Despre ce subiect am avut părtășie data trecută? Am avut părtășie despre câteva manifestări specifice privind trei aspecte – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. Am discutat despre aceste manifestări specifice și, astfel, am discernut căruia dintre cele trei aspecte îi aparțin. Dacă voi întâlniți în viața de zi cu zi aceste manifestări despre care am avut părtășie, puteți, în esență, să le caracterizați și să le clasificați – dacă aparțin condițiilor înnăscute, umanității sau firilor corupte. Cât despre manifestările despre care nu am avut părtășie, știți cum să le clasificați acum conform acestor principii sau conform esenței pe care o manifestă? (Simțim că ne descurcăm ceva mai bine decât înainte – putem raționa în această direcție, dar încă nu am ajuns la punctul în care să putem discerne pe deplin.) Puteți discerne, în general, manifestările despre care am avut părtășie, dar, în ceea ce privește cele despre care nu am avut părtășie și care nu au nicio legătură cu manifestările discutate anterior, nu știți dacă sunteți capabili să le discerneți. (Corect.) În ultimele predici, am avut părtășie despre unele manifestări ale intereselor, hobbyurilor și punctelor forte în cadrul condițiilor înnăscute, precum și despre problemele legate de aceste aspecte care se manifestă în oameni. Am avut, de asemenea, părtășie despre atitudinea și calea de practică pe care ar trebui să le aibă oamenii cu privire la aceste probleme, precum și despre cerințele lui Dumnezeu pentru oamenii care au interese, hobbyuri și puncte forte. Scopul principal al acestei părtășii este de a le arăta oamenilor ce gânduri și perspective ar trebui să aibă – alături de calea de practică pe care ar trebui să o înțeleagă – cu privire la interese, hobbyuri și puncte forte, precum și intențiile și cerințele lui Dumnezeu legate de aceste aspecte, pe care ar trebui să le înțeleagă. În ceea ce privește problemele privind intereselehobbyurile și punctele forte, am avut părtășie doar în termeni generali și nu am discutat în mod specific despre ce gânduri și perspective eronate au oamenii în aceste privințe, ce căi de practică eronate pot urma sau ce înțelegeri greșite au referitor la cerințele lui Dumnezeu în această privință. Așadar, haideți să avem acum o părtășie detaliată despre problemele specifice pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă cu privire la interese, hobbyuri și puncte forte, pornind de la aceste probleme pe care le au.

Ați observat ce înțelegeri false sau denaturate aveți cu privire la interese, hobbyuri și puncte forte? Se întâmplă ca, în cazul majorității problemelor, să înțelegeți doar atât cât vă explic Eu în părtășie și, după aceea, nici să nu cugetați, nici să nu comparați ceea ce s-a spus cu lucrurile din viața voastră, având totuși impresia că înțelegeți totul și considerând problemele ca fiind foarte simple? Mai întâi, gândiți-vă la această întrebare: există vreo diferență între interese și hobbyuri și puncte forte? (Da.) Care este diferența? Dacă poți vedea că există o diferență, în ce fel sunt diferite? (A avea un interes și un hobby înseamnă doar că unei persoane îi place foarte mult un anumit lucru, nu înseamnă neapărat că are un punct forte în acel domeniu.) Principalele puncte de distincție au fost, în esență, menționate – cam așa stau lucrurile. Din perspectiva umanității, interesele și hobbyurile se referă la faptul că o persoană este interesată de un anumit tip de activitate specializată sau de un anumit gen de lucru, fiind dispusă să-i acorde atenție sau să se implice în el. Adică, preferința sa personală este relativ înclinată spre lucrurile de care este interesată și care o pasionează. Nu are doar o mică simpatie pentru competențele profesionale în această privință, ci este foarte interesată de ele, depășind nivelul de simpatie sau pasiune pe care l-ar putea avea față de lucrurile obișnuite. Asta înseamnă interese și hobbyuri. Cu toate acestea, în ceea ce privește tipul de activitate specializată sau lucrul de care este interesată și care o pasionează, în privința calibrului, dacă este iscusită, dacă se poate descurca bine și la ce nivel poate ajunge – nimic din toate acestea nu este cert. Prin urmare, interesele și hobbyurile se referă la lucrurile de care oamenii sunt interesați și care le plac, lucruri în care sunt dispuși să se implice frecvent și cărora sunt dispuși să le dedice timp și energie, atenție și efort în viața de zi cu zi. Cât de bine pot face aceste lucruri depinde de calibrul și de iscusința lor. Să presupunem că acest lucru este ceva care îi interesează și îi pasionează în mod deosebit și, în același timp, sunt și iscusiți – adică, pe lângă faptul că sunt interesați și pasionați de acest lucru, îl pot și face foarte bine, pot obține rezultate semnificative și pot ajunge la mari realizări. Cu alte cuvinte, iscusința lor în acest interes și în acest hobby o depășește pe cea a unei persoane obișnuite, iar perspicacitatea, viteza de învățare și viteza cu care înțeleg principiile în acest domeniu le depășesc pe cele ale unei persoane obișnuite. Atunci când există astfel de manifestări, se spune că au un punct forte. Alte persoane ar putea avea nevoie de o instruire profesională formală, de lungă durată, de educație, dobândire de cunoștințe și practică și să primească îndrumare, orientare, verificare, standardizare și sfaturi de la profesioniști relevanți, printre altele, înainte de a putea face bine un lucru în mod independent. Însă, oamenii cu puncte forte au, în general, un anumit nivel de perspicacitate în ceea ce privește competențele profesionale la care se pricep, fără a urma o instruire profesională sau o învățare sistematică. Ei au o anumită înțelegere practică, experiență practică sau realizări personale în acest domeniu. Iar cu instruire profesională, punctul lor forte în acest domeniu poate atinge un nivel și mai înalt. Pe scurt, a avea un punct forte înseamnă a fi foarte priceput la lucrurile care te interesează și te pasionează, depășind o persoană obișnuită. Ce înseamnă a fi „iscusit”? (A avea un punct forte într-un anumit domeniu, a fi relativ informat despre aceste lucruri și a le gestiona cu măiestrie și fără efort.) A fi iscusit în ceva nu înseamnă doar a fi informat despre acel lucru; mai degrabă, înseamnă a avea o aptitudine remarcabilă și un talent înnăscut deosebit în acest domeniu. Chiar și fără îndrumări de la alții, ei pot pricepe lucruri pe care alții nu le pot înțelege. Și, în combinație cu o instruire formală sau cu îndrumări din partea unui profesor renumit, se pot descurca și mai bine în acest domeniu. Atunci când se vorbește despre a avea un punct forte înseamnă că o persoană este deosebit de abilă în ceea ce privește un anumit interes sau un anumit hobby, cu o aptitudine excepțională în acest domeniu. Capacitatea sa de înțelegere, perspicacitatea și capacitatea de învățare în acest domeniu sunt toate excepțional de puternice și înțelege foarte repede. Este vizibil iscusită în acest domeniu în comparație cu o persoană obișnuită. Asta se înțelege prin a avea un punct forte.

Acum că ați înțeles ce sunt punctele forte, să vorbim despre interese și hobbyuri. Care este diferența dintre interese și hobbyuri și puncte forte? Sunt interesele și hobbyurile același lucru ca punctele forte? (Nu sunt același lucru.) De ce interesele și hobbyurile nu sunt același lucru ca punctele forte? (Pentru că a fi interesat de ceva nu înseamnă neapărat a fi capabil să faci acel lucru bine, nici nu înseamnă neapărat a fi iscusit; în plus, nu înseamnă neapărat că poți înțelege acel lucru atât de repede.) A avea interese și hobbyuri înseamnă că îți place o anumită categorie de lucruri, dar dacă este punctul tău forte depinde de capacitatea ta de înțelegere, de capacitatea ta de învățare și de perspicacitatea ta în ceea ce privește acest domeniu, precum și de aptitudinea ta înnăscută și dacă ești iscusit în mod natural. Dacă ești iscusit, atunci este punctul tău forte. Dacă nu ești iscusit și este doar o preferință personală, un domeniu care te interesează, dar calibrul tău este slab, iar aptitudinea ta înnăscută lipsește, însemnând că ai o capacitate redusă de înțelegere în ceea ce privește acest interes și acest hobby al tău, nu ești deloc iscusit, acționezi cu stângăcie, ești lipsit de eficiență și nu obții niciun rezultat, atunci acest domeniu nu este punctul tău forte – rămâne doar la nivelul unui interes și al unui hobby pentru tine. De ce este doar interesul și hobbyul tău și nu punctul tău forte? Pentru că nu ești iscusit. De exemplu, unii oameni spun: „Îmi place foarte mult să cânt.” Cât de mult le place? Din momentul în care deschid ochii dimineața, ascultă melodii pop; ascultă tot felul de cântece, inclusiv cântece străine și opere occidentale și chineze – le place să asculte orice înseamnă muzică. Vor și să cânte, dar există o mare problemă: sunt afoni din naștere sau pur și simplu nu au un punct forte în acest domeniu. Există, de asemenea, oameni care, chiar și după ce au studiat canto timp de câțiva ani, tot nu pot găsi tehnicile potrivite. Nu știu cum să cânte în cel mai plăcut mod, cum să facă din cântatul lor ceva emoționant sau cum să obțină rezultate bune prin cântatul lor. Deși le-a plăcut să cânte încă din copilărie și acesta este unul dintre interesele și hobbyurile lor, din cauza limitărilor impuse de condițiile lor înnăscute, acest lucru nu poate fi decât o pasiune și un interes – nu un punct forte. De exemplu, când o persoană iscusită la cântat învață un imn, poate cânta melodia principală după ce l-a cântat doar de aproximativ trei ori. Iar după patru sau cinci ori, poate, în esență, să cânte întregul cântec. Cu toate acestea, cei cărora le place să asculte cântece, dar nu sunt iscusiți la cântat, s-ar putea să nu-și poată aminti melodia generală după ce o ascultă de trei ori. Chiar și după cinci ori, s-ar putea să nu fie încă în stare să-l cânte și să aibă nevoie în mod constant să se uite la versuri sau la partitură. Când vine vorba de a cânta efectiv, ei nu pot să simtă cântecul sau să găsească plasarea vocală potrivită. De asemenea, nu reușesc să-și amintească versurile și, uneori, chiar cântă fals melodia. În plus, atunci când cântă melodii relativ emoționante, nu reușesc niciodată să stăpânească în mod corespunzător exprimarea emoțiilor. Alții spun că este neplăcut să îi asculți cântând și că nu este agreabil, dar ei nu se descurajează și nu renunță – tot stăruie să învețe și să cânte. Desigur, cântatul este o libertate personală și un drept personal; nimeni nu-i îngrădește. Cu toate acestea, subiectul părtășiei noastre de astăzi este diferența dintre interese și hobbyuri și puncte forte. Judecând după aceste manifestări, interesul și hobbyul lor nu sunt ceva la care sunt iscusiți. Așadar, de ce trebuie să avem o părtășie clară despre această chestiune? Pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă că interesele și hobbyurile lor nu sunt același lucru ca punctele lor forte. Dacă, pe baza tuturor aspectelor condițiilor tale înnăscute, nu ești iscusit într-un anumit domeniu, atunci, chiar dacă este interesul și hobbyul tău, limitările condițiilor tale înnăscute determină ca interesul și hobbyul tău să nu fie punctul tău forte. Deși îți place foarte mult, chiar până într-acolo încât îl iubești ca pe propria viață, din păcate, pur și simplu nu este lucrul la care ești iscusit. De exemplu, unora le place foarte mult să danseze. Ori de câte ori aud muzică, trupurile lor încep să se miște pe ritm și melodie și se simt foarte mulțumiți în timp ce se mișcă. Cu toate acestea, înfățișarea lor naturală nu este una plăcută, nu sunt foarte înalți, membrele lor nu sunt deosebit de lungi, iar fizicul lor nu este deosebit de elegant. Per ansamblu, dansul lor nu este foarte atractiv vizual. Dar lor, pur și simplu, le place să danseze și, uneori, în locuri publice sau la marginea drumului, dansează cu o totală complacere de sine. Trecătorii consideră acest lucru ridicol, însă ei dansează de parcă n-ar fi nimeni în jur, complet nepăsători la privirile celorlalți, de parcă n-ar avea nicio conștiință. Sunt într-atât de obsedați de acest lucru. Deși simt că dansează destul de bine, în realitate, nu sunt iscusiți. Nu pot înțelege esența dansului și nici nu știu ce mișcări sunt potrivite, ce mișcări sunt grațioase și ce mișcări pot exprima mai bine diferite tipuri de emoții umane. Adică, ei nu înțeleg cu adevărat multe aspecte legate de dans. Chiar și cu îndrumarea unui profesor profesionist și cu instruirea primită de la o școală de specialitate, în ceea ce privește calibrul lor înnăscut, nu sunt iscusiți și nu pot înțelege esența dansului. Prin urmare, luând în considerare toate aspectele condițiilor lor înnăscute, dansul, pe care îl iubesc, nu este ceva la care sunt iscusiți. Chiar dacă le place foarte mult și sunt îmbătați de el, admirându-și adesea propria mișcare și prezență atunci când dansează în fața unei camere sau a unei oglinzi, dacă ne uităm la situația reală, nu sunt iscusiți la dans. Cu alte cuvinte, dansul este doar interesul și hobbyul lor, nu punctul lor forte.

Unii oameni iubesc cu adevărat literatura. Le place să scrie articole, să recite și să compună poezii, le plac forumurile literare și, de asemenea, le place să citească romane și diverse opere literare, atât străine, cât și autohtone, moderne și clasice – le plac toate aceste opere. Le plac diverșii termeni lexicali și diversele stiluri lingvistice pe care autorii le folosesc în operele lor literare și le plac, de asemenea, diferitele idei pe care autorii le exprimă în operele lor. Este acesta interesul și hobbyul lor? (Da.) Este foarte clar că acesta este interesul și hobbyul lor. Ceea ce îi place unei persoane, ceea ce o interesează în inima și mintea sa, este înnăscut – nu este ceva ce dobândește mai târziu în viață, cu atât mai puțin ceva cultivat de părinții sau familia sa. Unii oameni iubesc literatura și au citit multe opere literare. Unii au studiat sistematic literatura la universitate. Unii au lucrat chiar ca profesori de literatură profesioniști sau s-au angajat în slujbe și cariere legate de literatură, chiar angajându-se în aceste cariere pentru o perioadă lungă de timp; și-au petrecut cea mai mare parte a vieții ocupându-se de chestiuni legate de interesul și hobbyul lor; practic, fiecare zi din viața lor a inclus literatura, de care sunt interesați și pasionați. Dar înseamnă oare acest lucru că interesul și hobbyul lor sunt cu adevărat punctul lor forte? Nu neapărat – trebuie să vezi dacă în literatură au cunoștințe sau gânduri și puncte de vedere care depășesc sau se disting de cele ale oamenilor obișnuiți. Dacă ceea ce au priceput și au înțeles din literatură este doar ceea ce au învățat din cărți sau constă doar în cunoștințe comune, convenționale, pe care oricine le poate învăța și pricepe, atunci acest lucru nu este considerat un punct forte. De exemplu, dacă le ceri să scrie un articol, nu există greșeli gramaticale, punctuația este folosită corect, paragrafele sunt bine structurate, iar structura generală a articolului este destul de bună. Există chiar și un limbaj foarte înflorit folosit în tot articolul. Cu toate acestea, există o problemă – când vine vorba de a exprima un anumit lucru, un anumit punct de vedere sau o anumită intrigă, ei nu au o metodă unică de exprimare și nici nu au metode deosebit de artistice sau ingenioase de exprimare. Aceste calități lipsesc din toate operele lor literare. Adică, articolele lor par destul de bine structurate și foarte profesioniste, având cuvinte alese cu grijă, dar le lipsește metoda unică de exprimare a gândurilor și punctelor de vedere, a fenomenelor sau a intrigilor pe care ar trebui să o aibă un literat iscusit. Majoritatea articolelor lor sunt mai degrabă mediocre. Structura și modul lor de a exprima ideile sunt deosebit de rigide, seci și dogmatice; nu sunt nici inovatoare, nici unice, le lipsesc înțelepciunea și ingeniozitatea și, cu siguranță, nu pot fi considerate elegante. Ce indică acest fenomen? (Nu sunt iscusiți la scris și nu au o aptitudine pentru asta.) Nu sunt iscusiți la scris și nu pot crea povești în mod flexibil, pe baza contextului evenimentelor sau a prototipului unor astfel de povești. În cele din urmă, când oamenii le citesc articolele și operele literare, toate dau o senzație de monotonie și repetiție, urmând același tipar. De ce spunem că par monotone și repetitive? Per ansamblu, articolele lor par destul de bine structurate, standardizate și profesioniste; în ceea ce privește aspectele tehnice, o persoană obișnuită ar găsi puține lucruri de criticat – chiar și structura este, în esență, mereu aceeași. Deși pot învăța diverse forme de opere literare, inclusiv poezie străină, proză și scriere narativă, nu sunt niciodată capabili să le adapteze sau să le aplice propriei lor creații literare. Acest lucru se datorează faptului că nivelul lor de măiestrie și succes literar va rămâne mereu în sfera intereselor și a hobbyurilor, fără să atingă vreodată statutul de punct forte. Este posibil ca ei să aibă cunoștințe vaste de literatură, dar să nu aibă niciun succes literar real. Cu alte cuvinte, nu au nicio inovație în literatură, nu pot produce nicio operă proprie reprezentativă și le lipsesc gândurile și punctele de vedere unice și un mod unic de exprimare. Acest lucru dovedește că literatura nu este punctul lor forte. Ei au cunoștințe și noțiuni comune despre literatură doar pentru că acest domeniu este interesul și hobbyul lor, dar nu au un punct forte în literatură. Vedeți, mulți oameni citesc cărți, inclusiv diverse opere literare; mulți pretind a fi pasionați de literatură sau creatori literari, dar dintre cei implicați în creația literară, câți au cu adevărat propriile opere? Câți au scris opere literare care pot rezista testului timpului și pot deveni clasice? Foarte puțini, nu-i așa? Majoritatea acestor oameni au un oarecare interes înnăscut și o pasiune pentru literatură, iar mai târziu, ei învață, se instruiesc și practică la școli de specialitate și se întâmplă să exerseze o slujbă legată de literatură. Deși se angajează într-o slujbă legată de literatură, ceea ce ar părea să indice că acest interes și acest hobby îi pot însoți pe tot parcursul vieții, câte lucrări finalizate produc, câte contribuții aduc și câte creații originale au în timpul activității lor în domeniu depinde de faptul că posedă sau nu un punct forte în literatură. Mulți oameni se angajează într-o profesie care le place și care îi pasionează și obțin din ea un mijloc de trai sau anumite beneficii, dar nu obțin rezultate bune în această profesie. Aceasta demonstrează suficient că profesia pe care o îndrăgesc și care îi pasionează nu este punctul lor forte. Pe de altă parte, unii oameni, deși nu se angajează într-o profesie legată de interesele și hobbyurile lor, sunt capabili să aibă realizări reale, pentru că acesta este punctul lor forte. De exemplu, există inventatori, cei care au adus contribuții remarcabile în diverse domenii, cei care au fost pionierii propriilor stiluri unice în diverse domenii și personalități de frunte în diverse domenii, printre altele. Așadar, luând în considerare aceste situații, a avea interese și hobbyuri nu înseamnă neapărat a avea un punct forte în acele domenii. Cu toate acestea, unii oameni nu pot discerne relația dintre interese și hobbyuri și puncte forte. Ei cred că interesele și hobbyurile lor sunt punctele lor forte, dar după ce se implică mulți ani într-un domeniu care îi interesează și îi pasionează, chiar nu obțin niciun rezultat. După ce aceste lucruri au fost clarificate, cum ar trebui oamenii să-și trateze interesele, hobbyurile și punctele forte? Este foarte simplu – ar trebui să le trateze corect. În cazul în care casa lui Dumnezeu are nevoie ca tu să faci o datorie într-un anumit domeniu care implică abilități, cunoștințe sau talente profesionale care au legătură cu interesele și hobbyurile tale, atunci trebuie să tratezi acest lucru conform principiilor îndeplinirii datoriei – nici respingându-l, nici rostind idei pompoase sau fiind pripit. Dacă este ceva la care nu ești iscusit, ceva ce depășește capacitatea ta și nu poți face, atunci nu deveni negativ sau nu te plânge de Dumnezeu; ar trebui să fii capabil să tratezi acest lucru corect. Ce înseamnă a-l trata corect? Înseamnă că, dacă simți că interesele și hobbyurile tale în acest domeniu sunt unice, însă atunci când îndeplinești o lucrare legată de ele, nu ești niciodată în stare să fii la înălțimea cerințelor casei lui Dumnezeu și nici nu poți atinge niciodată principiile cerute de casa lui Dumnezeu, atunci ar trebui să realizezi atât cât poți. Dumnezeu nu forțează niciodată peștele să trăiască pe uscat sau porcul să zboare. Dumnezeu știe cât de mult poți realiza și ce greutate poți purta. Cu mai multă experiență, vei ajunge să știi și tu. Pe baza circumstanțelor reale și a condițiilor tale înnăscute, realizează atât cât ești capabil – nu-ți îngreuna situația. Dacă ești capabil, nu te reține; dacă nu ești capabil, nu deveni negativ și nu te forța dincolo de capacitatea ta – tratează acest lucru corect.

Credeți în Dumnezeu de atâția ani și majoritatea dintre voi v-ați făcut datoria de mai bine de trei ani – nu de un an sau doi faceți o anumită datorie în casa lui Dumnezeu. Atunci, în ceea ce privește datoria pe care o faci sau o anumită lucrare profesională pe care o desfășori, ești lămurit în inima ta cu privire la cât de mult poți realiza și ce nivel poți atinge, și cât de mult poți pune în practică și în ce măsură? (Da.) Practic, sunteți lămuriți cu privire la toate acestea. Unii oameni nu au atins încă un nivel de competență într-o anumită datorie, deoarece au practicat puțin. Alții, însă, fac această lucrare de mulți ani și au practicat foarte mult, dar tot nu pot ajunge la principiile cerute de casa lui Dumnezeu. Ei nu sunt foarte pricepuți în acest domeniu. Deși le place foarte mult și sunt pasionați să facă această datorie și se simt onorați și fericiți să o facă, pur și simplu nu sunt pricepuți la ea. Indiferent care sunt cerințele casei lui Dumnezeu, ei pur și simplu nu le pot îndeplini. Nu este vorba că sunt răzvrătiți și neascultători, și nici că nu-și fac partea; mai degrabă, condițiile lor înnăscute nu le permit să realizeze acest lucru și au limitări. Atunci, ce ar trebui făcut? Lăsați lucrurile să-și urmeze cursul – nu fiți negativi, nu fiți slabi și nu vă plângeți și nu simțiți în inima voastră că este nedrept. Unii oameni spun: „Îmi place să dansez, dar m-am născut neîndemânatic și nu sunt atrăgător. Vreau să fac datoria de a dansa, dar nu pot. Atunci ce ar trebui să fac? Chiar vreau să dansez.” Dorința ta de a dansa este dorința ta personală și preferința ta, dar trebuie oare Dumnezeu să-ți satisfacă preferințele? Nu trebuie. Casa lui Dumnezeu are principiile pe care le cere și stipulațiile sale. Alegerea persoanei care face o anumită lucrare se bazează pe principii. Nu poți cere cu forța, pe baza dorinței tale personale, a preferinței tale personale sau a stării tale de spirit personale, să fii satisfăcut de casa lui Dumnezeu – acest lucru este nepotrivit. Dacă nu ești potrivit pentru a-ți face datoria în acest domeniu, atunci, în inima ta, urează-le în tăcere binecuvântări celor care pot face o datorie în acest domeniu. Fă doar ceea ce ești capabil sau poți fi un lucrător necunoscut din culise – ajutând cu îndrumarea și verificarea, ajutând la repetiții sau la editarea post-producție a videoclipurilor de dans, ajutând la examinarea diverselor materiale sau ajutând la căutarea adevărului. Există multe lucrări care pot fi făcute în diverse domenii, iar sfera de lucru legată de interesele și hobbyurile tale este largă. Nu trebuie neapărat să fii tu cel de pe ecran – poți prelua și o lucrare în culise, cu jumătate de normă. Și aceasta înseamnă să-ți faci datoria. În acest fel, îți satisfaci atât dorințele personale, cât și te ridici la înălțimea principiului și a standardului de a-L mulțumi pe Dumnezeu prin îndeplinirea datoriei – este minunat! Nu înseamnă asta că împuști doi iepuri dintr-un foc? (Ba da.) Din moment ce Dumnezeu nu ți-a dat puncte forte în acest domeniu ca parte a condițiilor tale înnăscute, atunci nu ai de ales. Nu poți să te plângi, să cârtești sau să nutrești resentimente doar pe motiv că îți lipsește în mod înnăscut ceva în acest domeniu și nu poți îndeplini standardul casei lui Dumnezeu pentru selectarea talentelor în acest domeniu, iar apoi să devii nedispus să-ți faci datoria în acest domeniu, refuzând să o faci chiar dacă ți-o cere casa lui Dumnezeu – acest lucru este nepotrivit. Aceasta nu este atitudinea corectă în îndeplinirea datoriei. Fă orice poți face. Nu poți refuza să o faci, refuzând să o faci chiar dacă ți-o cere casa lui Dumnezeu, doar pe motiv că nu ești potrivit pentru ea sau nu ești priceput la ea. Procedând astfel, nu-ți faci datoria – îți satisfaci dorințele personale și îți desfășori propria afacere. Nu-ți faci datoria cu o atitudine de supunere față de Dumnezeu, nici cu o atitudine de sinceritate și loialitate față de Dumnezeu. Acest lucru este nepotrivit. Este ceva ce oamenii ar trebui să înțeleagă. Pe de o parte, să înțeleagă corect ce sunt interesele, hobbyurile și punctele forte; pe lângă asta, să trateze corect interesele, hobbyurile și punctele forte.

Unora le place să scrie articole și să se implice în lucrări legate de literatură. Vor mereu să revizuiască și să corecteze articole, să se ocupe de articole în fiecare zi. Cu toate acestea, din diverse motive – atât subiective, cât și obiective – nu sunt potriviți pentru această lucrare. Pe de o parte, le lipsesc cunoștințele de bază în domeniul literaturii; pe de altă parte, calibrul lor este relativ slab și nu au abilitate de înțelegere. Prin urmare, chiar dacă sunt pasionați de literatură și practică timp de câțiva ani, tot nu pot atinge standardul de a avea abilități de scriere. Cu toate acestea, casa lui Dumnezeu cere ca oamenii să aibă cel puțin un calibru de bază pentru a se implica în lucrarea bazată pe texte. În cazul în care calibrul lor nu este potrivit pentru a face lucrarea bazată pe texte, iar revizuirea și corectarea articolelor lor nu îndeplinesc standardul, atunci nu pot decât să aleagă o altă datorie. S-ar putea să fie potriviți doar pentru a face lucrări legate de chestiuni generale sau pentru a colecta unele materiale. Pe scurt, lucrarea bazată pe texte pe care o iubesc în inimile lor este ceva ce nu pot face – chiar dacă nu ar fi demiși din a face lucrarea bazată pe texte, ar fi doar niște persoane care ocupă un loc degeaba și nu ar obține niciun rezultat real. Cum ar trebui oamenii să înțeleagă o astfel de chestiune într-un mod clar? (Trebuie să învețe să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să fie raționali.) Aceasta este direcția generală – cum ar trebui oamenii să practice în mod specific? Dacă este o persoană predispusă la denaturări, ar spune: „Toată lumea spune că interesele și hobbyurile sunt date de Dumnezeu, că sunt condiții înnăscute. Din moment ce Dumnezeu mi-a dat acest interes și hobby, atunci cu siguranță Dumnezeu m-a rânduit să mă implic într-o lucrare legată de acestea. Din moment ce este rânduit de Dumnezeu, atunci, în casa lui Dumnezeu, lucrarea legată de acest interes și hobby ar trebui să-mi fie dată mie – ar trebui să contribui la ea. Dacă nu mi se cere să fac această lucrare, atunci este o problemă cu oamenii – înseamnă că oamenii mă disprețuiesc, înseamnă că lucrătorii și conducătorii nu știu cum să evalueze oamenii. Iată-mă, o persoană înzestrată, dar nu există niciun vânător de talente care să mă observe! Iubesc atât de mult literatura și sunt foarte iscusit la ea – revizuirea articolelor este extrem de ușoară pentru mine. Să mă trimiți să predic Evanghelia sau să fac muncă manuală – nu înseamnă asta să folosești un baros ca să spargi o nucă? Nu înseamnă să irosești un individ talentat? Nu este ca și cum ai îngropa aur în pământ? Nu am ce să fac –sub un acoperiș jos, nu ai de ales decât să pleci capul! Dar există o zicală: «Aurul adevărat este destinat să strălucească în cele din urmă.» Așteptați – poate că Dumnezeu mă rafinează, mă testează. Într-o zi, cu siguranță mă voi implica în lucrarea pe care mi-a rânduit-o Dumnezeu, lucrarea legată de interesul meu. Lucrurile bune merită așteptate. Când veți fi eliminați cu toții, va fi momentul meu să strălucesc – atunci voi avea șansa să-mi pun în valoare abilitățile! Așa cum spun zicalele: «Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune» și «Unde e viață, e speranță».” Ce părere aveți despre aceste puncte de vedere? Sunt incorecte, nu-i așa? Asemenea oameni au, cu siguranță, gânduri fanteziste și chiar își fac planuri pe termen lung, dar nu se știe dacă au cu adevărat abilități reale. Unii oameni chiar se simt nedreptățiți, spunând: „Sunt un talent literar înnăscut, dar am fost trimis să fac muncă manuală, plin de noroi toată ziua. Și cui mă pot plânge în legătură cu asta? Nu am ce să fac – așa a orchestrat Dumnezeu. Ce altă opțiune am?” În realitate, echipa de corectori i-a testat deja, iar abilitățile lor de scriere sunt inadecvate. Nu au nicio bază literară, nici măcar nu folosesc punctuația corectă. Oriunde ar trebui să se termine o propoziție sau să se facă o pauză, ei folosesc o virgulă. Cu toate acestea, ei încă se consideră genii literare, crezând că a face muncă fizică este o risipă de talent. Inimile lor sunt pline de nemulțumiri: „M-am născut cu dragostea pentru literatură. În copilărie, îmi plăcea să citesc cărți de povești. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, mi-a plăcut să citesc opere ale unor autori celebri. Am citit multe opere literare clasice, atât de la autori autohtoni, cât și străini; am citit multe lucrări din toate genurile, inclusiv piese de teatru, proză și poezie. Lucrarea bazată pe texte nu presupune niciun efort pentru mine; a scrie un articol este o joacă de copil. Dar uitați-vă la mine acum – am ajuns să fac munci mizerabile și istovitoare. Dragostea mea pentru literatură, care m-a însoțit jumătate de viață, a fost negată în casa lui Dumnezeu. Toate cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul vieții nu și-au găsit nicio utilitate în casa lui Dumnezeu – cariera mea literară a luat sfârșit! Obișnuiam să cred că în casa lui Dumnezeu adevărul deține puterea. Cineva ca mine – un mare talent, un pasionat de literatură – a fost ignorat și disprețuit în lume, fără nicio șansă de a-și pune în valoare abilitățile. Mă gândisem că în casa lui Dumnezeu aș putea să-mi folosesc eforturile rămase. Plin de entuziasm, m-am înscris în echipa de corectori, doar ca să aflu că nu am fost selectat. Uitați-vă la mine – stând aici acum, cine poate spune că sunt un pasionat de literatură, un talent literar? Toată vena mea literară s-a tocit din cauza acestei munci mizerabile și istovitoare. Acum, singurele lucruri care îmi ies pe gură sunt cuvinte grosolane și necioplite.” Se simt foarte nedreptățiți în inimile lor. Deși spun cu voce tare că se supun orchestrării lui Dumnezeu și că vor face orice le va cere casa lui Dumnezeu, în inimile lor, au o autoevaluare inexactă, și-au considerat în mod eronat interesele și hobbyurile drept puncte forte, drept ceva potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu, nu și-au găsit locul, nu și-au recunoscut situația reală, nu-și cunosc propria măsură și nu știu dacă interesele și hobbyurile lor sunt, de fapt, ceea la ce se pricep – sunt nelămuriți și ignoranți în privința tuturor acestor lucruri, dar totuși pretind că sunt talente literare, fiind la un pas de a se numi maeștri literari. Care este rezultatul final al acestui lucru? (Sunt plini de plângeri cu privire la rânduielile bisericii și, în inimile lor, nu sunt dispuși să se supună.) În inimile lor, se simt în mod constant nedreptățiți. Deși nu lenevesc atunci când își fac datoria și pot depune efort maxim – supunându-se abia-abia – din cauza autoevaluării lor inexacte, se simt nedreptățiți. Un gând le trece frecvent prin minte: „Există mulți cai iuți, dar puțini îi pot recunoaște.” Ce cai iuți? Cine îi poate recunoaște? Deoarece au un oarecare interes și o pasiune pentru un anumit domeniu și, mai târziu, îl studiază în mod sistematic, se consideră de neegalat, crezându-se „cai iuți”, crezând că sunt talentați. Nu este aceasta o lipsă totală de conștiință de sine? Ei cred doar că interesele și hobbyurile sunt date de Dumnezeu, dar nu reușesc să recunoască ce calibru le-a dat Dumnezeu. Nu le este clar dacă sunt cu adevărat pricepuți la lucrurile de care sunt interesați și pasionați și dacă pot face cu adevărat bine lucrarea și datoria legate de interesele și hobbyurile lor, dacă sunt competenți în acestea și dacă și le pot asuma. Nu le este clar acest lucru și nu știu de el. Nu este foarte problematic? (Ba da.) Deoarece nu-și pot recunoaște sau găsi locul, se simt foarte nedreptățiți. Ce manifestă la exterior? Deseori oftează adânc și își exprimă frecvent hotărârea înaintea lui Dumnezeu, sperând că, într-o zi, Dumnezeu le va crea o oportunitate, le va răspunde plângerilor, le va face dreptate și le va permite să-și îndeplinească dorința de a face o datorie legată de interesele și hobbyurile lor. Uitați-vă la cântecul pe care îl cântă adesea: „Nu mă gândesc la calea ce-mi stă înainte.” Care este următorul vers? („Singura mea datorie sfântă este să respect voia lui Dumnezeu.”) Pentru cei care au cu adevărat această statură, care au cu adevărat această realitate și care sunt cu adevărat capabili să respecte voia lui Dumnezeu, a cânta acest cântec este perfect potrivit – este perfect adecvat. Dar când acest tip de persoană cântă acest cântec, care este starea sa emoțională? În ce situație îl cântă? (Când se plânge și se simte nedreptățită.) Așadar, când cântă, nu este ceea ce cântă plin de resentimente? (Ba da.) Ceea ce cântă este plin de plângeri, sfidare și nemulțumire – nu este altceva decât tristețe și resentimente. Când o auzi cântând acest cântec, atunci este mai melancolică decât oricând. Există o zicală în China – cum sună? „Bărbații își exprimă tristețea cântând, femeile își exprimă tristețea plângând, iar bunicile bătrâne își exprimă tristețea bolborosind prostii.” Vedeți, diferite tipuri de oameni își exprimă tristețea în moduri diferite. Unele femei, când se confruntă cu acest tip de situație, doar plâng, ștergându-și constant lacrimile în secret. Nu pot să renunțe la acest lucru și, de fiecare dată când se gândesc la el, ochii lor sunt roșii de lacrimi, iar inimile lor se simt nedreptățite și mâhnite. Pur și simplu nu pot trata corect această chestiune. În realitate, aceasta este o chestiune foarte simplă – interesele, hobbyurile și punctele forte sunt, în mod inerent, două lucruri separate. Dacă ai un anumit punct forte, indiferent dacă este interesul și hobbyul tău, ești foarte potrivit pentru o lucrare legată de acel punct forte – mai exact, calibrul, talentul sau aptitudinea ta înnăscută te fac priceput la efectuarea acelui lucru anume și îl poți face bine – în acest caz, când te implici în acea lucrare, poți obține anumite rezultate și este relativ potrivit pentru tine să o faci. Cu toate acestea, dacă ai doar un interes și un hobby în acest domeniu, dar nu ai un punct forte în el, atunci s-ar putea să nu fii neapărat capabil să o faci bine. Aceasta este o chestiune foarte simplă. Din cauza încăpățânării și a înțelegerii denaturate a oamenilor, la care se adaugă nesăbuința și ignoranța lor, aceștia devin descurajați, demoralizați și negativi atunci când nu se pot implica în lucrarea care îi interesează. Ei ajung să se plângă, copleșiți de tot felul de emoții negative. Prin urmare, este foarte necesar ca oamenii să înțeleagă situația reală a intereselor, hobbyurilor și punctelor lor forte. Odată ce înțeleg, trebuie să le trateze corect – acesta este un aspect. Celălalt aspect este că trebuie să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu. Dacă îți cere casa lui Dumnezeu să-ți faci datoria într-un anumit domeniu, dar nu ești priceput în acest domeniu de lucru, ci doar interesat și pasionat de el, și îți place să faci această lucrare și, conform celui mai scăzut standard cerut de casa lui Dumnezeu, poți fi totuși cât de cât competent, atunci ar trebui să te supui și să te străduiești să-ți faci partea – nu găsi tot felul de scuze obiective pentru a refuza sau a declina. Desigur, dacă ai condiții înnăscute limitate în diverse domenii sau ai anumite probleme reale, iar casa lui Dumnezeu nu-ți poate permite să-ți faci datoria în acest domeniu, atunci nu ar trebui să ai plângeri și nici să devii negativ sau slab. Fă orice poți face. Cât despre interesele și hobbyurile tale, păstrează-le pentru tine – oamenii din biserică nu se vor amesteca și nici nu-ți vor lua dreptul de a fi interesat sau pasionat de anumite lucruri. Aceasta este problema ta personală. Cu toate acestea, când vine vorba de îndeplinirea datoriei, trebuie să discerni clar toate problemele diverse legate de interese, hobbyuri și puncte forte și trebuie să fii capabil să le tratezi pe toate corect – acesta este cel mai important lucru. Înțelegi? (Da.)

Mulți oameni au interese și hobbyuri într-un anumit domeniu. Există, de asemenea, unii oameni care nu au niciun fel de interese sau hobbyuri. Adică, nu au interese sau hobbyuri deosebite în ceea ce privește nicio ocupație sau tip de activitate specializată, sau diverse persoane, evenimente și lucruri cu care oamenii intră frecvent în contact, în lume – sunt doar oameni obișnuiți. De exemplu, dacă cineva îi întreabă dacă sunt pasionați de literatură, dacă de obicei țin un jurnal sau scriu articole, ei spun: „Nu sunt pasionat de asta și nu mă pricep. De îndată ce încep să citesc sau să scriu, mă doare capul.” Dacă li se dau de citit câteva capodopere literare, li se pare copleșitor și sunt complet reticenți în inimile lor. Unii chiar spun: „Să mă holbez la text tot timpul îmi obosește ochii și mă îmbătrânește, așa că nu-mi place literatura.” Dacă îi întrebi dacă le place să danseze, ei spun: „Dansul nu este o treabă serioasă, este ceva ce fac oamenii când sunt inactivi și nu au altceva mai bun de făcut. Nu-mi place să dansez.” Vezi, nu le place și chiar găsesc un motiv pentru asta, spunând că nu este o treabă serioasă. Alții dansează pentru a-L lăuda pe Dumnezeu – ce lucru pozitiv este acesta! A cânta, a dansa, a cânta la harpă și la liră pentru a-L lăuda pe Dumnezeu – acest lucru se face din cele mai vechi timpuri; este ceva ce Dumnezeu aprobă, deci cum poate să nu fie o treabă serioasă? Dar în cazul lor, ei denigrează și vorbesc despre tot ce nu le place ca fiind ceva negativ. Când sunt întrebați: „Nu-ți place să dansezi – atunci îți place să cânți?”, ei răspund: „Ce «cântat»? De îndată ce încep să fac asta, cânt fals. Chiar și mie mi se pare insuportabil să mă aud. Nu-mi place să cânt. Abia acum, în calitate de credincios în Dumnezeu, am început să învăț câteva imnuri din cuvintele lui Dumnezeu și imnuri bazate pe experiență. Înainte să cred în Dumnezeu, nu am cântat niciodată; când cântau alții, nici măcar nu eram dispus să ascult.” „Atunci cum te exprimi când ești binedispus?” „Când sunt binedispus, doar trag un pui de somn.” „Atunci ce faci când întâmpini chestiuni dureroase și ești prostdispus?” „Atunci mănânc niște gustări sau doar trag un pui de somn.” „Nu-ți place să cânți – atunci îți place să asculți muzică?” „Nu sunt interesat de asta și nu înțeleg ce se exprimă prin muzică. Voi toți spuneți că muzica exprimă diversele emoții ale oamenilor, că exprimă gândurile și sentimentele oamenilor, dar eu nu le înțeleg și nu mă pot regăsi în ele. Muzica este artă înaltă – o persoană umilă ca mine nu se poate regăsi în muzică și nu-mi place.” „Îți place mâncarea bună?” „Nici mâncarea bună nu-mi place. Pot mânca orice. M-am născut o persoană nepretențioasă. Pot mânca mămăligă, pot mânca prăjituri, mâncare chinezească sau occidentală – orice. Și dacă mor de foame și nu am ce mânca, pot mânca chiar și mâncare de câini.” Astfel de oameni sunt atât de grosolani. Întreabă-le pe unele femei: „Vă plac produsele cosmetice?” Ele spun: „Nu mă interesează. Arăt așa cum m-am născut – cine vrea să se uite la mine, să se uite, iar cine nu vrea să se uite la mine, să se uite în altă parte!” Întreabă-i pe unii bărbați: „Vă plac electronicele sau lucrurile mecanice, cum ar fi mașinile?” Ei spun: „La ce bun să-ți placă acele lucruri? Îți seacă mintea și îți obosește creierul. Dacă am timp, mai bine trag un pui de somn sau stau la taclale!” Nu le place nimic și nu au niciun fel de interese sau hobbyuri. Fie că este vorba de biologie, tehnologie, de înaltă sau joasă calitate, nu le place nimic. Când sunt întrebați: „Aceste lucruri care implică umanitatea, fie că sunt rafinate sau de interes larg – nu vă place niciunul dintre ele. Atunci vă plac animalele mici, cum ar fi pisicile, câinii și păsările?”, ei răspund: „Îmi plac și mai puțin. Animalele nu pot vorbi cu oamenii – la ce bun să-ți placă?” Unii oameni sunt interesați de câini. Ei vorbesc adesea cu câinii, iar câinii pot chiar să înțeleagă vorbirea umană. Unii oameni nu au niciun hobby și nu sunt interesați de nimic – există mulți astfel de oameni. Unii spun: „Ne naștem cu unele interese și hobbyuri – ele sunt date de Dumnezeu. Mai ales aceia dintre noi care au un punct forte într-un anumit domeniu, cei născuți cu un talent excepțional și remarcabil în acest domeniu – totul este harul lui Dumnezeu, înălțarea lui Dumnezeu, Dumnezeu care ne privește cu simpatie. Mai ales în zilele noastre, a-ți asuma o datorie legată de interesele, hobbyurile sau punctele noastre forte în casa lui Dumnezeu ne face identitatea și valoarea incomparabil de onorabile și extraordinare. Cei care nu au hobbyuri sau puncte forte pot face doar muncă de bază și lucrări care nu necesită competențe tehnice, cum ar fi găzduirea, gătitul, curățenia sau cultivarea legumelor, creșterea porcilor și hrănirea găinilor. Așadar, în ceea ce privește interesele, hobbyurile și punctele forte ale oamenilor, nu se face o distincție între înalt și jos, nobil și josnic? Nu există o diferență ierarhică între ei?” Este corect acest punct de vedere? (Nu.) Vezi, Dumnezeu le-a dat unor oameni puncte forte, le-a rânduit anumite interese și hobbyuri, în timp ce altor oameni, Dumnezeu nu le-a rânduit nimic – nu au niciun punct forte, nu pot cânta sau dansa, nu înțeleg literatura și sunt complet ignoranți în ceea ce privește tot felul de competențe profesionale. Întâmplător, poate exista o familie gazdă care ține doi câini, așa că a pune o astfel de persoană fără puncte forte să îi hrănească ar trebui să fie un lucru potrivit – aceasta este cea mai simplă sarcină. Dar, în afară de hrănirea câinilor, nu-i scoate la plimbare și nu știe cum să-i îngrijească. După ce îi hrănește timp de un an sau doi, nici câinii nu o recunosc ca stăpân și nu sunt apropiați de ea. Spuneți-Mi, ce fel de persoană este aceasta? În comparație cu cei care au interese și hobbyuri sau puncte forte într-un anumit domeniu, nu există o diferență? În mod clar, acestea sunt două tipuri de oameni care au diferențe în condițiile lor înnăscute: un tip trăiește cu un puternic sentiment de superioritate, ducând o viață bogată și plină, în timp ce celălalt tip duce o viață goală, fără niciun sentiment de superioritate. Deci, dacă oamenii sunt diferențiați prin statut și valoare pe baza acestui principiu, este potrivit? (Nu.) Atunci, conform cărui principiu este potrivit să-i deosebim? Spuneți-Mi, există diferențe între oameni? (Da.) În ce constă diferențele? Cum ar trebui să fie deosebiți oamenii? Cel puțin, ar trebui să se vadă dacă iubesc adevărul – deosebindu-le esența, înălțimea și josnicia, noblețea și modestia, și categoria pe baza atitudinii lor față de adevăr. Teoretic, nu se pot deosebi oamenii foarte ușor în acest fel? (Ba da.) Este bun acest mod de a deosebi oamenii? (Da.) Dar nu este puțin prea simplu să-i deosebim în acest fel? Unii oameni nu au niciun punct forte înnăscut și nici nu au interese sau hobbyuri – sunt oameni foarte mediocri, oameni foarte simpli. Cu toate acestea, ei iubesc adevărul, înțeleg adevărul, au experiență și înțelegere a adevărului și, atunci când au părtășie despre adevăr, pot împărtăși înțelegerea lor despre cuvintele lui Dumnezeu; în intrarea în viață, sunt mai buni decât o persoană obișnuită. Ei pot ajuta mulți oameni. Așadar, poți spune că astfel de oameni sunt josnici și fără valoare? (Nu.) Teoretic, esența oamenilor, înălțimea și josnicia lor, noblețea și modestia lor, și categoria lor ar trebui să fie deosebite pe baza atitudinii lor față de adevăr, dar cum anume ar trebui să fie deosebiți? Despre asta vom avea părtășie astăzi.

Faptul că o persoană are sau nu în mod inerent interese, hobbyuri și puncte forte este predeterminat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ți le dă, atunci le ai; dacă Dumnezeu nu ți le dă, atunci nu le ai – nu le poți învăța și nici nu le poți dobândi prin imitație. Cu toate acestea, dacă ai un punct forte într-un anumit domeniu și spui: „A-mi face datoria legată de acest punct forte este prea obositor; nu vreau acest punct forte”, chiar dacă nu-l vrei, nu-l poți înlătura și nici alții nu ți-l pot lua. Ceea ce ai, alții nu pot lua; ceea ce nu ai, nu poți înșfăca sau obține luptându-te pentru asta. Toate acestea au legătură cu predeterminarea lui Dumnezeu. Totuși, faptul că Dumnezeu îți dă un anumit interes, un hobby sau un punct forte nu înseamnă că Dumnezeu trebuie să te pună să faci o datorie sau o lucrare legată de interesul, hobbyul sau punctul tău forte. Unii oameni spun: „Din moment ce nu mi se cere să fac o datorie în acest domeniu sau să mă implic într-o lucrare legată de acesta, atunci de ce mi s-a dat un astfel de interes, hobby sau punct forte?” Dumnezeu a dat marii majorități a oamenilor anumite interese și hobbyuri pe baza diferitelor condiții ale fiecărei persoane. Desigur, sunt luate în considerare mai multe lucruri: pe de o parte, este pentru traiul și supraviețuirea oamenilor; pe de altă parte, este pentru a le îmbogăți viața. Uneori, viața unei persoane necesită anumite interese și hobbyuri, fie pentru divertisment și amuzament, fie pentru a se putea implica în unele sarcini adecvate, făcându-și astfel viața umană împlinită. Desigur, indiferent din ce perspectivă este privit, există un motiv în spatele faptului că Dumnezeu dăruiește, iar Dumnezeu are, de asemenea, motivele și temeiurile Sale pentru a nu dărui. S-ar putea ca viața ta umană sau supraviețuirea ta să nu necesite ca Dumnezeu să-ți dea interese, hobbyuri și puncte forte, și să-ți poți menține traiul sau să-ți îmbogățești viața umană și să o faci împlinită prin alte mijloace. Pe scurt, indiferent dacă Dumnezeu le-a dat sau nu oamenilor interese, hobbyuri și puncte forte, aceasta nu este o problemă a oamenilor înșiși. Chiar dacă cineva nu are puncte forte, acesta nu este un defect al umanității sale. Oamenii ar trebui să înțeleagă corect acest lucru și să-l trateze corect. Dacă cineva are anumite interese, hobbyuri și puncte forte, atunci ar trebui să le prețuiască și să le aplice corect; dacă nu le are, nu ar trebui să se plângă. Din perspectiva intereselor, hobbyurilor și punctelor forte, aceasta este situația reală. Cu toate acestea, faptul că cineva are sau nu aceste lucruri nu reflectă valoarea, statutul sau identitatea unei persoane. Deci, ce le spune acest lucru oamenilor? Chiar dacă Dumnezeu ți-a dat interese, hobbyuri și puncte forte rafinate – acestea sunt bunurile tale private, sunt condițiile tale avantajoase – faptul că le ai nu înseamnă că ești mai nobil decât oricine altcineva, că ești mai avantajat sau privilegiat decât oricine altcineva să faci orice. Aceasta deoarece, în ochii lui Dumnezeu, indiferent ce condiții înnăscute are o persoană, ea este un membru al omenirii corupte. Deși condițiile înnăscute nu conțin elemente de corupție, toți oamenii, care au condiții înnăscute, au fost corupți de Satana și trăiesc după firi satanice. Viața-esență pe care o au este firea lor coruptă satanică. Prin urmare, indiferent de cum sunt condițiile tale înnăscute și indiferent dacă ai sau nu interese, hobbyuri și puncte forte, în ochii lui Dumnezeu, din moment ce viața-esență a tuturor oamenilor este aceeași, valoarea ta este egală cu cea a celorlalți. Oamenii ar trebui să vadă clar că, deși au anumite condiții avantajoase sau anumite avantaje, în ceea ce privește esența umană și firile corupte, esența tuturor oamenilor este aceeași și toți oamenii sunt la fel. Ei trebuie să treacă prin mustrarea și judecata lui Dumnezeu și toți sunt cei pe care Dumnezeu dorește să-i mântuiască. În ceea ce privește viața-esență a trupului oamenilor, aceștia sunt la fel. Cu toate acestea, dintr-o altă perspectivă, există unele deosebiri între oameni și trebuie să avem părtășie în detaliu despre aceste deosebiri. Cum ar trebui identificate aceste deosebiri? Ele trebuie examinate din perspectiva originilor oamenilor. La ce se referă „originile”? Se referă la din ce s-a reîncarnat o persoană – se fac deosebiri în funcție de cum au luat ființă și de unde au provenit. În linii mari, această omenire este împărțită în trei categorii. Prima categorie este cea a celor reîncarnați din animale, a doua este cea a celor reîncarnați din diverși diavoli, iar a treia este cea a celor reîncarnați din oameni. Aceste trei categorii îi deosebesc pe oameni la rădăcină. Motivul pentru care îi pot deosebi pe oameni este că originile diferitelor categorii de oameni nu sunt aceleași. Așadar, cum se poate ști cine este reîncarnat din animale, cine este reîncarnat din diavoli și cine este reîncarnat din oameni? Acest lucru trebuie determinat pe baza a ceea ce trăiesc și a caracteristicilor pe care le manifestă. Ați mai auzit vreodată astfel de informații, fie în folclor, fie prin alte canale? (Da.) Deci, acest subiect nu vă este complet necunoscut, nu-i așa? (Nu, nu ne este.) Cei reîncarnați din animale, cei reîncarnați din diavoli, cei reîncarnați din oameni – despre care vreți să auziți mai întâi? (Prima categorie.) Prima categorie este cea a celor reîncarnați din animale. Dacă ajungeți cu adevărat să cunoașteți adevărul despre această chestiune, va avea un impact asupra vieților voastre? Va aduce necazuri sau piedici? (S-ar putea să încep să mă întreb din ce m-am reîncarnat.) În cazul unor oameni, odată ce știu cu adevărat cărei categorii îi aparțin și se potrivesc unei anumite categorii, dacă sunt într-adevăr reîncarnați din oameni, se simt norocoși și destul de bine în legătură cu asta. Dar dacă nu sunt reîncarnați din oameni, nu li s-ar părea supărător? (Ba da.) Ar aduce anumite dificultăți și, de asemenea, o oarecare neliniște, nu-i așa? (Ba da.) Din moment ce poate aduce neliniște și unele dificultăți, este mai bine ca oamenii să știe sau să nu știe? (Simt că ar fi mai bine să știm.) În ce fel ar fi mai bine? (Știind, omul poate înțelege adevărul în această privință și, în plus, va putea să discearnă unii dintre oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul său.) Atunci, haideți să avem părtășie despre asta.

Haideți să avem mai întâi părtășie despre cei care s-au reîncarnat din animale. Reîncarnarea din animale, după cum sugerează și numele, înseamnă că o astfel de persoană s-a reîncarnat dintr-un animal. Sfera animalelor este destul de largă – în ceea ce privește câte tipuri anume de animale se pot reîncarna în oameni, acest lucru nu intră în sfera părtășiei noastre. Pe scurt, există o categorie de oameni a căror existență anterioară a fost cea a unui animal, ceea ce înseamnă că identitatea lor originală sau categoria creată nu făcea parte din omenirea creată. Categoria lor biologică inițială, de la început, a fost cea a unui animal. Așadar, în ochii lui Dumnezeu, identitatea lor în cadrul tărâmului biologic este cea a unui animal. Cu această reîncarnare, ei au devenit oameni, ceea ce înseamnă că acest animal nu se mai naște din nou printre animale, ci se reîncarnează într-un om, născându-se la un anumit moment, într-o anumită familie, obârșie și țară. Un animal reîncarnat într-un om înseamnă că se naște ca om, dar existența sa anterioară nu a fost de om, ci de animal. Înainte, exista pe tărâmul animal, renăscându-se printre animale; acum, în această renaștere, nu se mai află pe tărâmul animal. Identitatea sa s-a schimbat și a devenit un membru al omenirii. Aceasta se numește reîncarnarea animalelor în oameni. Când un animal se reîncarnează într-un om, înfățișarea și instinctele sale sunt, în esență, aceleași cu ale oricărei persoane din cadrul omenirii. Adică, are pe deplin caracteristicile unui om – poate să meargă în picioare, are trăsături faciale și înfățișare umană și are gândire umană, instincte umane și o viață umană normală și, de asemenea, capacitatea unică a omului de a folosi limbajul. Aceasta este ceea ce se numește un animal care se reîncarnează într-un om. Adică, din forma trupului său, din înfățișarea și caracteristicile vieții fizice, tu poți vedea doar trăsături umane; nicio trăsătură de animal nu este vizibilă. Așadar, cum poți să-ți dai seama că s-a reîncarnat dintr-un animal? Asta este ceea ce îi preocupă cel mai mult pe oameni. Desigur, este posibil să se vadă că s-au reîncarnat dintr-un animal. Dacă nu ar exista diferențe între cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din oameni, atunci această categorie de oameni nu ar avea nicio caracteristică evidentă. Tocmai pentru că există diferențe evidente între cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din oameni adevărați, aceste două categorii de oameni pot fi astfel ușor de deosebit, pe baza caracteristicilor lor. Așadar, care sunt caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale? Prima caracteristică este că au o înțelegere denaturată. Cea de-a doua caracteristică este că sunt deosebit de amorțiți. Cea de-a treia caracteristică este că sunt deosebit de confuzi. Cea de-a patra caracteristică este că sunt nesăbuiți. Aceste patru caracteristici în sine sunt suficiente pentru a face evidentă diferența dintre o persoană reîncarnată dintr-un animal și un om adevărat.

Prima caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale este că au o înțelegere denaturată. În primul rând, ce implică denaturarea? Implică probleme cu gândurile și punctele lor de vedere; implică, de asemenea, abilitățile lor cognitive de a privi, pricepe și înțelege lucrurile. Oamenii din această categorie nu pot pricepe corect nimic, nici nu pot privi corect nimic. Modul lor de a privi oamenii și lucrurile, precum și conduita personală și acțiunile lor sunt deosebit de absurde, încăpățânate și ridicole – complet incompatibile cu gândirea umanității normale și cu gândurile și punctele de vedere ale umanității normale asupra lucrurilor. Desigur, oamenii cu o înțelegere denaturată sunt departe de a înțelege sau de a ajunge să cunoască adevărul. Adevărul le este complet inaccesibil, cu atât mai puțin înțeleg ei adevărurile-principii. Punctele lor de vedere sunt întru totul denaturate atunci când vine vorba de modul în care tratează orice lucru sau persoană. După ce ai părtășie cu ei, înțeleg la nivel de doctrină, dar cunoașterea lor rămâne la fel de denaturată și după aceea. Când le explici apoi lucrurile mai clar și mai precis, dând exemple, pe moment s-ar putea să înțeleagă, dar mai târziu, când se confruntă cu același gen de lucru, punctul lor de vedere rămâne la fel de denaturat și, indiferent de modul în care are cineva părtășie cu ei, asta nu le corectează punctul de vedere. Mai mult, această stare a lor – acest mod de a pricepe lucrurile – va dăinui pe termen nelimitat, fără schimbare. Părtășia nimănui despre adevăr nu-i poate schimba; chiar dacă am părtășie și țin predici, acest lucru tot nu le poate schimba gândurile și punctele de vedere denaturate și modul denaturat de a pricepe lucrurile. Astfel de oameni sunt foarte problematici. De exemplu, când fac ceva greșit și le spui: „Ceea ce ai făcut a fost incorect, nu se aliniază la principii; a suferit o influență personală”, ei vor zice: „N-am făcut-o intenționat. N-am avut intenția să iasă așa. Din moment ce voi toți sunteți atât de buni, aveți adevărul și știți cum să faceți lucrurile, de ce nu le faceți voi, în loc să mă puneți pe mine? Spuneți că am greșit – nu este doar pentru că nu vă place de mine? Din moment ce voi toți aveți umanitate, iar eu sunt singurul căruia îi lipsește, mă voi duce pur și simplu în iad, iar voi toți puteți merge în rai!” S-ar putea chiar să încerce să se apere și să se justifice cu raționamente și să găsească scuze pentru a scăpa de responsabilitate. Ei refuză să recunoască faptul că au greșit, nu au atitudinea corectă și nu se angajează să se corecteze în viitor și nu spun că înțeleg cum ar trebui să acționeze data viitoare. Nu vor înțelege niciodată în acest fel și nu vor pricepe niciodată problema dintr-o perspectivă a umanității, într-un mod pur. Există chiar și unii oameni care, atunci când le subliniezi problemele din lucrarea lor și ai părtășie despre adevăr cu ei, spun: „Nu cumva mă desconsideri? Nu este doar pentru că sunt needucat și de la țară? Nu este doar pentru că statutul meu este mic? Nici măcar Dumnezeu nu mă disprețuiește, deci ce drept ai tu să o faci?” Ei nu vor admite niciodată că au greșit și apoi nici nu vor căuta adevărul, nu vor reflecta asupra lor pentru a vedea unde au greșit și nu vor căuta calea corectă de practică pentru a rezolva problema. De ce nu vor face niciodată aceste lucruri? Pentru că nu sunt oameni. Nu au o gândire umană normală și nu pot aborda greșelile care apar așa cum ar face-o un om normal. Nu au atitudinea pe care ar trebui să o aibă un om normal față de greșeli. Ați întâlnit vreodată astfel de oameni? Cel mai bine ar fi să reflectezi și asupra ta, să vezi dacă rațiunea ta este normală sau nu. De exemplu, după ce cineva dă cu mopul pe jos, suprafața este încă destul de umedă. Altcineva, neștiind acest lucru, trece pe acolo și alunecă. Acea persoană se ridică și îi spune celeilalte: „Nu ai uscat podeaua cum trebuie după ce ai dat cu mopul. Ar fi trebuit să pui un semn cu câteva cuvinte pentru a-i avertiza pe oameni! Din fericire, sunt tânăr – dacă eu cad, mă pot ridica. Dar dacă ar fi fost o persoană în vârstă, nu și-ar fi rupt un os? Chiar nu ai fost destul de atent!” Sunt potrivite și normale aceste cuvinte? (Da, sunt normale.) Persoana care a dat cu mopul nu a fost suficient de atentă când a făcut această sarcină, așa că data viitoare ar trebui să fie mai atentă. Întrucât cineva a căzut din cauza asta, este clar că a făcut o greșeală în această privință. A fost o neglijență și nimeni nu o condamnă – trebuie doar să o corecteze. Dar această persoană nu e capabilă să ia în considerare sau să abordeze această problemă în mod corect și rațional, din perspectiva unui om sau cu gândirea unui om. În schimb, se va întoarce și va spune: „N-ai putut să vezi că podeaua era udă? Ești orb? Ai alunecat și ai căzut – ți-o meriți! Nu-ți folosești ochii și asta e vina mea? Când termini de dat cu mopul, bineînțeles că podeaua este udă – de ce ai călcat pe acolo? Nu e ca și cum ți-am zis eu să calci pe acolo. Recunoaște că e ghinionul tău că ai căzut. Nu are nicio legătură cu mine!” Sunt aceste cuvinte raționale? (Nu.) Nu sunt raționale – cum spui asta în limbaj colocvial? Sunt absurde. Ai dat cu mopul, dar nu ai uscat podeaua, făcând pe cineva să alunece – deși nu este absolut necesar să-ți exprimi vinovăția și scuzele, ar trebui cel puțin să accepți atenționările și observațiile celorlalți cu privire la greșeala ta. Ar trebui să întrebi: „Te-ai rănit? Trebuie să mergi la spital pentru un control sau tratament? Îmi asum întreaga responsabilitate.” Aceasta este atitudinea corectă. Așa ar trebui un om să trateze și să reflecteze în mod rațional asupra unui lucru pe care, din perspectiva umanității, l-a greșit. Totuși, oamenii reîncarnați din animale nu au umanitate, iar înțelegerea lor e denaturată. Nu vor vorbi niciodată în acest fel și nici nu vor lua în considerare nicio problemă în acest mod. În schimb, vor fi intenționat încăpățânați. Nu au uscat podeaua după ce au dat cu mopul, făcând pe cineva să alunece; data viitoare, atunci, trebuie doar să procedeze altfel, să fie mai atenți și să corecteze greșeala – asta e tot. Problema ar fi rezolvată. Este o chestiune foarte simplă: nimeni nu spune nimic despre asta și nimeni nu-i condamnă pentru asta. De asemenea, nu li se cere să-și asume vreo responsabilitate legală. Dar ei refuză să accepte faptele și spun în schimb: „O, deci voi toți sunteți oameni buni, voi sunteți singurii cu umanitate! Eu sigur sunt o persoană rea! Eu le fac rău altora în mod deliberat! Am intenții rele! Voi toți veți merge în rai, iar eu voi merge în iad!” Spuneți-Mi, ar putea o persoană normală să debiteze asemenea aiureli? (Nu.) Doar cei reîncarnați din animale pricep totul și privesc totul dintr-o perspectivă deosebit de extremă, de încăpățânată și de ridicolă. Pentru cea mai mică problemă – ceva complet legitim – pot să debiteze o mulțime de argumente absurde, false, lăsându-i pe ceilalți nedumeriți dacă să râdă sau să plângă. Dacă sunt emondați, cum se comportă? Se dau peste cap să se justifice și să se apere, explicând de ce au acționat așa cum au făcut-o și cât de mult au suferit pentru asta, argumentând cu tot felul de motive. Când ai părtășie cu ei despre motivul pentru care au fost emondați, despre modul în care, atunci când fac greșeli, ar trebui să le corecteze și cum ar trebui să caute adevărurile-principii și care sunt principiile pentru gestionarea problemei, ei nu vor să asimileze niciun singur cuvânt. În schimb, își stăpânesc furia și mânia, simțindu-se nedreptățiți și umiliți. Pe la spate, chiar se plâng altora, spunând: „Hm! Nu mă gândisem la aceste probleme și nu am intenționat să fac asta. Totuși, mă condamnă și spun că am perturbat și am tulburat – sunt chiar atât de rău? Sunt o persoană rea?” Când vine vorba de adevărurile-principii, ei nu se vor ridica la înălțimea lor și nu le vor înțelege niciodată; înțelegerea lor este întotdeauna deosebit de denaturată și deosebit de ridicolă. Indiferent despre ce adevăruri-principii are cineva părtășie, când ajunge la ei, aceasta se transformă într-o singură frază, un singur mod de a acționa – devine o formalitate, un ritual, o reglementare. Nu este chestiune care ține doar de priceperea adevărurile-principii într-un mod unilateral; mai degrabă, înțelegerea acestor oameni este deosebit de ridicolă și de absurdă. Modul în care acest tip de persoană pricepe adevărul pare deosebit de stângaci și de idiot. În ce măsură este idiot? În măsura în care oamenii nici măcar nu simt milă pentru ei, ci, în schimb, simt un dezgust total, neștiind dacă să râdă sau să plângă și rămânând complet fără cuvinte. Lucrurile au fost deja explicate atât de amănunțit, încât este de prisos să mai adăugăm ceva – orice alte cuvinte ar fi doar o prostie. Nu are rost să continuăm să vorbim despre adevărurile-principii cu acești oameni. Indiferent ce gestionează, chiar și cea mai mică problemă din viața de zi cu zi, o fac într-un mod foarte anormal, ridicol și denaturat. Sunt incapabili să privească și să gestioneze problemele în limitele rațiunii umane. Perspectiva lor asupra tuturor lucrurilor este foarte încăpățânată și ridicolă – opiniile pe care le-ar putea exprima despre orice problemă te-ar face să te simți dezgustat o viață întreagă după ce le-ai auzi. Dacă s-ar întâmpla să mănânci în timp ce le auzi, s-ar putea să vomiți pe loc. Spuneți-Mi, cât de denaturați trebuie să fie? Aceasta este una dintre caracteristicile principale ale oamenilor reîncarnați din animale – sunt încăpățânați și ridicoli. Din perspectiva umanității, această încăpățânare și ridiculitate reprezintă, în primul rând, o lipsă a gândirii normale a umanității. Nu sunt capabili să ia în considerare nicio problemă conform gândirii normale a umanității – sunt extremi, predispuși la denaturări și încăpățânați. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr, fapte obiective sau situații specifice, ei se agață strâns de raționamentul lor și refuză să renunțe. Ei cred: „Am rațiunea de partea mea și nu ți-am dat nimic ce poți folosi împotriva mea. Mă voi agăța de acest raționament și va deveni adevărul. Nimic din ce spui tu nu va fi de niciun folos!” Aceasta este una dintre caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale – înțelegerea lor este denaturată.

O altă manifestare a oamenilor reîncarnați din animale este că sunt deosebit de amorțiți în fața multor oameni, evenimente și lucruri. Nu numai că privesc problemele într-un mod încăpățânat și denaturat, dar nici nu pot percepe deloc care este natura, esența sau cauza principală a oricărui lucru care apare, ce influență poate aduce sau ce consecințe poate provoca. Ei tot nu pot percepe aceste lucruri și rămân ignoranți în ceea ce le privește, chiar și atunci când unii oameni au spus sau au făcut deja anumite lucruri sau au dezvăluit anumite semne și indicii – este ca și cum ar fi proști. Până se le perceapă, chestiunea este deja încheiată, iar consecințele au apărut deja. Chiar și după ce aud atât de multe adevăruri, ei nu știu și nu pot simți ce fel de oameni sunt cei din jurul lor, care este esența lor sau ce sunt capabili să facă. Unii oameni spun lucruri care sunt în mod clar problematice, dar ei nu pot simți asta. De exemplu, atunci când unii se laudă, fac pe grozavii, se dau în spectacol și se etalează, aceasta este în mod evident o dezvăluire a unei firi arogante, dar oamenii reîncarnați din animale nu pot percepe problema. În schimb, ei cred că acești oameni sunt capabili, îi admiră și îi privesc cu respect și, ulterior, chiar vor să-i urmeze. Acest lucru arată că sunt amorțiți. Oamenii răi și faptele rele evidente, dezvăluirile evidente ale firilor corupte, direcția în care se îndreaptă în mod evident lucrurile – asemenea oameni nu pot percepe nimic din toate acestea. Ei nu știu care este esența problemei sau care e rădăcina problemei; nu o pot simți deloc, nici măcar nu sunt conștienți. Ei sunt ceea ce numim adesea cadavre fără duh. Acest tip de oameni se ridică și mai puțin la înălțime atunci când vine vorba de chestiuni care implică adevărurile-principii. Le spui conform cărui principiu ar trebui să practice, dar nu înțeleg; doar memorează reglementările pe care trebuie să le respecte. Nu pot înțelege principiile despre care ai părtășie, acestea îi depășesc. Le semnalezi o anumită stare, care este o manifestare a dezvăluirii unei firi corupte de-ale lor, dar ei cred că vorbești despre altcineva. Chiar dacă admit verbal că au și ei acest tip de fire coruptă, nu admit ce cuvinte au rostit sau ce acțiuni au întreprins și care se potrivesc cu această stare sau cu această manifestare. Nu înțeleg și nu știu despre ce vorbești. Când adevărul e subiectul părtășiilor în timpul adunărilor, deși alții trec deja la următorul subiect, ei tot îndreaptă discuția către subiectul anterior. Nu înseamnă asta a fi obtuz și amorțit? Când alții vorbesc, ei nu pot ține pasul – nu pentru că gândirea lor nu poate ține pasul, ci pentru că au un calibru insuficient și deficitar. Când anumiți oameni răi încearcă să-i înșele, să se joace cu ei sau să-i chinuie, ei nu pot simți acest lucru, ci, în schimb, îi tratează pe aceștia ca pe frați și ca pe surori și au o relație apropiată cu ei și, abia după ce aceștia le fac rău, își dau seama că au fost păcăliți. Atunci se gândesc: „Sunt atât de nesăbuit! Nu știu cum să-i judec pe oameni, nu știu cum să-i discern! De data asta, chiar mi-am învățat lecția – de acum înainte, nu voi mai avea încredere în nimeni, voi avea încredere doar în mine. Acesta e cel mai înțelept lucru!” După ce au fost păcăliți o dată, cred că au dobândit perspicacitate și chiar consideră că sunt mai deștepți acum, trecând de la o extremă la alta. Oamenii reîncarnați din animale sunt amorțiți în privința oricărei probleme. De exemplu, o astfel de persoană era responsabilă de creșterea animalelor și de cultivarea plantelor. Într-o zi, temperatura a scăzut și i-am spus: „În seara asta vor fi minus 5 grade. Nu ar trebui să ai grijă de acele plante și animale care nu pot rezista la frig?” După ce a auzit acest lucru, a răspuns: „Am o jachetă căptușită cu bumbac și dorm noaptea cu o plapumă și o pătură, așa că nu-mi va fi frig.” A înțeles ce am vrut să spun? Luând în considerare acest răspuns, este clar că nu a înțeles. Nu înseamnă asta a fi amorțit? (Ba da.) Dacă aș fi spus: „În seara asta vor fi minus 5 grade. Dacă florile sunt în curte, vor muri înghețate. Animalele sensibile la frig și cele slăbite ar trebui să fie ținute în grajduri. Ar trebui să pui o draperie în plus la ușă și să astupi toate locurile prin care bate vântul în grajduri.” După ce ar fi auzit acest lucru, s-ar fi gândit o clipă și ar fi spus: „O, Te refereai la animale și plante! Atunci nu ar fi bine doar să mut florile înăuntru? Sunt foarte multe animale și nu ai spus care sunt sensibile la frig și care nu, care ar trebui aduse înăuntru și care nu.” Într-adevăr, nu am specificat, dar nu poți acționa conform principiilor? Nici măcar nu-ți dai seama că florile lăsate afară iarna ar putea muri înghețate și, dacă nu te pun să faci aceste lucruri, nu le vei face – ce fel de problemă este aceasta? Nu înseamnă asta a fi amorțit? (Ba da.) Acest lucru arată că este amorțit. De exemplu, este soare afară și hainele sunt întinse în curte la uscat, iar cineva spune: „S-ar putea să plouă după-amiază. Oare se vor uda hainele care se usucă afară?” – aceste cuvinte transmit un avertisment discret. O persoană cu o gândire umană normală ar auzi acest lucru și ar chibzui: „Ar trebui să fiu atent – când se va înnora, voi duce repede hainele înăuntru.” Dar cei care nu au gândirea umanității normale nu vor conștientiza acest lucru. Când spui că va ploua după-amiază, ei aud acest lucru și se gândesc: „Ce rost are să zici asta? Nu are nicio legătură cu mine. Eu voi fi înăuntru, așa că nu mă voi uda dacă plouă. În plus, ce pot face eu în legătură cu ploaia? Nu are rost să-mi spui asta!” Pur și simplu nu-și dau seama de ce li se spune acest lucru sau de ce este adusă în discuție această problemă. Așadar, cum trebuie să le vorbești unor asemenea oameni ca ei să înțeleagă cu adevărat? Trebuie să le spui: „După-amiază va ploua la ora cutare. Înainte să plouă, când vezi că se înnorează, să duci repede hainele înăuntru. Dacă nu o faci, se vor uda și vor trebui spălate din nou. De asemenea, când strângi hainele, să verifici dacă în curte mai sunt lucruri care nu ar trebui să se ude sau să fie expuse la ploaie și să le duci și pe acelea înăuntru.” Trebuie să-i instruiești în acest fel. Dacă nu-i instruiești în acest mod, nu-și vor da seama că trebuie să ducă hainele înăuntru și nici nu-și vor da seama că trebuie să adune orice alte obiecte care nu pot sta în ploaie. Nu vor face aceste lucruri. De ce? Pentru că sunt prea amorțiți, nu au gândirea umanității normale și nu îndeplinesc standardul umanității normale. Adică, inteligența și calibrul lor nu ating standardul umanității normale. Așa sunt oamenii reîncarnați din animale. Când îi cer unei astfel de persoane să facă ceva, chiar dacă am instruit-o deja de mai multe ori și a făcut acel lucru de multe ori înainte, tot trebuie să o instruiesc din nou. Dacă nu o instruiesc, nu-și va da seama ce trebuie făcut și nici nu va fi capabilă să o facă. Așa că, de fiecare dată când se confruntă cu acest tip de sarcină, trebuie să-i spui exact ce trebuie făcut și cum anume, instruind-o cu privire la fiecare pas din proces. Dacă omiți fie și un singur lucru, ea nu îl va face sau chiar e posibil să dea greș cu totul. Și dacă îi semnalezi apoi problemele, va răspunde cu o grămadă de argumente denaturate și va începe din nou să fie intenționat încăpățânată. Aceasta este o manifestare a faptului de a fi amorțit.

Această caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale, amorțeala lor, este foarte evidentă. De exemplu, din părtășia despre adevăr, ei înțeleg la nivel de doctrină cum să discearnă dacă un conducător de biserică face lucrare reală, dacă este un conducător care corespunde standardului sau un conducător fals ori un antihrist. Totuși, când trebuie să discearnă în ce categorie se încadrează propriul lor conducător de biserică, chiar dacă văd anumite manifestări ale acestuia, nu știu cum să le discearnă. Dacă îi întrebi: „Conducătorul vostru de biserică face lucrare reală?”, ei spun: „Îl văd ocupat în fiecare zi cu adunări, cum se agită organizând lucruri, cum împarte cărți fraților și surorilor și cum urmărește lucrarea de evanghelizare.” Apoi întrebi: „Atunci, cât de bine își face lucrarea? Este o persoană care urmărește adevărul?” Ei răspund: „S-a lepădat de carieră și de familie. Chiar și atunci când au venit părinții lui în vizită, a fost prea ocupat cu datoria lui ca să-i vadă. Trebuie să fie o persoană care urmărește adevărul, nu-i așa?” Ei se uită doar la aceste manifestări exterioare ale conducătorului de biserică; dar, indiferent câte rele comite conducătorul în secret, chiar dacă le văd, nu le identifică drept o problemă, nu-și dau seama că este o problemă. Indiferent câte astfel de lucruri se întâmplă în fața lor, este ca și cum nu ar fi văzut nimic, ca și cum nu ar trăi printre oameni, ci într-o lume cu totul diferită. Nu sunt extrem de amorțiți astfel de oameni? (Ba da.) Aceasta înseamnă a fi amorțit. Când întâlnesc pe cineva care are lucrarea duhurilor rele, care acordă mereu atenție chestiunilor supranaturale și vorbește mereu despre lucruri pe care le simte, spunând mereu ceva de genul: „Am auzit o voce, Dumnezeu m-a luminat, Dumnezeu m-a iluminat, Dumnezeu m-a călăuzit, Dumnezeu mi-a revelat din nou ceva înlăuntrul meu”, oamenii amorțiți se gândesc: „Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu. A primit revelații – eu de ce nu am primit?” Pur și simplu nu-și dau seama că aceasta este lucrarea duhurilor rele. Doar atunci când, într-o zi, acea persoană înnebunește brusc, face o mare scenă în fața tuturor, se tăvălește pe jos și aleargă goală pe străzi, văd în cele din urmă că este un duh rău. De fapt, înainte ca acea persoană să înnebunească, existau deja multe indicii, iar aceste manifestări ar fi fost suficiente pentru a o caracteriza ca având lucrarea duhurilor rele și pentru a fi îndepărtată din timp. Dar ei sunt amorțiți, nu pot percepe aceste lucruri și nu-și dau seama ce consecințe ar putea aduce lăsarea unei astfel de persoane în biserică – nu poate asta să ducă la dezastre? Unele duhuri rele și demoni răi ajung chiar până la le face rău oamenilor, dar oamenii amorțiți tot nu-i pot percepe așa cum sunt. Ba chiar cred că astfel de indivizi Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și că sunt plini de zel, stând adesea treji până târziu în noapte, citind cuvintele lui Dumnezeu și învățând imnuri, nemâncând și nedormind zile întregi, fără să se simtă totuși obosiți. Deși acest lucru este evident anormal, ei susțin că este dragoste pentru Dumnezeu. Nu sunt ei mult prea amorțiți? Oamenii amorțiți, pe de o parte, nu pot desluși chestiunile; sunt incapabili să privească dincolo de fenomenele de suprafață pentru a desluși esența problemelor. Astfel, le este foarte greu să caracterizeze cu exactitate orice problemă. În plus, oamenii amorțiți nu au moduri normale de gândire sau capacitatea de a identifica lucrurile, așa că rămân complet inconștienți de multe lucruri care se întâmplă în jurul lor. Oamenii de acest fel pot locui într-un loc timp de câțiva ani, dar, când sunt întrebați: „Cum este clima acolo? Care sunt tiparele sezoniere? Este un loc confortabil pentru a locui?”, nu pot răspunde. Ei spun: „Ce-i cu clima? Nu știu. Oricum, florile înfloresc în aprilie, frunzele se îngălbenesc și încep să cadă prin septembrie sau octombrie, iar când vine iarna, e timpul să ningă.” Dacă sunt întrebați: „Cum sunt obiceiurile locale? Cum este sistemul social? Există discriminare rasială? Cum sunt politicile guvernamentale? Cum îi tratează pe oamenii din alte locuri?”, sunt complet neștiutori, se uită uluiți, incapabili să spună ceva. Chiar și când vine vorba de cea mai importantă chestiune – atitudinea guvernului față de credința religioasă – ei nu pot spune nimic, răspunzând doar: „Ei bine, noi locuim acolo și guvernul nu ne-a creat niciodată probleme.” Sunt ca niște manechine de lemn, complet inconștienți de orice – aceasta este o amorțeală extremă. Există și unii oameni care spun că sunt prea ocupați cu datoria lor și nu au timp să rezume aceste lucruri – nu este aceasta doar o scuză? (Ba da.) E evident că este o scuză. Necesită astfel de lucruri simple o atenție deliberată și ținerea unei evidențe? Nu, nu necesită. Dacă ai gândirea umanității normale, după ce trăiești într-un loc mai mult de trei ani, ar trebui, în esență, să cunoști clima locală, obiceiurile, stilul de viață, situația privind credința religioasă și politicile guvernamentale, precum și atitudinea acestuia față de oamenii din alte locuri. Nu ar fi nevoie să înveți, să afli sau să aduni în mod special aceste informații – pur și simplu le-ai ști. Oricine cu gândirea umanității normale ar putea sesiza aceste lucruri foarte natural. Dacă nu ești în stare nici măcar să înțelegi problemele pe care oamenii normali le pot pricepe și le pot vedea clar, ce indică acest lucru? Indică faptul că nu ai gândirea sau raționalitatea umanității normale și că nu corespunzi standardului de umanitate normală. Motivul fundamental pentru care acest tip de persoană nu corespunde standardului de umanitate normală este că nu s-a reîncarnat din oameni, ci din animale. Înțelegi? (Da.) Dacă trăsătura de amorțeală a cuiva este foarte evidentă, acest lucru spune multe despre problemă.

