Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când, în Epoca Harului, Dumnezeu S-a întors la al treilea Cer, lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare a întregii omeniri se mutase deja, de fapt, în actul său final. Tot ceea ce a rămas pe pământ a fost crucea pe care a purtat-o Isus, pânza subțire în care a fost înfășurat Isus, coroana de spini și haina stacojie pe care Isus le-a purtat (acestea au fost obiecte pe care evreii le-au folosit pentru a-L ridiculiza). Adică, după ce lucrarea răstignirii lui Isus a provocat o mare vâlvă, lucrurile s-au liniștit din nou. De atunci, ucenicii lui Isus au început să ducă mai departe lucrarea Lui, păstorind și udând în bisericile de pretutindeni. Conținutul lucrării lor a fost acesta: să se pocăiască toți oamenii, să-și recunoască păcatele și să fie botezați; toți apostolii răspândind povestea neștiută a răstignirii lui Isus și ceea ce s-a întâmplat de fapt; întreaga lume neputând să se abțină să cadă înaintea lui Isus pentru a-și recunoaște păcatele și, în plus, apostolii răspândind pretutindeni cuvintele pe care le-a spus Isus. Din acel punct, a început zidirea bisericilor în Epoca Harului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (6)”

În trecut, în timpul adunărilor speciale sau în timpul marilor adunări care aveau loc în diferite locuri, se vorbea numai de un singur aspect referitor la calea către practică. O astfel de practică era aceea care urma să fie pusă în practică în timpul Epocii Harului și nu avea aproape nicio legătură cu cunoașterea lui Dumnezeu, deoarece viziunea Epocii Harului era numai viziunea crucificării lui Isus, și nu erau viziuni mai mari. Omul nu trebuia să cunoască mai multe decât lucrarea Sa de răscumpărare a omenirii prin crucificare și, astfel, în timpul Epocii Harului, nu mai erau alte viziuni pe care omul să le cunoască. În acest fel, omul avea doar o cunoaștere foarte limitată a lui Dumnezeu și, în afară de cunoașterea dragostei și compasiunii lui Isus, avea la dispoziție doar câteva lucruri simple și demne de milă de pus în practică, lucruri care erau foarte diferite față de cele de astăzi. În trecut, indiferent de forma pe care o lua adunarea sa, omul era incapabil să vorbească de o cunoaștere practică a lucrării lui Dumnezeu, și era cu atât mai puțin capabil să spună în mod clar care este cea mai potrivită cale de practică pe care omul trebuie să apuce. El a adăugat doar câteva detalii simple la o piatră de temelie a îndurării și răbdării; nu a existat, pur și simplu, nicio schimbare în substanța practicii sale, pentru că în timpul aceleiași epoci, Dumnezeu nu a făcut nicio lucrare mai nouă și singurele cerințe pe care El le-a avut de la om au fost îndurarea și răbdarea, sau purtarea crucii. În afară de astfel de practici, nu existau viziuni mai complexe decât crucificarea lui Isus.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Mergând înainte, să discuți despre cuvântul lui Dumnezeu este principiul conform căruia ar trebui să vorbești. În mod obișnuit, când vă adunați împreună, ar trebui să vă puteți angaja în părtășie cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, luând cuvântul lui Dumnezeu drept conținut al interacțiunilor voastre, vorbind despre ceea ce cunoașteți despre cuvântul lui Dumnezeu, despre cum puneți cuvântul Lui în practică și despre cum lucrează Duhul Sfânt. Tot ce ai nevoie este să te angajezi în părtășie cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt te va ilumina. Pentru a da viață unei lumi a cuvântului lui Dumnezeu, este necesară colaborarea omului. Dacă nu intri în acest lucru, Dumnezeu nu va avea nici o cale de a lucra. Dacă ții gura închisă și nu vorbești despre cuvântul Lui, Dumnezeu nu are nicio cale de a te ilumina. Ori de câte ori nu ești ocupat altfel, vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu și nu vorbi fără un scop! Lasă-ți viața să fie umplută de cuvântul lui Dumnezeu – numai atunci ești un credincios evlavios. Chiar dacă părtășia ta este superficială, e bine. Fără superficial, nu ar fi adâncime. Există un proces prin care trebuie să se treacă. Prin instruirea ta, înțelegi iluminarea Duhului Sfânt asupra ta și modul în care să mănânci și să bei, în mod eficient, din cuvântul lui Dumnezeu. După o perioadă de examinare, vei pătrunde în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Doar dacă vei avea hotărârea de a colabora, vei putea să primești lucrarea Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

„A împărtăși și a comunica experiențele” înseamnă a vorbi de fiecare gând din inima ta, de starea ta, de experiențele tale și de cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și de firea coruptă din interiorul tău. Și, după aceea, alții deosebesc și aceste lucruri și recunosc ceea ce este negativ. Doar asta înseamnă împărtășire și doar asta este o comuniune adevărată. Nu înseamnă pur și simplu să ai cunoștințe profunde despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre o parte dintr-un imn și să comunici după bunul plac, fără să duci apoi lucrurile mai departe și fără să spui nimic legat de propria viață reală. Toată lumea vorbește despre cunoștințe doctrinare și teoretice și nu spune nimic despre cunoștințele culese din experiențe reale. Cu toții evitați să vorbiți despre astfel de lucruri, despre viața voastră personală, despre viața voastră în biserică împreună cu frații și surorile voastre și despre propria lume lăuntrică. Procedând astfel, cum poate exista comunicare adevărată între oameni? Cum poate exista încredere reală? Nu poate exista! Ce spui, dacă o soție nu vorbește niciodată cu soțul ei despre cuvintele din inima ei, sunt ei confidenți? Au ei încredere unul în altul? Să presupunem că își spun toată ziua „Te iubesc!” Spun doar asta, însă nu și-au destăinuit niciodată ceea ce gândesc în inimile lor, ce vor unul de la altul sau ce probleme au. Nu și-au vorbit niciodată de asemenea lucruri, nici nu au avut vreodată încredere unul în altul – și, dacă cei doi nu nu au avut niciodată încredere unul în altul, atunci sunt ei un cuplu care se iubește? Dacă nu au nimic altceva decât cuvinte răsunătoare unul pentru altul când sunt împreună, sunt ei cu adevărat soț și soție? Sigur că nu! Dacă frații și surorile trebuie să aibă încredere unii în alții, să se ajute reciproc și să-și poarte de grijă unii altora când sunt împreună, atunci fiecare trebuie să vorbească despre propriile experiențe reale. Dacă nu vorbești despre propriile experiențe reale și rostești doar cuvinte răsunătoare, cuvinte doctrinare și superficiale, atunci nu ești o persoană cinstită și ești incapabil să fii cinstit.

Fragment din „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Când aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ar trebui în special să vorbiți mai mult despre modul în care Dumnezeu judecă și mustră oamenii, ce încercări folosește El pentru a rafina oamenii și a le schimba firea. Ar trebui să vorbiți și despre cât de multă corupție a fost dezvăluită în experiența voastră, cât de mult ați îndurat și cum ați fost cuceriți în cele din urmă de Dumnezeu; cât de multă cunoaștere adevărată aveți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și cum ar trebui să aduceți mărturie pentru Dumnezeu și să Îi răsplătiți dragostea. Ar trebui să dați substanță unui astfel de limbaj și, în același timp, să spuneți lucrurile în manieră simplă. Nu discutați despre teorii goale. Vorbiți mai pragmatic; vorbiți din inimă. Așa ar trebui să experimentați. Nu vă echipați cu teorii aparent profunde, dar goale, în efortul de a ieși în evidență; făcând astfel, ajungeți să păreți aroganți și lipsiți de sens. Ar trebui să vorbiți mai mult despre lucruri reale din experiența voastră concretă, care să fie sincere și din inimă; asta este cel mai benefic pentru ceilalți și lucrul pe care se cuvine cel mai mult să-l vadă. Voi erați oameni care se împotriveau cel mai mult lui Dumnezeu și erați cel mai puțin înclinați să vă supuneți Lui, dar acum ați fost cuceriți – nu uitați niciodată acest lucru. Ar trebui să meditați și să chibzuiți mai mult asupra acestor chestiuni. Odată ce oamenii le-au înțeles clar, vor ști cum să aducă mărturie; altfel, vor fi predispuși să săvârșească fapte rușinoase și nesăbuite.

Fragment din „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos