulburați, controlați și vătămați grav de diverși diavoli. Unii oameni au o statură mică și o fundație superficială, prin urmare, atunci când se confruntă cu tulburări din partea oamenii răi, nu pot să deslușească aceste lucruri. Ei cred mereu că oamenii răi n-ar trebui să existe în biserică și că nu există dragoste sau căldură umană între oameni. Unii nici măcar nu vor să-și mai îndeplinească îndatoririle, spunând: „Ar fi mai bine să credem în Dumnezeu acasă. De ce li se permite unor astfel de oameni să rămână în biserică?” Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot desluși aceste lucruri. Nu sunt capabili să învețe lecții din aceste chestiuni; nu știu că în spatele confruntării cu astfel de lucruri se află intențiile bune ale lui Dumnezeu; nu știu de partea cui ar trebui să stea și nu știu să abordeze aceste chestiuni folosind adevărurile-principii; nu sunt în stare să-și unească forțele cu adevărații frați și surori pentru a se opune diavolilor și a lupta cu ei. Nu înseamnă că au o statură mică? Nu este jalnic? (Ba da.)

Prima caracteristică a tipului de individ reîncarnat dintr-un diavol, care se dezvăluie în viața lui de zi cu zi, este faptul că minte în mod obișnuit. Indiferent de vârstă, sex sau trecut, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu, atât timp cât spusele cuiva conțin mereu minciuni, atât timp cât acel individ este plin de minciuni și minte în mod obișnuit, atunci este reîncarnat dintr-un diavol; nu este o ființă umană. Și oamenii mint, fiindcă au firi corupte; înșelătoria și ticăloșia din firile corupte îi pot determina pe oameni să mintă. Însă gradul în care mint oamenii este diferit de cel al oamenilor reîncarnați din diavoli. Dacă cineva minte în mod obișnuit, acest fapt în sine este suficient pentru a dovedi că, în esența lui, nu este om, ci diavol. Datorită efectului pe care conștiința îl are asupra lor, este absolut imposibil ca oamenii să ajungă în punctul de a minți în mod obișnuit. Deși există și momente când oamenii mint și recurg la înșelăciune, minciunile lor sunt doar o dezvăluire normală a firii corupte; implică minciuni ocazionale în legătură cu anumite chestiuni. Deși, la prima vedere, minciunile oamenilor și minciunile diavolilor pot părea la fel, există o distincție în esență. Când mint, diavolii nu simt niciodată remușcări sau regrete. Mai mult, sunt mulțumiți de ei înșiși, sunt satisfăcuți și au un sentiment de împlinire în ceea ce privește minciunile pe care le spun și actele de înșelăciune pe care le comit. Dacă o minciună nu are succes, își vor intensifica eforturile spunând mai multe minciuni și folosind tactici înșelătoare mai avansate pentru a înșela mai mulți oameni. Dar oamenii normali cu firi corupte au conștiința încărcată și au remușcări după ce mint, simțindu-se prea rușinați pentru a trăi. Dacă au înșelat pe cineva, se simt întrucâtva jenați când îl întâlnesc din nou. Dacă li se cere să recunoască public că au mințit și promit că nu vor mai minți niciodată, ci vor spune doar adevărul, statura lor actuală nu este încă la acest nivel. Cu toate acestea, au o conștientizare lăuntrică; simt rușine, vinovăție și neliniște din cauza minciunilor pe care le-au spus; au mustrări de conștiință. Însă indivizii reîncarnați din diavoli mint în mod obișnuit. După ce mint, nu au nicio mustrare de conștiință și nicio senzație de vinovăție. De ce nu se simt vinovați? Pentru că sunt diavoli. A te simți vinovat față de oameni sau față de Dumnezeu, a simți acuzații în inima ta – aceasta este conștientizarea normală a unei ființe umane. Întrucât sunt diavoli, nu au o astfel de conștientizare. Prin urmare, pot continua să mintă și chiar să-și intensifice eforturile; vor continua să mintă și nu se vor schimba niciodată. Până la urmă, când se opresc minciunile lor? Se opresc abia după ultima suflare a vieții lor fizice, când nu mai pot vorbi. Dar spiritul diavolului mincinos din ei se reîncarnează într-o altă persoană, iar acea persoană va continua apoi să mintă. Prin urmare, natura mincinoasă a diavolilor nu se schimbă niciodată. Aceasta se numește a minți în mod obișnuit. Oamenii reîncarnați din diavoli înșală pe oricine și pot spune orice minciună. Pot minți în orice situație și despre orice chestiune, iar tacticile lor mincinoase sunt deosebit de sofisticate; nimeni nu-și poate da seama că mint. Vezi, când oamenii care mint adesea spun o minciună, este ca atunci când o persoană normală spune adevărul – totul pare foarte natural, fără defecte perceptibile. Ai putea crede că spun adevărul. Dacă le iei minciunile drept adevăr, vor râde de tine în sinea lor, gândindu-se: „Neghiobule, am spus-o doar în glumă și ai crezut că este adevărul? Chiar ești de-a dreptul nesăbuit!” Data viitoare când te vor vedea, vor minți și se vor juca din nou cu tine, doar ca să-ți vadă reacția după ce auzi minciuna. Dacă o consideri din nou adevăr, vor deveni și mai fericiți, vor căpăta un sentiment mai mare de împlinire și vor simți și mai mult că au succes în felul în care se poartă. Spune-Mi, sunt umani? Au o conștientizare umană? Au un simț omenesc al conștiinței? Evident că nu. Cu cât minciunile lor sunt mai eficiente, cu atât sunt mai mulțumiți și mai fericiți în sinea lor, cu atât este mai mare sentimentul lor de împlinire și cu atât se simt mai capabili. Dacă trece o zi în care nu au mințit pentru a înșela sau a se juca cu cineva, simt că ziua a fost neplăcută și lipsită de valoare și trebuie să găsească o ocazie de a înșela oameni. De exemplu, dacă un diavol vede două persoane care au o relație bună și cooperează armonios în îndatoririle lor, nu se simte în largul lui și se gândește: „Voi semăna discordie și voi lansa niște zvonuri ca să vă fac să vă certați și nu veți mai putea să fiți în relații bune una cu cealaltă nici dacă ați vrea.” Cu doar câteva cuvinte, acest diavol le prinde pe cele două persoane într-o plasă de încurcături, acestea având apoi dezacorduri și dispute, nemaifiind la fel de pline de armonie ca înainte, ceea ce îl face pe acest diavol să fie încântat, excepțional de fericit. Diavolii ascunși în biserică fac mereu astfel de lucruri. Diavolii din lumea non-credincioasă îi arestează cu cruzime pe frați și surori. Atât timp cât spui că nu mai crezi în Dumnezeu sau nu-L mai urmezi, te plângi de Dumnezeu ori Îl trădezi, sunt fericiți. Poți să faci orice – să mănânci, să bei, să preacurvești și să joci jocuri de noroc; poți să pornești incendii, să comiți crime și jafuri; poți să comiți orice infracțiune – atât timp cât nu crezi în Dumnezeu, sunt fericiți. Există o legătură între lucrurile pe care le fac diavolii printre oameni și lucrurile pe care le face Satana în tărâmul spiritual? Există asemănări? Acești diavoli urăsc în mod special pe oricine crede în Dumnezeu și merge pe calea cea dreaptă. Oricine urmărește adevărul, insistă mereu să acționeze conform principiilor, aduce adesea mărturie pentru Dumnezeu sau își face datoria cu devotament – când văd astfel de oameni, se înfurie și îi consideră inamici. Nu este invidie; este ură. Pentru a-și atinge scopul distrugerii, una dintre metodele pe care le adoptă este înșelăciunea prin minciună pentru a te tulbura, a te induce în eroare și a te trage în jos. Poate că asta nu le aduce niciun beneficiu, dar odată ce te-au tras în jos, astfel încât îți pierzi credința în Dumnezeu, devii negativ și slab și nu vrei să-ți faci datoria sau nu mai poți coopera în armonie cu alții, și-au atins scopul, sunt fericiți, iar grijile lor dispar. Nu asta fac diavolii? (Ba da.) Faptul că diavolii sunt mincinoși înrăiți este dincolo de orice îndoială. Indiferent de rasă, de aspect, fie că este înalt sau scund, gras sau slab, urât sau frumos, indiferent de nivelul de educație sau de personalitatea sa, indiferent dacă darurile sale sunt mari sau mici, dacă are puncte forte, care sunt interesele și hobbyurile sale – este suficient ca un individ să aibă o singură caracteristică, aceea de a putea minți în mod obișnuit, fără să se schimbe vreodată. Nu este vorba de minciuni ocazionale, nici de faptul că nu are de ales sau că este nevoit să dea dovadă de înțelepciune într-o anumită chestiune, ci, mai degrabă, indiferent de necesitate, indiferent de situație sau context, indiferent de chestiune, acel individ insistă să mintă, să inventeze, să joace feste și să recurgă la manevre meschine. Dacă are această caracteristică, atunci acest tip de individ este un diavol absolut. Să nu crezi în niciun caz că poate deveni o persoană bună și să nu crezi în niciun caz cuvintele frumoase care îi ies pe gură. Chiar dacă exprimă hotărâre sau depune jurăminte solemne, să nu-l crezi, pentru că este diavol și nu om. Chiar dacă diavolii depun jurăminte solemne, o fac doar pentru a gestiona temporar o situație; totul este o înșelăciune. Sunt în mod fundamental incapabili să acționeze conform jurămintelor pe care le depun. Dacă îi crezi, atunci ești nesăbuit; nu poți desluși esența diavolilor. Pot minți despre orice, așa că jurămintele solemne pe care le depun sunt și ele minciuni. Întrucât nu cred niciodată că Dumnezeu scrutează totul și nu cred că Dumnezeu va răsplăti fiecare persoană după faptele sale – nu cred că Dumnezeu poate acționa în acest fel, așa că își urmează pur și simplu voința în acțiunile lor, mințind și înșelând după bunul plac; sunt capabili să facă orice pentru a-și atinge scopurile. Aceasta este o caracteristică a diavolilor, fiind și natura-esență pe care o au. Acum vezi clar această chestiune, nu-i așa? (Așa e.)

Oamenii reîncarnați din animale mint și ei la fel ca diavolii, deoarece au firi corupte, dar atunci când li se aduc reproșuri, vor recunoaște acest lucru într-o oarecare măsură în inimile lor. Deși pot recunoaște, din cauza atributelor lor animalice, nu pot înțelege adevărul, așa că nu înțeleg niciodată exact ce înseamnă să nu minți sau ce înseamnă să acționezi conform principiilor. Chiar dacă spun: „Nu voi mai minți niciodată, vreau să spun adevărul”, când încearcă să pună acest lucru în practică, par foarte stângaci și stupizi. Alții consideră acest lucru caraghios, spunând: „Cine practică adevărul în acest fel? Este prima dată când văd așa ceva – chiar mi-a lărgit orizonturile!” Este ca și cum un animal s-ar ridica în picioare și ar merge în poziție verticală ca un om; arată foarte stângaci și ciudat. Unii oameni reîncarnați din animale vor să fie și ei onești și să facă niște lucruri bune, dar nu pot găsi principiile corecte de practică. Practica lor este foarte absurdă și devine o glumă. Alții consideră că acest lucru este caraghios, însă acești oameni tot cred că sunt onești. Nu este ridicol? Să presupunem că le spui: „Dacă vrei să fii o persoană onestă, ar trebui să ai grijă să nu minți, să nu-ți găsești scuze, să nu încerci să te justifici și să nu te cerți în mod irezonabil. Este suficient să procedezi așa. Asta înseamnă să fii onest. Dacă faci lucruri care încalcă adevărul și comiți astfel fărădelegi, poți să îți deschizi sufletul și să te destăinui. Acceptă doar cuvintele care sunt în acord cu adevărul. Nu face lucruri lipsite de rațiune sau ridicole.” Dar ei nu înțeleg acest lucru și greșesc atunci când îl pun în practică. Care ați spune că este cea mai mare problemă cu indivizii de acest fel? Faptul că nu îndeplinesc standardul oamenilor normali. Există vreo diferență între oamenii reîncarnați din animale și cei reîncarnați din diavoli? (Da.) În ce constă diferența? (Practica lor denaturată nu este din cauză că sunt diavoli cu o natură diavolească, ci este în principal din cauză că le lipsește calibrul și nu ajung să aibă gândirea și rațiunea normală pe care ar trebui să le aibă oamenii.) Așa este, calibrul lor este insuficient. Oamenii cu un calibru slab pot dori în mod subiectiv să practice adevărul, dar nu pot înțelege principiile; pot doar să respecte reglementări. Așadar, practica lor este radicală, nesăbuită și stupidă. Oamenii vor să-i ajute, dar firea lor este asemenea unui arici plin de țepi, așa încât oamenii nu au habar de unde să înceapă. Indiferent cum primesc părtășie despre adevăr, par incapabili să-l înțeleagă sau să-l priceapă. După cinci sau șase ani de ajutor și sprijin, înțeleg doar câteva cuvinte și doctrine și tot nu pot să practice adevărul. Calibrul lor este prea slab. Totuși, acești oameni stupizi fac mereu lucruri dezgustătoare. Când nu este vorba de chestiuni majore sau serioase, din politețe sau din grijă pentru reputație, tot reușești să vorbești cu ei. Dar odată ce sunt implicate chestiuni serioase, de exemplu, când se discută despre îndeplinirea îndatoririlor sau despre lucrare, ai o senzație ciudată, neplăcută, temându-te că se vor împotrivi sau vor obiecta în vreun fel și te vor face de rușine. Indivizii de acest fel nu sunt vrednici să discuți chestiuni serioase cu ei. Pur și simplu nu poți interacționa cu ei; interacțiunea cu ei provoacă prea multe probleme și va afecta, de asemenea, chestiunile serioase. Ei debitează mereu argumente distorsionate și fac remarci fără legătură cu subiectul, la auzul cărora oamenii sunt pur și simplu dezgustați. Ce alte lucruri denaturate au făcut indivizii de acest fel? Dacă încep să aibă sentimente față de cineva de sex opus și au pofte ticăloase, cred că trebuie să fie onești, să se destăinuie și să nu-și reprime sentimentele, așa că vorbesc public despre acest subiect în timpul unei adunări. Persoana de sex opus față de care au sentimente este stânjenită și nu se simte în largul său la auzul acestora, simțindu-se jenată. Dacă încerci să-i oprești, se supără, spunând: „Vorbesc din inimă și sunt onest. Cu ce drept mă oprești să practic adevărul? Acesta este dreptul meu! Mi-am făcut în sfârșit curaj să vorbesc despre asta, dar tu mă restricționezi! Nici măcar Dumnezeu nu mă restricționează, deci cu ce drept faci tu asta? Ba chiar Dumnezeu îmi dă șansa să fiu o persoană onestă; doar tu mă privești de sus și nu mă lași să fiu onest. Dacă îmi reprim sentimentele și nu vorbesc deschis despre ele, nu ascund oare faptele? Nu înseamnă că sunt o persoană înșelătoare? Atunci n-aș fi o persoană onestă. Dacă nu sunt o persoană onestă, mă va mai mântui Dumnezeu?” După cum poți vedea, toți cei care ascultă se simt stânjeniți și jenați, însă indivizii de acest fel insistă să intre în detalii și nici măcar nu-i poți opri. Spune-Mi, în ceea ce privește această chestiune, ar trebui să fim toleranți și răbdători sau să avem părtășie despre adevărurile-principii pentru a-i restricționa? (Ar trebui să avem părtășie despre adevărurile-principii pentru a-i restricționa.) Dacă cineva încearcă mai întâi să-i ajute din dragoste, îndemnându-i ca pe viitor să nu mai spună astfel de lucruri care nu-i edifică pe alții, vor putea să înțeleagă și să accepte asta? (Nu.) Atunci indivizii de acest fel sunt predispuși la denaturări, fiind întrucâtva nesăbuiți, iar rațiunea lor nu este foarte solidă, așa că singura soluție este restricționarea lor. Toată lumea are pofte ticăloase și, ocazional, cineva ar putea să aibă unele sentimente sau unele gânduri față de o persoană de sex opus. Este suficient să recunoști acest lucru în privat. Dacă lucrurile se îndreaptă într-o direcție rea, ar trebui să minimizezi contactul cu acea persoană sau să eviți să fii singur cu ea în viitor. Persoanele cu o umanitate normală vor folosi metode înțelepte și vor acționa conform principiilor când se confruntă cu astfel de situații. Ele știu că nu pot trata acest tip de situație doar aplicând principiile de practică privind onestitatea și că trebuie să aplice și unele principii ale înțelepciunii. Dar oamenii reîncarnați din animale nu știu cum să gestioneze astfel de situații și chiar consideră că destăinuirea în privința unor asemenea lucruri înseamnă onestitate. Nu știu ce consecințe va atrage acest lucru. Când încearcă să fie onești, doar respectă o reglementare și o formalitate. Și care este rezultatul? Creează probleme pentru ei înșiși, pentru persoana față de care au sentimente și pentru toți celorlalți. Persoana față de care au sentimente este afectată și constrânsă de această chestiune, simțindu-se incapabilă să facă față situației. Toți ceilalți se simt puțin jenați la auzul acestor lucruri, gândindu-se: „Dacă ascultăm, e ca și cum ne-am amesteca în viața intimă a cuiva; dar dacă nu ascultăm, tot va insista să vorbească, crezând că este onest.” Vezi, toți consideră că această problemă este spinoasă și supărătoare. N-ai spune că indivizii de acest fel sunt o mare problemă? Dacă ai părtășie despre principii, nu le acceptă, spunând: „Când voi sunteți onești și vă destăinuiți, puteți spune orice, dar când spun eu ceva, nu este în regulă. Nu sunt și eu onest? De ce n-am dreptul să vorbesc?” Nici măcar nu acordă atenție spuselor altora. Este această problemă a lor potrivită pentru o părtășie publică? Indivizii de acest fel pur și simplu nu-și pot da seama de asta și nu înțeleg principiile onestității. În cele din urmă, îi fac pe toți să simtă că situația este destul de dificil de gestionat. Oamenii de același tip îi vor imita, spunând: „Uite, pot să aibă părtășie chiar și despre asemenea lucruri. Au cu adevărat hotărâre, sunt cu adevărat onești!” La auzul acestora, cei care au o înțelegere pură știu că practica lor este greșită și că este o abatere. Dacă vrei să-i ajuți, pur și simplu nu vor accepta. Ce vor spune? „Nu vei putea să mă ajuți. Înțelegerea mea este diferită de a ta. Pur și simplu voi practica în acest mod.” Ce se poate face atunci? Poți să-i ajuți? (Nu.) Dacă încerci cu adevărat să-i ajuți, nu vei face decât să înrăutățești lucrurile; nu doar că nu vor accepta, dar se vor și certa și vor intra în dispute cu tine. Nu este supărător? (Ba da.)

