Suplimente: Gestionarea incidentului referitor la antihrist din Canada

Cum este acum situația privind îndeplinirea datoriei de către oameni în biserica din Canada? Aveți discernământ cu privire la antihristul Yan? Puteți vedea vreo problemă în felul în care a vorbit și a acționat el? (La acel moment, n-am văzut nicio problemă, am crezut doar că nu urmărea lucrarea. N-am știut prea multe despre nimic altceva.) Poate continua următoarea persoană. (N-am avut mult contact cu Yan. Am participat la câteva adunări cu el acum doi ani, dar n-am avut niciun contact cu el după aceea.) Yan a fost conducător al bisericii voastre, deci cum de niciuna dintre echipele voastre nu a avut contact cu el? Oare pentru că s-a descoperit acum că are probleme și încercați să vă sustrageți de la responsabilitățile voastre sau chiar nu ați avut niciun contact cu el? Am auzit că cineva a avut o relație nepotrivită cu Yan – așa este? (Da.) V-ați dat seama de acest lucru? (Nu.) Atunci sunteți foarte orbi. Poate continua altcineva. (Am fost deseori în contact cu Yan. La acea vreme, am crezut doar că era oarecum arogant și neprihănit de sine și că îi plăcea să se ridice în slăvi și să se dea mare. Dar nu am discernut niciodată că are esența unui antihrist.) Îi plăcea să seducă femeile; știai asta? (Nu. În timpul părtășiei spunea mereu cu asprime că este deosebit de rău ca bărbații și femeile să fie promiscui și avea deseori părtășie spunând că trebuie să punem capăt unui astfel de comportament. Nu m-am gândit niciodată că ar putea fi așa în spatele ușilor închise.) Poate continua următoarea persoană. (M-am asociat cu Yan timp de un an, dar n-am avut o relație grozavă cu el și nici o cooperare armonioasă. Am avut contact cu el doar când comunicam despre lucrare, dar nu prea mult în afară de asta. De aceea n-am avut mult discernământ în privința lui.) N-ai avut mult discernământ în privința lui? Oare fiindcă n-ai văzut ce se întâmplă sau fiindcă n-ai discernut acest lucru? Cum ai putut să nu ai mult discernământ în privința lui? Cum a apărut acest rezultat? (Deoarece calea pe care mergeam era greșită și am idolatrizat și admirat un om înzestrat. Yan era un bun orator și, în fiecare părtășie, cita cuvintele lui Dumnezeu și predicile și părtășiile Celui de mai sus. Părea că știe să rezolve probleme și, de fiecare dată când exista o problemă în biserică, încerca să o rezolve.) Dacă știa să rezolve probleme, cum se face că echipa de producție a filmelor din cadrul bisericii canadiene a avut atâtea probleme care nu au fost rezolvate nici până acum? Spui că știa cu adevărat să rezolve probleme, dar nu este o prostie? Nu este înșelător? (Ba da.) Ascultați predici? Participați la adunări în fiecare săptămână? (Da.) Mă ascultați așadar când predic despre discernerea antihriștilor? (Da.) După ce Mă ascultați, ajungeți apoi să aveți discernământ despre Yan? Puteți să vedeți vreo problemă în modul în care a procedat Yan? Ascultați predici și vă adunați laolaltă cu antihristul și, totuși, nu ați fost în stare să vedeți un antihrist atât de evident – care este problema aici? Yan a fost conducător timp de doi ani și cinci luni; cine a intrat cel mai mult în contact cu el? În ce echipă a petrecut cel mai mult timp? Câți oameni din acea echipă au avut discernământ în privința lui? Câți au descoperit că avea o problemă și nu au făcut-o cunoscută? Cine a descoperit că avea o problemă și a luat inițiativa să o facă cunoscută? Cunoașteți răspunsurile la aceste întrebări? (Nimeni nu a discernut cum era cu adevărat.) Așadar, cum ați descoperit mai târziu că era un antihrist? (O soră care a avut relații cu el a spus că se află într-o stare proastă, iar când am încercat să aflăm mai multe despre situație, am descoperit problema lui Yan privind relațiile lui cu femeile.) Acea soră a scos problema la lumină, așadar a raportat-o altcineva? (Nu.)

În acest timp petrecut având părtășie și disecând diversele manifestări ale antihriștilor, ați descoperit alte probleme cu Yan? (Având părtășie despre discernerea antihriștilor, am descoperit că Yan se pricepea foarte bine să creeze rupturi între oameni. Îi judeca adesea pe anumiți frați și surori în fața mea și încerca să semene discordie în relația mea cu sora cu care lucram, spunând că era doar o persoană care încearcă să le facă pe plac altora, care nu practica adevărul și așa mai departe. Aceasta m-a determinat să am anumite păreri despre ea și, în timp, nu am reușit să lucrez bine cu ea.) De fapt, aveați cu toții păreri despre Yan, dar nimeni nu le-a făcut cunoscute și nu l-a raportat. Sunteți cu toții persoane care caută să le facă pe plac altora, care preferă să provoace întârzieri în lucrarea bisericii și cărora nu le pasă deloc. El nu a făcut lucrarea pe care a rânduit-o Cel de mai sus pentru el și, văzând aceasta, nu l-ați raportat, ci l-ați protejat și tolerat pe acest antihrist. De ce nu l-ați raportat? V-a fost teamă să nu-l nemulțumiți sau nu ați înțeles bine lucrurile? (Nu am înțeles bine lucrurile. L-am văzut când aveam ocazional probleme, dar, în afară de asta, nu m-am asociat de obicei cu el. Spunea că este ocupat cu lucrul, dar nu știam dacă spunea sau nu adevărul.) Nu era nevoie să investighezi ce făcea el departe de ochii lumii; ar fi trebuit să fii capabil să-ți dai seama de unele dintre lucrurile pe care le făcea chiar în fața ta. Există anumite manifestări atunci când antihriștii fac lucruri. El nu făcea lucruri doar departe de ochii lumii; ați putea recunoaște acele manifestări în persoană. Dacă n-ați putut vedea acele manifestări, n-ați fost oare orbi? (Ba da.) Prin urmare, dacă ar exista din nou o astfel de persoană, ați fi în stare să o discerneți? Poate cineva ca Yan să îndeplinească o lucrare reală? Poate să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve probleme? (Nu.) De ce spui „nu”? (În ceea ce privește rezultatele lucrării, biserica a avut multe probleme care nu au fost rezolvate mult timp, progresul întregii lucrări a fost incredibil de lent, iar filmele pe care le-am filmat nu au întrunit cerințele casei lui Dumnezeu.) Înainte de a ne ocupa de Yan, ați văzut că aceasta e o problemă? (Nu.) Ce înțelegeți așadar după ce ascultați predici? Nu puteți vedea astfel de probleme grave și apoi doar găsiți întruna scuze, spunând: „Nu ne-am asociat cu el. Cum am putea să știm lucrurile pe care le făcea departe de ochii noștri? Suntem doar credincioși de rând, el era conducător. Nu puteam să-l urmărim mereu, așa că este rezonabil că n-am putut să-i vedem adevărata față și nu l-am raportat.” Asta ați vrut să spuneți? (Da.) Care este natura acestui lucru? (Încercăm să ne sustragem de la responsabilitățile noastre.) Veți aborda așadar problema la fel dacă veți întâlni o astfel de persoană în viitor? (Nu, nu voi mai aborda problema așa. Odată ce o descopăr, ar trebui să o raportez.) Nu sunt atât de sigur că vei face asta. Sunt oameni în multe biserici care raportează conducători falși și antihriști, dar nu a fost niciunul în biserica din Canada. Acest antihrist a fost activ atât de mult timp și nimeni nu l-a raportat, nicio persoană nu l-a raportat. Recent, echipa de producție a filmelor din Statele Unite a trimis o scrisoare în care raporta pe cineva. A fost scrisă într-un mod organizat și bine întemeiat și, în plus, era foarte specifică și exactă, fiind practic redactată pe baza faptelor. Aceasta arată că în fiecare biserică sunt unii care îi pot discerne pe conducătorii falși și pe antihriști – acesta e un lucru