Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu (Aspecte esențiale pentru noul credincios)

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 6 Câteva forme de diferențiere pe care ar trebui să le aveți în credința voastră în Dumnezeu

7. Diferența între faptele bune exterioare și schimbările firii

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

O transformare a firii se referă, în principal, la o transformare a naturii oamenilor. Lucrurile privitoare la natura unei persoane nu pot fi fi văzute din comportamentele exterioare; sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței lor. Ele implică în mod direct valorile din viață, lucrurile din adâncul sufletului lor și esența lor. Adică, ele implică în mod direct viziunea unei persoane asupra vieții și valorile sale, lucrurile din adâncul sufletului său și esența sa. Numai prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, pătrunderea deplină în adevăr, schimbarea valorilor și a perspectivelor asupra existenței și asupra vieții, prin alinierea viziunilor proprii cu cele ale lui Dumnezeu și prin a deveni capabil de a se supune și de a fi devotat lui Dumnezeu în totalitate, se poate spune despre firea cuiva că s-a schimbat. Ar putea părea că depui niște eforturi, poate că ești rezistent în fața dificultăților, poate că ești în stare să execuți dispozițiile de lucru de la cel de mai sus sau poate că reușești să mergi oriunde ți se spune să mergi, dar acestea sunt doar mici schimbări în comportamentul tău și nu sunt suficiente pentru a constitui o transformare a firii tale. Poate că reușești să alergi pe multe căi, să suferi multe greutăți și să înduri mare umilință; poate că te simți foarte aproape de Dumnezeu și poate că Duhul Sfânt săvârșește o oarecare lucrare asupra ta. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu îți cere să faci ceva care nu se conformează noțiunilor tale, tot s-ar putea să nu te supui, ci să cauți scuze și să te răzvrătești și să I te împotrivești lui Dumnezeu, chiar până în punctul de a-L critica pe Dumnezeu și a protesta împotriva Lui. Asta este o problemă gravă! Acest lucru arată că încă ai o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu și că nu ai avut nici cea mai mică transformare.

Fragment din „Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Oamenii se pot comporta bine, dar aceasta nu înseamnă neapărat că sunt în posesia adevărului. Ardoarea oamenilor nu-i poate face decât să se conformeze doctrinei și să urmeze reglementările; oamenii care nu au adevărul, nu au nicio cale de a rezolva probleme substanțiale, iar doctrina nu poate substitui adevărul. Cei care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți. Cei care au experimentat o schimbare în firea lor au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cu principiile adevărului, cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie ei. Când sunt revelate propriile lor idei și concepții, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede de trup. Acesta este modul în care se exprimă o schimbare în fire. Principalul lucru despre o schimbare a firii este că ei au înțeles clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, iar corupția lor nu este revelată atât de des. În general, oamenii ale căror firi s-au schimbat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai demonstrează la fel de multă neprihănire de sine și aroganță. Ei pot vedea și discerne multă din corupția care este dezvăluită, așadar nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată asupra locului omului, cum să se comporte în mod rezonabil, cum să fie ascultători, ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Acesta este motivul pentru care se spune că aceste tipuri de oameni sunt relativ rezonabili. Cei care au o schimbare a firii trăiesc cu adevărat asemănarea unui om și posedă adevăr. Sunt mereu capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu adevărul și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, chestiuni sau vreunui lucru și au toți propriile perspective și pot menține principiile adevărului. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de situația lor, înțeleg cum să-și îndeplinească datoria în mod corespunzător și cum să facă lucrurile pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă pentru ca ei să arate bine la un nivel superficial – ei au claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară atât de entuziaști sau ca și cum au făcut ceva foarte măreț, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat posedă cu siguranță mult adevăr – acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile din acțiunile lor. Cei care nu posedă adevărul, categoric nu au avut nicio schimbare în fire. Aceasta nu înseamnă că oamenii care sunt maturi și trecuți prin multe în umanitatea lor vor experimenta neapărat o schimbare în fire; se referă în primul rând la momentele în care unele otrăvuri satanice din natura oamenilor se schimbă datorită cunoașterii ei despre Dumnezeu și a înțelegerii adevărului. Adică, aceste otrăvuri satanice sunt curățite, iar adevărul exprimat de Dumnezeu se înrădăcinează în acești oameni, devine viața lor și fundamentul existenței lor. Numai atunci ei devin oameni noi și, ca atare, firea lor se schimbă. O schimbare în fire nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum vorbesc rezonabil sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, schimbările în fire includ aceste stări, dar cel mai important lucru este că viața lor interioară s-a schimbat. Adevărul exprimat de Dumnezeu devine chiar viața lor, otrăvurile satanice din interior au fost eliminate, perspectivele lor s-au schimbat complet și niciuna dintre ele nu este în concordanță cu perspectiva lumii. Ei văd clar planurile și otrăvurile marelui balaur roșu; ei au înțeles adevărata esență a vieții. Deci valorile vieții lor s-au schimbat – aceasta este cea mai fundamentală schimbare și esența unei schimbări în fire.

Fragment din „Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Pe tărâmul religiei, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor, supunându-și corpul sau purtându-și crucea, chiar suferind și îndurând până la ultima lor suflare! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea bună și îmbrăcămintea frumoasă, punând accentul doar pe suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură – niciuna dintre acestea nu a fost deloc tratată. Ei nu au o înțelegere adevărată despre ei înșiși. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu abstract și nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și din natura lor pozitivă. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg, nici nu cunosc voia Lui. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Ei nu pun niciun fel de preț asupra faptului de a fi pătrunzători și nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, voia lui Dumnezeu. Ei știu chiar mai puțin cum să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inițial, ci Unul pe care ei înșiși L-au evocat, un Dumnezeu despre care au auzit sau Unul legendar aflat în scrieri. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și inimile evlavioase ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia pentru El lucrarea pe care Acesta vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, nu există nimeni care-L slujește cu adevărat pe Dumnezeu într-un mod care să-I împlinească voia. Indiferent de cât sunt de dispuși să sufere, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu îndurat judecata și mustrarea Lui, rafinamentul și desăvârșirea Lui și pentru că nimeni nu i-a condus cu adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar prin legendă și zvonuri. Astfel, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care îl slujește pe propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, prin acest tip de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc niciodată. Ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe ceea ce ei înșiși iubesc. Ce recompensă ar putea culege acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească într-un mod care să împlinească voia lui Dumnezeu. Abia la sfârșit, când era bătrân, a ajuns să înțeleagă. Ce spune acest lucru despre acei orbi care nu au experimentat niciun fel de tratare sau emondare și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este ca cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și tratare și nu s-au schimbat – nu sunt ei cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, înțelegerea vieții și înțelegerea ta despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și nu rezultă nici măcar într-un mic câștig real, nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și fără o nouă înțelegere a lucrării lui Dumnezeu, nu poți fi o persoană cucerită. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi ca modul celor care pătimesc și postesc – va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă, petrec timp în închisoare și, în fiecare moment, îndură, pun accentul pe dragoste și bunătate și își poartă crucea. Sunt defăimați și respinși de lume și au experimentat toate greutățile. Ei ascultă până la capăt, dar, totuși, ei nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei nu au suferit puțin, însă, în interiorul lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost tratate niciuna dintre vechile lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, înțelegeri făcute de om și idei umane. Nu există absolut nicio înțelegere nouă în ele. Nici măcar o parte din ceea ce înțeleg ei despre Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit voia lui Dumnezeu. Poate aceasta să fie pentru slujirea lui Dumnezeu? Cu toate că L-ai înțeles pe Dumnezeu în trecut, astăzi presupui că păstrezi și continui să-ți bazezi înțelegerea despre Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El. Adică, presupui că nu posezi nicio înțelegere nouă, adevărată despre Dumnezeu și că eșuezi să cunoști chipul real și firea adevărată ale lui Dumnezeu. Presupui că înțelegerea ta despre Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din închipuirile și noțiunile umane. Dacă acesta este cazul, atunci nu ai fost cucerit. Scopul Meu acum, când îți spun toate aceste cuvinte, este să-ți permită să înțelegi și să folosești aceste cunoștințe pentru a te conduce la o înțelegere corectă și nouă. Ele vizează, de asemenea, eliminarea acelor vechi noțiuni și cunoștințe vechi pe care le porți în tine, astfel încât să poți avea o nouă înțelegere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci înțelegerea ta se va schimba în mod considerabil. Atâta timp cât îți păstrezi o inimă ascultătoare pe măsură ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, perspectiva ta va fi reconsiderată. Atâta timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atâta timp cât vechea mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai țintită, din ce în ce mai capabilă să împlinească voia lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, înțelegerea ta despre aceasta și multe dintre noțiunile tale despre Dumnezeu, atunci puritatea ta se va diminua treptat. Acest lucru și nimic altceva decât acesta, este rezultatul după ce Dumnezeu cucerește omul; aceasta este schimbarea care va fi văzută în om. Dacă în credința în Dumnezeu, tot ceea ce știi este să-ți supui corpul, să înduri și să suferi, iar ție nu-ți este limpede dacă ceea ce faci este bine sau rău, cu atât mai puțin pentru cine este aceasta, atunci cum poate duce la schimbare acest tip de practică?