Cei reîncarnați din animale prezintă și ei manifestări ale minciunii, dar minciunile lor nu se manifestă exact la fel ca minciunile celor reîncarnați din diavoli. Atitudinile lor față de minciună și metodele pe care le adoptă când mint sunt și ele diferite. Când sunt expuse minciunile spuse de cei care sunt diavoli, chiar dacă, în lipsa unei alternative, recunosc public că au mințit, totuși se simt perfect îndreptățiți și sunt de părere că nu este mare lucru. Sau, chiar dacă își exprimă poziția și recunosc în fața tuturor că au greșit mințind, în secret tot mint și înșală la fel, fără să se schimbe câtuși de puțin. Pur și simplu nu consideră că minciuna este o chestiune ticăloasă sau un lucru negativ. Este arma lor de supraviețuire – cum ar putea să renunțe la ea? Cei care mint în mod obișnuit cred următoarele: „Trăind în această lume omenească, dacă cineva n-ar minți, dacă și-ar deschide sufletul și s-ar destăinui întru totul altora și dacă totul ar fi cunoscut și înțeles de alții, ar mai avea un sine? Ar mai avea viața vreun rost? Ar mai avea ei demnitate? În plus, dacă cineva ar spune mereu adevărul gol-goluț despre orice, cât de fadă și plictisitoare ar fi viața! Pur și simplu trebuie să mintă, indiferent dacă există sau nu un motiv.” Din orice perspectivă, fie că mint intenționat sau neintenționat, aceasta este o dezvăluire firească a naturii lor. Pe scurt, a minți în mod obișnuit este o caracteristică evidentă a diavolilor – acest lucru este cert, este dincolo de orice îndoială. Privind doar din acest punct de vedere, este absolut imposibil ca oamenii de acest fel să accepte adevărul și să fie onești; în mod categoric nu pot face asta. Mai mult, sunt disprețuitori față de cerința lui Dumnezeu de a fi onești. Indiferent dacă se confruntă sau nu cu o chestiune specifică, atitudinea lor față de cerința lui Dumnezeu de a fi onești este mereu una de dispreț, batjocură, repulsie și detestare. Ei privesc cu dispreț cerința lui Dumnezeu și principiul de conduită personală de a fi persoane oneste. În adâncul inimii lor, sunt scârbiți de adevăr și nu îl acceptă; ba chiar se opun categoric și refuză să fie oameni onești.

A minți în mod obișnuit este o caracteristică foarte evidentă a celor reîncarnați din diavoli. Atât timp cât intri în contact apropiat cu ei, atât timp cât interacționezi, comunici și relaționezi cu ei în cadrul lucrării sau în viață, această caracteristică sau adevărata față a minciunilor lor obișnuite va fi expusă puțin câte puțin. Drept urmare, este foarte ușor să discerni acest tip de individ. Nu este nevoie să analizezi gândurile și opiniile cuiva despre alte persoane, evenimente sau lucruri. Atât timp cât descoperi că este un mincinos înrăit, bazându-te doar pe acest aspect, poți spune cu o siguranță deplină că este un diavol, nu un om. Unii oameni întreabă: „Există măcar o șansă de unu la sută ca un individ care minte în mod obișnuit să nu fie un diavol și să aibă totuși speranța de a dobândi mântuirea?” Îți spun: nu există absolut nicio posibilitate. Oricine minte în mod obișnuit este sută la sută un diavol; nu există nici măcar o șansă de unu la sută să fie altfel. Ai înțeles? Unii spun: „Este oare posibil ca unii oameni să mintă în mod obișnuit deoarece au fost corupți prea profund, au fost influențați prea grav de tendințele rele ale societății, iar conștiința și rațiunea umanității lor au fost îngropate sau au fost complet asimilați de diavoli și de aceea mint în mod obișnuit? Dacă, după o perioadă de ajutor și sprijin din partea fraților și surorilor și după ce sunt udați și hrăniți de cuvintele lui Dumnezeu, conștiința lor se poate trezi treptat și rațiunea lor își poate reveni gradual, oare nu se vor schimba și nu vor înceta să mintă în mod obișnuit?” Îți spun: nu există o astfel de posibilitate, nici măcar o șansă din zece milioane. Așadar, oricine minte în mod obișnuit este un diavol, categoric nu un om, neavând câtuși de puțin umanitate normală. Ai înțeles? (Da.) Acest lucru este cert; nu există excepții și nici circumstanțe speciale. Trebuie să vedeți clar această chestiune. Poate că vezi pe cineva care, atunci când se ocupă de o chestiune, le spune non-credincioșilor ceva neadevărat – ceva asemănător unei minciuni – pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu și a-i proteja pe frați și pe surori. Ai atunci îndoieli în privința acestei chestiuni, gândindu-te: „Credeam că este cineva care urmărește adevărul, așadar cum a putut să mintă în legătură cu ceva atât de important? Dacă poate minți în privința acestei chestiuni importante, este oare un diavol? Urmărește adevărul doar de fațadă?” Este corect acest mod de înțelegere? (Nu.) Ce este greșit la el? Cum ar trebui privită corect această chestiune? (Nu a discernut intenția din spatele acțiunilor acelei persoane sau efectul obținut. Dacă cineva spune ceva neadevărat, dar o face pentru a obține un efect pozitiv – pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu și a-i proteja pe frați și pe surori – nu este o minciună; este un fel de înțelepciune. Nu a discernut deosebirea dintre a spune o minciună și a da dovadă de înțelepciune.) Trebuie să vezi clar natura minciunii. Privește pe ce principiu se bazează o minciună și ce scop își propune să atingă. Dacă cineva spune ceva neadevărat pentru a obține un efect pozitiv și a susține principiile, nu este o minciună – este înțelepciune. În plus, observă dacă este un individ care minte în mod obișnuit în viața de zi cu zi. Dacă a mințit doar într-o singură situație, nu poți stabili că este un mincinos sau că minte în mod obișnuit, nu-i așa? (Așa e.) Dacă, într-o chestiune importantă, a spus ceva neadevărat pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu și îl definești drept cineva care minte în mod obișnuit, acest lucru este denaturat. O astfel de caracterizare și judecare a oamenilor nu este în acord cu principiile. Dacă a mințit într-o singură situație pentru a-și proteja propria imagine și reputație, dar nu minte în general în majoritatea situațiilor și, chiar dacă minte, se poate corecta ulterior, atunci nu se poate determina nici că o astfel de persoană minte în mod obișnuit. Doar cei reîncarnați din diavoli mint în mod obișnuit. Unii oameni spun: „Zici că mint în mod obișnuit, dar uneori spun și adevărul. De exemplu, au cumpărat ceva și, când cineva i-a întrebat cât costă, au spus adevărul; nu au mințit în această privință. Cum poți spune că mint în mod obișnuit?” Când nu sunt implicate intimitatea, interesele, statutul sau imaginea lor, nu au nevoie să mintă. Minciuna este obositoare și pentru ei, așa că nu mint despre lucruri minore pentru a evita necazurile. Totuși, doar pentru că nu mint o dată sau nu mint despre lucruri minore nu înseamnă că nu mint în mod obișnuit. Trebuie doar să observi dacă mint atunci când comunică cu alții, când descriu sau povestesc evenimente importante, când sunt implicate interesele, faima, câștigul, statutul, perspectivele, responsabilitățile sau punctele lor de vedere. Într-o astfel de situație, observă cât de mult neadevăr există în cuvintele lor, câtă veridicitate și câtă credibilitate. Dacă vorbele lor conțin prea mult neadevăr, transformând practic negrul în alb, inventând lucruri din senin și dând vina pe alții; dacă atribuie altora lucrurile rele pe care le-au făcut și își asumă meritele pentru lucrurile bune făcute de alții; dacă au greșit într-o chestiune și ar trebui să fie responsabili, dar au scăpat prin vorbe, evitând complet să-și asume responsabilitatea și dând-o altora; dacă nu și-au făcut bine lucrarea, nu au plătit un preț, nu și-au îndeplinit responsabilitatea sau nu au făcut-o din teama de pericole și au mințit, oferind o scuză relativ rezonabilă pentru a ascunde adevărul și a se absolvi de responsabilitate – nu sunt acestea minciuni? (Ba da.) Toate acestea sunt minciuni. Aceasta înseamnă a minți în mod obișnuit. Adică mint în orice situație în care le sunt implicate interesele personale, responsabilitățile, imaginea, statutul și așa mai departe. De exemplu, cineva a cumpărat pentru o familie gazdă un scaun care a costat șaptezeci de yuani. La întoarcere, când a raportat cheltuiala, s-a gândit: „Această călătorie a fost destul de obositoare și nu se poate să fi alergat degeaba. Trebuie să câștig cumva treizeci de yuani. Acești treizeci de yuani sunt pentru muncă, pentru că am făcut treaba.” Așadar, a spus că scaunul a costat o sută de yuani. Vezi, a mințit, nu-i așa? De ce a mințit? (A vrut să beneficieze puțin.) A vrut să câștige un mic profit. Să spunem că își îndeplinește datoria alături de frați și surori și, văzând că două persoane se înțeleg bine, se gândește: „Nimeni nu este prieten cu mine, toată lumea mă desconsideră și nimeni nu se înțelege cu mine. Voi agita spiritele între voi și voi semăna discordie în relația voastră.” Așadar, îi spune unei persoane: „Cutare a spus că te consideri bine educat și, dacă ești atât de educat, cum de nu poți să scrii articole?” Apoi se duce la cealaltă persoană și spune: „Cutare a spus că, deși ești înalt, silueta ta nu este bine proporționată și partea de sus și cea de jos a corpului tău sunt disproporționate.” Cu aceste câteva cuvinte, seamănă discordie între cele două persoane. Când se întâlnesc din nou, amintindu-și cuvintele de dezbinare, ele se privesc cu antipatie și nu se simt în largul lor. Ce beneficiu a câștigat instigatorul? La prima vedere, se pare că nu a câștigat nimic, dar văzând că acele două persoane devin distante și relația lor s-a răcit, se simte bine în sinea lui și nu mai este invidios. Atunci crede că a obținut un avantaj. Prin urmare, minte chiar și în această chestiune. Cineva ar putea spune: „Nu cumva le faci rău altora fără să ai vreun beneficiu? Dacă acele două persoane vorbesc între ele, nu vor ști că tu le-ai instigat? Nu vei fi atras singur un dezastru asupra ta?” Îi pasă de asta? Nu-i pasă. Atât timp cât acele două persoane sunt separate, nu mai este invidios și crede că a obținut un avantaj. Nu este ceva ce fac diavolii? (Ba da.) Exact așa acționează diavolii.

Cei reîncarnați din diavoli ar putea spune adevărul despre chestiuni banale, insignifiante, dar asta nu înseamnă că nu au o natură mincinoasă. În toate chestiunile, fie ele semnificative sau banale, atât timp cât cred că este implicată imaginea lor, atât timp cât se simt nelalocul lor sau doresc să obțină un beneficiu sau să atingă un scop – atât timp cât au o intenție și vor să acționeze – abordarea lor va fi cu siguranță să folosească minciuni pentru a-l realiza. Aceasta înseamnă că mint în mod obișnuit. Poate că nu mint când vine vorba de mâncare, haine sau adăpost; în mod obișnuit, nu s-ar obosi să consume energie mentală pentru a minți din cauza unor lucruri minore. Mai mult, în ochii lor, întrucât unii oameni pur și simplu nu sunt la același nivel sau la același rang cu ei, nici măcar nu se sinchisesc să le dea atenție și nu obțin niciun sentiment de împlinire jucându-se cu ei sau manipulându-i, așa că nu se sinchisesc să acționeze împotriva lor în vreun fel. Dacă urmează să acționeze împotriva cuiva, trebuie să fie cineva pe care îl consideră la nivelul lor, cineva cu care se pot juca și care este rivalul lor – doar atunci îi vor da atenție acelei persoane. Aceasta este o altă caracteristică a diavolilor. Dacă ești o persoană obișnuită, cred că îți lipsește inteligența, că nu ești capabil sau vrednic să intri în joc cu ei, găsind acest lucru neinteresant, așa că te ignoră. Diavolii sunt selectivi în privința celor cu care se joacă. Atunci când trăiesc alături de tine, poate că nu-i vezi niciodată mințind sau nu-i observi niciodată mințind intenționat în legătură cu ceva, dar atât timp cât sunt diavoli, cu siguranță vor minți; aceasta este natura înnăscută a diavolilor. Dacă nu te mint, poate este din cauză că nu te consideră vrednic. Se gândesc: „Hm, nici măcar nu-mi voi bate capul să te mint, totuși te temi că mă voi juca cu tine. Cine ești tu? Te crezi cineva?” Pur și simplu nu au nicio considerație față de tine; nici măcar nu se obosesc să-ți vorbească, darămite să te mintă. Este ca atunci când întrebi o persoană confuză despre relația ei cu cineva și îți spune: „Nu mă ridic la nivelul său. Are un calibru mai bun decât mine și este un om cu scaun la cap. Am o condiție modestă, nu sunt la fel de nobil ca el. Nu vrea să interacționeze cu mine.” Chiar și oamenii confuzi au această impresie. Să ne uităm acum cu cine le place diavolilor să se joace, cu cine le place să rivalizeze, pe cine le place să inducă în eroare, să exploateze și să manipuleze. Nu au și ei standarde și o anumită sferă de interes? (Ba da.) Când aleg un grup de oameni, aceștia trebuie să fie genul de oameni care se implică în jocuri ale minții și care joacă feste ca ei. Doar când interacționează cu astfel de oameni se simt fericiți și se distrează și doar atunci pot obține un oarecare sentiment de împlinire din jocurile lor. Prin urmare, când vine vorba de cei reîncarnați din diavoli, trebuie să le deslușim caracteristica și esența de a minți în mod obișnuit. Doar pentru că nu te-au mințit pe tine nu înseamnă că nu mint și nu înseamnă că nu au o natură mincinoasă. Dacă nu au avut o legătură strânsă cu tine și nici măcar nu îți dau atenție, crezând doar că ești un credincios obișnuit, că nu ești o persoană cu educație înaltă – doar o gospodină sau un fermier – și nu au deloc considerație față de tine, atunci vor crede că ar fi sub nivelul lor să te mintă, că ar însemna să-și irosească puterea intelectuală și nici măcar nu se vor obosi să te mintă. Atunci, cum poți vedea adevărata față a indivizilor de acest fel? Din moment ce sunt diavoli care mint în mod obișnuit, natura lor va fi dezvăluită în alte situații potrivite, chiar dacă nu este dezvăluită în aceasta. Doar pentru că nu te-au mințit pe tine nu înseamnă că nu vor minți. Atât timp cât au esența unui diavol, natura lor mincinoasă va fi cu siguranță expusă; aceasta nu poate rămâne ascunsă. Fie că își ascund bine această natură sau nu, indiferent în ce măsură este ea expusă, atât timp cât au o natură mincinoasă și mint frecvent, atunci sunt diavoli; în mod categoric nu sunt oameni. Ființele umane adevărate nu mint frecvent; adică, cei reîncarnați din oameni nu mint frecvent. De ce spun că nu mint frecvent? Pentru că, de îndată ce mint, conștiința lor îi mustră și îi acuză. Dacă spun o minciună mare, care atrage consecințe, vor fi dezgustați de ei înșiși toată viața; vor începe să simtă repulsie față de minciună în inimile lor și nu vor minți despre lucruri inutile. Astfel, vor minți tot mai puțin. Deoarece au mustrări de conștiință, se vor înfrâna așa încât să comită mai puține greșeli similare, ajungând în cele din urmă în punctul în care nu le vor mai comite deloc. Acesta este un lucru ce poate fi obținut de oameni. Dar diavolii nu pot obține acest lucru. După ce mint, nu simt niciun reproș, așa că nu există constrângeri atunci când vor să mintă; nimic nu-i poate ține în frâu – niciun mediu nu-i poate ține în frâu, nici vreo persoană cu statut sau poziție socială și, desigur, nici adevărul nu are vreo putere restrictivă asupra lor. Altor persoane care îi dau în vileag le este imposibil să-i țină în frâu, ca să nu mai vorbim de adevăr, care pentru ei este doar un text scris pe hârtie, doar doctrine și reglementări, și nu-i poate ține deloc în frâu. Fără constrângeri, minciuna este dezvăluirea lor naturală; oricând, oriunde, pot spune diverse minciuni, după cum este nevoie. Aceasta este natura lor; nu se va schimba niciodată. Așadar, cum poate cineva să le vadă adevărata natură? Privește cum îi evaluează cei din jurul lor. Dacă oamenii familiarizați cu ei spun: „Tipul acela minte în mod obișnuit, tot ce-i iese pe gură este o minciună, minte fără să se îmbujoreze sau fără să-i sară inima din piept și poate minți despre orice; nimeni nu îndrăznește să creadă un cuvânt din ce spune”, atunci se poate stabili că sunt diavoli, nu oameni. Acum că am spus atât de multe, puteți să deslușiți această caracteristică de a minți în mod obișnuit a celor reîncarnați din diavoli și să confirmați că este prezentă la ei? În orice moment, această regulă, această concluzie – „Cei care mint în mod obișnuit sunt aidoma diavolilor” – rămâne neschimbată. Ați înțeles? (Da.)

Am avut părtășie în mod clar despre prima caracteristică a celor reîncarnați din diavoli, și anume faptul că mint în mod obișnuit? (Da, este clar.) Acest conținut ar trebui să fie ușor de acceptat și de înțeles. De ce? Pentru că vezi adesea indivizi de acest fel în viața de zi cu zi; doar că, anterior, considerai manifestările lor de a minți drept dezvăluiri normale ale corupției. Acum, prin intermediul părtășiei, ai aflat de ce natura lor mincinoasă și manifestările minciunii nu se schimbă niciodată – se pare că acest lucru este determinat de atributul lor, prin urmare indivizii de acest fel nu se pot schimba. Ce ar trebui făcut atunci când vei întâlni astfel de oameni în viitor? (Nu este nevoie să avem părtășie cu asemenea oameni sau să-i ajutăm. Dacă sunt supraveghetori, trebuie demiși. Dacă au prezentat deja unele manifestări de fapte rele și au început să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, atunci ar trebui să fie înlăturați așa cum este necesar și să nu li se permită să rămână în biserică încă o zi.) Diavolii mint în mod obișnuit; este sigur că nu se pot schimba. Cu toate acestea, există un tip de diavoli care au anumite daruri sau puncte forte în anumite domenii. Dacă sunt dispuși să presteze un serviciu, pot fi folosiți în acest scop. Dumnezeu Se folosește de toate lucrurile care să presteze un serviciu în lucrarea Sa; marele balaur roșu este un astfel de obiect care prestează servicii și un contrast. A lucra în casa lui Dumnezeu necesită înțelepciune; și acesta este un principiu. În cazul în care cei reîncarnați din diavoli sunt dispuși sau potriviți să presteze un serviciu, folosește-i în acest scop. Dacă nu pot nici măcar să presteze un serviciu sau dacă serviciul lor face mai mult rău decât bine și provoacă prea multe daune, iar casa lui Dumnezeu nu obține niciun efect pozitiv din folosirea lor, ci trebuie în schimb să se îngrijoreze din cauza lor, atunci nu sunt potriviți pentru a presta un serviciu, așa că eligibilitatea lor în acest scop ar trebui revocată. Este adecvat acest lucru? (Da, se bazează pe principii.) Aceștia trebuie tratați conform principiilor. Discernământul este un lucru, dar când vine vorba de tratarea lor, trebuie să ai înțelepciune și principii și să procedezi pe baza situației reale. Scopul părtășiei despre aceste subiecte este să capeți discernământ, să cunoști clar esențele diverselor tipuri de oameni și, prin intermediul esenței unei persoane, să determini dacă aceasta poate să accepte adevărul și să dobândească mântuirea. Totuși, aceasta nu înseamnă să aplici o abordare universală, tratându-i pe toți cei caracterizați drept diavoli prin îndepărtarea lor. Mai degrabă, scopul este de a te ajuta să utilizezi eficient diavolii pentru un serviciu, în conformitate cu principiile și nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Să presupunem că unii diavoli spun: „Întrucât sunt un diavol, vrei să mă folosești ca să prestez un serviciu. Dacă nu pot să dobândesc mântuirea, nu voi presta un serviciu!” Ce ar trebui făcut în această situație? (Dacă nu sunt dispuși să presteze un serviciu, ar trebui lăsați să plece.) Dacă nu sunt nici măcar dispuși să presteze un serviciu, atunci lasă-i să plece rapid. Unii diavoli spun: „Vrei să mă folosești ca să prestez un serviciu? În niciun caz! Nu voi presta un serviciu pentru tine! Nu voi face nimic rău, doar voi pierde vremea în casa lui Dumnezeu. Când va fi timpul să lucrez, voi fi pur și simplu superficial, voi face lucrurile de mântuială; nu le voi face în mod conștiincios pentru tine!” Ce ar trebui făcut când sunt descoperiți asemenea oameni? (Ar trebui înlăturați.) Odată ce un diavol este identificat în mod clar, pur și simplu înlătură-l rapid; nu arăta milă. Dacă unii diavoli sunt disciplinați și știu că mint în mod obișnuit, că sunt diavoli și nu pot fi oameni onești și că nu pot dobândi mântuirea pentru că natura lor dictează acest lucru, dar, după ce ascultă adevărul atâția ani, vor și ei să-L urmeze pe Dumnezeu și să obțină în cele din urmă binecuvântări și fac tot ce le cere casa lui Dumnezeu – dacă astfel de oameni nu provoacă tulburări și există o lucrare potrivită pentru ei, li se poate da șansa de a presta un serviciu. Când vine vorba de datoria dată de Creator, toate ființele create, indiferent de atributul categoriei din care fac parte, ar trebui să o trateze ca pe propria datorie; nu se pot sustrage de la ea. Chiar dacă cineva este un diavol și o satană, dacă prestează de bunăvoie un serviciu pentru Dumnezeu, Dumnezeu nu-l va trata nedrept; acesta este principiul Său pentru modul în care tratează toate ființele create. Dacă te consideri o ființă creată și, indiferent de atributul tău, ești dispus să te închini Creatorului, să te predai sub stăpânirea Creatorului, să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și să prestezi un serviciu chiar dacă nu va exista în cele din urmă un final sau o destinație bună pentru tine, acest lucru este și el permis. Dumnezeu nu-l respinge; El le oferă oamenilor oportunitatea de a presta un serviciu. Depinde doar de modul în care oamenii abordează această chestiune. Unii spun: „Întrucât atributul meu înnăscut nu este bun și, indiferent ce datorie aș îndeplini, nu există nicio speranță să dobândesc mântuirea, nu voi mai îndeplini o datorie, nu voi presta un serviciu! Vreți să mă folosiți ca să prestez un serviciu și, în final, veți câștiga binecuvântări și veți intra în Împărăția Cerurilor, dar eu nu voi avea parte de nimic, așa că nu voi mai crede!” Este perfect. Dacă diavolii vor să plece, lăsați-i să plece. Dacă nu pleacă, îndepărtarea lor este întru totul în concordanță cu principiile. Unii diavoli spun: „Nu pot nega că mint în mod obișnuit, mint pe toată lumea, chiar și pe Dumnezeu. Dar, indiferent dacă îmi cere casa lui Dumnezeu să prestez un serviciu sau să acționez drept contrast – indiferent cum sunt tratat, chiar dacă nu sunt tratat ca om, nu mă plâng de nimic. Nu pot schimba faptul că sunt un diavol, nu-i așa? Orice serviciu mi se cere să prestez, orice efort mi se cere să depun, sunt dispus să o fac.” Ar trebui acceptați astfel de oameni? (Da.) În principiu, și ei pot fi acceptați. Atât timp cât există o fărâmă de speranță pentru mântuirea lor, ar trebui acceptați. Indiferent dacă recunosc că sunt diavoli, măcar au o oarecare cunoaștere de sine, sunt dispuși să presteze un serviciu și au o oarecare supunere; este suficient pentru a îndeplini condițiile de acceptare. Cât despre capacitatea lor de a-și face datoria conform standardului, rămâne de văzut, nu-i așa? (Așa e.) Pe scurt, indiferent ce tip de persoană este cineva, chiar dacă atributul său a fost discernut, tratarea sa tot ar trebui să respecte principiile. Desigur, nu există un singur principiu aici – nu este ca și cum toți diavolii ar trebui respinși și îndepărtați, ca și cum toți diavolii ar trebui aruncați în iad; acesta nu este singurul principiu. Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și Se folosește de toate lucrurile care să presteze un serviciu. Care lucruri pot presta un serviciu, care lucruri prestează un anumit serviciu și cum îl prestează, în ce etapă prestează un serviciu, cât timp îl prestează, câte servicii prestează, în ce situații nu mai sunt folosite și în ce situații pot continua să fie folosite – există principii pentru toate acestea și există înțelepciunea lui Dumnezeu în toate acestea. Oamenii nu pot aborda această chestiune cu impetuozitate; trebuie să caute principiile. Dacă toată lumea crede că este corect și conform principiilor să acționeze într-un anumit mod, atunci acționează în acel mod; acționează așa cum se cuvine. Încălcarea principiilor, tratarea orbește și fără justificare a unei persoane pe baza mâniei de moment, este o atitudine de lipsă de rigurozitate față de adevăr și de cuvintele lui Dumnezeu; strict vorbind, este și o manifestare ce arată lipsa unei inimi cu frică de Dumnezeu, prin urmare nu acționa în niciun caz în acest fel. Acesta este, în esență, conținutul părtășiei despre prima caracteristică a celor reîncarnați din diavoli – faptul de a minți în mod obișnuit; principiile în toate aspectele au fost explicate clar.

A doua caracteristică a celor reîncarnați din diavoli este „devianța”. Întrucât este o caracteristică, nu este o manifestare temporară, ci ceva dezvăluit adesea din natura lor, care le poate reprezenta pe deplin gândurile și opiniile, precum și firile și esența. Așadar, care sunt manifestările specifice ale caracteristicii „devianță” a celor care sunt diavoli? Ce este devianța? Cu ce cuvânt se asociază adesea devianța? (Cu ticăloșia.) Cu ce altceva? (Cu natura deviantă.) Natură deviantă, pofte ticăloase. Ce alte manifestări sunt deviante? A fi viclean și anormal, nu-i așa? (Așa e.) Pe lângă faptul de a fi viclean și anormal, ce altceva? (De asemenea, a fi extrem de calculat și insondabil, a fi un intrigant cu experiență, a da senzația că este întrucâtva de nepătruns.) Toate acestea sunt practic incluse. A fi viclean, perfid, șiret, calculat și insondabil și un intrigant cu experiență – toate acestea sunt manifestări și caracteristici specifice ale devianței. Atunci, în ce privințe manifestă diavolii aceste caracteristici? În esență, pe lângă cele la care se gândesc oamenii – viclenie, perfidie, șiretenie etc., legate de fire sau manifestate prin modurile de a se purta și de a gestiona problemele – care este un alt tip de devianță? Este vorba de poftele ticăloase ale oamenilor; acest tip de devianță ar trebui numit lascivitate. Întrucât a fost folosit cuvântul „devianță”, nu vorbim despre nevoile fiziologice normale sau despre reacțiile trupului, ci despre lascivitate – aceasta fiind numită și devianță. Viclenia, perfidia și celelalte menționate adineaori se referă la fire; lascivitatea este o devianță care se referă la trup. Nu este destul de potrivit cuvântul „lascivitate”? (Ba da.) Iată un alt termen și mai potrivit – comportament seducător. Non-credincioșii spun adesea că cineva este în secret plin de pofte, un depravat; toți acești termeni se referă la aspectul poftelor ticăloase. Pe lângă lascivitate și comportament seducător, mai există și alții? (Este „josnicia” unul dintre termeni?) Josnicia nu este; josnicia este diferită de lascivitate. Josnicia se referă la demnitatea și integritatea unei persoane, în timp ce lascivitatea și comportamentul seducător se referă în principal la problemele cuiva de conduită interpersonală. Tocmai am vorbit despre două aspecte ale devianței: unul legat de fire, celălalt legat de poftele trupești. Există un alt aspect, și anume că indivizii de acest fel experimentează adesea halucinații auditive și alte halucinații senzoriale – au mereu unele manifestări anormale. De exemplu, spun adesea: „Dumnezeu mi-a dezvăluit că azi, la ora 6 dimineața, trebuie să merg spre est; un potențial destinatar al Evangheliei de acolo vrea să ne întâlnim.” „Noaptea trecută am avut un vis; poate că doi frați sau două surori vor veni astăzi la mine acasă.” Au frecvent halucinații auditive și alte halucinații senzoriale, își ghidează mereu viața în funcție de fenomene precum vise neobișnuite, viziuni sau străfulgerări bruște de cuvinte, iar când se întâmplă ceva ieșit din comun, se comportă într-un mod anormal – sunt de-a dreptul extremi. Uneori se trezesc la 3 sau la 4 dimineața pentru a se ruga și a citi cuvintele lui Dumnezeu; alteori, noaptea, când toți ceilalți se odihnesc, ei rămân treji jumătate din noapte, insistând să citească cuvintele lui Dumnezeu sau să învețe imnuri. Dorm când alții mănâncă sau lucrează și devin plini de energie când alții se odihnesc; sunt mereu anormali, mereu diferiți de oamenii normali. Se poate considera și acest lucru o manifestare a devianței? (Da.) Există un cuvânt potrivit pentru a descrie această anormalitate? Să presupunem că cineva pare normal la prima vedere, dar face și înțelege mereu lucrurile într-un mod deosebit de denaturat și extrem; indiferent cum ai părtășie cu el, nu poate înțelege. Uneori are halucinații auditive și alte halucinații senzoriale; alteori, deși nu există o voce sau o afirmație clară, are gânduri ciudate în sinea lui, care îi spun să facă una sau alta. Dar, indiferent ce face, faptele lui nu au nicio legătură cu adevărul și nici măcar nu constituie o respectare a reglementărilor. Nu vă puteți gândi la un cuvânt adecvat pentru a-i descrie pe indivizii de acest fel, nu-i așa? (Nu, nu putem.) Credeți că se potrivește cuvântul „bizar”? Comportamentul lor exterior pare deosebit de ciudat și anormal, iar ei sunt mereu instabili și agitați. Dar dacă îi condamni, nu poți preciza nicio problemă majoră pe care o au, iar dacă îi consideri oameni buni, tot par oarecum excentrici – ești oarecum incapabil să îi deslușești. Când îi auzi doar ocazional vorbind, par în regulă, dar dacă îi observi în secret, vei descoperi că acțiunile lor sunt de-a dreptul excentrice, foarte anormale. Acesta nu este un semn bun; nu se știe ce ar putea să facă. Mai târziu, se descoperă că pot vorbi în limbi în timpul rugăciunii; de obicei, vorbesc și singuri în permanență, ca și cum ar discuta cu cineva, chiar râzând în acest timp, ceea ce pare destul de înfiorător. Și aceasta este o manifestare a devianței. Să folosim deocamdată cuvântul „bizar” pentru a descrie acest aspect. Pe scurt, am rezumat manifestările devianței celor care sunt diavoli. Sunt trei aspecte în total: unul se referă la poftele ticăloase ale trupului; unul este faptul că au niște manifestări anormale, fiind deosebit de bizari; și un alt aspect se referă la fire – sunt foarte vicleni. Viclenia înseamnă că indivizii de acest fel sunt șireți și înșelători într-o anumită măsură, fiind de nepătruns pentru oamenii obișnuiți. Când interacționează cu indivizi de acest fel, oamenii sunt deseori îngrijorați, anxioși și speriați; se tem adesea că vor ajunge să fie vânduți de ei, ajutându-i totuși să-și încaseze foloasele – se tem că vor cădea în capcana lor. Indivizii de acest fel sunt deosebit de perfizi și abili. Pot să-ți vorbească în față într-un mod foarte politicos și rafinat, dar, pe la spatele tău, au complotat împotriva ta, luptând împotriva ta de mult timp, fără ca tu să știi. Când vei descoperi acest lucru, te vor cuprinde sudori reci, gândindu-te: „Din fericire, Dumnezeu m-a protejat! Dacă n-aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi fost rănit de ei; aș fi putut chiar să-mi pierd viața!” Aceasta este ticăloșia indivizilor de acest fel. De ce spun că astfel de indivizi sunt devianți? Nu este deloc ușor să-ți dai seama din felul în care par la exterior; trebuie să începi de la lucrurile pe care plănuiesc să le facă și de la cuvintele pe care le dezvăluie în fiecare zi – acest lucru este suficient pentru a vedea clar esența și natura deviantă a indivizilor de acest fel.

La ce se gândesc în fiecare zi cei reîncarnați din diavoli? De exemplu, să presupunem că o soră este promovată în funcția de conducător. Atunci se gândesc: „Acea fată a fost promovată în funcția de conducător la o vârstă atât de tânără. Ce o face mai bună decât mine? Obișnuiam să o privesc de sus, nu am lingușit-o niciodată, nici nu am stabilit o relație bună cu ea. Acum este conducătoare, superioara mea directă, așa că trebuie să o lingușesc. Trebuie să văd dacă are nevoie de ajutor în viața de zi cu zi, material sau spiritual. Dacă nu se lasă păcălită, dacă nu pot să o câștig de partea mea, atunci voi încerca alte abordări blânde – voi spune câteva cuvinte dulci, câteva cuvinte de supunere, câteva cuvinte lingușitoare în fața ei. Mai întâi trebuie să văd ce abordare funcționează asupra ei. Este receptivă la lingușiri sau la tacticile lipsite de scrupule ale oamenilor răi? Îi place mâncarea sau distracția? Îi plac hainele sau bijuteriile? Ce-i place? Trebuie să o descifrez, să mă apropii de ea, să o lingușesc, să stabilesc o relație bună cu ea și să încerc să obțin informații de la ea.” Indiferent cine devine conducător, se gândesc cum să se apropie de acel conducător și să stabilească o relație bună cu el. Anterior, când această soră nu era conducătoare, erau sfidători față de tot ce spunea ea. De exemplu, dacă spunea: „Haideți să ne întrunim o dată pe săptămână de acum înainte”, după ce auzeau acest lucru, se gândeau: „Alte biserici se întrunesc de două ori pe săptămână, dar noi ne vom întruni o dată. De ce să facem cum spui tu? Cine te crezi?” Acum că această soră este conducătoare, au o reacție diferită când vorbește; nu mai rostesc cuvinte de respingere așa cum făceau înainte, ci spun: „Ceea ce zice acea soră este adevărul!” La exterior, se poartă foarte slugarnic, ca și cum ar fi indivizi care pot asculta, dar în sinea lor spun: „Ce știi tu? Ești conducătoare doar de câteva zile! Până nu demult făceam eu această lucrare, dar acum tu ești conducătoare. Fie, conducătorul are ultimul cuvânt. Mai întâi voi fi de acord cu tine, dar cum mă port pe la spatele tău este decizia mea. Mă voi juca pur și simplu cu tine!” Unii oameni sunt aleși drept conducători și, când sunt întrebați: „Alegerea conducătorilor din biserica voastră s-a desfășurat conform principiilor?”, se gândesc: „Dacă s-ar fi desfășurat conform principiilor, aș mai fi putut să devin conducător? Dar nu pot să-ți spun adevărul.” Așa că spun: „S-a desfășurat conform principiilor. Am slujit de două ori drept conducător de biserică. Inițial nu voiam să îndeplinesc din nou această funcție; mă temeam că frații și surorile vor obiecta dacă aș face-o, așa că mi-am retras candidatura. Dar, în cele din urmă, frații și surorile tot m-au ales, așa că o îndeplinesc de nevoie. Când va exista un nou candidat la funcția de conducător, mă voi retrage.” Sună frumos, dar chiar intenționează să facă asta? Nu au absolut nicio intenție să o facă. Doar mint și se joacă cu tine, spunând numai lucruri care sună frumos, care te mulțumesc, care te pot înșela și induce în eroare. Când vine vorba de conducătorii de nivel superior, cugetă cum să-i lingușească și să le intre în grații și cum să-i inducă în eroare, astfel încât acești conducători să-i aprecieze și să-i promoveze. Dacă nu pot fi promovați, atunci se gândesc cum pot să ascundă de conducători defectele, abaterile și greșelile pe care le-au comis anterior în timpul lucrării, precum și fărădelegile și comportamentele înșelătoare la care au recurs în secret, astfel încât conducătorii să nu afle despre ele, și cum pot să scape nepedepsiți, fără să poarte vreo responsabilitate. Sunt acestea manifestări pe care ar trebui să le aibă umanitatea? Sunt acestea pozitive sau negative? (Negative.) În ce măsură sunt negative? În măsura în care, chiar înainte ca o persoană să le urmărească sau să le inspecteze lucrarea, ei au premeditat deja aceste lucruri în mintea lor, s-au pregătit mental de mult timp – mintea lor a fost de mult timp plină de aceste lucruri. Spune-Mi, nu este aceasta viclenie? (Ba da.) Indivizii de acest fel vorbesc cu șiretenie în funcție de publicul lor, spunând lucruri diferite unor conducători diferiți. În cazul în care conducătorul este femeie, o laudă ca pe o zeiță; în cazul în care este bărbat, îl laudă spunând că este un bărbat bine și chipeș. Nu este aceasta viclenie? (Ba da.) Aceasta este o caracteristică majoră a devianței. Așa sunt atitudinea și manifestările lor față de conducători – foarte viclene și foarte perfide. Lumea lor interioară este extrem de complexă; există atât de multe gânduri acolo, dar niciunul dintre ele nu este pozitiv. Ei nu cugetă la umanitate, la adevăr sau la calea cea dreaptă; se gândesc doar cum să-i lingușească pe conducători și să le intre în grații, cum să-și păstreze propriul statut, cum să scape nepedepsiți, cum să continue să lenevească, cum să continue să trăiască de pe urma bisericii, mâncând, bând și nedând nimic în schimb, fără să fie descoperiți, fără să-și asume vreo responsabilitate. În mintea lor, doar plănuiesc, uneltesc și se gândesc la aceste chestiuni; recurg la tot felul de șiretlicuri, iar conștiința lor nu simte niciodată mustrări sau vinovăție. Când ajung într-un grup de oameni, îi scanează cu privirea: „Acele câteva gospodine nu au perspicacitate; este imposibil să aibă vreun discernământ în privința mea. N-ar fi capabile să priceapă șiretlicurile la care recurg. Chiar dacă ar fi capabile, n-ar putea să mă doboare. Peștii mici nu pot stârni valuri mari; nu vor fi o problemă. Nu este nevoie să le acord atenție. Cât despre celelalte, una este conducătoare de biserică, una este o soră mai în vârstă care crede în Dumnezeu de mulți ani și alta este o soră tânără, care se pare că a studiat psihologia la universitate. Acestea reprezintă o mică amenințare pentru mine. De cine ar trebui să mă ocup mai întâi? Cu cine ar trebui să interacționez și pe cine ar trebui să cuceresc mai întâi de partea mea? Cum pot să devin unul de-ai lor? Cum pot să câștig prestigiu? Cine va fi ajutorul meu și cine va fi adversarul meu? Cu cine ar trebui să mă împrietenesc, de cine ar trebui să stau departe și de cine să mă feresc? Aceste chestiuni necesită o planificare de lungă durată; trebuie să mă gândesc bine la ele.” După ce observă câteva zile, își dau seama cu cine ar trebui să interacționeze și să conspire, cine poate fi atras și exploatat, cine constituie forța care li se opune, cine înțelege adevărul, susține principiile și de care ar trebui să se ferească – își dau seama de toate aceste lucruri. Cugetă în sinea lor: „Trebuie să mă feresc de cei care au discernământ în privința mea. Nu-i pot ofensa, nici n-ar trebui să mă apropii de ei. Categoric trebuie să stau departe de ei, ca nu cumva să mă dau de gol și să-mi vadă adevărata față. În prezența lor, nu trebuie în niciun caz să vorbesc în mod neglijent, ca nu cumva să afle ceva ce pot folosi împotriva mea, pentru a mă da în vileag și a mă diseca în biserică. Dacă frații și surorile capătă discernământ, mă vor înlătura. Asta nu se poate!” În fiecare zi, se gândesc doar la aceste lucruri. Cu cine să se lupte și cum să se lupte pentru a câștiga faimă și a se pune într-o lumină favorabilă, cu cine să interacționeze pentru a putea obține avantaje fără să sufere pierderi, cum să remedieze pierderile pe care le-au suferit în anumite privințe – se gândesc doar la aceste lucruri toată ziua. Ba chiar pot să petreacă o jumătate de zi gândindu-se la o privire pe care le-a aruncat-o cineva: „Ieri, cutare s-a uitat la mine destul de pătrunzător. Ce a însemnat asta? Are discernământ în privința mea? Acesta nu este un semn bun. Pe care dintre problemele mele a văzut-o? Trebuie să fiu atent în următoarele zile și să nu las să-mi scape nimic. De asemenea, trebuie să învăț să citesc lucruri din privirile altora și să nu fiu neglijent. Mi s-a zbătut un ochi în ultimele două zile; se pare că urmează să se întâmple ceva rău. Trebuie să fiu atent, sper din tot sufletul să nu meargă nimic rău; s-ar putea să fiu înlăturat dacă nu sunt atent.” Nu se poate vedea nicio problemă din exterior, din modul în care interacționează cu alții. Mesele, somnul și lucrarea lor par toate normale. Dar ceea ce se află în inima și în mintea lor nu este normal. Care sunt manifestările acestei anormalități? Faptul că toate lucrurile la care se gândesc sunt foarte viclene, de neînțeles pentru alții.

Cei reîncarnați din diavoli trăiesc într-un mod foarte întunecat. Tot ce se află în gândurile lor poate fi cugetat, calculat, planificat și premeditat doar în colțuri întunecate. Inimile lor sunt cu totul pline de lucruri precum lupta pentru faimă și câștig, comploturi, comparații, invidie, dispute, răzbunări și așa mai departe. Niciodată nu caută câtuși de puțin adevărul. Indiferent de ce chestiune se ocupă, nu o aduc în discuție pentru a avea părtășie despre ea și a lua o decizie în privința ei într-un mod deschis și transparent; în schimb, caută în secret câțiva oameni și iau decizia cu aceștia. Există câțiva indivizi de acest fel în fiecare biserică. Sunt taciturni și nu afișează nicio emoție; indiferent cu ce se confruntă, aleg să rămână tăcuți și nu-și exprimă niciodată cu ușurință poziția. La exterior, vorbesc politicos cu oamenii, dar nu spun niciodată adevărul și nu dezvăluie ce se află cu adevărat în inimile lor; nu au cuvinte sincere pentru nimeni. De exemplu, unii oameni nu-și dezvăluie niciodată cele mai intime gânduri, indiferent cu cine interacționează; nici măcar cei mai apropiați membri ai familiei lor nu știu la ce se gândesc în fiecare zi. Nici măcar familia lor nu-i înțelege, cu atât mai puțin străinii. Chiar dacă ești cel mai bun prieten al lor, un prieten din copilărie, un vechi prieten de mulți ani sau un bun coleg de serviciu, tot nu știi ce calculează; nimeni nu-i poate înțelege. Indiferent cum vorbesc sau acționează, nimeni nu le poate vedea adevărata față. Dar, ocazional, pot lăsa să le scape câteva cuvinte: „Cutare este mai bun decât mine. Și ce dacă? Într-o zi îl voi întrece, lasă că vezi tu!” Există un sens mai profund în spatele acestor cuvinte, „lasă că vezi tu”; înseamnă că meditează și cugetă în inimile și mințile lor în fiecare zi. La exterior, par calmi și placizi, dar în inimile lor există neliniște și clocotește o furtună. La ce se gândesc? Dacă ar fi vorba de lucruri deschise și transparente, de lucruri pozitive precum calea cea dreaptă în viață, practicarea adevărului, cum să acționeze conform conștiinței, cum să se poarte, cum să-L iubească pe Dumnezeu și cum să-și facă datoria cu devotament – dacă s-ar gândi frecvent la aceste lucruri, dacă le-ar căuta, ar medita la ele, le-ar examina și ar încerca să le înțeleagă în sinea lor, atunci inimile lor ar fi foarte calme și stăpânite de pace și bucurie, iar ei ar trăi tot mai normal, nu într-un mod viclean. Din când în când, oamenii care trăiesc în aceste stări pozitive vor rezona și vor comunica spiritual cu cei din jurul lor și cu cei de care sunt relativ apropiați. Dar toate lucrurile la care meditează și se gândesc diavolii în sinea lor sunt viclene. Viclenia se referă la lucruri intangibile, pe care oamenii normali nu le pot vedea, la lucruri mai degrabă anormale, lucruri ascunse în colțuri întunecate, care sunt greu de descoperit și de perceput de către oameni, lucruri de care oamenii normali nu au nevoie. Aceste colțuri întunecate constituie lumea lăuntrică a diavolilor. Inimile lor sunt pline de aceste lucruri viclene. În fiecare zi, ei se compară cu alții, se luptă cu alții, pun la cale comploturi și șiretlicuri cu alții, concurează pentru statut, imagine și ultimul cuvânt; se gândesc doar la aceste chestiuni. Dacă îi întrebi dacă au acum o cale de a fi persoane oneste, nu-ți vor răspunde, nu-ți vor acorda atenție și nu vor dori să menționeze acest lucru. Asta pentru că inimile lor sunt pline de aceste lucruri negative, viclene; se gândesc doar la aceste lucruri. Ocazional, când trebuie să se gândească puțin la chestiuni legate de aspecte tehnice sau profesionale, o fac doar temporar, din cauza nevoilor lucrării sau vieții lor. Odată ce se termină lucrarea lor în acest domeniu, încep imediat să se gândească din nou la acele chestiuni viclene, întrebându-se: „Cine are daruri mai mari decât ale mele? În ce domeniu sunt mai puternic decât ei, în ce domeniu îmi sunt inferiori? Nu părea cutare să mă desconsidere în mod intenționat ultima dată când a vorbit cu mine? Acele două persoane par să nu comunice normal de mult timp – ce s-a întâmplat între ele? Dacă a apărut un conflict sau o problemă între ele, pot să obțin vreun beneficiu din asta? Una dintre ele îmi este utilă, mă poate ajuta și chiar vreau să interacționez cu acea persoană, dar nu-mi acordă niciodată atenție. Dacă există un conflict între ele, oare aș putea să profit de această breșă și să mă folosesc de această ocazie bună pentru a stabili o legătură cu acea persoană?” Lucrurile la care cugetă și se gândesc în sinea lor nu au nicio legătură cu lucrurile pozitive, nici cu credința în Dumnezeu și cu urmărirea adevărului. Sunt înfricoșători indivizii de acest fel? (Da.) Să interacționezi cu ei este echivalent cu a interacționa cu un diavol. Tu nu complotezi împotriva lor, dar ei complotează împotriva ta și te observă în fiecare zi, gândindu-se la tine și studiindu-te fără știrea ta: „Ce a vrut să spună prin asta? Mă vizează pe mine? Cum pot să răspund așa încât să nu-mi vadă adevărata față? Cum pot să răspund în avantajul meu? Dacă nu răspund, oare va crede că sunt prost, ușor de intimidat sau că nu cred cu adevărat în Dumnezeu? Ar putea să creadă asta? Trebuie să-mi dau seama ce se petrece cu adevărat în mintea lui.” Când trăiești constant printre uneltirile lor, te simți confortabil în sinea ta? (Nu.) Este ca și cum ai avea un demon invizibil lângă tine; nu poți să simți pace sau bucurie. Când interacționezi cu ei, ai un singur sentiment: o senzație constantă de neliniște. Această neliniște este foarte normală, deoarece intuiția sau al șaselea simț al oamenilor normali îi face să se simtă neliniștiți față de diavoli, față de ființele anormale din jurul lor. Chiar dacă nu-i cunoști bine și nu poți explica exact ce este în neregulă, te simți mereu neliniștit când ești cu ei, ca și cum ar urma să se întâmple ceva rău. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că nutresc intenții rele, complotează împotriva ta și au planuri în privința ta. Trăiești sub ochii lor iscoditori, care te studiază în fiecare zi – acest lucru te face să te simți mai neliniștit decât dacă ai avea un tigru sau un leu lângă tine. Dacă tigrul sau leul ar fi crescut de tine, chiar dacă este un animal feroce, nu te-ai simți niciodată neliniștit. Dar dacă există un diavol lângă tine, întrucât are o natură-esență deviantă, te simți neliniștit. Această neliniște este o senzație din spiritul tău; este cauzată de un diavol care lucrează. Poate că diavolul nu intenționează în mod subiectiv să-ți facă vreun rău în vreo măsură, însă doar faptul că uneltește constant împotriva ta și te spionează va provoca neliniște spiritului tău. Având un diavol lângă tine, categoric nu vei trăi în pace și bucurie, decât dacă nu este un diavol, dacă ai suficientă statură și suficientă credință în Dumnezeu sau dacă ai adevărul drept viață – dacă este îndeplinită una dintre aceste condiții, nu va reprezenta nicio amenințare pentru tine sau nu va avea niciun impact asupra ta și nu te vei simți neliniștit. Dacă nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, atunci când un diavol te spionează constant, te vei simți neliniștit. În ce măsură va evolua treptat această situație? Vei simți repulsie față de el și te vei feri de el, vei simți tulburare în sinea ta și vei fi perturbat, constrâns și încătușat în multe privințe. Dacă se află în apropiere, când faci lucruri sau vorbești, va trebui să ții mereu cont de privirea din ochii lui, de comportamentul sau de opiniile sale. S-ar putea chiar să încerci în permanență să-ți dai seama: „Ce va crede despre mine? De ce nu pot să-i văd adevărata față? De ce simt că este calculat și insondabil? De ce pare că acel zâmbet nu este unul de aprobare? De ce îmi este atât de frică? De ce sunt atât de influențat de el?” Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai discernământ, atunci, după ce interacționezi o vreme cu indivizi de acest fel, vei fi în mod firesc influențat de ei și vei ajunge într-o astfel de condiție, care este foarte terifiantă.

Judecând după ceea ce dezvăluie în mod firesc în viața lor de zi cu zi și după ceea ce gândesc în sinea lor, cei reîncarnați din diavoli pot fi caracterizați ca având o esență deviantă. Dacă nu ai avut un contact mai profund și mai îndelungat cu ei, poate că nu le înțelegi lumea lăuntrică, dar cea mai directă și mai simplă modalitate de a discerne indivizii de acest fel o constituie o caracteristică a înfățișării lor: au adesea o privire ticăloasă în ochi și un zâmbet șiret. Acea privire ticăloasă din ochii lor este o privire evazivă, o privire care nu este atât de curată și limpede sau atât de onestă și sinceră, ci mai degrabă una care pare de nepătruns. Simți că există un sens ascuns în această privire, dar ei pur și simplu nu-ți spun care este acesta. Mai mult, insinuând în mod subtil lucruri atunci când vorbesc, te determină să speculezi, folosind cuvinte pentru a sugera lucruri și a te face să crezi în mod eronat că gândesc într-un anumit fel, când, de fapt, este o pistă falsă. Ceea ce înțelegi nu este deloc adevărata lor intenție; vor doar să-ți joace feste și să te ridiculizeze. Nu poți să găsești deloc sinceritate în privirea lor; această privire este evazivă și fugitivă, dând o senzație vagă, evazivă. În momentul în care le vezi privirea din ochi, în inima ta apare brusc îndoiala și te întrebi dacă ai spus sau ai făcut ceva greșit. Dacă nu le vezi privirea din ochi, simți că opinia ta este corectă, că înțelegerea ta este pură, că aceste lucruri sunt în acord cu adevărurile-principii și că ar trebui să acționezi într-un anumit fel, și ai o convingere fermă în acest sens. Dar de îndată ce le întâlnești privirea sau te fixează cu acea privire ticăloasă în ochi, fără să-ți dai seama îți trece un fior rece pe șira spinării. Deși nu rostesc cuvinte explicite, acea privire ticăloasă din ochii lor îți dă o sugestie psihologică, te induce în eroare, făcându-te instantaneu să te îndoiești de tine însuți: „Am spus ceva greșit? Am făcut ceva greșit? Unde am greșit?” Chestiunea și principiul în cauză sunt în mod evident foarte clare și fără echivoc, iar tu erai sigur că ar trebui să procedezi în acel mod și că așa este corect, dar după ce le întâlnești privirea, devii în schimb plin de îndoieli. Acest tip de privire este privirea unui diavol. Acesta este un aspect: privirea ticăloasă din ochii lor te face să te îndoiești. Un alt aspect este că, uneori, există un anumit sens în acea privire ticăloasă din ochii lor – disprețul. Ești tânăr, ai o experiență superficială, îți lipsește experiența de viață și s-ar putea chiar să ai unele defecte ale umanității, așa că, atunci când privirea lor o întâlnește pe a ta, îți pierzi imediat încrederea în sine, te prăbușești și te îndoiești imediat de tine însuți, simțindu-te de-a dreptul insignifiant, simțindu-te inferior lor și devenind mic în fața lor. Aceasta este privirea unui diavol. Această privire ticăloasă le zăpăcește uneori gândurile oamenilor, le tulbură uneori încrederea în sine și îi face alteori să se simtă negativi și abătuți.

Când vine vorba de discernerea celor reîncarnați din diavoli, dacă încă nu ai experiență în a-i discerne observând privirea din ochii lor, atunci observă la ce se gândesc în fiecare zi, vezi despre ce discută cu oamenii în fiecare zi și dacă există o comunicare normală. Dacă nu există o comunicare normală și majoritatea oamenilor nu-i înțeleg, iar principiul lor în interacțiunea cu majoritatea oamenilor este să nu scoată o vorbă și nici măcar cei mai apropiați lor nu știu la ce se gândesc în fiecare zi și nu le pot înțelege cu ușurință gândurile și opiniile precise sau nu pot pătrunde ce gândesc cu adevărat, atunci este clar că astfel de indivizi sunt într-adevăr calculați și insondabili. Tăcerea lor nu înseamnă că nu au gânduri și opinii; de fapt, gândurile lor reale sunt ascunse în mintea lor, pur și simplu nu le exprimă. Dacă nu le exprimă, cum poți descoperi că sunt vicleni? Au un fel de zâmbet șiret; afișează adesea un zâmbet fals. Când sunt cu fața la tine, afișează un zâmbet fals, dar când se întorc, fața le devine lipsită de expresie, lipsită de orice zâmbet. Indivizii de acest fel sunt terifianți, înfricoșători; sunt diavoli. Ai înțeles? (Da.) De exemplu, să presupunem că discuți ceva cu ei. După ce îți exprimi punctul de vedere, ei nu-și exprimă opinia, ci afișează un zâmbet șiret. Știi ce înseamnă un „zâmbet șiret”? Înseamnă că nu știi dacă acest zâmbet este unul de aprobare sau de dezaprobare și nu știi dacă înțeleg cu adevărat ce vrei să spui. Doar au un râset de felul „he he”. Nu spun că vorbele tale sunt corecte sau sunt greșite, nu spun că le înțeleg sau că nu le înțeleg și, prin urmare, nu poți să înțelegi ce înseamnă cu adevărat acest râset. Ți-au răspuns, dar este ca și cum nu ți-ar fi răspuns. Dacă nu ți-ar răspunde, ai presupune că poate nu au înțeles; în schimb, faptul că răspund în acest fel te lasă nedumerit. Nu știi dacă acest râset înseamnă ridiculizare, dispreț, batjocură sau acord și aprobare. Dacă îi întrebi care este părerea lor, au iarăși un râset de felul „he he”, spun: „Bine, bine”, iar după ce vorbesc, expresia lor se întunecă subit. Acest lucru pune imperceptibil o presiune uriașă asupra ta. Dacă statura ta este mică și nu ai o poziție fermă sau gânduri și opinii corecte, poți fi intimidat de ei. De aceea, acest zâmbet al lor se numește zâmbet șiret – viclenia și duplicitatea se numesc șiretenie. Nu-și dezvăluie cu ușurință opiniile. Consideră că este prea puțin să spună un cuvânt, că două cuvinte sunt prea multe și că, odată ce o opinie este exprimată clar sau se referă la ceva anume, este un eșec, o greșeală. Așadar, cea mai bună metodă pentru ei este să zâmbească și să te lase să speculezi – poți specula orice sens dorești, poți specula cum vrei, dar cel puțin simți că nu sunt ostili față de tine și, astfel, își ating scopul. Observă acele vulpi bătrâne care sunt intrigante și extrem de viclene și acei oameni care sunt perfizi și abili, folosind tactici lipsite de scrupule: nu spun multe, nici fețele lor nu sunt foarte expresive, dar privirea din ochii lor și zâmbetele lor sunt deviante. Toți oamenii normali corupți și cei reîncarnați din animale fug de cei reîncarnați din diavoli; nu sunt dispuși să interacționeze cu astfel de indivizi și li se pare înfricoșător să stea cu ei, acest lucru le dă fiori. De ce le dă fiori? Pentru că astfel de indivizi nu sunt oameni, sunt diavoli, iar diavolii sunt în stare de orice. Când oamenii normali interacționează cu cineva, nu-i dau fiori acelei persoane. Oamenii normali au conștiință și rațiune, acționează cu moderație și reținere și au standarde minime. Cel mult, când se enervează, pot să te ocărască puțin și să spună unele lucruri neplăcute, care îți rănesc întrucâtva stima de sine. Dar diavolii sunt diferiți; nu te ocărăsc și nu-ți rănesc stima de sine, dar îți fac rău. Se gândesc fără știrea ta cum să te inducă în eroare; sapă o groapă și te fac să sari singur în ea. După ce sari înăuntru, te privesc de sus, bucurându-se de necazul tău, prefăcându-se totodată că sunt persoane bune și spunând: „Te voi salva! Cum ai căzut înăuntru? Credeam că majoritatea oamenilor știu că există o groapă aici.” Ba chiar vor să se dea drept persoane bune, ducându-te de nas. Nu sunt înfricoșători indivizii de acest fel? Acea groapă a fost săpată de ei și au făcut-o special pentru tine; dacă tu nu sari în ea, cine o va face? După ce sari în groapă, îți întind mâna pentru a te salva și, în timp ce te salvează, îți spun: „De ce ai sărit?” În timp ce se bucură de necazul tău, fac și în așa fel încât să nu-ți dai seama că groapa a fost săpată de ei. Este clar că ei ți-au făcut rău, dar te determină să le fii profund recunoscător. Nu este aceasta devianță? (Ba da.) Este devianță absolută!