bun. Uneori, conducătorii falși și antihriștii se dau în spectacol o vreme și dezvăluie anumite probleme. Unii oameni pot doar să vadă că există probleme, dar nu pot să-și dea seama de esența și de adevărul acestor probleme și nici nu știu cum să le rezolve – acest lucru ține tot de lipsa discernământului. Ce ar trebui să faceți în astfel de circumstanțe? În asemenea momente, ar trebui să chemați pe cineva care înțelege adevărul pentru a-i discerne. Dacă sunt mai mulți oameni care își pot asuma responsabilitatea, când toți caută, au părtășie și discută împreună despre problemă, puteți să ajungeți cu toții la un consens și să vă dați seama de esența problemei și atunci veți putea discerne dacă sunt conducători falși și antihriști. Nu este atât de dificil de rezolvat problema conducătorilor falși și a antihriștilor; conducătorii falși nu îndeplinesc o lucrare reală și sunt ușor de descoperit și de văzut limpede; antihriștii tulbură și perturbă lucrarea bisericii și sunt și ei ușor de descoperit și de văzut limpede. Toate acestea au legătură cu problema tulburării aleșilor lui Dumnezeu când își îndeplinesc îndatoririle și ar trebui să raportați și să dați în vileag asemenea oameni – doar procedând astfel puteți împiedica întârzierea lucrării bisericii. Raportarea și expunerea conducătorilor falși și a antihriștilor este o lucrare esențială, care garantează că aleșii lui Dumnezeu își pot îndeplini bine îndatoririle și că toți aleșii Lui poartă această responsabilitate. Indiferent despre cine e vorba, atât timp cât este un conducător fals sau un antihrist, aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l dea în vileag și să-l scoată la lumină și, astfel, vă veți îndeplini responsabilitatea. Atât timp cât problema raportată este adevărată și chiar există un incident privind un conducător fals sau un antihrist, casa lui Dumnezeu se va ocupa mereu în mod prompt și conform principiilor. Așadar, ați făcut cunoscută problema cu antihristul Yan? Nu, nu ați făcut-o. Ați fost mult timp induși în eroare și jucați pe degete de acest diavol, de parcă n-ați fi conștienți. Ținând cont că ați avut alături un antihrist atât de evident, care s-a purtat absurd în tot acest timp și doar i-ați permis să continue necontestat, chiar nu sunteți deloc conștienți? Trăiți viața bisericească în mod normal? Vă puteți bucura de lucrarea Duhului Sfânt? Beneficiați de fiecare dată când participați la o adunare? Ar trebui să puteți simți toate aceste lucruri. Cel mai important, antihristul Yan nu a realizat deloc o lucrare reală, a provocat întârzieri în lucrarea de producție a filmelor și a transformat lucrarea bisericii într-un haos total. Oricine are inimă ar fi trebuit să poată vedea aceste lucruri, dar niciunul dintre voi nu l-a demascat sau raportat pe acest antihrist. Se pare că vă place să vă amestecați cu diavolii murdari și cu spiritele rele și că nu aveți deloc dragoste de adevăr. Poate că nu sunteți dispuși să recunoașteți acest lucru, dar este realitatea. V-ați amestecat cu un diavol și credeți totuși că este ceva grozav. Credeți că nu mai trebuie să citiți cuvintele lui Dumnezeu sau să urmăriți adevărul și că vă puteți îndeplini datoria doar de formă; credeți că nu mai trebuie să vă obosiți pentru a dobândi mântuirea, a practica adevărul, a vă supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu sau a vă îndeplini bine datoria. Credeți că puteți, pur și simplu, să vă faceți poftele trupului, să fiți liberi ca pasărea cerului, întocmai precum cei din Sodoma de pe vremuri, mâncând, bând, veselindu-vă și nefăcând o lucrare adecvată, fără ca nimeni să-și asume