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Ori de câte ori astfel de oameni religioși se adună, ei întreabă: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea răspunde: „Mă simt datoare față de Dumnezeu și simt că nu pot să-I îndeplinesc dorința inimii.” Un altul spune: „Și eu, la rândul meu, Îi sunt dator lui Dumnezeu și nu pot să-I fac pe plac.” Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul inimilor lor. Asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura acestor oameni se opune lui Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este în inimile lor și își deschid inimile în comunicare. Nu există niciun fel de exercițiu fals, nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna neprefăcuți și nu se conduc după reguli pământești. Există și cei care au o înclinație spre etalare, chiar fără niciun rost. Când cineva cântă, el începe să danseze, fără să realizeze că orezul din oala sa a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici. Acestea toate sunt manifestări ale lipsei simțului realității! Când unii oameni comunică despre problemele vieții în spirit deși nu vorbesc despre îndatorirea față de Dumnezeu, ei păstrează o dragoste adevărată pentru El în inimile lor. Îndatorirea ta față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceilalți; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de om. Deci, ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior sau pe expunere.

Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale omului? Ele reprezintă trupul și nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu exprimă viața, ci doar temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omului nu pot îndeplini dorința lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și, cu toate acestea, tu nu poți să susții viața altora sau să îi determini pe alții să Îl iubească pe Dumnezeu. Crezi că asemenea acțiuni Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Tu crezi că aceasta este dorința inimii lui Dumnezeu, că aceasta este de la spirit, dar de fapt, este absurd! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce îți dorești este ceea ce Îl bucură și pe Dumnezeu. Poate ceea ce te mulțumește pe tine să Îl mulțumească și pe Dumnezeu? Poate caracterul uman să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate să sufere, iar obiceiurile tale sunt ceea ce Dumnezeu detestă și respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu. Nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să îndeplinească dorința inimii lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna de fațadă, aceasta înseamnă că ești cel mai neroditor dintre oameni. Ce fel de om este acela care are fapte bune numai de suprafață, dar este lipsit de realitate? Astfel de oameni sunt farisei ipocriți și oameni religioși! Dacă nu încetați cu practicile voastre exterioare și nu puteți face schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei sunt mai mari, cu atât rezistența față de Dumnezeu este mai puternică, iar în final, astfel de oameni vor fi lepădați, cu siguranță!

Fragment din „Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri religioase” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

În lumea religioasă, există mulți oameni devotați care spun: „Ne-am schimbat datorită credinței în Domnul Isus. Suntem capabili să ne sacrificăm pentru Domnul, să facem lucrare pentru El, să răbdăm închisoare pentru El și să nu tăgăduim numele Lui. Putem să facem multe lucruri drepte, să facem caritate, să donăm și să ajutăm pe săraci. Acestea sunt schimbări mari! Astfel suntem calificați să fim aduși în împărăția cerului”. Ce credeți despre aceste cuvinte? Aveți vreun discernământ când vine vorba de aceste cuvinte? Ce înseamnă să fii curățat? Credeți că dacă purtarea voastră s-a schimbat și faceți fapte bune, atunci ați fost curățați? Cineva spune: „Am renunțat la tot. Am renunțat la serviciul meu, la familia mea și la dorințele trupului pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Echivalează oare aceasta cu a fi curățat?” Chiar dacă ați făcut toate acestea, aceasta nu este o dovadă solidă că ați fost curățați. Așadar, care este punctul cheie? În care aspect puteți obține curățirea care poate fi considerată adevărată? (Curățirea de firea satanică împotrivitoare lui Dumnezeu). Care sunt manifestările firii satanice care se împotrivește lui Dumnezeu? Cele mai evidente manifestări sunt aroganța persoanei, îngâmfarea, neprihănirea de sine și mândria, precum și necinstea ei, trădarea, spunerea de minciuni, viclenia și ipocrizia. Când aceste firi satanice nu mai fac parte din cineva, atunci acea persoană a fost curățată cu adevărat. S-a spus că există 12 manifestări-cheie în firea satanică a omului, cum ar fi: a te considera ca fiind cel mai vrednic de respect; a lăsa pe cei care mi se conformează să prospere, iar pe cei care mi se împotrivesc să piară; a gândi că numai Dumnezeu îți este superior, nesupunându-te nimănui altcuiva, neavând niciun respect pentru alții; a crea o împărăție independentă de îndată ce ai putere; a dori să fii singurul care exercită putere și stăpânul tuturor lucrurilor și să decizi toate lucrurile de unul singur. Toate aceste manifestări sunt firi satanice. Aceste firi satanice trebuie curățate înainte ca cineva să experimenteze o schimbare în firea vieții lui. O schimbare în firea vieții omului înseamnă o renaștere, deoarece substanța lui s-a schimbat. Înainte, când i s-a dat putere, omul a fost în stare să-și creeze propria împărăție independentă. Acum, când i se dă putere, el Îl slujește pe Dumnezeu, este martor pentru El și devine un slujitor pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare autentică? Înainte, el a ieșit în evidență în toate situațiile și a vrut ca alți oameni să-l respecte și să i se închine. Acum, el este martor pentru Dumnezeu pretutindeni și nu iese în evidență. Indiferent de modul cum îl tratează oamenii, el crede că este bine. Indiferent de modul în care comentează despre el oamenii, el crede că este bine. Nu-i pasă. El se concentrează doar pe a-L slăvi pe Dumnezeu, a a fi martor pentru El, îi ajută pe alții să dobândească o înțelegere a lui Dumnezeu și îi ajută să se supună în prezența lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții? „Voi trata frații și surorile cu iubire. Voi avea milă de alții în toate situațiile. Nu mă voi gândi la mine și voi oferi ajutor altora. Îi voi ajuta pe alții să progreseze cu viața lor și îmi voi îndeplini responsabilitățile. Voi ajuta pe alții să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul.” Aceasta înseamnă să-i iubești pe alții ca pe tine însuți! Când vine vorba de Satana, puteți să discerneți lucrul acesta, să aveți principii și să trasați o linie de demarcație cu aceasta și să demascați în întregime răutățile Satanei, astfel încât poporul ales al lui Dumnezeu să fie scutit de vătămările lui. Aceasta înseamnă a proteja poporul ales al lui Dumnezeu și aceasta înseamnă chiar mai mult decât a-i iubi pe alții ca pe tine însuți. Mai mult, ar trebui să iubiți ceea ce iubește Dumnezeu și să urâți ceea ce urăște El. Ceea ce Dumnezeu urăște sunt antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Aceasta înseamnă că și noi trebuie să urâm antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Trebuie să stăm de partea lui Dumnezeu. Nu ne putem compromite cu ei. Dumnezeu îi iubește pe cei pe care vrea să-i mântuiască și să-i binecuvânteze. Pentru acești oameni, noi trebuie să fim responsabili, să-i tratăm cu iubire, să-i ajutăm, să-i îndrumăm și să-i sprijinim. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții cuiva? Mai mult, atunci când ați comis unele păcate sau greșeli, sau ați neglijat principiile în a face ceva, puteți accepta critica, ocara, tratarea și emondarea fraților și a surorilor; puteți să tratați toate aceste lucruri în mod corect și să le primiți de la Dumnezeu, să nu nutriți nicio ură și să căutați adevărul pentru a vă repara propria stricăciune. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții voastre? Da, este. […]

Poate schimbarea comportamentului unui om despre care se vorbește în lumea religioasă să reprezinte o schimbare în firea vieții? (Nu, nu poate). De ce? Motivul principal este că el încă se împotrivește lui Dumnezeu. Este la fel ca în cazul fariseilor care erau foarte devotați pe dinafară. Ei se rugau des, explicau Scriptura și urmau reglementările legii foarte bine. S-ar putea spune că, pe dinafară, ei erau ireproșabili. Oamenii nu puteau să le găsească nicio vină. Cu toate acestea, de ce au fost încă în stare să se împotrivească și să-L condamne pe Hristos? Ce indică aceasta? Indiferent cât de buni ar părea oamenii, dacă nu au adevărul și, astfel, nu-L cunosc pe Dumnezeu, ei tot I se vor împotrivi. Pe dinafară, ei erau așa de buni, dar de ce nu se consideră acest lucru ca o schimbare în firea vieții? Pentru că firea lor stricată nu s-a schimbat deloc și ei erau tot aroganți, îngâmfați și deosebit de neprihăniți de sine. Ei credeau în propriile lor cunoștințe, teorii și credeau că au cea mai bună înțelegere a Scripturilor. Ei credeau că înțelegeau totul și că erau mai buni decât alți oameni. Din acest motiv ei s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus când predica și Își făcea lucrarea. Din acest motiv, atunci când lumea religioasă aude că Hristos din zilele de pe urmă a exprimat tot adevărul, Îl condamnă chiar dacă știe că acesta este adevărul.

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 138

Anterior:Diferențierea între conducătorii adevărați și cei falși, și dintre păstorii adevărați și cei falși

Următorul:Cunoașterea sursei împotrivirii oamenilor față de lucrarea nouă a lui Dumnezeu în credința lor în Dumnezeu

Conținuturi Similare