Ce ați înțeles din părtășia noastră de adineauri cu privire la caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale? Ați observat un fapt – că atât înțelegerea denaturată, cât și amorțeala, aceste două caracteristici, sunt foarte evidente la această categorie de oameni? (Da.) De ce au acești oameni aceste două manifestări? Ce lipsește din umanitatea lor? (Gândirea normală.) Este oarecum potrivit – nu au inteligență umană. La suprafață, se pare că acești oameni au un calibru slab – cât de slab este, de fapt? Sunt atât predispuși la denaturări, cât și amorțiți; când vine vorba de unele probleme pe care cei cu umanitate normală le întâmpină frecvent și le pot gestiona și rezolva în mod independent, ei nu se ridică la înălțime și nu le pot rezolva, părând foarte copilăroși, ridicoli și imaturi. Mai grav, unii dintre acești oameni nu au capacitatea de a supraviețui pe cont propriu – nu se pot întreține singuri și, indiferent dacă merg la serviciu sau se angajează în orice fel de slujbă, sunt incapabili. Oriunde merg, angajatorii fie nu-i vor, fie îi concediază. În plus, principalul lucru este că, atunci când se confruntă cu diverse probleme din sfera propriei vieți, cum ar fi problemele obișnuite din viață și chiar unele chestiuni banale, ei nu le pot gestiona bine. Pot chiar să facă un dezastru dintr-o problemă foarte simplă; doar aplică întotdeauna orbește regulamente. Metodele și abordările pe care le folosesc pentru a gestiona lucrurile sunt extrem de idioate și stângace; nu au metodele și mijloacele pe care un adult le-ar folosi pentru a se descurca în lume. Acest lucru arată foarte clar că nu au inteligență umană. De exemplu, o astfel de persoană se îmbolnăvește și se simte mereu rău. Caută câteva informații și află că ar putea fi o boală gravă sau o afecțiune majoră; se îngrozește și se grăbește la spital pentru un control. Medicul spune: „Această boală este foarte gravă. Are o rată a mortalității extrem de ridicată. Dacă este lăsată netratată, se va agrava și va duce la moarte. Operația este singura modalitate de a o trata. Dacă nu te operezi, mai ai de trăit cel mult trei luni.” Auzind asta, se sperie extrem de tare și nu știe ce să facă. Fără a se supune altor examinări pentru a confirma diagnosticul, ascultă pur și simplu de medic și decide să se opereze. Înainte de operație, nici măcar nu întreabă ce precauții trebuie luate, dacă vor exista efecte secundare după operație – nici măcar nu știe să pună aceste întrebări și doar se lasă intimidată de medic, urcând ascultătoare pe masa de operație. În cele din urmă, după operație, simte disconfort ici și colo, iar medicamentele nu o ajută. Ulterior, aude de la alții că această boală nu necesită intervenție chirurgicală, că nu este o boală cu adevărat gravă și că, prin exerciții fizice și administrarea unor medicamente obișnuite, se va ameliora treptat și nu va progresa sau nu se va agrava. Medicii, pentru a face bani, fac uneori afirmații alarmante pentru a-i speria pe oameni, iar persoana amorțită nu are idei proprii și nu poate judeca; auzind ce spune medicul, se sperie de moarte, iar când medicul îi spune să se opereze, acceptă și o face. Când li se întâmplă astfel de lucruri, dacă există în preajmă cineva cu idei proprii, cu o voință puternică și cu inteligență, care să-i ajute să verifice lucrurile, vor putea evita să facă drumuri ocolitoare și vor suferi mai puțin. Dar dacă sunt lăsați să se ocupe singuri de astfel de chestiuni, în special de cele majore, fie vor devia într-o parte, fie în cealaltă, fie vor fi înșelați, fie vor fi vătămați; ei iau întotdeauna măsuri extreme. Pur și simplu nu sunt în stare să evalueze în mod cuprinzător lucrurile pe baza principiilor sau a modalităților și metodelor utilizate în mod obișnuit pentru gestionarea unor astfel de chestiuni, și apoi să găsească cea mai rezonabilă și mai rațională modalitate de a le trata. Oricine poate să-i înșele, să se joace cu ei, să-i influențeze și să-i inducă în eroare. Unii oameni întreabă: „Oare acești oameni nu au propriile lor gânduri sau opinii?” De fapt, nu că nu au propriile lor gânduri sau opinii – vezi tu, când comit fapte rele și debitează argumente false, cu siguranță sunt încăpățânați. Indiferent cine spune lucruri corecte, ei nu ascultă și, chiar dacă cineva spune lucruri corecte, sunt sfidători și stăruie doar în argumentele lor false și denaturate. Cu toate acestea, când vine vorba de a folosi rațiunea normală și gândirea normală pentru a înfrunta și a aborda și gestiona corect problemele care apar în viața de zi cu zi, ei nu știu ce metodă sau procedură să folosească pentru a le gestiona, nu știu cum să le abordeze, nu au căi sau metode și nu au gânduri sau opinii proprii. În cele din urmă, nu pot fi decât manipulați de alții – fac orice le spun alții să facă. Lipsa inteligenței umanității normale este o caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale. Așadar, de ce sunt capabili să persiste în argumentele lor false și denaturate, ba chiar să le rostească și să le răspândească peste tot? Asta dovedește că, în ceea ce privește inteligența lor, sunt incapabili să discearnă ce este adevărul și ce este raționamentul fals, ce se conformează raționalității normale și ce nu – nu pot face distincția între aceste lucruri; prin urmare, când tu împărtășești un raționament corect, ei nu-l pot accepta și nu-l înțeleg. Ei stăruie doar în raționamentul lor denaturat și sucit și cred că este corect. Indiferent ce metodă folosește oricine altcineva pentru a le vorbi, indiferent cât de bun sau plin de înțelepciune este modul lor de a vorbi, cei reîncarnați din animale nu pot să-l asimileze și nu-l înțeleg – sunt terminați. Acest lucru arată că nu au inteligența umanității normale. Chiar și pentru cea mai normală chestiune din viața de zi cu zi, când le aduci argumente logice, nu înțeleg – ei stăruie în raționamentul lor sucit. Când oamenii văd acest lucru, se gândesc: „De ce este această persoană atât de ciudată? De ce este atât de refractară la rațiune? Seamănă atât cu cineva care are o boală mintală, cât și cu cineva care nu a ajuns la maturitate – de ce vorbește mereu într-un mod copilăresc?” Dar ei nu sunt tineri – când au cincizeci sau șaizeci de ani, sunt așa, iar când ajung la optzeci, sunt tot așa. Toată viața lor sunt oameni cu inteligență deficitară; toată viața lor nu au gândirea umană normală sau inteligența umană normală. Aceasta este o caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale. Este evidentă această caracteristică? (Da.) De exemplu, să spunem că există o femeie nesăbuită care arată oarecum bine și, după ce este sedusă de un ticălos josnic, se mută împreună cu el. Acel ticălos josnic flirtează tot timpul în afara casei, dar când ea află, nu se supără – în orice caz, pentru ea este în regulă atât timp cât el o tratează bine. Mai târziu, ticălosul josnic se încurcă cu altcineva, dar când ea află, nu-i pasă și rămâne în continuare cu el, cu un devotament neclintit. Ea chiar spune: „Atât timp cât nu mă abandonează, sunt bine.” Cineva o sfătuiește, spunând: „A ajuns deja atât de jos – ar trebui să nu mai fii cu el.” Ea spune: „Nu, nu pot fără el. Mă iubește și îmi place de el!” O astfel de persoană merită să stea cu acest ticălos josnic și să sufere o viață întreagă – pur și simplu nu poate discerne ce este o persoană bună sau ce este o persoană decentă. Se încurcă cu un ticălos josnic și chiar crede că el o iubește cu adevărat. Ticălosul josnic îi spune câteva vorbe dulci și îi cumpără ceva bun de mâncare și, pur și simplu, o ademenește în brațele lui. Se joacă cu ea ca și cum s-ar juca cu plastilină. Când flirtează pe la spatele ei și ea află, cu doar câteva cuvinte, el aplanează lucrurile, înșelând-o, iar ea pur și simplu nu poate să-și dea seama. În cele din urmă, ticălosul josnic îi ia toată proprietatea și casa și apoi o părăsește. Ea îl blestemă spunând că n-are conștiință, dar pur și simplu nu zice că a fost înșelată pentru că nu poate să-i deslușească pe oameni. De ce acel ticălos josnic nu i-a înșelat pe alții, dar a putut să o înșele pe ea? Nu este din cauză că e nesăbuită? Caracteristicile principale ale acestui tip de persoană sunt că este încăpățânată și ridicolă în modul în care pricepe și tratează totul și că nu are inteligența umanității normale. De aceea spunem că astfel de oameni sunt reîncarnați din animale. Pentru că sunt animale, nu au inteligență umană. Faptul că nu au inteligență umană este suficient pentru a dovedi că esența din interiorul lor nu este esența oamenilor. Prin urmare, nu pot face față problemelor umane sau nu pot gestiona și rezolva problemele pe care oamenii normali ar trebui să le poată gestiona și rezolva. Chiar și atunci când vine vorba de abordarea lucrurilor din propria lor viață de zi cu zi – mesele zilnice, necesitățile de bază, precum și relațiile interpersonale și mediul înconjurător – sunt, de asemenea, foarte amorțiți. Mai mult, atunci când se confruntă cu anumite chestiuni pe care trebuie să le înfrunte și să le gestioneze, nu au inteligența oamenilor normali, ca să nu mai vorbim de înțelepciune, desigur. Când se confruntă cu aceste probleme, le gestionează cu mare dificultate, cu multă epuizare și cu o stângăcie extremă. Sunt atât de bătrâni și au trăit atât de mult: cum pot gestiona lucrurile în acest fel? De ce lucrurile pe care le spun sună atât de dezgustător și de ciudat? De ce nu vorbesc ca oamenii normali? Au trăit atâția ani și au experimentat destul de multe, totuși, atunci când au gestionat o chestiune atât de simplă, cum au putut să se comporte astfel? Nu au nici măcar cele mai elementare limite ale umanității, nici principiile esențiale pe care ar trebui să le aibă oamenii.

Pe lângă cele două caracteristici, și anume înțelegerea denaturată și amorțeala, oamenii care se reîncarnează din animale mai au o caracteristică: sunt deosebit de confuzi. În trecut, când am avut părtășie despre adevăr, am vorbit doar despre cadrul general și direcția – părtășia a fost relativ generală. Cât despre diversele detalii ale adevărului, nu am avut părtășie despre ele în mod specific, ci doar am discutat despre unele afirmații și conținuturi conceptuale. De-a lungul acestor ani de părtășie, s-a avut părtășie despre diverse aspecte ale adevărului în mod specific și în detaliu. Totuși, în cazul oamenilor care se reîncarnează din animale, când ascultă cuvintele care sunt rostite acum în părtășie, ei cred că sunt, mai mult sau mai puțin, la fel cu ceea ce s-a vorbit în părtășie înainte și că doar formulările s-au schimbat oarecum, conținutul a devenit ceva mai bogat, iar cantitatea de părtășie a crescut semnificativ comparativ cu înainte. Și astfel se întreabă de ce, de-a lungul acestei perioade lungi de ascultare, doar devin din ce în ce mai nedumeriți. Au ascultat predici timp de atâția ani, dar nu s-au ales cu nimic din asta. Când vine vorba de cum să se poarte cineva, cum să-i trateze pe alții, cum să se cunoască pe sine, cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu pentru a dobândi cunoaștere despre Dumnezeu și, în special, cum să-L trateze pe Dumnezeu și cuvintele Lui, de la început nu au putut să înțeleagă aceste lucruri și, nici măcar acum, tot nu le pot înțelege. Acesta nu este un grad scăzut de dezorientare, ci unul sever. Indiferent cât de specific sunt explicate diversele aspecte ale adevărului, ei le confundă pe toate. Ceea ce pricep sunt doar câteva sloganuri și doctrine, precum: „Trebuie să ne consumăm pentru Dumnezeu, să-I fim loiali și să ne îndeplinim bine îndatoririle!” Ei se agață de câteva reglementări, sloganuri și teorii și cred că practică adevărul. Cu cât ai părtășie mai în detaliu, cu atât devin mai dezorientați și cu atât mai mult simt că este peste puterile lor, că era mai bine înainte, când părtășia era simplă. În plus, cu cât este mai detaliată explicația, cu atât mai multe dificultăți au: „Cum să-mi pot aminti ceva atât de detaliat? A practica era destul de simplu. De ce acum, cu cât avem mai multă părtășie, cu atât mai multe afirmații sunt? De ce, cu cât se spune mai mult, cu atât mai puțin știu cum să practic? A face o datorie era destul de simplu – însemna doar să te lepezi, să te consumi, să alergi de colo-colo, predicând mult Evanghelia și dând multă mărturie pentru Dumnezeu. Acum, adevărurile despre îndeplinirea datoriei au fost explicate în detaliu, la fel ca toate celelalte aspecte ale adevărului, dar cu cât aceste lucruri sunt explicate mai mult, cu atât le înțeleg mai puțin și cu atât și cu atât mi se par mai greu de înțeles.” Cu cât explicația este mai detaliată, cu atât aceste adevăruri sunt mai greu de înțeles pentru mine – nu înseamnă asta a fi confuz? Sunt extrem de confuzi, nu-i așa? Deși diverse aspecte ale adevărului au fost explicate în detaliu, ei încă sunt confuzi și mereu dezorientați în privința unor termeni conceptuali și definitorii. De exemplu, ei nu știu și nu pot să deslușească ce sunt oamenii răi sau ce sunt conducătorii falși; de asemenea, nu știu ce este umanitatea bună și ce este umanitatea rea, nici nu cunosc diferența dintre a practica adevărurile-principii și a adera la reglementări. Aceste probleme specifice sunt toate o dezorientare pentru ei. Ei nu înțeleg nici măcar aceste lucruri conceptuale – gândirea lor este dezordonată. Mai mult, indiferent ce fac, nu pot găsi principiile, nu au pași de urmat, nu au planuri concrete și nu știu ce metode ar trebui să folosească sau ce rezultate ar trebui să obțină; de asemenea, nu pot vedea clar ce consecințe va avea un anumit mod de a acționa. În mintea lor, ei gândesc: „De ce să-mi bat capul cu aceste lucruri? Dacă nu știu cum să fac ceva, o voi face orbește – oricum, atât timp cât inima mea este sinceră față de Dumnezeu, este suficient.” Vezi tu, astfel de oameni sunt incredibil de confuzi, nu-i așa? Ei cred în Dumnezeu de mulți ani, totuși, nu știu ce aspecte ale adevărului au ajuns să înțeleagă, nici nu știu dacă au practicat adevărul. Când sunt întrebați dacă au dobândit intrare în viață, ei spun: „Ei bine, cred în Dumnezeu de mulți ani și m-am lepădat de familie.” Toate aceste lucruri le sunt neclare – asta înseamnă a fi extrem de confuz. În timpul cântărilor și dansurilor de la adunări, sunt plini de energie, dar când vine vremea predicilor și a părtășiei despre adevăr, devin somnoroși, vine Moș Ene pe la gene și pot chiar să adoarmă. Când vine vorba de lucrare, sunt dispuși să depună efort și spun: „Să ne îndeplinim bine îndatoririle și să-I oferim loialitatea noastră lui Dumnezeu!” Dar când vine vorba de părtășia despre adevăr, dacă sunt întrebați: „Ai avut vreun câștig recent? Ai recunoscut ce firi corupte ai dezvăluit? După ce le-ai recunoscut, ai găsit o cale de a le rezolva?”, ei răspund: „Habar n-am. Le-am recunoscut puțin, dar nu știu dacă ceea ce am recunoscut este corect sau nu. Oricum, am continuat să practic în felul acesta, dar nu știu dacă este corect sau nu.” Nu pot să deslușească nimic, iar mințile lor sunt dezorientate și neclare. Nu știu la ce se pricep, nici nu știu ce le lipsește. În timpul părtășiei despre cum să ajungi la cunoașterea firilor corupte, ei admit că au firi corupte, că și ei mint și că uneori sunt alunecoși și delăsători. Dar când se confruntă cu situații reale, dacă îi întrebi: „De ce ai fost alunecos și delăsător? De ce te-ai dedat la înșelătorie?”, ei spun: „N-am făcut asta! N-am făcut-o intenționat – am crezut că acesta este modul potrivit de a proceda, așa că așa am făcut.” Să presupunem că cineva îi dă în vileag, spunând: „Ai crezut că a proceda așa era potrivit, dar au existat intenții sau uneltiri personale în sinea ta? Știi tu cum să reflectezi asupra ta? Știi tu ce consecințe va avea faptul că procedezi așa?” Ei răspund: „Atât timp cât nu am avut intenții rele, este în regulă.” „A nu avea intenții rele este același lucru cu a acționa în concordanță cu adevărurile-principii?” „Habar n-am.” Ei nu știu nimic. Au ascultat atât de multe adevăruri și atât de multă părtășie, iar în viața lor de zi cu zi au întâlnit tot felul de probleme care au legătură cu adevărul, dar tot le este clar și sunt nelămuriți în privința fiecărui adevăr. Nu pot să spună care lucruri sunt adevăruri și care nu sunt, nici nu știu cum să practice adevărul atunci când se confruntă cu situații. Nu le este clar dacă acțiunile și comportamentele lor sunt în acord cu adevărurile-principii și pur și simplu fac lucrurile așa cum consideră ei că este bine. Nu înseamnă asta a fi confuz? (Ba da.) Nu au principii în nimic din ceea ce fac, nici nu au principii în modul în care tratează vreo persoană. De exemplu, când vine vorba de tratarea oamenilor răi, unii dintre aceștia au anumite puncte forte sau competențe profesionale și, deocamdată, încă pot să presteze un serviciu – atunci, unor astfel de oameni li se poate permite să presteze un serviciu. Dar unii oameni pur și simplu nu pot să înțeleagă acest lucru: „Oare lui Dumnezeu nu-I displac oamenii răi? Atunci de ce mai sunt folosiți?” Când ai părtășie cu ei că aceasta este înțelepciune și, de asemenea, un principiu, ei cugetă la asta și își spun: „Ce principiu? Nu înseamnă asta doar a-i înșela pe oameni? Nu înseamnă asta a-i exploata pe oameni?” Așa o percep ei. Spuneți-Mi, au ei gândirea umanității normale? Nu știu cum să identifice principiile pentru a acționa în conformitate cu circumstanțele reale – pot ei să atingă nivelul inteligenței umane normale? (Nu.) Cei cu gândirea umanității normale și cu inteligență normală pot să înțeleagă și să priceapă cu toții această chestiune, dar oamenii reîncarnați din animale nu pot pricepe nici măcar această chestiune simplă. Atunci, cum ar putea ei oare să înțeleagă adevărul? Un lucru pe care îl spun adesea este: „Data trecută, ai spus asta despre această chestiune. De ce astăzi spui altceva? Cuvintele tale nu sunt de încredere – cum poți să le schimbi pur și simplu oricând?” Ei nu știu că stadiul acestei chestiuni este diferit acum, așa că și abordarea pentru gestionarea ei trebuie să se schimbe. Principiile și obiectivele, însă, rămân aceleași. Doar metoda de gestionare a chestiunii s-a schimbat – este ajustată în conformitate cu circumstanțele specifice, adaptându-se și răspunzând ori de câte ori este necesar, pe baza stadiului acestei chestiuni, pentru a obține rezultate mai bune. Când se confruntă cu astfel de chestiuni, oamenii reîncarnați din animale nu le pot desluși. Ei cred că adevărurile-principii sunt reglementări și că trebuie respectate fără nicio schimbare, în orice moment. Așadar, când tu, pe baza adevărurilor-principii, ajustezi metoda de a face ceva, ei nu pricep sau nu înțeleg acest lucru și nu-l pot accepta. Unii dintre ei pot chiar să te condamne și să găsească o pârghie împotriva ta. În sinea lor, nu pot vedea clar esența sau natura niciunui lucru. Gândurile lor sunt dezorientate. Când privesc ceva, doar aplică reglementări; nu știu niciodată cum să evalueze pe baza adevărurilor-principii, nici nu știu cum să adopte metode diferite pentru a rezolva și a răspunde la ceva în funcție de cum evoluează lucrurile. La oamenii care s-au reîncarnat din animale, această caracteristică de a fi confuz este foarte evidentă, nu-i așa? (Ba da.)

Oamenii care se reîncarnează din animale sunt incapabili să-i discearnă pe ceilalți. Când văd pe cineva care vorbește destul de onest, dar face lucrurile într-un mod oarecum viclean, ei nu pot desluși ce fel de persoană este, de fapt, dacă este cu adevărat cineva care urmărește adevărul. Când se confruntă cu situații complexe care necesită gândire dialectică, sunt derutați și incapabili să le înțeleagă, și nu știu cum să le evalueze. Gândirea lor este dezorientată; este ca un ghem încâlcit, iar ei nu-și pot descurca niciodată propriile gânduri. Indiferent de câte ori le spui principiile, ei nu știu cum să aplice adevărurile-principii pentru a discerne diferiți oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, când vine vorba de raportarea problemelor, ei nu pot să raporteze lucrurile cu exactitate, pe baza situației reale. Unii conducători sunt capabili să facă lucrare concretă, dar în anumite cazuri pot exista unele abateri în îndeplinirea lucrării lor, iar ei pot manifesta unele dezvăluiri ale firilor corupte; totuși, în ceea ce privește umanitatea și capacitatea lor de lucru, practic, ei corespund standardului. Însă unii oameni confuzi nu se uită la faptul că acești conducători pot face lucrare concretă, nici nu se uită la meritele umanității lor – în schimb, aleg exclusiv defectele, neajunsurile și unele probleme banale, minore de-ale lor, pentru a le raporta. În mod contrar, acei antihriști și oameni răi adevărați, acei oameni care comit mari rele, sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă și rostesc doar cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe ceilalți, fac lucrurile cu mare fast la exterior, dar în realitate, umanitatea lor nu este conform standardului, calea pe care au ales-o este greșită, umanitatea lor este cea a oamenilor răi și a antihriștilor, iar calea pe care merg este cea a antihriștilor, a neurmăririi adevărului, și totuși acești indivizi confuzi nu pot desluși aceste lucruri. Ei văd că acești oameni fac mare spectacol atunci când își îndeplinesc lucrarea și presupun că au talent pentru conducere și aptitudini organizatorice, că pot face bine lucrarea. Cât despre ce rezultate produce de fapt lucrarea lor, dacă s-au pocăit și s-au schimbat sau dacă umanitatea lor este conform standardului, ei nu știu nimic din toate acestea. Chiar dacă sunt induși în eroare și controlați de antihriști, nu vor fi conștienți de acest lucru; îi vor urma și îi vor asculta pe antihriști, dar vor crede în continuare că Îl urmează pe Dumnezeu, că predică Evanghelia și dau mărturie pentru Dumnezeu. În realitate, antihriștii vor fi preluat de mult controlul asupra lor; ei nu vor crede în Dumnezeu, ci vor urma oameni, vor urma diavoli și satane – totuși, nu vor ști acest lucru. În sinea lor, vor fi de mult plini de întuneric, vor fi pierdut de mult prezența lui Dumnezeu și vor fi pierdut de mult lucrarea Duhului Sfânt. Deoarece sunt foarte amorțiți, deoarece înțelegerea lor este denaturată și deoarece nu înțeleg niciun adevăr-principiu, ei nu pot să deslușească lucrurile și nu sunt capabili să-i discearnă pe oameni. Nu numai că nu raportează problemele, nici nu-i îndepărtează pe antihriști, ba chiar îi apără. În schimb, când vine vorba de conducători și lucrători care sunt cu adevărat capabili să facă lucrare concretă, dacă observă defecte minore sau probleme mici, insistă să le raporteze și să ridice aceste probleme, chiar dacă nu sunt chestiuni de principiu. Sunt extrem de confuzi! Nu pot să deslușească nicio chestiune de principiu – chiar și atunci când vine vorba de persoanele cu care ar trebui să interacționeze în viața de zi cu zi, de la cine pot obține ajutor și beneficii sau de cine ar trebui să se ferească, nu pot să discearnă sau să deslușească aceste lucruri. Unii dintre ei se înțeleg foarte bine cu neîncrezătorii și non-credincioșii, crezând că acești oameni sunt cunoscători, au calibru și, prin urmare, îi pot ajuta, și că merită foarte mult să se asocieze cu ei. Ba chiar îi laudă frecvent pe cei pe care îi idolatrizează, spunând cât de capabili sunt și cât de mult prestigiu au. Se închină diavolilor ca unor idoli – nu înseamnă asta a fi confuz? (Ba da.)

La ce se referă mai exact faptul de a fi confuz? (La a avea calibru slab.) Asta în termeni generali – mai exact, a fi confuz înseamnă că o persoană nu are gânduri și puncte de vedere exacte pentru a discerne ceva și că, atunci când privește ceva, nu are principii sau o bază, iar părerea sa despre acel lucru este dezorientată. Acesta este un aspect. În plus, oamenii de acest tip nu pot distinge binele de rău și albul de negru – adesea confundă lucrurile negative cu cele pozitive și numesc lucrurile pozitive negative. Nu pot discerne ce sunt lucrurile pozitive și ce sunt lucrurile negative. De exemplu, unii oameni spun: „Dumnezeul în care credeți voi este doar o persoană.” Ei cugetă la asta și spun: „Nu, nu este corect. Cel în care cred eu este dumnezeu. Dacă ar fi doar o persoană, cum ar putea să exprime adevărul? Cel în care cred eu este dumnezeu – sunt sigur de asta.” În această privință, nu sunt confuzi. Dar când cineva spune: „Dumnezeul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani, a evadat în SUA ca să trăiască pe picior mare acolo”, ei devin nedumeriți și sunt induși în eroare. Dacă o persoană inteligentă ar auzi aceste cuvinte, ar discerne că acesta este un zvon nefondat. Cum ar putea fi numit acest lucru „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? La trecerea frontierei, toată lumea este supusă unui control strict, iar suma de bani lichizi pe care o poate transporta fiecare persoană este reglementată. A lua acea sumă mică de bani s-ar putea considera „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? Mai mult, ai cui sunt banii? Dacă cineva a deturnat sau a confiscat banii altora, asta ar fi „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani” – dar dacă sunt banii proprii, se poate numi asta „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? Asta nu înseamnă „a-și lua tălpășița cu banii”, ci a transporta bani în mod normal. Acesta este un aspect. Mai mult, ce înseamnă „a-și lua tălpășița”? Un fugar care evadează după ce a comis o infracțiune se numește „a-și lua tălpășița”. A comis Hristos întrupat o infracțiune? El a exprimat pur și simplu multe adevăruri și Și-a îndeplinit lucrarea de judecată în China continentală, câștigând un grup de oameni care L-au urmat și, pentru aceasta, a suferit reprimarea brutală și arestările frenetice ale PCC. În cele din urmă, nu a avut de ales decât să-i ducă pe unii oameni în afara țării pentru a continua lucrarea lui Dumnezeu în străinătate. Cum se poate numi asta „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? A fost o călătorie normală, trecând prin vamă și luând un avion spre Statele Unite într-un mod complet normal. A părăsit țara pentru că era vânat de PCC, neavând unde să se odihnească și niciun loc unde să stea. Sub conducerea dictatorială a PCC, nu numai că nu există libertate religioasă, dar credința în Dumnezeu duce și la arestare și persecuție; în ceea ce-L privește pe Hristos, care exprimă adevărul pentru a mântui omenirea, dacă ar fi fost prins, s-ar fi confruntat cu pedeapsa cu moartea și cu răstignirea. Doar datorită necesităților lucrării a ales Hristos să meargă într-o țară democratică și liberă și a obținut un pașaport și o viză pe căi normale, înainte de a ajunge în Statele Unite. În SUA, El nu are prieteni sau rude, nu este familiarizat cu locul și trăiește o viață obișnuită, hrănindu-Se cu mâncăruri simple, gătite în casă – nu există niciun fel de „a trăi pe picior mare”. Nu este „a trăi pe picior mare” doar formularea celor cu motive ascunse? Nu este o minciună? Hristos trăiește viața unui om obișnuit în SUA: Se hrănește cu mâncăruri gătite în casă, nu a mâncat niciodată într-un restaurant de lux pentru a se bucura de o masă îmbelșugată, cu atât mai puțin să stea vreodată într-un hotel de lux și foarte rar pleacă în călătorii – doar călătoriile în zonele din apropiere sunt suficiente. Niciunul dintre aceste lucruri nu Îl atrag în mod deosebit. Unii oameni iubesc să mănânce și vor să încerce tot ce nu au mai mâncat, ajungând chiar să comande mâncare prin transport aerian doar pentru a o încerca. Am făcut Eu vreodată asta? Niciodată. Chiar și așa, unii oameni cu motive ascunse au inventat lucruri nefondate în legătură cu asta! Acești oameni sunt diavoli. S-au născut ca dușmani ai lui Dumnezeu, iar faptul că acționează astfel reflectă natura lor înnăscută; ei se bazează în principal pe minciună pentru a-i înșela pe oameni și a-L defăima pe Dumnezeu. Faptul că sunt diavoli nu poate fi pus la îndoială. Așadar, ce fel de persoană este cea care poate crede minciunile acestor diavoli? Desigur, trebuie să fie și ea un diavol – doar diavolii cred cuvintele diavolilor. Unii oameni spun: „Hristosul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani”, iar ei cred și acceptă imediat acest lucru pe deplin. Unii oameni spun: „Hristosul în care credeți voi a fugit în SUA și trăiește pe picior mare acolo, mâncând atât de multe delicatese încât s-a săturat de ele, stând în hoteluri de lux, plimbându-se cu mașini de lux, având bucătar personal și însoțitori și mergând în străinătate pentru a vizita locuri pitorești renumite – își petrece tot timpul trăind pe picior mare.” Odată ce sunt spălați pe creier de Satana, acești oameni confuzi cred imediat. Eu spun că astfel de oameni ar trebui predați Satanei – nu sunt vrednici să creadă în Dumnezeu. Indiferent cât de multe predici au auzit, pur și simplu nu înțeleg și încă pot crede aceste zvonuri. Astfel de oameni nu sunt umani. Dacă nu sunt umani, ce sunt? Sunt animale. Deși nu sunt oameni răi, sunt extrem de confuzi, incapabili să deosebească binele de rău, pozitivul de negativ, ce e corect de ce e greșit, adevărul de ticăloșie și de argumentele denaturate. Astfel de oameni ar trebui înlăturați – dacă nu pleacă de bunăvoie, trebuie să fie înlăturați din biserică. Ar trebui dați afară imediat, iar noi îi vom expedia cu bucurie. PCC are propria sa descriere pentru îndepărtarea oamenilor din biserică, spunând că îndepărtarea și excluderea oamenilor este o demonstrație de forță. Vezi tu, diavolii și satanele înțeleg fiecare chestiune într-un mod atât de absurd. Acest lucru doar expune faptul că multe dintre acțiunile PCC sunt făcute pentru a-și demonstra forța; astfel, interpretează înlăturarea oamenilor din biserică drept o demonstrație de forță. Presupune că alții gândesc la fel ca el. Nu va înțelege niciodată că biserica face acest lucru bazându-se în întregime pe adevăr și pe cuvintele lui Dumnezeu – curățirea bisericii face parte din decretele sale administrative. Nu sunt diavolii ticăloși? (Ba da.) Sunt cu adevărat ticăloși! Și există o mulțime de oameni confuzi – indiferent cât de ticăloși sunt diavolii, oamenii confuzi nu pot vedea că sunt ticăloși. Când diavolii fabrică zvonuri despre Dumnezeu, Îl insultă și Îl hulesc, ei cred fiecare cuvânt. Dar oricât de reale și pozitive sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei nu le cred. Indiferent cât de mult beneficiu aduc cuvintele lui Dumnezeu oamenilor, ei nu pot vedea acest lucru. Cu toate acestea, în momentul în care Satana rostește un singur cuvânt, ei sunt induși în eroare și îl cred fără îndoială. S-ar putea spune că sunt de teapa Satanei, dar Satana chiar nu-i vrea. De ce? Pentru că proștii ca ei, asemenea idioți fără margini, sunt prea nesăbuiți chiar și pentru Satana. Tu ești incapabil să faci ceva, așa că tot ce face Satana este să te inducă în eroare să nu crezi în Dumnezeu și să-L trădezi – Satana nu vrea pe cineva ca tine. Ce ai putea face tu? Ai tu abilitățile necesare pentru a desfășura activități de spionaj? Tu nu ai nici măcar inteligență umană. Ți-ai dezvălui identitatea înainte de a termina trei propoziții. Chiar dacă ai vrea să fii spion pentru PCC, PCC nu te-ar vrea. Pentru că ești nesăbuit, confuz, atât de ușor de înșelat și nu ai inteligență umană, chiar și Satana te desconsideră și nu te vrea. Așadar, când casa lui Dumnezeu îți cere să-ți faci datoria, Dumnezeu te înalță – nu te simți nedreptățit. Crezi tot ce spune Satana, însă indiferent cât de multă lucrare a făcut Dumnezeu sau câte cuvinte a rostit, tu nu crezi în ele. Tu nu ai o credință adevărată în Dumnezeu și rămâi plin de îndoieli. Satana rostește un singur cuvânt, iar tu ești capturat de el. Ce fel de nenorocit ești tu? Ce demnitate ai tu? Ce valoare ai tu? Nu ești decât o persoană confuză, însă te crezi destul de bun și te consideri nobil. Nu poți discerne nici măcar astfel de minciuni evidente ale Satanei și nu poți recunoaște scopul Satanei din spatele lor – nu este aceasta o confuzie extremă? PCC spune: „Hristosul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani și trăiește pe picior mare în SUA.” Când acești oameni confuzi aud asta, inima le tresare: „Așa să fie? Cum de n-am știut despre asta? Și-a luat tălpășița cu toți banii pe care i-am oferit? Nu au fost folosiți pentru lucrarea bisericii, nu-i așa? Au fost cheltuiți pentru plăcerea lui personală, nu-i așa? Au fost folosiți pentru a cumpăra mâncare bună, haine rafinate și bijuterii prețioase pentru el, nu-i așa? Eu nici măcar nu am apucat să mă bucur de ei – i-am oferit lui și el i-a folosit pentru propria lui plăcere. Refuz categoric să accept asta. Nu mai cred! Trebuie să-mi recuperez banii!” Dacă regreți că ai oferit bani, casa lui Dumnezeu ți-i poate returna, dar din acel moment, vei fi complet rupt de casa lui Dumnezeu. Ai ascultat predici timp de atâția ani – cât de mult adevăr ai primit gratuit? Te-ai bucurat de harul, binecuvântările, protecția și grija lui Dumnezeu timp de atâția ani – ai cheltuit vreun singur cent? Ți-a cerut Dumnezeu vreodată bani? Harul, binecuvântările, grija și protecția lui Dumnezeu – inclusiv propria ta viață – ți-au fost toate dăruite de Dumnezeu. Poți cumpăra cu bani ceea ce dăruiește Dumnezeu? Ce ai putea tu da în schimb? Poți să dai acele câteva monede murdare ale tale pentru asta? Aceste lucruri sunt comori neprețuite – nu poți da nimic în schimbul lor; nimeni nu poate! Îți sunt dăruite pentru că Dumnezeu este dispus să o facă, pentru că Dumnezeu îți arată har și te tratează ca pe o ființă creată. Nu sunt lucruri pe care le-ai cumpărat cu bani, nici lucruri pe care le-ai obținut în schimbul plății unui preț. Oamenii confuzi nu pot desluși aceste lucruri. În inimile lor, sunt mereu confuzi; se gândesc mereu: „Oare are dumnezeu vreun secret întunecat? În afară de a ține predici, nu sunt multe alte lucruri care ar trebui să ne fie clarificate și explicate? N-ar trebui să existe vreo explicație, vreo justificare? N-ar trebui ca viața lui privată și cuvintele și acțiunile lui din culise să fie dezvăluite tuturor?” Mulți oameni confuzi au această mentalitate – s-ar putea să nu spună astfel de lucruri cu voce tare, dar asta gândesc în inimile lor. Trebuie Dumnezeu să dezvăluie omenirii corupte tot ceea ce face El? Dumnezeu a exprimat deja atât de multe adevăruri și aceasta este cea mai mare dezvăluire – îi dezvăluie pe toți oamenii. Dacă nu crezi că tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul, atunci nu ai nicio cunoaștere despre Dumnezeu. Dacă faci comentarii arbitrare despre Dumnezeu, Îl ataci și I te împotrivești. Dumnezeu a făcut deja public tot adevărul, astfel încât oamenii să-l poată folosi pentru a privi lucrurile. Cum ar trebui să privească cineva oamenii, cum ar trebui să privească lucrurile și ce puncte de vedere și principii ar trebui să aibă în modul de a se purta și a acționa – toate acestea se află în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă încă nu știi și nu ești lămurit în această privință, este pentru că ești confuz – ești un individ confuz. Oamenii confuzi nu sunt vrednici să cunoască treburile lui Dumnezeu și ale casei lui Dumnezeu – diavolii cu atât mai puțin – pentru că oamenii confuzi și diavolii nu au nicio înțelegere a adevărului; ei tind să aplice orbește reglementări față de aceste treburi, să emită judecăți oarbe despre ele și să le condamne orbește. Nu au discernământ și nu au principii. Se poate spune cu certitudine: oamenii confuzi și diavolii nu sunt vrednici să stea în casa lui Dumnezeu – ar trebui să dispară! Oamenii confuzi și oamenii absurzi nu au condițiile de bază pentru a înțelege adevărul, nici nu posedă condițiile de bază pentru a dobândi mântuirea – pot fi capturați de Satana oricând și oriunde. Spuneți-Mi, când a ținut Dumnezeu vreodată predici sau a explicat adevărul animalelor? Prin urmare, faptul că oamenii pot auzi atât de multe predici, indiferent dacă pot înțelege adevărul sau nu, se datorează în întregime harului și înălțării lui Dumnezeu. Dacă te îndoiești mereu de Dumnezeu, gândindu-te: „Chiar este Dumnezeul adevărat Cel în care cred eu? Chiar există Dumnezeu? Chiar este Dumnezeu suveran peste toate lucrurile? Chiar este Dumnezeu bun cu oamenii sau doar se preface? Chiar este Dumnezeu adevărul și chiar poate El să mântuiască oamenii?” – dacă gândești astfel și Îl tratezi pe Dumnezeu cu o asemenea atitudine, atunci meriți moartea. Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu va pregăti un anumit mediu prin care să te predea Satanei, iar relația ta cu Dumnezeu va fi complet ruptă. Relația dintre tine și Dumnezeu nu va mai fi una dintre o ființă creată și Creator și, din acel moment, nu vei mai avea nimic de-a face cu Dumnezeu.

Părtășia pe care am avut-o adineauri a fost despre a treia manifestare a oamenilor reîncarnați din animale: faptul că sunt confuzi. Mai există o altă manifestare, și anume că sunt proști. Prostia este, de asemenea, legată de inteligență – așadar, cât de proști sunt, de fapt, acești oameni? Ce manifestări demonstrează prostia? Unii oameni, când predică Evanghelia, spun: „Țineți cont de intențiile lui Dumnezeu! Dumnezeu nu are nici unde să-Și pună capul. Intențiile lui Dumnezeu sunt minuțioase! Lucrarea lui Dumnezeu nu este ușoară – este anevoioasă!” Când aud asta, non-credincioșii spun: „Ce bazaconii spui?” Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru non-credincioși. Ei nu cred în Dumnezeu, așa că nu știu la ce se referă aceste cuvinte, nici care este contextul lor. Așadar, nu este o prostie din partea ta să spui aceste lucruri? (Ba da.) În ce fel este o prostie? Sunt adresate publicului nepotrivit, nu-i așa? (Așa e.) Unii oameni confuzi, după ce sunt arestați, sunt interogați de polițiștii ticăloși: „Voi credeți în dumnezeu – ce vă spune dumnezeu să faceți? Nu știți că a crede în dumnezeu este ilegal? Ați încălcat legea. Statul nu permite o astfel de credință!” În realitate, acești polițiști ticăloși caută doar dovezi compromițătoare pe care să le folosească pentru a-i condamna pe credincioșii în Dumnezeu, dar acest tip de persoană proastă nu reușește să deslușească acest lucru. Ei spun: „Credința noastră în Dumnezeu nu este ilegală. Dumnezeu ne spune să fim oameni onești, să mergem pe calea cea dreaptă și să fim oameni buni.” Când aud asta, diavolii spun: „Din moment ce dumnezeu vă spune să fiți oameni onești, atunci spune-ne – cine sunt conducătorii bisericii voastre? Unde sunt ținuți banii bisericii voastre? Vorbește cu onestitate! Dacă nu vorbești cu onestitate, dumnezeul tău te va condamna!” Auzind asta, acest tip de persoană proastă rămâne năucită. Nu înseamnă acest lucru a fi prost? Cum poate cineva vorbi cu onestitate cu diavolii? Cum poate cineva să spună adevărul lui Dumnezeu diavolilor? Indiferent de situație, nu trebuie să le spună niciodată. Există și oameni proști care întreabă poliția: „De ce ne arestați mereu? De ce ne îngreunați mereu situația nouă, credincioșilor în Dumnezeu? De ce inventați mereu zvonuri despre noi?” Chiar nu știu de ce? Se așteaptă să primească un răspuns de la ei? Vor primi un răspuns? Să-i întrebi de ce – nu este absurd, nu înseamnă să fii prost? Însă acești oameni proști chiar pot să pună astfel de întrebări prostești. Pur și simplu nu înțeleg și continuă să întrebe: „De ce ne persecută mereu PCC? De ce ne arestează mereu pe noi, credincioșii în Dumnezeu, și chiar inventează zvonuri despre noi? Suntem în mod clar persecutați și nu ne putem întoarce acasă, dar ei spun că ne-am abandonat familiile. Acești diavoli nu-și bazează cuvintele pe fapte! Nu este aceasta doar o născocire? Noi creăm doar niște videoclipuri cu spectacole artistice ca să dăm mărturie pentru Dumnezeu și să propovăduim cuvintele Sale – de ce diavolii și satanele urăsc atât de mult acest lucru? Se duc mereu la mine acasă pentru a-mi amenința și intimida familia și rudele, chiar instalând camere de supraveghere – de ce?” Mai este nevoie să întrebi asta? Nu este o prostie să spui așa ceva? Dacă abia ai început să crezi în Dumnezeu, atunci ar fi normal să nu înțelegi ce se întâmplă. Dar tu crezi în Dumnezeu de atâția ani – cum de încă nu știi? Și dacă știi, atunci de ce întrebi? Unii oameni încă nu-și pot da seama: „Nu ne-am opus niciodată partidului sau statului, nu ne-am implicat niciodată în activități politice, nu am încercat niciodată să răsturnăm guvernul sau conducerea sa, nu am reprezentat niciodată nicio amenințare la adresa conducerii sale – așadar, de ce ne arestează și ne persecută mereu PCC? Ne ascundem mereu, neputând să mergem acasă sau să ne sunăm familiile, deși ne dorim acest lucru. Pur și simplu nu înțeleg – de ce ne îngreunează mereu situația PCC?” Dacă într-adevăr nu poți să deslușești acest lucru, atunci ești mult prea ignorant – ești cu adevărat prost. Să spunem că există o femeie care se căsătorește cu un soț non-credincios. Când se întâlneau, el a spus: „Voi crede și eu cu tine – vom intra împreună în Împărăția Cerurilor.” A vorbit atât de frumos, dar, în realitate, el este un neîncrezător, un diavol – doar o ducea de nas. Însă când ea se leapădă de toate ca să se consume pentru Dumnezeu, el se înfurie. Nu o lasă să participe la adunări, nu o lasă să-și facă datoria și nu o lasă să citească cuvintele lui Dumnezeu. Această femeie proastă încă se întreabă: „Nu era așa înainte. M-a iubit atât de mult, a avut atâta grijă de mine, m-a înțeles atât de bine și mi-a susținut pe deplin credința în Dumnezeu. De ce pare acum o persoană complet diferită? Și el credea înainte – de ce a devenit așa?” În cei câțiva ani în care este plecată de acasă, făcându-și datoria, ea cugetă constant la această problemă: „Soțul meu nu ar putea să-și caute altă femeie. Mă iubește cel mai mult. Eu sunt unica lui, sunt prima lui iubire. Nu ar iubi niciodată o altă femeie. În plus, soțul meu este un om candid și nu are mari abilități sau talente – cine ar vrea să fie cu el?” De fapt, chiar în timp ce gândește asta, se simte neliniștită în inima ei. Speră că soțul ei încă o așteaptă. Dar, în realitate, chiar și pe vremea când era încă acasă, pentru că era ocupată crezând în Dumnezeu și făcându-și datoria în fiecare zi, el își găsise deja o altă femeie. Totuși, ea crede că este imposibil: „Oricine altcineva și-ar putea căuta o altă femeie, dar nu el. Nu este genul acela de om! Când încă eram acasă, el chiar a spus că vrea să creadă în Dumnezeu!” Spuneți-Mi, nu este extrem de proastă? (Ba da.) În toți acești ani nu a fost acasă – nu numai că soțul ei și-a găsit pe altcineva, dar până și copiii și părinții ei au repudiat-o. Ea a încetat de mult să mai fie considerată un membru al acelei familii. Cine știe cum o insultă pe la spate sau cât de profund o urăsc. Totuși, ea nu poate să deslușească acest lucru – spuneți-Mi, nu este o prostie? (Ba da.) În ce măsură este ea proastă? Până într-atât încât îi lipsește complet inteligența umană normală; prin urmare, nu poate folosi gândirea umană normală pentru a privi oamenii și lucrurile. Își folosește mereu gândurile și punctele de vedere copilărești, denaturate și idioate pentru a privi și a evalua lucrurile. În cele din urmă, se găsește adesea prinsă în situații dificile, devenind foarte pasivă și acționând într-un mod foarte ignorant. Nu este o prostie? (Ba da.) Există unii oameni proști ca aceștia. A fi prost înseamnă că nu au inteligența umanității normale, așa că, atunci când privesc oamenii și lucrurile sau se ocupă de probleme, nu au principiile de bază ca sprijin, pentru a le permite să obțină rezultate bune, nu-i așa? (Așa e.)

În concluzie, dacă oamenii reîncarnați din animale sunt evaluați folosind adevărul drept standard, principala lor caracteristică este că, în esență, nu se ridică la înălțimea acestuia – este un standard înalt. Dacă sunt evaluați din perspectiva inteligenței umane normale, ei nu sunt în stare nici măcar să privească oamenii, evenimentele, lucrurile sau situațiile care apar în viața lor de zi cu zi cu o gândire umană normală. Strict vorbind, în viața de zi cu zi, astfel de oameni nu-și pot gestiona independent nici măcar hrana, îmbrăcămintea, adăpostul sau transportul și nici nu pot răspunde și gestiona independent aceste probleme. Chiar dacă reușesc să supraviețuiască la limită, fără să moară de foame, din manifestările lor în gestionarea diverselor chestiuni, astfel de oameni par foarte idioți și stângaci, departe de a avea o adevărată umanitate normală. Să luăm unele animale, de exemplu – ele nici măcar nu știu singure câtă mâncare este potrivită să mănânce. Doar dacă oamenii le hrănesc la ore fixe și în cantități măsurate, pot mânca într-un mod sănătos. Să luăm câinii, de exemplu: dacă sunt lăsați să mănânce în voie, fără nicio restricție cantitativă, vor mânca prea mult. Vor continua să mănânce până când se vor sătura complet și vor fi fizic incapabili să mai mănânce. Așadar, o caracteristică foarte evidentă a oamenilor reîncarnați din animale este că nu pot gestiona independent multe aspecte ale propriei vieți. De ce nu o pot face independent? Deoarece nu știu niciodată care sunt principiile pentru a face astfel de lucruri, care sunt condițiile de bază sau ce limite nu ar trebui să depășească. Este la fel ca unele animale când mănâncă – nu știu câtă mâncare este potrivită. Dacă oamenii nu se ocupă de ele, vor mânca până se vor supraalimenta și vor muri. Dacă există cineva care se ocupă de ele și le hrănește, s-ar putea să-și mențină o stare de sănătate bună. Această caracteristică este, de asemenea, destul de evidentă la oamenii reîncarnați din animale. Așa cum spun unii oameni: „Mănâncă fără să știe dacă le este foame sau dacă sunt sătui și dorm fără să știe dacă este zi sau noapte.” Așadar, posedă astfel de oameni inteligența umanității? Este foarte clar că nu. Considerente precum modul în care ar trebui să mănânce pentru a-și regla starea de sănătatea de-a lungul celor patru anotimpuri ale anului, pe măsură ce corpul lor experimentează diferite condiții, ce alimente sunt sănătoase și ce alimente sunt nesănătoase în fiecare anotimp, care moduri de viață sunt sănătoase și care sunt nesănătoase – o persoană normală, la vârsta de douăzeci de ani, s-ar putea să nu știe aceste lucruri, dar la treizeci de ani știe unele dintre ele, iar la patruzeci știe și mai multe. La cincizeci de ani, pe baza propriei condiții fizice actuale, își va fi format un set de reguli de viață care i se potrivesc, iar acest lucru va fi practic stabilit și fixat, fără alte schimbări majore. Dar oamenii reîncarnați din animale, chiar dacă trăiesc până la optzeci de ani, tot nu pot formula un set de reguli de viață. Fie mănâncă prea mult, fie prea puțin, și fie au indigestie, fie li se face rău la stomac. Nu au nicio idee ce obiceiuri de viață sau ce alimente provoacă anumite probleme de sănătate – pur și simplu mănâncă la întâmplare. Dacă le ceri să descrie un regim alimentar sau o abordare dietetică care li se potrivește, pe baza alimentelor potrivite sau nepotrivite pentru constituția lor și pe baza diverselor informații, nu o pot face. De exemplu, cineva spune pe internet că în cojile de ouă există mult calciu și că a le mânca poate suplimenta aportul de calciu, așa că se gândește: „Nu sunt foarte înalt pentru că am lipsă de calciu – voi mânca niște coji de ouă pentru a-mi suplimenta aportul de calciu.” Dar se dovedește că, după ce le mănâncă o vreme, nu pare să existe nicio îmbunătățire a nivelului de calciu. Spune-Mi, nu este acest lucru denaturat? Când dai peste informații online care spun că în cojile de ouă există mult calciu și pot fi folosite ca supliment de calciu, cum ar trebui să înțelegi acest lucru? Este foarte clar că oamenii care consumă coji de ouă sunt predispuși la a avea o înțelegere denaturată. Înțelegerea lor este incorectă, așa că practica lor este denaturată, extremă și idioată. Atunci care este modul corect de a înțelege acest lucru? Deși cojile de ouă pot fi bogate în calciu, nu sunt ceva ce putem mânca. Nu se știe încă dacă pot avea cu adevărat efectul unui supliment de calciu și, chiar dacă ar putea suplimenta nivelul de calciu, este, de asemenea, incert dacă organismul îl poate absorbi. Mai mult, există vreo dovadă că aceste coji de ouă pot fi un supliment de calciu? A fost verificată această aserțiune? În realitate, există multe lucruri care pot suplimenta aportul de calciu și toate au fost dovedite medical. Dacă refuzi să accepți aceste metode dovedite, atunci ești o persoană absurdă. Nu poți pur și simplu să iei tablete de calciu pentru a-ți suplimenta aportul de calciu? Aceasta este cea mai simplă metodă. Nu dăunează stomacului și nu deteriorează dinții, au un gust bun și poți simți efectele. Nu este aceasta înțelegerea corectă? (Ba da.) Dar cei cu o înțelegere denaturată nu percep astfel acest lucru – ei duc lucrurile la extrem. Ei cred: „Dacă cineva spune că cojile de ouă pot suplimenta aportul de calciu, atunci trebuie să fie în regulă să mănânci coji de ouă. Dacă trebuie să-ți suplimentezi aportul de calciu, trebuie să le mănânci.” Nici măcar nu iau în considerare dacă organismul le poate absorbi după ce le mănâncă. Acest lucru reflectă o înțelegere denaturată, înseamnă a fi extrem. Dacă cineva ar spune: „Coaja de banană este bogată în vitamine, iar consumul ei poate să-ți îmbunătățească frumsețea”, ați mânca-o? (Nu.) De ce nu? (Pentru că unele alimente create de Dumnezeu ar trebui consumate după ce au fost decojite, conform legilor naturii. A insista să mănânci coaja înseamnă a duce lucrurile la extrem. Dacă cineva vrea să-și suplimenteze aportul de vitamine pentru a-și îmbunătăți frumusețea, ar trebui să mănânce alimente care sunt în mod normal atât comestibile, cât și cu efecte de înfrumusețare.) Aceasta este înțelegerea corectă. Dar uitați-vă la acel prost extremist – el nu înțelege acest lucru în acest fel. Insistă să se forțeze să mănânce coaja și chiar spune: „Trebuie să mă răzvrătesc împotriva trupului meu. Trebuie să mănânc coajă de banană pentru a-mi suplimenta nivelul unui nutrient specific.” Dar nu se gândește: „Coaja de banană nu are gust bun. Nu este mâncare. Nu o voi mânca. De ce să nu mănânc pur și simplu altceva care, în schimb, conține acest nutrient?” Nu este aceasta înțelegerea corectă? (Ba da.) Dacă poți fi selectiv în acest fel, dacă poți înțelege lucrurile în acest fel dovedește că ai inteligență umană. Dar dacă nu poți fi selectiv în acest fel și, de îndată ce auzi că în coaja de banană există un anumit nutrient, insiști să o mănânci chiar dacă are un gust rău – atunci ești un prost, ești cineva reîncarnat dintr-un animal și nu ai gândirea umanității normale. Orice erezie sau falsitate poate induce în eroare astfel de oameni și ei sunt pur și simplu incapabili să discearnă corectitudinea sau veridicitatea diverselor informații – sunt mereu păcăliți. Toate acestea constituie o manifestare a modului în care oamenii reîncarnați din animale tratează diverse chestiuni specifice – sunt extrem de proști, înțelegerea lor este denaturată și absurdă și duc totul la extrem. Când oamenii spun că cercetările sugerează că ceva este comestibil, asta nu înseamnă că trebuie să mănânci acel lucru, nici că nimic altceva nu-l poate înlocui. Dacă spui că adevărul nu poate fi înlocuit de nicio teorie, acest lucru este obiectiv și exact. Dar acești nutrienți sunt substanțe materiale – este imposibil să nu existe înlocuitori. Dumnezeu a creat o varietate bogată de alimente și există multe alimente care conțin diferiți nutrienți. Oamenii pot face alegeri precise pe baza constituției lor individuale, a grupei de vârstă și a stării actuale de sănătate – nu este nevoie să se respecte reglementări. După ce aud o informație, oamenii care merg la extreme nu o pot trata corect, nici nu o pot discerne. Sunt mereu induși în eroare de aceste lucruri și, în cele din urmă, spun: „Tot ce este pe internet este o minciună – niciun cuvânt nu este adevărat!” Vezi tu, acum merg la cealaltă extremă. Poți căuta informații online, dar trebuie să știi cum să folosești inteligența umană și modul corect de gândire umană pentru a le discerne, pentru a face o alegere corectă între ce să folosești și ce să respingi. Dacă ceva îți este benefic, poți să-l folosești; dacă nu îți este benefic sau nu ți se potrivește, poți să-l tratezi ca pe o referință sau ca pe un fel de cunoștințe generale. Oamenii cu o gândire umană normală practică în acest fel. Cei care nu au gândire umană practică într-un mod care deviază fie la stânga, fie la dreapta – fie sunt înșelați, fie nu cred absolut nimic. Sunt incapabili să discearnă cu atenție asemenea chestiuni. Astfel de oameni par deosebit de încăpățânați, ridicoli, dezorientați și idioți în modul în care tratează diverse tipuri de informații sau gestionează problemele din viața reală. Oamenii care sunt atât de idioți, care nu pot distinge ce e corect de ce e incorect sau binele de rău – cum se descurcă în fiecare zi din viața lor? Doar privindu-i cum se comportă, și te îngrijorezi – mai poți avea vreo speranță că vor fi capabili să intre în adevărul-realitate?

O femeie s-a căsătorit cu un escroc mizerabil și își spune: „Soțul meu mă iubește atât de mult. Am găsit dragostea adevărată, m-am îndrăgostit”, și se simte foarte fericită. Dar alții se uită la soțul ei și văd că nici măcar nu este om – că este un diavol – și se întreabă cum de poate încă să fie atât de orbită și să se bucure atât de mult. Chiar și ei sunt neliniștiți pentru ea și își fac griji în locul ei. În cele din urmă, după ce are copii cu el, este dată la o parte și nu are niciun sprijin – viața ei devine insuportabil de dificilă! Din lucrurile prostești făcute de oamenii reîncarnați din animale, este clar că faptul că reușesc să trăiască și să supraviețuiască se datorează în mare parte harului lui Dumnezeu. Dumnezeu le dă suflare pentru a putea rămâne în viață și le dă hrană pentru a putea supraviețui. Păsările cerului, animalele mici și chiar furnicile de pe pământ au toate ce să mănânce – cu atât mai mult este valabil acest lucru pentru oameni! Din moment ce te-ai reîncarnat ca om, Dumnezeu îți dă mijloacele de a supraviețui. Fie te întreține cineva, fie ai un anumit punct forte care îți permite să-ți asiguri traiul. Acesta este harul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu te lasă să mori de foame, ci îți dă o cale de a supraviețui, astfel încât să poți trăi până la bătrânețe, să trăiești până la sfârșit. Fără harul lui Dumnezeu, având în vedere calibrul cu care se nasc cei reîncarnați din animale, lipsa gândirii lor normale și chiar și a celei mai mici abilități de a gestiona problemele, ei nu ar fi în stare nici măcar să-și câștige existența. Dintr-o altă perspectivă, oamenii reîncarnați din animale sunt, de fapt, destul de binecuvântați. Având în vedere abilitățile lor sub toate aspectele și inteligența lor, le-ar fi practic imposibil să-și câștige existența în această lume complexă și rea. Dar, pentru că Dumnezeu arată har și are milă față de toate ființele create, indiferent dacă te reîncarnezi dintr-un animal sau dintr-un om, în ochii lui Dumnezeu, dacă ești o ființă creată și El ți-a dat suflare, atunci El îți oferă în mod normal tot ce ai nevoie pentru a trăi și a supraviețui, permițând vieții tale să fie susținută și dându-ți posibilitatea să continui să trăiești. Așadar, dacă spui: „Am ieșit în lume și m-am luptat să fac bani, putând să mă întrețin, astfel încât să fiu bine hrănit și sănătos – nu mă descurc bine? Nu Mă insulți numindu-mă prost?”, atunci greșești. Faptul că poți să faci bani și să te întreții nu înseamnă neapărat că acest lucru se datorează cu adevărat propriei tale abilități – nouăzeci și nouă la sută este harul lui Dumnezeu. Dumnezeu îți dă o oarecare vigoare și, astfel, îți permite să trudești pentru a câștiga bani pentru mâncare; El îți dă o anumită putere, împreună cu un trup sănătos și, astfel, îți permite să ai o slujbă, să câștigi bani, să întreții o familie și să supraviețuiești. Care este baza faptului că poți face aceste lucruri? Totul se bazează pe faptul că Dumnezeu îți oferă condiția înnăscută fundamentală, care îți dă posibilitatea să desfășori o muncă umană normală, permițându-ți în cele din urmă să te întreții și să-ți asiguri traiul. Pe scurt, indiferent de situație, fie că ești prost sau confuz, chiar acum, ca ființă creată cu înfățișarea exterioară a unui om, ar trebui să-ți cunoști identitatea și valoarea. Mai mult, ar trebui să înțelegi corect ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu, ceea ce ți-a oferit Dumnezeu și harul și mila lui Dumnezeu. Dacă te regăsești în mai multe dintre caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale și simți că aparții cu siguranță acestei categorii de oameni, ce ar trebui să faci? Acest lucru este ușor de gestionat: indiferent de originea ta, indiferent dacă posezi în mod natural inteligența umană și gândirea umană, realitatea este că acum ai o identitate umană. Din moment ce ai o identitate umană, ar trebui să îndeplinești datoria unui om – fă cât de mult poți, după puterile tale și, în cea mai mare măsură posibilă, realizează și fă bine ceea ce se cuvine să facă un om. Unii oameni spun: „Ai spus că oamenii reîncarnați din animale se caracterizează prin înțelegere denaturată, amorțeală, confuzie și prostie – asta înseamnă că nu au inteligență umană. Marea majoritate a acestor oameni nu înțeleg deloc adevărul – cum pot să-și facă datoria bine și în mod corespunzător?” Dacă nu ți se impun standarde stricte, poți reuși să o faci bine și în mod corespunzător, pentru că, la urma urmei, acum ai o identitate umană; atât timp cât ești ascultător și nu debitezi argumente distorsionate, poți realiza acest lucru. Dacă nu poți gestiona nici măcar aceste două aspecte, atunci spun că ești cu adevărat în pericol și va trebui să fii înlăturat din biserică. Dacă spui: „Pot gestiona aceste două aspecte. Nu voi debita argumente distorsionate și accept afirmațiile corecte. Orice mi se spune să fac, voi face; și oricum mi se spune să fac, așa voi face” – dacă poți într-adevăr practica în acest fel, atunci vei putea reuși să-ți faci datoria bine și în mod corespunzător. Unii oameni spun: „Mi-am făcut datoria bine și în mod corespunzător și vreau, de asemenea, să o fac conform adevărurilor-principii.” Dacă ai cu adevărat intenția de a te strădui să atingi adevărurile-principii, pe baza faptului că ești capabil să-ți faci datoria bine și în mod corespunzător, atunci orice nivel poți atinge este acceptabil – nu există cerințe. Atât timp cât nu ești încăpățânat, nu debitezi argumente distorsionate, nu continui să-ți scoți în evidență propriile motive, nu acționezi într-un mod confuz și nu refuzi să recunoști când ai făcut ceva prostesc, este suficient. Cât despre a acționa conform adevărurilor-principii, poți face atât cât ești în stare; orice crezi că poți face, fă pur și simplu. Cerințele pentru acest tip de persoane nu sunt mari, deoarece este oarecum dificil pentru ele să atingă adevărurile-principii. Așadar, pe baza condițiilor lor înnăscute, nu li se cere în mod strict să acționeze conform adevărurilor-principii. De ce nu li se cere? Pentru că sunt incapabile de acest lucru. Dacă insiști să le ceri să acționeze conform adevărurilor-principii, ar fi ca și cum ai forța un pește să trăiască pe uscat. Să luăm unele animale, de exemplu – dacă le ceri să mănânce cantitatea potrivită la fiecare masă și să nu mănânce în exces și să-și mărească stomacul, pot face acest lucru? Nu pot. Mănâncă cât de mult pot dintr-o dată, până când fizic nu mai pot mânca. Oamenii reîncarnați din animale sunt la fel. Dacă le ceri să acționeze conform adevărurilor-principii, nu o pot face. Înseamnă asta că astfel de oameni sunt abandonați? Nu, nu sunt abandonați. Dar a nu-i abandona nu înseamnă a le cere să înțeleagă adevărurile-principii sau să pătrundă în adevărurile-principii. Înseamnă pur și simplu a-i tratezi corect, lăsându-i să facă ceea ce sunt capabili să facă. Nu înseamnă revocarea calificărilor lor de a-și face datoria, nici revocarea calificărilor lor de a urmări adevărul și, cu atât mai puțin, revocarea calificărilor lor de a obține mântuirea. Înseamnă doar că nu li se cere în mod strict să practice conform adevărurilor-principii, nici nu li se cere în mod strict să atingă adevărurile-principii în toate lucrurile. Adică, ar trebui să facă atât cât sunt capabili. Atât timp cât nu încearcă în mod deliberat să provoace tulburări, nu debitează argumente distorsionate, nici nu comit în mod nechibzuit fapte rele atunci când vine vorba de chestiuni cruciale de principiu, este suficient. Cerințele pentru astfel de oameni nu sunt mari. Înțelegi? (Da.)

În ceea ce privește oamenii reîncarnați din animale, am avut părtășie despre unele dintre manifestările esenței lor. Desigur, există unele manifestări despre care nu am vorbit în prea multe detalii. Dacă ar fi să vorbim mai explicit despre ele, unii oameni s-ar putea să nu suporte, așa că am vorbit într-un mod mai general, lăsând unele lucruri nespuse. Indiferent din ce te-ai reîncarnat, în cele din urmă, acum ai o identitate umană. De vreme ce ai o identitate umană, îți pasă de imaginea și de demnitatea ta, așa că îți vom rezerva un pic de demnitate – nu vom vorbi în prea multe detalii despre acest aspect. Ceea ce am discutat deja este, în esență, felul în care stau lucrurile – compară-te cu asta. Să zicem că manifestările tale coincid cu cele ale oamenilor reîncarnați din animale și te simți destul de tulburat în inima ta – simțind că, de vreme ce ai acest fel de identitate, pe de o parte, valoarea ta a scăzut, iar pe de altă parte, integritatea ți-a fost insultată și demnitatea ți-a fost pusă la încercare. Nu știi cum să gestionezi relația ta cu Dumnezeu și simți brusc că statutul tău s-a prăbușit, că ești mai prejos decât alții; nu mai simți că ai ceva onorabil, că ai un caracter nobil sau o valoare demnă de cinste și, brusc, simți în inima ta că nu ai nicio speranță sau sprijin și că destinația ta viitoare e în aer. Ar fi acestea manifestări bune? (Nu.) Atunci nu ar trebui să te schimbi? (Ba da.) De vreme ce aceste manifestări și acest fel de înțelegere nu sunt bune, atunci ce ar trebui făcut? Trebuie să găsim o cale de ieșire pentru oamenii ca aceștia, ca să-i facem să se simtă un pic mai bine. Nu este vorba despre a-i liniști, nici despre a-i păcăli – este vorba de a le permite să trateze această chestiune corect și să se străduiască să practice conform adevărurilor-principii. Așadar, ce ar trebui să facă? Cum ar trebui oamenii reîncarnați din animale să înțeleagă această chestiune? În primul rând, din perspectiva lui Dumnezeu, indiferent din ce s-a reîncarnat o persoană, aceasta este porunca lui Dumnezeu – oamenii nu au niciun cuvânt de spus în asta. Să zicem că ești unul dintre acești oameni. Dacă ți s-ar cere să alegi, ai alege să te reîncarnezi ca animal sau ca om? (Să mă reîncarnez ca om.) De ce ai alege asta? (Pentru că doar dacă m-aș reîncarna ca om aș putea avea oportunitatea de a auzi ce spune Dumnezeu și de a înțelege cuvintele Sale.) Și dacă te-ai reîncarna ca animal? (Nu am avea nicio oportunitate de a auzi cuvintele lui Dumnezeu.) Asta înseamnă că nu ai avea niciodată șansa de a auzi glasul lui Dumnezeu. Așadar, de vreme ce știi că, pentru un animal, a se reîncarna ca om este un lucru bun, ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu cu atât mai mult – nu ar trebui să te plângi de El. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru că ți-a dat oportunitatea de a fi o ființă umană – care este, în plus, o șansă care apare o dată la o mie de ani. La urma urmei, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-i mântui pe oameni și, în timp ce majoritatea oamenilor nu au dobândit acest har al mântuirii, tu l-ai dobândit – ai avut norocul de a auzi glasul lui Dumnezeu și de a-L auzi pe Dumnezeu exprimând adevărul. Aceasta este binecuvântarea ta. Este un lucru pe care, ca formă de viață creată, nu l-ai fi putut obține nici de-a lungul câtorva vieți sau a mai multor epoci, chiar dacă ai fi implorat pentru el. Dumnezeu te-a ales tocmai pe tine în această epocă, permițându-ți să te reîncarnezi ca om, să trăiești în casa Lui și, împreună cu omenirea, să faci datoria unei ființe create, transformându-ți identitatea din cea a unui animal în cea a unui membru al omenirii și permițându-ți să faci datoria unei ființe umane. Ce mare onoare și privilegiu este acesta! E un lucru pe care multe ființe create șil-ar putea doar dori, dar nu l-ar obține niciodată – și totuși tu l-ai obținut și te bucuri de el astăzi. Această oportunitate este incredibil de rară; pentru orice formă de viață creată, este o oportunitate care apare o dată la o mie de ani. Deci, nu numai că nu ar trebui să te cufunzi în demoralizare și să te plângi și să fii supărat sau să crezi că statutul tău este mai prejos decât al altora, ci, dimpotrivă, ar trebui, de fapt, să te simți norocos. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu – să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care ți-a dat-o, să-I mulțumești pentru înălțarea ta, pentru că ceea ce a făcut El este atât de măreț: ceea ce a făcut El este cu adevărat har și milă față de ființele create. După ce accepți acest har de la Dumnezeu, ar trebui să fii recunoscător că El ți-a schimbat identitatea și categoria. Dar nu poți doar să-I mulțumești și să te oprești aici – dincolo de a-I mulțumi, trebuie să te gândești și cum să fructifici această oportunitate. Indiferent care a fost identitatea ta originală, acum că poți să-ți faci datoria de ființă umană, aceasta este o bună oportunitate de a-ți schimba identitatea și de a-ți schimba categoria ca ființă creată. Așadar, cum poți face această schimbare? Primul punct-cheie este să-ți faci bine datoria. Dacă, din cauza diverselor limitări ale condițiilor tale înnăscute, ești capabil doar să trudești și să faci muncă fizică, să faci muncă murdară și obositoare și dacă, pe baza identității și valorii tale, datoria pe care o faci nu poate depăși acest nivel, fără nicio posibilitate de ușurare sau îmbunătățire, atunci ce ar trebui să faci? Ce principiu ar trebui să respecți? Dacă, indiferent la ce manifestări ne uităm, fie că este inteligența ta, caracterul tău sau condițiile tale înnăscute, valoarea ta printre oameni va fi mereu aceeași – vei fi mereu o persoană fără valoare, proastă, confuză, amorțită, anostă, cu o înțelegere denaturată, iar valoarea ta nu va crește niciodată – atunci cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Acest lucru este de cea mai mare importanță. Să presupunem că valoarea ta nu va crește niciodată și nu vei avea niciodată nicio demnitate printre oameni. În ochii lui Dumnezeu, ești fixat pentru totdeauna la locul tău – pur și simplu, asta ești tu. Cei din categoria ta pot avea caracteristici evidente vizibile la suprafață și nu te vei schimba niciodată dintr-un animal într-un om adevărat. Nu ai nicio speranță de a dobândi mântuirea, pentru că nu poți înțelege adevărul și nici măcar nu ai inteligență umană. Nu înțelegi adevărurile viziunilor și, în casa lui Dumnezeu, nu știi cum să predici Evanghelia, nu corespunzi niciunui fel de datorie care implică abilități profesionale și nu te ridici la nivelul ei – vei fi mereu blocat în sarcini murdare și obositoare și nu ai nicio cale de a-ți schimba situația. Presupunând că așa ești tu, ce ai face? Ai înceta să crezi în Dumnezeu? Ai renunța la tine însuți? Ar ajunge unii oameni chiar să-și ia viața? Ar spune ei: „Nu mai vreau să trăiesc. Oricum nu am nicio cale de ieșire – ce rost are să trăiesc așa?” Dacă, indiferent cât de mult efort depui, cât de sârguincios ești, cât de mult te străduiești sau ce preț mare plătești, valoarea ta nu se va schimba niciodată, iar în casa lui Dumnezeu vei fi mereu doar cineva care trudește și transpiră, o persoană de condiție joasă, fără demnitate, pe care toată lumea o disprețuiește, atunci, când vine vorba de modul în care îți tratezi datoria, însărcinarea dată de Dumnezeu și diferitele cerințe ale Creatorului, ce mod de practicare ar trebui să alegi? Acest lucru este cel mai important. În principiu și în teorie, valoarea și identitatea ta sunt stabilite, dar, de fapt, chiar acum, printre oameni și în ochii lui Dumnezeu, adevărata ta identitate este cea a unui om. De ce spun că este cea a unui om? Deoarece datoria pe care o poți face, dezvăluirile tale zilnice și diversele abilități instinctive ale condițiilor tale înnăscute se încadrează în sfera de bază a ceea ce este normal pentru o ființă umană – ai aceste condiții de bază ale unei ființe umane. Doar din acest punct de vedere, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Animalele nu înțeleg adevărurile-principii, nu știu cum să-și facă bine datoria, cum să se țină de datoria lor sau cum să-și facă datoria cu devotament și să persiste în a presta un serviciu până la sfârșit – animalele nu înțeleg aceste lucruri. Dar acum, ca om, tu înțelegi, tu știi, așa că ar trebui să realizezi aceste lucruri. Deoarece ești capabil să realizezi aceste lucruri, Dumnezeu va avea cerințe de la tine pe baza acestui principiu. Dar dacă, fiind nemulțumit de identitatea ta și simțind că Dumnezeu este nedrept, te descurajezi și te plângi de El, simți că viața ta este umilitoare și lipsită de demnitate, și apoi renunți la a-ți face datoria, refuzând să faci chiar și ceea ce ești capabil să faci – atunci ești complet răzvrătit. În ochii lui Dumnezeu, nu ești o ființă creată care corespunde standardului; ești o aberație. Așadar, ce ar trebui să faci? Indiferent dacă valoarea ta este onorabilă sau joasă și indiferent de unde provii sau ce probleme au condițiile tale înnăscute, pe scurt, orice ești capabil să faci, fă tot ce poți și fă-l cât mai bine. În cazul în care, chiar și după ce faci tot ce poți, nu te ridici nici acum la înălțimea adevărurilor-principii, Dumnezeu are un standard minim care este cerut de la toate tipurile de oameni: atât timp cât îți dai toată silința, îți arăți sinceritatea și îți oferi loialitatea, vei corespunde standardului. Dumnezeu nu cere fiecărei persoane să ajungă la suta la sută – șaizeci la sută este suficient. Ce vrea Dumnezeu? Ceea ce vrea Dumnezeu este o atitudine – dacă atitudinea ta este de a dori să faci datoria unei ființe create, de a face bine lucrurile pe care ar trebui să le faci și să le realizezi, fără regrete, atunci această atitudine este acceptată de Dumnezeu. Dumnezeu va aproba această atitudine și te va proteja, astfel încât să ajungi la capătul drumului. Unii oameni spun: „Ce se va întâmpla când voi ajunge la capătul drumului?” Nu îți voi spune acum – îți voi spune mai târziu. Când vei ajunge la capătul drumului, vei ști. Pe scurt, ceea ce contează cel mai mult acum este cum tratezi această chestiune, cum tratezi datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu și cum îndeplinești datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Indiferent care este această datorie, atât timp cât este ceva ce ți-a fost atribuit de casa lui Dumnezeu, trebuie să-ți dai toată silința să o faci. Când îți recunoști propriile probleme, ar trebui să faci tot posibilul să nu debitezi argumente distorsionate, să nu faci lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu și să nu spui lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu; în schimb, ar trebui să faci lucruri care sunt benefice oamenilor și casei lui Dumnezeu și să spui lucruri care sunt benefice oamenilor și casei lui Dumnezeu. Unii dintre voi spun: „Încă nu sunt capabil de acest lucru acum.” Atunci nu te grăbi – nu fi nerăbdător. Dacă nu poți să-l faci astăzi, atunci fă-l mâine. Dacă nu poți să-l faci anul acesta, încearcă să-l faci anul viitor. Pur și simplu, nu te grăbi. Dar dacă, până în momentul în care se anunță finalurile oamenilor, tot nu ai realizat acest lucru, atunci va trebui, pur și simplu, să suporți singur consecințele. Nimeni nu va plăti pentru comportamentul tău. Înțelegi? (Da.) Această chestiune ar trebui să fie ușor de rezolvat – totul depinde de rațiunea unei persoane și de faptul că poate sau nu să înțeleagă aceste cuvinte. Dacă le poți înțelege, atunci aceste lucruri vor fi destul de ușor de rezolvat. Chiar dacă câțiva indivizi spun că este cam dificil, atât timp cât se străduiesc în această direcție, în cele din urmă vor obține unele rezultate. Dacă nu mergi pe această cale, poate că vei putea totuși să supraviețuiești, dar în ceea ce privește finalul care te va aștepta în cele din urmă – este greu de spus; nimeni nu-l poate garanta și nimeni nu îți va oferi nicio certitudine în acest sens.

Cum vă simțiți după ce ați auzit subiectul de astăzi? Probabil că vă simțiți destul de afectați emoțional, nu-i așa? Acesta este unul dintre subiectele pe care oamenii sunt cel mai puțin dispuși să le înfrunte de când au început să creadă în Dumnezeu, nu-i așa? Nu este oare chiar mai supărător și mai greu de acceptat decât subiectul despre a fi un prestator de servicii? Este greu de acceptat? Chiar puteți să acceptați, nu-i așa? (Așa e.) Dacă oamenii sunt siguri de identitatea lui Dumnezeu și și-au găsit propriul loc, atunci aceste cuvinte și acest tip de problemă nu ar trebui să fie prea dificile pentru oameni – doar câțiva indivizi ar putea avea unele dificultăți cu ele. Însă majoritatea oamenilor, după ce aud acest lucru, probabil că nu vor continua să cerceteze adevărata lor valoare și identitate. Chiar dacă într-adevăr corespund unor manifestări ale oamenilor reîncarnați din animale, vor fi capabili să trateze corect acest lucru și, după un timp, se vor simți bine, nu-i așa? (Așa e.) Prin urmare, părtășia noastră de azi se încheie aici. La revedere!

20 ianuarie 2024