responsabilitatea și să-l dea în vileag sau să-l raporteze pe antihrist. Din această cauză, biserica a rămas mult timp fără lucrarea Duhului Sfânt. Iar vouă nu vă pasă, ați căzut deja în decadență, nefiind deloc diferiți de neîncrezători și non-credincioși. Ascultați predici de ani de zile și nici măcar acum nu-i puteți discerne pe conducătorii falși și pe antihriști, dar sunteți în schimb dispuși să vă amestecați cu antihriștii și să mâncați toată ziua, fără să vă gândiți la nimic serios. Un astfel de comportament arată suficient că nu sunteți adevărați credincioși în Dumnezeu. În primul rând, nu iubiți sau nu acceptați adevărul; în al doilea rând, nu aveți simțul răspunderii pentru datoria voastră, cu atât mai puțin se poate spune că o îndepliniți cu loialitate și ignorați pur și simplu lucrarea bisericii. Dați impresia că vă îndepliniți datoria, dar nu obțineți niciun rezultat; o faceți doar de formă. Indiferent cum tulbură și afectează lucrarea bisericii conducătorii falși și antihriștii, sunteți complet inconștienți și nu vă deranjează deloc. Doar când un antihrist a fost pe deplin dezvăluit, recunoașteți că nu aveți discernământ și, când vă întreb despre detalii, spuneți: „Nu știu, nu sunt responsabil!” Vă spălați complet pe mâini de această problemă. Credeți că, spunând asta, problema s-a încheiat și veți putea scăpa de responsabilitate? Nu va mai analiza situația casa lui Dumnezeu? Casa lui Dumnezeu v-a udat în tot acest timp, ați ascultat multe predici și care este rezultatul? Există această problemă gravă, cea a unui antihrist care a apărut în biserică, dar voi nu sunteți conștienți de ea. Aceasta arată că nu ați progresat deloc, sunteți amorțiți și înceți la minte și vă faceți poftele trupului. Sunteți o adunătură de oameni morți, nici măcar unul nu este viu, niciunul nu urmărește adevărul, cel mult sunteți doar câțiva muncitori. Ați crezut în Dumnezeu și ați ascultat predici în tot acest timp pentru ca să vă amestecați apoi cu un antihrist, să nu-l expuneți și să nu-l raportați – care este deosebirea dintre voi și cineva care nu crede în Dumnezeu? Aparțineți antihriștilor, nu sunteți oamenii lui Dumnezeu; îi urmați pe antihriști, îl urmați pe Satana și, cu siguranță, nu sunteți adepți ai lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ați făcut acele lucruri rele pe care le-a făcut antihristul, l-ați urmat și l-ați protejat, deoarece nu l-ați dat în vileag sau nu l-ați raportat și ați tot îndrugat că nu v-ați asociat mult cu antihristul și că nu știați ce face. Procedând astfel, nu-l protejați pe antihrist cu ochii larg deschiși? Antihristul a făcut atât de mult rău și a paralizat lucrarea bisericii, a perturbat viața bisericii transformând-o într-un haos total și, totuși, spuneți că nu știați ce face antihristul – cine ar crede asta? Ați văzut cu propriii ochi că antihristul tulbura și afecta lucrarea bisericii și totuși ați fost complet indiferenți și nu ați reacționat deloc. Nimeni nu l-a dat în vileag și nu l-a raportat – nu ați reușit niciunul dintre voi să îndepliniți nici măcar această mică responsabilitate și sunteți atât de lipsiți de conștiință și de rațiune! Toate bisericile trimit frecvent scrisori în care raportează conducători falși și antihriști – n-ați văzut niciodată asta? Doar biserica din Canada este o mocirlă de apă stătută, care nu L-a contactat niciodată pe Cel de mai sus pentru a da un raport despre situația ei. Sunteți doar o adunătură de oameni morți, nici măcar unul nu este viu! Dumnezeu nu va recunoaște o astfel de biserică și, dacă nu vă căiți, veți fi complet terminați și veți fi cu toții eliminați.

Astăzi este 10 iulie 2019. Începând de azi, echipa canadiană de producție a filmelor va trece oficial printr-o perioadă de izolare și reflecție timp de un an. Câți oameni fac parte din echipa de producție a filmelor? (Dumnezeule, sunt 34 de persoane în echipa de producție a filmelor.) Și câți conducători? (Doi.) Bine, voi doi, ridicați-vă și lăsați-Mă să vă văd. Voi, cei din echipa de producție a filmelor, amintiți-vă de această zi, 10 iulie. Începând de azi, echipa canadiană de producție a filmelor va fi inclusă oficial în Grupa B pentru o perioadă de un an. Dacă vă căiți, vă puteți întoarce la biserica obișnuită; vom vedea cum este comportamentul vostru pe parcursul acestui an – dacă puteți să vă îndepliniți datoria în continuare și dați dovadă de căință, vă puteți relua viața bisericească. Înțelegeți? (Da.) Îndatoririle voastre vor rămâne aceleași în această perioadă. Dacă unii dintre voi nu doresc să fie îndepărtați și excluși, ce părere aveți despre adoptarea acestei metode de izolare și reflecție? Sunteți mulțumiți de ea? (Da.) De ce vă acord un an? (Ca să ne dai șansa de a ne căi.) Ca să vă dau șansa de a vă căi. După un an, dacă purtarea voastră este în continuare rușinoasă, eficiența lucrării voastre nu este încă la standarde, tot vă mișcați lent când vă îndepliniți datoria și datoria voastră este la fel de haotică precum înainte, nu ați făcut absolut niciun progres în lucrarea profesională și în intrarea voastră în viață și nu ați obținut niciun rezultat, atunci veți continua să fiți izolați încă un an și, astfel, intervalul de timp se va prelungi de la un an la altul. Când ați făcut progrese, cu alte cuvinte, când puteți scrie câteva articole de mărturie bazate pe experiență și când comportamentul, înțelegerea și rezultatele lucrării voastre sunt cu adevărat la standarde, vă puteți relua viața bisericească. Celelalte echipe din biserica din Canada pot continua să trăiască viața bisericească. Vom vedea cum va fi în viitor atitudinea voastră față de îndeplinirea datoriei. Dacă vă comportați în continuare rușinos, toți cei din biserica din Canada vor fi izolați. Înțelegeți? (Da.) Ce părere aveți despre acest final al tratării problemei? (Este bun.) Chiar crezi că este bun sau doar spui așa? (Chiar este bun.) În regulă, sunteți mulțumiți de el. Prin urmare, această predică de azi este ultima pe care o veți auzi și, în conformitate cu intenția Mea inițială, veți fi acum complet izolați și eliminați și nu veți avea voie să ascultați predici. Toți acești ani în care ați ascultat predici sunt în zadar și nu ați câștigat nimic, deci de ce mai ascultați? Mă simt atât de rănit când Mă uit la voi! Păreți cu toții atât de amorțiți și de înceți la minte.

Când am avut anterior o conversație cu o soră din biserica din Canada, am auzit că situația de acolo consta doar în râsete prostești și desfrânare extremă, fiind atât de multă gălăgie încât nu putea să scrie, de parcă s-ar fi aflat într-o zonă aglomerată din centrul orașului. A început atunci să-Mi displacă și am spus că oamenii din biserica din Canada nu erau evlavioși, ci erau cu toții desfrânați, ca niște neîncrezători și că nu urmăreau adevărul. Mai târziu, am avut părtășie cu acești oameni despre chestiuni legate de producția filmelor și au fost complet amorțiți. Ce înseamnă „amorțiți”? Când vorbeam cu ei, nu aveau absolut nicio reacție sau expresie facială și aveau privirile ațintite într-un loc, de parcă ar fi fost posedați de spirite rele – nu au avut nicio reacție sau atitudine față de nimic. Nu este dezgustător? Judecând după starea mentală și înfățișarea acestor oameni, niciuna dintre echipe nu este bună de nimic, toate sunt haotice și, mai ales, s-a produs un incident de promiscuitate în echipa de producție a filmelor, dar ei spun totuși că nu știau nimic. Este corect ce spun ei? Nu este înșelător? De fapt, această problemă a antihristului Yan a fost deja tratată de conducători și lucrători, dar a trebuit să intervin personal, deoarece este atât de gravă și dezgustătoare. De ce a trebuit să intervin? Pentru că nu au tratat-o corect. Au spus doar câteva lucruri subtile, nu au putut rezolva niciuna dintre probleme și nu au putut diseca deloc problema. Cât de amorțiți sunteți acum? Ați putea fi înțepați în față cu un ac și n-ați sângera; sunteți complet incapabili să simțiți ceva. Toți conducătorii și lucrătorii au fost emondați, dar apoi au rămas exact la fel și nu s-au schimbat. De aceea a trebuit să intervin și să vă schimb „tratamentul”. Ce lecții ați învățat din această chestiune? Sunteți întristați în inimile voastre, nu-i așa? Credeți că este corect să tratez lucrurile astfel? (Da.) Cum anume este corect? Dați-Mi voie să vorbesc sincer: dacă nu urmezi calea cea dreaptă și nu practici adevărul, dacă fluturi stindardul credinței în Dumnezeu, dar vrei să trăiești ca non-credincioșii și să te porți la întâmplare, atunci credința ta în Dumnezeu este lipsită de sens. De ce spun că este lipsită de sens? În ce constă sensul credinței în Dumnezeu? Constă în schimbarea completă a căii pe care merg oamenii, a viziunii lor asupra vieții, a direcției și scopurilor lor în viață după ce ajung să creadă în Dumnezeu, în faptul că aceste lucruri devin complet diferite față de cei care nu cred în Dumnezeu, de oamenii din lume și de diavoli, iar calea pe care merg credincioșii este total opusă față de calea lor. Care este această direcție opusă? Este faptul că vrei să fii o persoană bună și cineva care se supune lui Dumnezeu și are o asemănare umană. Așadar, cum poți realiza asta? Ar trebui să te axezi pe strădania de a obține adevărul și doar atunci vei fi capabil să te schimbi. Dacă nu urmărești sau nu practici adevărul, credința ta în Dumnezeu nu are nicio semnificație sau valoare, fiind o formă fără fond, o minciună sfruntată, doar vorbe goale, fără absolut niciun efect. Ar trebui să vă gândiți la ceea ce spun aici. Aceste cuvinte sunt cele mai simple și mai elementare adevăruri și poate că nu le-ați contemplat până acum. Așa este? Dacă spui: „Cred în Dumnezeu. Voi face ceea ce ar trebui să fac, voi face ce vreau și, în ceea ce privește supunerea față de Dumnezeu, față de orchestrările și rânduielile Lui, loialitatea față de Dumnezeu și a fi cineva cu umanitate, aceste lucruri nu au nicio legătură cu mine”, dacă aceste lucruri nu au nicio legătură cu tine, ce rost are să crezi în Dumnezeu? De ce crezi în Dumnezeu? Cum vrei să crezi în El? Ce fel de persoană vrei să fii în credința ta în Dumnezeu? Dacă aceste lucruri nu au nicio legătură cu tine, atunci credința ta în Dumnezeu este pur și simplu lipsită de sens. Dacă mereu crezi în Dumnezeu bazându-te pe noțiunile și închipuirile tale, faci mereu lucrurile după preferințele tale, faci orice vrei și îți satisfaci poftele trupului, apoi gândurile și opiniile, iar lucrurile pe care le faci nu au nicio legătură cu adevărul și cu cerințele lui Dumnezeu, credința ta în Dumnezeu este atunci lipsită de sens și nu este nevoie să mai crezi. Chiar dacă ai continua să crezi, ar fi o risipă de efort, iar Dumnezeu nu te-ar mântui.

Acest subiect este foarte dificil și sunteți cu toții supărați în legătură cu tratarea acestei probleme; a fost puțin neașteptat. Oricare ar fi situația, vor mai exista astfel de cazuri în viitor. Acum că am tratat problema astfel de această dată, dacă acest tip de lucru se va întâmpla din nou în viitor, nu va fi tratat așa, ci ar putea fi tratat cu mai multă strictețe. Spuneți-Mi, este adecvat? (Da.)

Vom avea părtășie în continuare despre un subiect oarecum mai ușor. Vă place să ascultați povești? (Da.) Atunci vă voi spune o poveste. Ce poveste ar trebui să vă spun? Ce fel de subiect v-ar plăcea să ascultați? Preferați să ascultați povestiri, să discutați despre evenimentele curente și politică sau să auziți lucruri despre istorie? Nu vom vorbi despre aceste lucruri, deoarece este inutil să discutăm despre ele. Vă voi spune o poveste despre comportamentul oamenilor care cred în Dumnezeu, despre firile oamenilor și despre diversele stări pe care le experimentează în viața de zi cu zi.

Suplimente:

O discuție despre capital:
„Lăsați-o baltă!”

Cinci oameni purtau o discuție, iar unul dintre ei, care se numea domnul Uni, a spus: „Din perioada petrecută la universitate, cel mai mult îmi lipsește viața din campus. Campusul era plin cu tot soiul de plante, iar primăvara și toamna, peisajul era atât de frumos, încât mă relaxa și îmi dădea o senzație de fericire. De asemenea, pe vremea aceea eram tânăr, plin de idealuri și inocent, fără atâta presiune. Viața era atât de ușoară în cei trei ani la universitate. Dacă aș putea să dau timpul înapoi cu zece sau douăzeci de ani și să mă întorc la viața din campus, cred că ar fi cel mai minunat lucru din această viață […].” