Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Ce este o persoană care urmează voia lui Dumnezeu? Și ce este adevărata mărturie a credinței în Dumnezeu?

4

Versete din Biblie pentru referințe:

„Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat şi a zis: «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!»” (Iov 1:20-21).

„Dumnezeu i-a spus: «Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.» Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. […] Până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său” (Geneza 22:2-3, 9-10).

„Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4-5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Isus a fost în măsură să ducă la bun sfârșit misiunea lui Dumnezeu – răscumpărarea întregii omeniri – pentru că El a fost foarte atent la voia lui Dumnezeu, fără a ține seama de planurile Sale personale și de judecăți. Prin urmare, El a fost un apropiat al lui Dumnezeu – Dumnezeu Însuși, ceva ce voi toți înțelegeți foarte bine. (De fapt, El a fost Dumnezeu Însuși, care a fost mărturisit de Dumnezeu; menționez exemplul lui Isus aici pentru a ilustra problema.) El a putut plasa planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu chiar în centru și s-a rugat mereu Tatălui Ceresc și a căutat voia Tatălui Ceresc. S-a rugat și a zis: „Dumnezeu Tată! Facă-se toate după voia Ta și nu după planurile Mele; astfel, comportă-Te după cum Îți este planul. Omul poate că este slab, dar de ce Ţi-ar păsa de el? Cum a putut omul fi o preocupare pentru Tine, omul, care este precum o furnică în mâinile Tale? În inima Mea, vreau doar să fac voia Ta și ca Tu să îți continui lucrarea cu Mine după cum dorești.” Pe drumul spre Ierusalim, Isus a fost în chinuri, ca și cum cineva I-ar fi răsucit un cuțit în inimă, dar, cu toate acestea, nu a avut nici cea mai mică intenție de a nu se ține de cuvânt; a existat întotdeauna o forță puternică ce L-a mânat înainte spre locul unde avea să fie crucificat. În cele din urmă, a fost răstignit și a devenit asemenea trupului păcătos, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii, ridicându-se deasupra cătușelor morții și ale Iadului. Înaintea Lui, moartea, Iadul și Gheena și-au pierdut puterea și au fost înfrânte de El. A trăit vreme de treizeci și trei de ani, timp în care a făcut mereu tot posibilul pentru a împlini voia lui Dumnezeu în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acele vremuri, fără a se gândi la câştigul sau pierderea personală și întotdeauna cu gândul la voința lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, după ce a fost botezat, Dumnezeu a zis „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Datorită slujirii Sale înaintea lui Dumnezeu, care era în armonie cu voința lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus povara cea grea de a răscumpăra întreaga omenire pe umerii Lui și L-a împins să ducă aceasta la bun sfârșit, iar El a fost calificat și a avut dreptul de a finaliza această sarcină importantă.

Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu. Indiferent dacă acționezi în spatele oamenilor sau în fața lor, ești capabil să dobândești bucuria de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, ești capabil să stai drept în fața lui Dumnezeu și, indiferent de cum te tratează ceilalți, vei merge întotdeauna pe propriul tău drum și te vei îngriji cu atenție de povara Lui. Numai acesta este un apropiat al lui Dumnezeu. Dacă apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L slujească în mod direct, este pentru că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu le pasă dacă pierd sau dacă dobândesc perspective: chiar și atunci când nu vor avea perspective și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în Dumnezeu cu o inimă iubitoare. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu ar putea împărtăși neliniștea și năzuințele Lui, și, deși trupul lor este dureros și slab, ei sunt capabili să îndure durerea și să renunțe la ceea ce le place pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce va face Dumnezeu este exprimat prin intermediul acestor persoane. Astfel, acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu, care sunt după inima Lui, și numai astfel de oameni pot domni împreună cu Dumnezeu.

Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce este menţionat Petru, toată lumea este plină de laude […] El a fost foarte atent nu numai să mănânce şi să bea cuvintele Mele, ci şi mai mult să priceapă intenţiile Mele, şi a fost, în mod constant, prudent şi precaut în gândurile sale, astfel încât a fost foarte abil în spiritul său şi astfel a putut să Mă mulţumească în tot ce a făcut. În viaţa obişnuită, el a acordat o mare atenţie integrării lecţiilor acelora care eşuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o şi mai mare strădanie, profund temător că ar putea cădea în plasa eşecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la asimilarea credinţei şi dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră pe Dumnezeu. În acest mod, el şi-a grăbit procesul creşterii sale, nu numai în aspecte negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezenţa Mea singura fiinţă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai fie propriul stăpân, nici măcar în privinţa mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe jumătate mort, dar chiar şi în mijlocul acestor sute de încercări, el nu şi-a pierdut niciodată credinţa în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar şi când am zis că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger şi nici nu a căzut pradă disperării, ci a continuat la fel ca înainte, punându-și în aplicare principiile pentru a Mă iubi în mod practic. I-am spus că, deşi Mă iubeşte, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: „O, Dumnezeule! În ceruri şi pe pământ şi printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când doreşti să îmi arăţi milă, inima mea se înveseleşte foarte tare datorită milei Tale; când doreşti să-Ţi împlineşti judecata asupra mea, aşa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor Tale, deoarece eşti plin de autoritate şi înţelepciune. Deşi este posibil ca trupul meu să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aş putea să nu preamăresc înţelepciunea şi faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aş fi veşnic pregătit şi dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu doreşti cu adevărat să mă laşi să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt vrednic cu adevărat să Îţi primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În mijlocul acestor feluri de încercări, deşi Petru nu a putut să priceapă cu exactitate intenţiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie şi glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreţia şi mânia) şi era oricum numai descurajat nu, de faptul că era pus la încercare. Datorită loialităţii sale în prezenţa Mea şi datorită binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu şi model pentru omenire timp de mii de ani.

Fragment din „Capitolul 6” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Când Iov a trecut prin încercările sale prima dată, el a rămas fără toate bunurile și toți copiii săi, dar nu a căzut ca urmare a acestor lucruri și nu a zis nimic care să fie un păcat împotriva lui Dumnezeu. El biruise ispitele Satanei și biruise bunurile materiale și urmașii și încercarea de a pierde toate posesiunile sale lumești, ceea ce înseamnă că el a putut să se supună faptului că Dumnezeu lua de la el și a putut să ofere mulțumiri și laude lui Dumnezeu datorită acestui lucru. Așa a fost comportamentul lui Iov în timpul primei ispitiri a Satanei și așa a fost și mărturia lui Iov în timpul primei încercări a lui Dumnezeu. În a doua încercare, Satana și-a întins mâna să-l rănească pe Iov și, deși Iov a experimentat o durere mai mare ca niciodată, mărturia sa tot a fost suficientă pentru a-i ului pe oameni. El și-a folosit tăria de caracter, convingerea și ascultarea față de Dumnezeu, precum și frica sa de Dumnezeu, pentru a-l mai învinge încă o dată pe Satana, iar comportamentul și mărturia lui au fost încă o dată aprobate și susținute de Dumnezeu. În timpul acestei ispite, Iov a folosit comportamentul său efectiv pentru a-i declara Satanei că durerea trupului nu îi putea schimba credința și ascultarea față de Dumnezeu sau să-l lase fără devotamentul său pentru Dumnezeu și frica sa de Dumnezeu; el nu va renunța la Dumnezeu sau la propria desăvârșire și neprihănire deoarece se confrunta cu moartea. Determinarea lui Iov l-a făcut laș pe Satana, credința sa l-a lăsat pe Satana înfricoșat și tremurând, forța luptei sale pe viață și pe moarte cu Satana l-a umplut pe Satana de resentimente și de o ură profundă, desăvârșirea și neprihănirea sa l-au lăsat pe Satana fără a mai avea ce să-i facă, astfel că Satana și-a abandonat atacurile asupra lui și a renunțat la acuzațiile sale împotriva lui Iov înaintea lui Iahve Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Iov biruise lumea, biruise trupul, îl biruise pe Satana și biruise moartea; el era complet și pe deplin un om care-I aparținea lui Dumnezeu. În timpul acestor două încercări, Iov a rămas de neclintit în mărturia sa și și-a trăit efectiv desăvârșirea și neprihănirea sa și a mărit sfera principiilor de viață de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. După ce a trecut prin aceste două încercări, s-a născut în Iov o experiență mai bogată, iar această experiență l-a făcut mai matur și experimentat, l-a făcut mai puternic, cu o convingere mai profundă și l-a făcut mai încrezător în dreptatea și valoarea integrității pe care și-a păstrat-o cu fermitate. Încercările lui Iahve Dumnezeu i-au dat o înțelegere mai profundă și o măsură a preocupării lui Dumnezeu pentru om și i-au permis să simtă valoarea iubirii lui Dumnezeu, iar din acest punct s-au adăugat fricii sale de Dumnezeu respectul și iubirea față de Dumnezeu. Încercările lui Iahve Dumnezeu nu numai că nu l-au îndepărtat pe Iov de El, dar i-au adus inima mai aproape de Dumnezeu. Când durerea trupească îndurată de Iov a atins punctul culminant, grija pe care o simț‏ea din partea lui Iahve Dumnezeu nu i-a dat de ales decât să-și blesteme ziua nașterii. Un astfel de comportament nu a fost planificat cu mult timp înainte, ci o revelație naturală a respectului și iubirii pentru Dumnezeu din inima sa, a fost o revelație naturală care a venit din respectul și iubirea sa pentru Dumnezeu. Adică, deoarece era dezgustat de el însuși și nu era dispus și nu putea rezista să-L chinuiască pe Dumnezeu, astfel, respectul și iubirea sa au atins punctul de altruism. În acest moment, Iov și-a crescut adorația și tânjirea sa de mult timp pentru Dumnezeu și devotamentul pentru Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. În același timp, el și-a ridicat și credința și ascultarea sa față de Dumnezeu și frica de Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. El nu și-a permis să facă nimic care I-ar face rău lui Dumnezeu, el nu și-a permis un comportament care L-ar răni pe Dumnezeu și nu și-a permis să aducă tristețe, durere sau chiar nefericire asupra lui Dumnezeu pentru propriile motive. În ochii lui Dumnezeu, deși Iov era tot Iov de mai înainte, credința, ascultarea și frica de Dumnezeu a lui Iov Îi aduseseră lui Dumnezeu bucurie și mulțumire deplină. În acest stadiu, Iov atinsese desăvârșirea pe care Dumnezeu Se aștepta să o atingă, el devenise cineva cu adevărat vrednic de a fi numit „desăvârșit și neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Faptele lui drepte i-au permis să îl biruie pe Satana și să rămână de neclintit în mărturia sa pentru Dumnezeu. De asemenea, faptele sale drepte l-au desăvârșit și au permis valorii vieții sale să crească și să transceadă mai mult ca niciodată și să îl facă prima persoană care nu a mai fost atacată și ispitită de Satana. Deoarece Iov era drept, el a fost acuzat și ispitit de Satana; deoarece Iov era drept, el a fost predat Satanei; și deoarece Iov era drept, el l-a biruit și l-a înfrânt pe Satana și a rămas de neclintit în mărturia sa. De aici înainte, Iov a devenit primul om care nu va mai fi niciodată predat Satanei, el a venit cu adevărat în fața tronului lui Dumnezeu și a trăit în lumină, sub binecuvântările lui Dumnezeu, fără spionarea sau ruinarea Satanei… El devenise un adevărat om în ochii lui Dumnezeu, el fusese eliberat…

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Ai putea să spui că ai fost cucerit, dar poți să te supui până la moarte? Trebuie să fii capabil de a urma până la capăt, indiferent dacă există perspective și nu trebuie să pierzi credința în Dumnezeu, indiferent de mediul înconjurător. În cele din urmă, trebuie să realizezi două aspecte ale mărturiei: mărturia lui Iov – ascultare până moarte – și mărturia lui Petru – dragostea supremă pentru Dumnezeu. Într-o anumită privință, trebuie să fii ca Iov: el nu avea niciun bun material și a fost împresurat de durerea cărnii, dar, cu toate acestea, el nu s-a lepădat de numele lui Iahve. Aceasta a fost mărturia lui Iov. Petru a putut să-L iubească pe Dumnezeu până la moarte. Când a murit – când a fost pus pe cruce – Îl iubea încă pe Dumnezeu; el nu se gândea la propriile sale perspective sau nu urmărea speranțe glorioase sau gânduri extravagante și căuta doar să-L iubească pe Dumnezeu și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu. Acesta este standardul pe care trebuie să-l atingi înainte de a se putea considera că ai mărturisit, înainte de a deveni cineva care a fost desăvârşit, după ce a fost cucerit.

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Ce este adevărata mărturie? Mărturia despre care se vorbește aici are două părți: una este mărturie că ai fost cucerit, iar cealaltă este mărturie că ai fost făcut desăvârșit (ceea ce, firește, este mărturie după încercările mai mari și necazurile viitorului). Cu alte cuvinte, dacă ești în stare să rămâi ferm în timpul necazurilor și încercărilor, atunci ai purtat al doilea pas al mărturiei. Ceea ce este crucial astăzi este primul pas al mărturiei: a fi capabil să rămâi ferm în fiecare instanță a încercărilor de mustrare și judecată. Aceasta este mărturie că ai fost cucerit. Aceasta pentru că astăzi este timpul de cucerire. (Ar trebui să știi că astăzi este timpul lucrării lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea principală a lui Dumnezeu întrupat pe pământ este folosirea judecății și a mustrării pentru a cuceri acest grup de oameni de pe pământ care Îl urmează). Indiferent dacă ești sau nu capabil de mărturie, că ești cucerit nu depinde doar de faptul dacă ești capabil să urmezi până la capăt, ci, mai important, dacă, pe măsură ce trăiești fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ești capabil de adevărata cunoaștere a mustrării și judecății în această lucrare și despre faptul dacă vezi cu adevărat toată această lucrare. Nu este cazul că vei fi capabil să te încurci dacă urmezi până la capăt. Trebuie să fii capabil să te predai în mod voluntar în fiecare caz de mustrare și judecată, să fii capabil de cunoașterea adevărată a fiecărui pas al lucrării pe care o experimentezi și trebuie să fii capabil să atingi cunoașterea și ascultarea față de firea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia finală a faptului de a fi cucerit, cerută de la tine. Mărturia de a fi cucerit se referă în primul rând la cunoașterea despre întruparea lui Dumnezeu. Crucial, această etapă a mărturiei este spre întruparea lui Dumnezeu. Nu contează ce faci sau spui în fața oamenilor din lume sau celor care dețin puterea; ce contează mai presus de toate este dacă ești în stare să asculți toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și din toată lucrarea Lui. Prin urmare, această etapă a mărturiei este îndreptată spre Satana și spre toți dușmanii lui Dumnezeu – demonii și ostilii care nu cred că Dumnezeu se va întrupa a doua oară și va veni să facă o lucrare și mai mare și, în plus, nu cred în faptul revenirii lui Dumnezeu la trup. Cu alte cuvinte, este îndreptată către toți antihriștii – toți dușmanii care nu cred în întruparea lui Dumnezeu.

[…]

Mărturia ultimelor zile este o mărturie a faptului dacă ești sau nu capabil să fii făcut desăvârșit – adică mărturia finală este că, acceptând toate cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu întrupat și venind să posede cunoașterea lui Dumnezeu și a fi siguri de El, trăiești toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și îndeplinești condițiile pe care Dumnezeu ți le cere – stilul lui Petru și credința lui Iov, astfel încât să poți asculta până la moarte, să te dai în întregime Lui și, în cele din urmă, să obții o imagine a omului care este în standarde – ceea ce înseamnă imaginea cuiva care a fost cucerit, mustrat, judecat și făcut desăvârșit. Aceasta este mărturia care ar trebui să fie purtată de cineva care în cele din urmă a devenit desăvârșit.

Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Să depui mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are, în principal, legătură cu a avea sau nu o înțelegere asupra Dumnezeului concret și cu a fi sau nu capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă depui mărturie cu adevărat pentru Dumnezeu prin această supunere, aceasta înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Să fii capabil să te supui până la moarte și să te eliberezi de plângeri înaintea Lui, să nu emiți judecăți, să nu defăimezi, să nu ai idei și să nu ai orice alte intenții – în acest fel, Dumnezeu va obține slavă. Supunerea în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de idei – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care le cere Dumnezeu oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui, capabili să pună cuvintele Lui în practică, capabili să se închine în fața lui Dumnezeului concret și să-și cunoască propria corupție, capabili să-și deschidă inimile în fața Lui și, în final, să fie câștigați de către El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu obține slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet supus Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își desăvârșește lucrarea. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat, adică, atunci când rămâi ferm în această încercare, atunci depui o bună mărturie.

Fragment din „Oamenii care pot fi absolut supuși caracterului practic al lui Dumnezeu sunt aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia Sa, dar indiferent cât de dure sunt cuvintele Lui, El vine să mântuiască și desăvârșească omenirea. Fiind creaturi, oamenii ar trebui să își îndeplinească datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu în mijlocul rafinării. În fiecare încercare, ei ar trebui să respecte mărturia pe care ar trebui să o dea și să fie martori răsunători ai lui Dumnezeu. Acesta este un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu. Tu faci ceea ce ar trebui să facă omul. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului, iar inima omului ar trebui să se poată întoarce la El pe deplin și către El în fiecare moment. Acesta este un biruitor. Aceia la care Dumnezeu se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să dea mărturie, să-și mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când sunt sub stăpânirea forțelor întunericului. Dacă încă poți să îți menții curăția inimii și iubirea autentică pentru Dumnezeu indiferent de situație, tu dai mărturie în fața lui Dumnezeu, iar acesta este lucrul la care Dumnezeu se referă ca fiind biruitor.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost judecat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas pe care Dumnezeu îl face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă. De exemplu, dacă ai idei preconcepute față de frații și de surorile tale, vei avea cuvinte pe care vei vrea să le spui – cuvinte despre care simți că I-ar displăcea lui Dumnezeu – dar, dacă nu le spui, vei simți un discomfort interior și în acest moment o luptă va începe să se dea în tine: „Să vorbesc sau nu?” Aceasta este bătălia. Astfel, în toate lucrurile pe care le întâlnești se dă o luptă și, când există o luptă înăuntrul tău, datorită cooperării și suferinței tale reale, Dumnezeu lucrează în tine. În cele din urmă, în sinea ta poți lăsa problema deoparte și mânia se stinge în mod natural. Acesta este efectul cooperării tale cu Dumnezeu. Tot ceea ce fac oamenii cere ca ei să plătească un anumit preț pentru eforturile lor. Fără greutăți reale, nu Îl poți mulțumi pe Dumnezeu, şi nici măcar nu sunt aproape de a-L mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Pot aceste sloganuri goale să-L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă în regatul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a da mărturie. Din afară, s-ar putea să nu pară mare lucru, dar când aceste lucruri se întâmplă, arată dacă Îl iubești sau nu pe Dumnezeu. Dacă Îl iubești, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta față de El și, dacă nu ai pus în practică dragostea pentru El, acest lucru arată că nu ești cineva care pune adevărul în practică, că ești lipsit de adevăr și viață, că ești pleavă! Tot ceea ce se întâmplă oamenilor este atunci când Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El. În momentul de față nu ți s-a întâmplat nimic important și nu depui mare mărturie, dar fiecare detaliu al vieții tale de zi cu zi are legătură cu mărturia adresată lui Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, cei necredincioși vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vei vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci vei fi depus mărturie. Deși nu ai discernământ și calibrul tău este mic, prin desăvârşirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la voința Lui. Alții vor vedea ce mare lucrare a făcut în oamenii de cel mai mic calibru. Oamenii vin să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei și loiali lui Dumnezeu într-o oarecare măsură. Deci niciunul nu va avea mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni. Aceasta va fi cea mai importantă mărturie.

Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, poți căuta să fii desăvârşit sau poți căuta schimbări în umanitatea ta exterioară și îmbunătățiri în calibrul tău, însă de o importanță principală este că poți înțelege că tot ceea ce face Dumnezeu astăzi are sens și este de folos: îți permite ție, care trăiești într-un pământ al murdăriei, să scapi de murdărie și te lepezi de ea, îți permite să învingi influența Satanei și să lași în urmă influența întunecată a Satanei – și, concentrându-te asupra acestor lucruri, ești protejat în acest pământ al murdăriei. În cele din urmă, ce mărturie ți se va cere să depui? Locuiești într-un pământ al murdăriei, dar ești capabil să devii sfânt și să nu mai fii murdar și necurat, trăiești în sfera Satanei, dar te dezbraci de influența Satanei și nu ești posedat și hărțuit de Satana, și trăiești în mâinile Celui Atotputernic. Aceasta este mărturia și dovada victoriei în lupta cu Satana. Ești capabil să-l abandonezi pe Satana, ceea ce trăiești nu-l dezvăluie pe Satana, ci este ceea ce Dumnezeu i-a cerut omului să obţină atunci când a creat omul: umanitate normală, raționalitate normală, înțelegere normală, hotărâre obișnuită de a-L iubi pe Dumnezeu și loialitate față de Dumnezeu. Aceasta este mărturia pe care o poartă o creatură a lui Dumnezeu. Voi spuneți „Trăim într-un pământ al murdăriei, dar, datorită protecției lui Dumnezeu, datorită conducerii Sale și pentru că ne-a cucerit, am scăpat de influența Satanei. Faptul că putem să ne supunem astăzi este și efectul faptului de a fi cucerit de Dumnezeu, și nu pentru că noi suntem buni sau pentru că L-am iubit în mod firesc pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne-a ales și ne-a predestinat am fost cuceriți astăzi şi putem să depunem mărturie pentru El și să-I slujim; tot datorită faptului că El ne-a ales și ne-a protejat am fost mântuiți și eliberați din domeniul Satanei și putem lăsa în urmă murdăria și să fim purificați în națiunea marelui balaur roșu”. În plus, ceea ce trăiești în exterior va arăta că ești înzestrat cu umanitatea normală, că există rațiune în ceea ce spui și că trăiești asemănarea unei persoane normale. Când alții te văd, ei nu ar trebui să spună „Nu este aceasta imaginea marelui balaur roșu? Comportamentul surorilor este lipsit de cuviință pentru o soră, comportamentul fraților este lipsit de cuviință pentru un frate, și ei nu au nimic din decența sfinților.” Ei nu ar trebui să spună „Nu e de mirare că Dumnezeu a spus că ei sunt descendenți ai lui Moab, El avea complet dreptate.” Dacă oamenii se uită la voi și spun „Deși Dumnezeu a spus că voi sunteţi descendenții lui Moab, ceea ce trăiți a dovedit că ați lăsat în urmă influența lui Satana; chiar dacă acele lucruri sunt încă în interiorul vostru, voi puteți să le întoarceți spatele”, atunci asta arată că ați fost complet cuceriți. Voi, cei care ați fost cuceriți și mântuiți, veți spune: „E adevărat că suntem descendenții lui Moab, dar am fost salvați de Dumnezeu și, deși descendenții lui Moab obişnuiau să fie părăsiți, blestemați și exilați printre neamuri de poporul Israelului, astăzi Dumnezeu ne-a salvat. Este adevărat că suntem cei mai corupți dintre toți oamenii – acest lucru a fost decretat de Dumnezeu, acesta este un fapt și este incontestabil de către toți. Dar astăzi, noi am scăpat de acea influență. Ne detestăm strămoșul, suntem dispuși să îi întoarcem spatele strămoșului nostru, să îl părăsim cu desăvârșire și să ne supunem tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, acționând conform voinței lui Dumnezeu și îndeplinind cerințele pe care El le are de la noi și obţinând satisfacerea voinței lui Dumnezeu. Moab L-a trădat pe Dumnezeu, nu a acționat conform voinței lui Dumnezeu și a fost urât de către Dumnezeu. Dar noi ar trebui să ne îngrijim de inima lui Dumnezeu și astăzi, din moment ce înțelegem voia lui Dumnezeu, nu-L putem trăda pe Dumnezeu și trebuie să renunțăm la strămoșul nostru vechi!”

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)” în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce Dumnezeu devine viața din interiorul oamenilor, ei devin incapabili de a-L părăsi pe Dumnezeu. Nu este aceasta fapta lui Dumnezeu? Nu există mărturie mai mare! Dumnezeu a lucrat până la un anumit punct; El a spus ca oamenii să facă servicii și să fie mustrați sau să moară, iar oamenii nu au dat înapoi, ceea ce arată că ei au fost cuceriți de Dumnezeu. Oamenii care au adevărul sunt cei care, în experiențele lor reale, își pot păstra poziția privind mărturia lor, pot rămâne neclintiți în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage, și care pot avea o relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună lui Dumnezeu până la moarte. Practica și revelațiile tale din viața reală sunt o mărturie a lui Dumnezeu, acestea sunt modul de a trăi al omului și mărturia lui Dumnezeu și aceasta înseamnă cu adevărat a te bucura de iubirea lui Dumnezeu; când ai experimentat până la acest punct, efectul dorit va fi fost obținut.

Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Conținuturi Similare