Există un lucru pe care cei reîncarnați din diavoli îl fac adesea și pe care l-a văzut toată lumea: diavolii se pricep cel mai bine să spună lucruri plăcute pentru a intra în grațiile oamenilor. De exemplu, când astfel de indivizi te văd lucrând, se ascund înăuntru și observă. Când ai terminat treaba, ies și spun: „O, ai lucrat! De ce nu m-ai anunțat? Aș fi putut să te ajut și să împărțim povara. Dacă este obositor, putem munci împreună. Data viitoare când lucrezi, anunță-mă și pe mine – este doar un lucru mărunt. Nu te sfii să-mi ceri ajutorul!” Aceste cuvinte te încălzesc la inimă și crezi că, deși nu te-au ajutat, au avut această intenție, iar cuvintele lor sunt de ajuns. Te păcălesc cu vorbele lor plăcute. Vezi tu, chiar sunt în stare să spună astfel de lucruri și nu le este rușine să le rostească. Așadar, cum poți să știi că vorbele lor sunt false? Data viitoare când îți termini sarcinile, vin și îți spun din nou cuvinte plăcute: „De ce nu m-ai anunțat că lucrezi? Nu-mi ceri niciodată ajutorul; chiar mă tratezi ca pe un străin. De ce ești atât de formal cu mine?” După ce se întâmplă asta de două sau de trei ori, știi că, de fapt, nu vor să te ajute cu lucrarea și doar spun niște lucruri plăcute pentru a te înșela și a-ți intra în grații. Când într-adevăr există ceva care necesită ajutorul lor, sunt de negăsit. Ce fel de indivizi sunt aceștia? Sunt diavoli, cu siguranță nu sunt umani. Cei reîncarnați din diavoli spun lucruri plăcute oricui le iese în cale pentru a-l înșela și a-și atinge propriile scopuri. Sunt plini de uneltiri viclene; nu sunt oameni, ci diavoli. Are vreun rost să interacționezi cu astfel de indivizi? Nici măcar n-ar trebui să le acorzi vreo atenție. Există astfel de indivizi în viața ta de zi cu zi? (Da.) Așa se comportă astfel de indivizi în această privință și la fel se comportă și în alte privințe – îi înșală mereu pe oameni. Atât de devianți sunt; nu sunt sinceri față de oameni.

Sunteți cu toții capabili să discerneți întrucâtva o manifestare a „devianței” caracteristice celor reîncarnați din diavoli – și anume, viclenia? (Da.) Indivizii de acest fel sunt deosebit de înșelători, deosebit de vicleni și deosebit de perfizi și abili. Dacă le tratezi în continuare manifestările ca pe dezvăluiri normale ale corupției și îi ajuți și îi sprijini în continuare ca pe frați și surori, nu este aceasta o manifestare a nesăbuinței? (Ba da.) Nu trebuie să mai faci aceste lucruri nesăbuite în viitor; nu sunt oameni, ci diavoli și nu sunt cei pe care trebuie să-i ajuți și să-i sprijini. În inimile lor, știu care este adevărul și că este bine să fie persoane oneste. Dar una este să știe; nu au o astfel de cerință de la ei înșiși și nu practică niciodată onestitatea. Nu se pune problema că vor să practice, dar nu pot; mai degrabă, nu intenționează niciodată să practice în acest mod. Gândește-te – ce complotează și plănuiesc ei în sinea lor? Absolut niciun lucru nu este legat de lucrurile pozitive și absolut niciun gând nu este legat de gândurile și opiniile pozitive. Nu intenționează să practice adevărul, nici să meargă pe calea cea dreaptă și, prin urmare, nu caută niciodată adevărurile-principii în inimile lor și nici nu caută cum să acționeze în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. De asemenea, nu intenționează să îndeplinească bine datoria unei ființe create, nici să fie devotați și să dea dovadă de sinceritate. Calculează doar lucruri viclene. Unii oameni spun: „Ceea ce calculează ține de lumea lor interioară – nu este ușor de discernut. Cum pot alții să știe la ce se gândesc dacă nu se destăinuie și nu au părtășie despre asta? Se comportă destul de bine la exterior și se ocupă și de sarcinile curente. De ce spui că sunt vicleni și îi caracterizezi drept diavoli?” Alții spun: „Doar dezvăluie o privire ușor ticăloasă, un zâmbet puțin șiret; tot nu putem să ne dăm seama ce gândesc în lumea lor interioară.” Așadar, cum poate discerne cineva că sunt diavoli? Gândurile unei persoane sunt intangibile; dacă nu le exprimă, nu le poți vedea, nici descoperi și nu vei putea să le discerni. Totuși, indiferent ce gânduri și opinii are o persoană, indiferent la ce tânjește sau ce calculează în lumea ei interioară, cu siguranță va acționa pentru a-și atinge scopurile și, prin urmare, va avea mereu unele lucruri pe care le trăiește, unele manifestări. Atât timp cât trăiește printre oameni, ceilalți vor putea să vadă sau să intre în contact cu lucrurile pe care le face. Poate că nu știi ce calculează, ce complotează și ce plănuiește în adâncul inimii sale, dar lucrurile pe care le complotează, le plănuiește și le calculează vor fi într-o zi dezvăluite și manifestate de acea persoană; le va transforma în realitate și va întreprinde unele acțiuni printre oameni. Când se vor întâmpla aceste lucruri sub ochii tăi, nu vei putea să le vezi? Nu vei putea să discerni acea persoană? Unii oameni spun: „Chiar dacă îi văd manifestările, tot nu știu cum să discern sau să caracterizez acest tip de persoană.” Este ușor de gestionat; acest tip de persoană are mai multe caracteristici și o poți discerne pe baza lor. Prima caracteristică este că acționează mereu conform propriei voințe și nu caută niciodată adevărurile-principii. Indiferent ce face, planifică dinainte pe cont propriu și acționează în întregime conform propriilor planuri, direcții de gândire și intenții, în întregime conform propriei voințe. Nu cere opinia tuturor și, desigur, cu atât mai mult nu caută adevărurile-principii, nici nu acționează conform rânduielilor de lucru. Dacă poți vedea aceste manifestări, nu sunt atunci diavolii complet dați în vileag? (Ba da.) Unii oameni spun: „Poate că înțelege adevărul și cunoaște adevărurile-principii, așa că știe ce să facă fără să discute cu alții.” Această afirmație este din nou greșită; reflectă o incapacitate de a desluși lucrurile. Pentru voi, lucrurile pe care le spun și le fac diavolii sunt o serie de obstacole dificile. Indiferent dacă au căutat sau nu opiniile fraților și surorilor, ar trebui să vezi clar dacă scopul, motivul, punctul de plecare și principiul acțiunilor lor sunt de a-și proteja reputația, statutul și imaginea proprie sau de a proteja lucrarea bisericii, dacă efectul final obținut protejează interesele casei lui Dumnezeu și dacă aduce pierderi, daune și sabotaje sau beneficii celor mai mulți oameni. Indiferent ce fac cei reîncarnați din diavoli, este mereu pentru a-și proteja propriile interese; aceasta este o altă caracteristică a celor reîncarnați din diavoli. În ochii lor, interesele proprii sunt mai presus de toate, asemenea unui comerciant care face afaceri: interesele sunt primordiale. Ale cui interese sunt primordiale? Interesele diavolilor sunt primordiale. Dacă o anumită acțiune le poate proteja interesele, imaginea, statutul, reputația sau bunurile materiale și banii, cu siguranță nu se vor abține, ci o vor întreprinde până la capăt, ducând-o la bun sfârșit. Chiar dacă se opun conducătorii de nivel superior sau frații și surorile și acțiunea nu mai poate fi desfășurată, iar ei se lovesc de un zid, tot vor folosi tactici ocolitoare, încercând prin orice mijloace să-i elimine pe toți adversarii și să înlăture toate obstacolele pentru a continua ceea ce vor să facă. Categoric nu se vor abține; își protejează doar propriile interese. Acum poți vedea clar următoarele: fie că este vorba de planuri, de mijloace, de măsuri sau de pașii pe care îi urzesc, îi plănuiesc și îi ticluiesc, toate aceste lucruri au fost calculate în mintea lor; se gândesc doar la interesele lor, iar mintea le este plină de gânduri despre interese; de cine să se folosească, de cine să se apropie, de cine să stea la distanță, pe cine să sprijine, cui să se opună, pe cine să demită – au strategii pentru toate aceste lucruri în funcție de interesele lor. Dacă, în timp ce lucrează și își îndeplinesc datoria, ajung în acest punct, atunci sunt antihriști, diavoli care își dezvăluie adevărata față. Astfel de indivizi sunt extrem de insondabili și calculați; cugetă în fiecare zi la aceste lucruri. Cât timp ar dura să-i deslușească pe deplin pe toți cei din biserică? Doar după ce înțeleg perfect situația tuturor membrilor bisericii, problemele curente și dificultățile reale ale fiecărei persoane și după ce vine momentul potrivit, încep să acționeze, făcând orice vor – nu arată nimănui îngăduință și nimeni nu-i poate împiedica. Se implică în propria afacere sub pretextul că fac lucrarea bisericească, străduindu-se să obțină beneficii pentru ei. În cele din urmă, cele care suferă pierderi sunt lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor sunt cele care suferă pierderi. Își ating scopul de a pune pe primul loc satisfacerea intereselor personale, sacrificând intrarea în viață a tuturor fraților și surorilor și interesele casei lui Dumnezeu. În acest punct, nu poți să-i vezi clar? Judecând după modul în care fac lucrurile și după rezultatele finale, sunt diavoli; nu sunt oameni. Toată ziua par să spună foarte puține lucruri și rareori își exprimă opiniile, dar, de fapt, își petrec fiecare zi calculând cum să acționeze astfel încât să obțină beneficii. Deși la prima vedere par destul de calmi, destul de rafinați, de delicați și de disciplinați, nepărând vorbăreți, în sinea lor au inimile tulburi, ca o mare învolburată. Înțeleg pe deplin aceste lucruri și apoi implementează planurile pe care le-au gândit, iar rezultatul final este că au succes exact așa cum au uneltit. Nu este aceasta lucrarea unui diavol? (Ba da.) Este lucrarea unui diavol. În acest punct, oare nu-i poți vedea adevărata față?

O astfel de problemă majoră apărută în lucrarea de evanghelizare de anul trecut a fost legată direct de câțiva diavoli, de acțiunile diavolilor. Acei diavoli nu căutau niciodată adevărurile-principii când acționau. După ce le-a fost atribuită lucrarea de către Cel de mai sus, au acceptat-o cu promptitudine în persoană, dar când au mers să lucreze în biserici, doar s-au dezlănțuit, făcând lucruri rele. Nu au protejat interesele casei lui Dumnezeu și, drept urmare, jertfele lui Dumnezeu au suferit pierderi, lucrarea de evanghelizare a suferit pierderi, la fel și viața bisericească; s-au înregistrat pierderi în mai multe domenii, iar ei au provocat și haos în lucrarea bisericii. Poate că nu-ți dai seama ce gândește un diavol, nici nu știi dacă a căutat principiile. Dar când acționează și vezi primele indicii, vei ști că metoda și sursa acțiunilor sale sunt greșite, că se dă întru totul în spectacol, făcând lucrurile după propria voință și acționând arbitrar și cu încăpățânare, și întemeind o împărăție independentă. Mai mult, bandele de diavoli se protejează reciproc; niciunul dintre ei nu protejează interesele casei lui Dumnezeu. Indiferent ce fac diavolii mari, adepții și diavolii mici fac tot posibilul pentru a-i flata și idolatriza. Diavolii mari acționează cu nechibzuință și încăpățânare, iar diavolii mici le urmează exemplul și îi lingușesc – lucrează în cârdășie unii cu alții. Unii oameni spun că tot nu pot să-și dea seama că esența cuiva este cea a unui diavol. În acest caz, analizează natura și consecințele uneia dintre faptele sale. Dacă natura și consecințele sunt foarte grave, atunci poți fi sigur că este lucrarea unui diavol. De exemplu, în ceea ce privește raportarea cifrelor false privind oamenii câștigați prin predicarea Evangheliei, unii au spus: „Nu este raportarea cifrelor false împotriva principiilor? Trebuie să raportăm cifrele reale; indiferent câți oameni sunt câștigați, atâția ar trebui să raportăm. Cum putem minți în rapoartele noastre? Cum putem raporta o mie când au fost câștigați o sută sau zece mii când au fost câștigați o mie?” Ce a spus unul dintre acești conducători falși? „Trebuie să raportați așa; toată lumea raportează în acest fel. Acesta este curentul Duhului Sfânt!” Puteți discerne această afirmație? Raportarea unor cifre false și inventate este în mod clar o încercare de a-L înșela pe Dumnezeu. Cum ar putea să fie curentul Duhului Sfânt? Aceasta este o tendință rea. Duhul Sfânt nu le-a spus niciodată oamenilor să mintă sau să raporteze cifre false; doar diavolii pot spune asemenea lucruri. Puteți discerne asta? Întrucât acel conducător fals a fost în stare să rostească astfel de cuvinte absurde, nu este o persoană normală; acel conducător fals face parte și el din categoria diavolilor. Puteți desluși această chestiune? Puteți discerne faptul că astfel de cuvinte sunt rostite de diavoli? Doar diavolii și satanele pot spune astfel de lucruri. Dacă nu puteți desluși această chestiune, atunci sunteți prea lipsiți de discernământ. Este oarecum scuzabil dacă cei reîncarnați din animale nu o pot desluși, pentru că nu sunt ființe umane; nu au un spirit uman. Dacă ai cu adevărat discernământ și poți desluși această chestiune, ți-ai îndeplinit atunci responsabilitatea? Ai luat atitudine pentru a opri și a expune această chestiune? Să presupunem că spui: „Am deslușit-o, dar cuvintele mele au prea puțină greutate din cauza statutului meu umil și sunt slab și singur; nu îndrăznesc să o opresc sau să o expun!” În acest caz, ești un laș inutil! Nu ți-ai apărat punctul de vedere și nu ai rămas ferm în mărturia ta; nu ești slujitorul loial al lui Dumnezeu, nu ai îndeplinit responsabilitatea unei persoane. Ești doar o persoană confuză, un laș inutil. Spune-Mi, Îi plac lui Dumnezeu lașii inutili? (Nu.) Dumnezeu îți dăruiește viață, te aprovizionează cu adevărul și te protejează de răul Satanei în viața de zi cu zi. Dar se dovedește că nu accepți adevărul și, în schimb, îl urmezi pe Satana în săvârșirea răului, trăind printre diavoli și permițându-i Satanei să-ți facă rău. Vezi clar adevărata față a satanelor și, totuși, nu le dai în vileag. Asta înseamnă să cauți necazuri; meriți să fii păcălit de Satana. Dumnezeu îți oferă adevărul pentru a te ajuta să ai mai mult discernământ. Dacă ai discernământ, dar tot te prefaci că nu poți auzi și vorbi, neluând atitudine pentru a-i da în vileag pe conducătorii falși și pe antihriști, atunci ești un laș inutil! Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinească o persoană; îți neglijezi responsabilitatea, ești un gunoi, un laș inutil, un profitor, nu ești bun de nimic! Obligarea oamenilor de către diavoli să raporteze cifre false în predicarea Evangheliei – această practică ar trebui să fie destul de evidentă și ușor de discernut. Să presupunem că cineva te lovește cu piciorul sau cu pumnul. Nu știi de ce te tratează așa și nu-i poți discerne intenția. Apoi te înjunghie în gât cu un cuțit și abia atunci îți dai seama: „Încearcă să mă omoare!” Spune-Mi, cât de stupid ești? Te lovește cu intenții răuvoitoare, dar nici măcar nu poți să-ți dai seama că este o persoană rea și tot încerci să te înțelegi cu ea: „Nu te-am jignit, de ce mă lovești cu piciorul? Ai vreo umanitate?” Dacă te lovește cu piciorul fără motiv, nu este o persoană rea? Are vreun rost să te înțelegi cu o persoană rea? Dacă ar veni la tine cu un cuțit, ar fi prea târziu pentru regrete. Până ai apuca să strigi după ajutor, ar fi prea târziu; viața ta s-ar încheia. Privește ce statură mică ai, cât ești de stupid! Când întâlnești satane, trebuie să iei inițiativa de a ataca, nu fi pasiv. Dacă ești mereu pasiv, reacționând și strigând către Dumnezeu să te salveze doar când satanele sunt pe cale să-ți ia viața, înseamnă că ești prea pasiv, prea încet la minte! Lui Dumnezeu nu-I plac asemenea oameni.

Unii oameni raportează probleme legate de conducătorii falși și de antihriști într-un mod foarte indirect. Nu îndrăznesc să le raporteze în biserica lor locală și, în schimb, merg să facă acest lucru la biserici din alte zone, temându-se că cineva din zona lor va răspândi vestea, iar oamenii răi vor afla și îi vor chinui. Acești oameni au o statură atât de mică. Crezi în Dumnezeu, dar te temi atât de tare de oamenii răi și de diavoli? Au diavolii o putere atât de mare? Pot diavolii să-ți ia viața? Este destinul tău în mâinile diavolilor? De ce te temi atât de tare de ei? Sunt doar oameni răi; ce pot să-ți facă? Chiar și în cel mai rău caz, această țară are legi – de ce te temi? Nu este China, unde diavolii fac ravagii; este o țară democratică, un stat de drept. Și asta nemaivorbind de faptul că ai frați și surori în biserică – ce pot să-ți facă acei oameni răi? Unii oameni se tem atât de tare doar să raporteze probleme ale conducătorilor și lucrătorilor. Nu se pune problema că au credință puțină; sunt niște lași inutili și niște fricoși care nici măcar nu merită să trăiască! Suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu este irosită în cazul tău; ar fi fost mai bine să o dea unui animal. Chiar și un animal, atunci când este încolțit, poate mușca un om. Ești viu, însă îți lipsește până și această fărâmă de putere; ești prea laș! Deși nu îndrăznesc să-i înfrunte direct pe indivizii răi atunci când îi întâlnesc, unii oameni apelează la înțelepciune pentru a proteja lucrarea bisericii. Ei le raportează superiorilor problemele indivizilor răi și își unesc forțele cu cei care iubesc adevărul pentru a-i îndepărta pe acei indivizi răi din funcțiile lor. Au acest tip de hotărâre: „Ești o persoană rea, dar nu mă tem de tine. Nu te voi lăsa să faci rău ca să tulburi și să sabotezi lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu te voi lăsa să obții ce vrei. Îmi voi risca viața ca să lupt împotriva ta – ce poți să-mi faci? În cel mai rău caz, îmi vei lua viața, dar atât timp cât am suflare, voi lupta cu tine până la capăt!” Aveți această credință? Acei lași inutili nu au o astfel de credință. Când văd diavoli care tulbură lucrarea bisericii, știu în inimile lor că acest lucru este greșit, că aceștia sunt diavoli și antihriști care fac rău. Dar se gândesc: „Nu pot să-i dau în vileag sau să-i raportez; n-ar trebui să-mi creez singur necazuri. Cu cât am mai puține necazuri, cu atât mai bine; este esențial să mă protejez pe mine însumi. Dacă sunt exclus din biserică de oamenii răi pentru că i-am dat în vileag și sunt lipsit până și de șansa de a crede în Dumnezeu și de a dobândi mântuirea și nici măcar nu pot să-mi fac datoria, nu voi fi complet eliminat?” Nu îndrăznesc să-i dea în vileag pe oamenii răi, temându-se foarte tare de răzbunarea lor. Așadar, când marele balaur roșu îi reprimă și îi persecută frenetic pe aleșii lui Dumnezeu, cu siguranță se tem și atunci, iar dacă sunt arestați, sigur vor deveni iude și Îl vor trăda pe Dumnezeu. Prin urmare, dacă te temi de oamenii răi din biserică și nu îndrăznești să-i dai în vileag când îi vezi făcând rău, atunci nu înseamnă că te predai Satanei? Dumnezeu îți oferă adevărul, îți dă credință și te-a protejat și te-a ținut în viață până acum. Respiri suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, te bucuri de adevărul pe care ți-l oferă și te bucuri de harul Său. Ai condiții atât de bune de viață bisericească și trăiești destul de confortabil. Dar când există oameni răi care provoacă tulburări în casa lui Dumnezeu, vezi acest lucru și îl discerni, însă nu îndrăznești să spui nici măcar un cuvânt, nu îndrăznești nici măcar să respiri adânc – ce fel de creatură ești? Nu meriți nici să trăiești! Nu le raportezi conducătorilor locali problemele din biserica locală, ci mergi la biserici din alte zone pentru a le raporta. Cu acest tip de mentalitate meschină și lașă, poți realiza lucruri mărețe? Și totuși spui că vrei să aduci mărturie pentru Dumnezeu și să fii biruitor – nu ești nimic, ești mai rău decât o fiară! Până și un câine știe să-și protejeze stăpânul. Dacă vine un străin, câinele latră din toate puterile, temându-se de o amenințare la adresa siguranței stăpânului său. Unii câini nu sunt mari și pot fi doborâți la pământ cu o singură lovitură de picior, dar nu se tem și latră totuși din toate puterile – fac asta pentru a-și proteja stăpânii. Unii câini chiar își riscă viața pentru a-și proteja stăpânii. Acestor oameni le lipsește până și această fărâmă de credință, fiind mai puțin loiali decât un câine de pază față de stăpânul său – sunt cu toții niște mizerabili inutili! Se bucură nestingheriți de harul și de aprovizionarea lui Dumnezeu, fără să dea nimic în schimb și chiar consideră de la sine înțeles că Dumnezeu ar trebui să iubească oamenii și să le arate milă. Când văd că lucrarea bisericii este tulburată și sabotată, nu sunt supărați în inimile lor. Asta înseamnă că sunt mai răi decât o fiară, mult mai răi decât un câine de pază. Ce ar trebui să faci când vei întâlni din nou diavoli în viitor? Dacă nu poți să le vezi adevărata față și nu știi ce lucruri rele plănuiesc să facă atunci când zâmbesc sau ce intenții ticăloase se ascund în privirea din ochii lor, atunci îi poți observa mai întâi. Găsește o persoană de încredere care să-i supravegheze și vezi ce spun și ce fac în secret și ce pun la cale cu complicii lor. Trebuie să le înăbuși în fașă toate intrigile și uneltirile, nelăsându-i să aibă succes și nepermițând ca interesele casei lui Dumnezeu să sufere pierderi. Unii oameni au acest tip de hotărâre: „Trebuie să păzesc bine poarta casei lui Dumnezeu, trebuie să fiu un câine de pază bun. Nu știu cum ar trata alții această chestiune, dar în ceea ce mă privește, nu voi trece cu vederea; voi lupta cu diavolii până la capăt!” Aceasta se numește loialitate față de Dumnezeu; nu este vorba că încearcă să demonstreze cât de capabili sunt. „Mă voi baza pe Dumnezeu pentru aceasta; nu există nicio șansă ca vreun diavol să obțină ce vrea sau să reușească atât timp cât sunt aici! Voi păzi poarta casei lui Dumnezeu, îi voi proteja pe frați și surori, voi apăra interesele casei lui Dumnezeu și voi proteja lucrarea casei Sale. Nu există nicio șansă să provoace cineva tulburări sau să recurgă la sabotaj – dacă văd pe cineva făcând astfel de lucruri, nu voi fi îngăduitor cu ei. Dacă se cuvine să fie demis, va fi demis, dacă se cuvine să fie exclus, va fi exclus și dacă se cuvine să fie îndepărtat, va fi îndepărtat. Categoric nu mă voi abține!” Aveți această credință? (Da.) Dacă ești destul de capabil când vine vorba să te lupți cu oameni sau animale, dar când trebuie să te lupți cu diavolii, devii temător și speriat și te retragi în carapacea ta ca o broască țestoasă, atunci Dumnezeu spune că ești terminat, nu ești bun de nimic, nu vei putea să obții adevărul și nu poți să dobândești mântuirea. Lupta împotriva diavolilor este o luptă adevărată; este o luptă pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Este o luptă pe care trebuie să o poarte biruitorii, sfinții și cei care Îl urmează pe Dumnezeu, este atitudinea pe care trebuie să o adopte și determinarea și hotărârea pe care trebuie să le aibă. „Luptă până la capăt împotriva diavolilor! Ori ei, ori eu! Cu siguranță nu mă voi teme, cu siguranță nu voi da înapoi și cu siguranță nu mă voi descuraja!” Aveți această determinare? (Avem acum.)

Unii indivizi au o statură prea mică. Atunci când întâlnesc oameni cu putere și statut, în special cei cu aspect fioros, experimentați și extrem de vicleni, precum și perfizi și abili, simt frică în inimile lor. Deși știu foarte bine că acești indivizi sunt diavoli, ei insistă totuși să-i lingușească, să-i convingă și să-i accepte și nu îndrăznesc să-i ofenseze câtuși de puțin, cu atât mai puțin să-i dea în vileag. Când văd diavoli și satane, nu îndrăznesc să susțină niciun principiu, nici nu au deloc decența sfinților. Unii chiar spun: „Trebuie să ne integrăm printre acești oameni și să construim relații bune cu ei, altfel lucrarea bisericii nu poate progresa.” În mod clar, acești oameni nu îndeplinesc un scop bun în casa lui Dumnezeu și, în mod clar, sunt cei caracterizați drept diavoli și antihriști și cei care ar trebui excluși sau îndepărtați, însă unii indivizi îi tolerează. Acești indivizi simt că nu-i pot învinge pe acei oameni; sunt înfricoșați și îngroziți în inimile lor, îngrijorați de propria situație și îngrijorați că vor fi izolați sau hărțuiți de ei. Le lipsește înțelepciunea de a lua măsuri împotriva lor, le lipsește statura suficientă pentru a lupta împotriva lor și se retrag în mod repetat, cedează și fac compromisuri în mod repetat. Drept urmare, trec trei luni, apoi șase luni, iar lucrarea bisericii este paralizată și viața bisericească ajunge într-o stare de haos. Îi văd clar pe acești oameni răi și diavoli provocând tulburări, îi văd pe acești bătăuși locali dezlănțuindu-se în biserică, însă nu îndrăznesc să-i dea în vileag sau să ia măsuri împotriva lor, temându-se să nu le fie implicate siguranța, statutul, reputația și interesele proprii. Cum pot statutul, reputația și siguranța ta personală să fie atât de importante? Nu este oricare element al lucrării din casa lui Dumnezeu mai important decât viața ta măruntă? Chiar dacă, în cel mai rău caz, îți asumi unele riscuri din loialitate față de Dumnezeu, nu te va proteja El? Dacă dai dovadă de înțelepciune și acționezi conform principiilor pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu, te va da Dumnezeu pe mâna satanelor, pentru a fi abuzat și rănit grav de acestea după bunul plac? (Nu.) Dumnezeu prețuiește foarte mult acest tip de persoană, nu o poate prețui îndeajuns; cum ar putea să te dea pe mâna satanelor? Credința ta este prea mică. Ești exact ca Petru pe vremuri – Domnul Isus l-a chemat de pe mare, zicând: „Vino”, însemnând că Petru ar trebui să meargă pe mare ca și cum ar fi pământ plat, dar cu cât mergea mai mult, cu atât mai tare se temea și își pierdea credința în Dumnezeu. Dacă îți cere să vii, Dumnezeu ți-a făcut o promisiune și te poate proteja cu siguranță; nu te va lăsa să întâmpini pericole. Chiar dacă viața ta este în pericol, cum ar trebui să abordezi acest lucru? N-ar trebui pur și simplu să-ți încredințezi de bunăvoie viața lui Dumnezeu? Ce mare lucru? Chiar sunt diavolii atât de înfricoșători? Marele balaur roșu îi suprimă și îi arestează pe credincioși și, totuși, ești capabil să persiști în credința ta; un mediu atât de dur nu te sperie. Cu toate acestea, când apar câțiva diavoli mici în biserică, te sperii atât de tare încât te retragi în carapacea ta și te simți obligat să-i urmezi în a face rău. Nu înseamnă acest lucru că îți pierzi mărturia? (Ba da.) Se poate spune că faptul că diavolii fac ce vor în unele biserici și în anumite medii de lucru, aruncând lucrarea bisericii într-un asemenea haos și lăsând-o în ruină, întocmai cum și-au dorit, ducând la lipsa unui mediu adecvat în care frații și surorile să-și îndeplinească îndatoririle, este legat de faptul că unii oameni văd adevărata față a acestor diavoli, dar nu iau atitudine pentru a lupta împotriva lor și, în schimb, fac compromisuri cu acești diavoli și satane pentru a se proteja. Se poate spune că acești oameni le permit în mod deliberat diavolilor să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Dacă îți dai seama că diavolii tulbură lucrarea bisericii, dar nu lupți împotriva lor și nu-i dai în vileag, nu înseamnă că le permiți să facă rău? Dacă, după ce descoperi diavoli care fac rău, îi dai în vileag, iei măsuri împotriva lor și îi oprești cu promptitudine, atunci pierderile pot fi reduse, iar haosul poate fi atenuat într-o anumită măsură. Nu este benefic atât pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, cât și pentru intrarea în viață a fraților și surorilor? Atunci, de ce nu faci acest lucru? Dacă nu-l faci, nu ai loialitate față de Dumnezeu. Indiferent dacă ești conducător sau lucrător de orice nivel ori un adept de rând, atât timp cât deslușești diavoli care fac rău și tulbură lucrarea bisericii, dar nu-i dai în vileag pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu, atunci nu ai rămas ferm în mărturia ta, ești o persoană confuză și nu meriți să trăiești! N-ai îndeplinit responsabilitatea unei ființe umane, așa că nu meriți să respiri suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Înțelegi? (Înțelegem.) Ce ar trebui să facă oamenii în această situație? Indiferent cu ce tip de diavol te confrunți – fie el deviant, rău, perfid, nemilos sau viclean – și indiferent de scopul lui, atât timp cât îl vezi tulburând lucrarea bisericii și îl discerni, ar trebui să iei atitudine pentru a-l da în vileag și a-l opri. În asta constă responsabilitatea ta. Unii spun: „Nu știu ce să spun ca să-l opresc.” Atunci, roagă-te lui Dumnezeu și tratează-l folosind metode înțelepte. Deocamdată, nu-l provoca; nu-l provoca dându-l în vileag în mod direct. În schimb, încearcă prin orice mijloc să-l împiedici să aibă succes în uneltirile și scopurile sale. Mai întâi, protejează lucrarea bisericii în cea mai mare măsură posibilă și asigură-te că interesele casei lui Dumnezeu sunt protejate. Apoi, găsește o ocazie să te consulți cu cei care înțeleg adevărul sau cu conducători și lucrători, pentru a stabili cel mai potrivit mod de a lua măsuri împotriva diavolului. Această lucrare trebuie făcută cu înțelepciune. Pe de o parte, trebuie să lupți împotriva Satanei, să oprești faptele rele ale satanelor și diavolilor, să-i ajuți pe frați și surori să capete discernământ și să-i protejezi pe frați și surori, precum și lucrarea casei lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să te protejezi și pe tine însuți în cea mai mare măsură posibilă. Dacă este într-adevăr necesar să înfrunți pericole sau adversități, atunci ar trebui să faci acest lucru ca pe datoria ta sacră, fără să te gândești la propria scăpare sau siguranță. Acest lucru se datorează nevoilor lucrării bisericii și ține de responsabilitatea ta. Trebuie să o faci și ar trebui să o faci; în caz contrar, nu vei fi vrednic de viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu și de aprovizionarea pe care ți-a oferit-o atât de mulți ani. Nu este așa? (Ba da.) Toată lumea ar trebui să aibă o astfel de atitudine când vine vorba de tratarea diavolilor. Ești o ființă creată de mâna lui Dumnezeu. Indiferent dacă aparții categoriei oamenilor sau altei categorii de creaturi vii, atât timp cât identitatea ta actuală este umană, de ființă umană creată, ar trebui să-ți asumi responsabilitățile unei ființe umane create, nu te poți sustrage de la ele. Să presupunem că știi că cineva fură jertfe, dar nici nu-ți pasă, nici nu pui întrebări, spunând: „Mă tem să-l ofensez. Dacă îl dau în vileag și-l ofensez, nu doar că-mi va face viața dificilă în secret, dar nici nu va uita niciodată. Este un om rău! Nu îndrăznesc să-l dau în vileag sau să-l raportez!” În acest caz, ești terminat, ești un laș inutil și nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea. Așadar, ce ar trebui să faci dacă vrei să-ți îndeplinești responsabilitatea? Găsește o ocazie de a-i scrie un bilet conducătorului tău, nu-ți semna numele și menționează clar faptele, astfel încât conducătorul să știe și să poată gestiona și opri cu promptitudine acest lucru, protejând astfel jertfele de pierderi. Conducătorul nu are nevoie să știe cine a raportat; este destul să știe Dumnezeu. Așadar, care este principiul care ar trebui susținut în chestiunea protejării jertfelor? Care este mentalitatea corectă? Este aceea de a proteja jertfele de pierderi și de a nu-i lăsa pe oamenii răi să reușească. Aceasta este responsabilitatea ta. Casa lui Dumnezeu nu le cere tuturor să-și asume riscuri pentru a-i apăra interesele, pentru a-i proteja pe frați și surori și pentru a-i proteja lucrarea și jertfele lui Dumnezeu; nu vă cere tuturor să ofensați alți oameni sau să vă puneți în situații dificile de dragul acestui lucru. Nu asta vrea să spună casa lui Dumnezeu. Dacă îți este frică de oamenii răi sau te temi să-i ofensezi pe alții, poți raporta probleme în mod anonim; de asemenea, poți să-i dai în vileag pe oamenii răi și pe diavoli în mod anonim. În acest fel, deși nu ți-ai semnat numele, ți-ai îndeplinit totuși responsabilitatea și obligația și nu te-ai sustras de la responsabilitatea ta. Dacă poți face asta, nu ți-ai neglijat responsabilitatea. Asta pentru că ai această inimă, simțind că în asta constă responsabilitatea ta și că ar trebui să o îndeplinești, protejând lucrarea casei lui Dumnezeu și interesele sale. Aceasta este o faptă bună, iar Dumnezeu Își va aminti de ea. Iată adevărul pe înțelesul vostru: nu există o formă fixă de luptă împotriva diavolilor; să fiți capabili să-i învingeți pe diavoli, să apărați interesele casei lui Dumnezeu, să protejați diversele elemente ale lucrării bisericești, să protejați viața bisericească și să apărați intrarea în viață a fraților și surorilor – acesta este principiul suprem. Înțelegeți? (Înțelegem.) Nu există o formă fixă de luptă împotriva diavolilor; poți folosi metoda de a-i emonda, poți folosi metoda de a-i da în vileag și, desigur, poți folosi și metoda de a-i demite și de a le reatribui îndatoririle, precum și metoda de a discuta cu ei despre lucruri și de a-i alina pentru a-i potoli – folosind diverse metode înțelepte pentru a-i restricționa pe diavoli și protejând totodată diferitele elemente ale lucrării bisericești. Aceasta este înțelepciune. Știi în inima ta că acești oameni sunt diavoli și că, indiferent cum îi tratezi, nu este greșit, pentru că nu sunt adevărați frați sau surori, nu sunt adevărate ființe umane și nu au fost aleși de Dumnezeu. Au venit în casa lui Dumnezeu ca slujitori ai Satanei pentru a tulbura biserica. Ar trebui să ai această atitudine față de diavoli: „Dacă ai venit aici să provoci tulburări, nu voi fi îngăduitor cu tine. Dacă ai venit aici să recurgi la sabotaj, este absolut interzis! Dacă nu provoci tulburări, nu recurgi la sabotaj și stai liniștit în biserică, te voi ignora. Dar odată ce faci o mișcare sau spui ceva, intenționând să faci rău, nu voi fi îngăduitor cu tine! Orice lucruri rele vrei să faci, orice sofisme vrei să răspândești, va trebui să treci mai întâi de mine – să vedem dacă te cruț sau nu. Altfel, nici nu te gândi să tulburi lucrarea bisericii!” Acestea sunt atitudinea și principiul pe care ar trebui să le aibă oamenii în modul în care îi tratează pe diavoli și sunt, de asemenea, mărturia pe care ar trebui să o aducă ei.

De ce exprimă Dumnezeu adevărul și le oferă oamenilor adevărul? Pentru ca oamenii care cred în Dumnezeu să poată dobândi adevărul drept viață și ca oamenii să-i poată discerne pe diavoli, să scape de diavoli și să se răzvrătească întru totul împotriva Satanei, diavolul cel rău. Oamenii au auzit atât de multe adevăruri și au primit atât de multă aprovizionare cu adevăr, dar, în cele din urmă, când întâlnesc diavoli care fac rău și provoacă tulburări, nu reușesc să-i discearnă. Unii oameni au un oarecare discernământ în privința diavolilor, dar nu îndrăznesc să-i dea în vileag și îndrăznesc chiar mai puțin să ia măsuri împotriva lor – oamenii de acest fel nu sunt buni de nimic. Nu ai mărturie și nu ai stat de partea lui Dumnezeu – I-ai frânt inima lui Dumnezeu. Scopul urmăririi și înțelegerii adevărului de către oameni este ca aceștia să se ferească de diavoli și să-i respingă, să fie capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să stea de partea Lui și să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu. Când vine vorba de diavoli, ori de câte ori este descoperit unul, îndepărtează-l, și ori de câte ori sunt descoperiți doi, îndepărtează-i pe amândoi, astfel încât biserica să rămână curată. În acest fel, Satana și diavolii vor fi făcuți întru totul de ocară și nu vor mai putea să tulbure lucrarea bisericii. Modul în care provoacă tulburări în lumea laică nu este treaba noastră; ce fapte ilegale comit, ce lucruri rele fac și cu cine se luptă în lumea laică, acestea nu au nicio legătură cu noi. Nici nu intervenim, nici nu punem întrebări și nici nu ne pasă. Dar există un singur lucru: faptul că provoacă astfel de tulburări în casa lui Dumnezeu nu este permis și trebuie să se ia măsuri împotriva lor, să fie opriți și îndepărtați. În primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să preia conducerea în realizarea acestei lucrări; ar trebui să și-o asume ca pe o responsabilitate de neevitat. În al doilea rând, toți supraveghetorii, liderii de echipă și frații și surorile de rând ar trebui să aibă această statură și, de asemenea, această mărturie. Unii oameni spun: „Casa lui Dumnezeu lansează un fel de mișcare? Oare îi chinuie pe oameni?” Nu-i chinuie pe oameni; îi chinuie pe diavoli. Chinuirea diavolilor este ceea ce ar trebui făcut; noi nu-i chinuim pe oameni. Frații și surorile au dezvăluiri de corupție, dar sunt oameni normali și au conștiință și rațiune, precum și standarde minime în acțiunile și conduita lor personală. Chiar dacă urmărirea adevărului și intrarea lor în viață sunt întrucâtva deficitare, iar ei au o statură mică și nu dețin mult din adevărul-realitate, ar trebui să fim toleranți și răbdători cu ei, să-i tratăm corect și să-i gestionăm conform principiilor. Dar principiul privind modul de a-i trata pe diavoli este diferit. Dacă sunt dispuși să presteze un serviciu, atunci îi putem folosi pentru a presta un serviciu. Dacă nu sunt dispuși să presteze un serviciu, atunci ar trebui să luăm măsuri împotriva lor îndepărtându-i; nu ar trebui să fim deloc îngăduitori cu ei! Acesta este principiul pentru tratarea diavolilor. Când frații și surorile au slăbiciuni sau dezvăluiri ale unor firi corupte, pot fi iertați și scuzați, și tratați cu toleranță și înțelegere. Dar diavolii nu sunt frați și surori. Dacă doar spun unele lucruri negative sau iresponsabile, dar nu răspândesc erezii sau sofisme pentru a-i induce în eroare pe oameni și nu au provocat perturbări sau tulburări, atunci pot fi cruțați și putem închide ochii. Dacă vezi că sunt pe cale să cauzeze unele probleme și să facă rău, iar acest lucru capătă o anumită amploare, atunci trebuie dați în vileag și restricționați. Dacă nu pot fi restricționați, îndepărtează-i direct. Diavolii cred că biserica este un loc unde este ușor să acționeze la întâmplare; cred că oricine poate stârni o furtună în biserică, exact ca în societate. Se înșală când gândesc așa. Biserica este un loc în care aleșii lui Dumnezeu urmăresc adevărul și obțin mântuirea, nu un loc unde diavolii să stârnească furtuni, nici un loc unde diavolii să se implice în afacerile lor sau să-și împlinească visurile proprii, nici unde să-și satisfacă ambițiile și dorințele. Odată ce diavolii se trădează și sunt pe cale să-și desfășoare propria afacere, să-și întemeieze împărății independente și să tulbure și să saboteze lucrarea bisericii – odată ce le sunt dezvăluite copitele despicate – ce ar trebui să faci în acel moment? Acționează conform principiilor; frații și surorile trebuie să ia atitudine și să lupte împotriva acestor diavoli și, în niciun caz, nu trebuie să arate milă sau să fie îngăduitori. Dacă ești mereu îngăduitor cu diavolii, atunci ești crud față de tine însuți. Ei îi induc mereu în eroare și îi tulbură pe oamenii din biserică, și sabotează lucrarea bisericii. În astfel de circumstanțe, credința în Dumnezeu și cunoașterea Sa pe care le-ai dobândit de-a lungul multor ani de credință vor fi mistuite în doar câteva zile din pricina inducerii în eroare și a tulburării provocate de acești diavoli. Prin urmare, dacă vrei să dobândești adevărul, trebuie să iei atitudine în mod proactiv pentru a te lupta cu diavolii și a te împotrivi lor. Când le vezi copitele despicate expuse complet și înfățișarea hidoasă dezvăluită, ar trebui să-i dai în vileag și să le caracterizezi esența, apoi să-i înlături. Oare nu este ceea ce ar trebui să facă aleșii lui Dumnezeu și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească? (Ba da.) Este exact mărturia pe care ar trebui să o aibă biruitorii. Toți ar trebui să înțeleagă acest lucru și să nu-l uite niciodată. A nu te teme de satane și diavoli nu înseamnă a te disocia de ei în mod formal, ci înseamnă a lua atitudine pentru a lupta împotriva diavolilor în fața problemelor majore legate de bine și rău, în fața chestiunilor de principiu, în alegerea căii și în chestiuni care implică interesele casei lui Dumnezeu, oprirea faptelor lor rele, apărarea intereselor casei lui Dumnezeu și protejarea mediului normal în care frații și surorile să-și îndeplinească îndatoririle. Aceasta este obligația fiecăruia dintre aleșii lui Dumnezeu.

Nu ne-am încheiat mai mult sau mai puțin părtășia despre aceste două manifestări – minciuna obișnuită și devianța – ale celor cu esența unui diavol? Punctul de vedere și atitudinea pe care ar trebui să le aibă oamenii față de indivizii de acest fel sunt clare, la fel și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească. Așadar, cu ce problemă vă confruntați în continuare? Este vorba despre modul în care să folosiți manifestările și dezvăluirile despre care am avut părtășie și să le corelați cu acești indivizi, apoi să-i discerneți și să deslușiți esența indivizilor de acest fel. Odată ce aveți discernământ, în inima voastră veți discerne clar care sunt cu adevărat atributele diverselor tipuri de oameni, iar principiile voastre privind tratarea oamenilor vor fi mai precise și nu veți face lucruri nesăbuite ori stupide sau nu le veți face la fel de des. Aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

27 ianuarie 2024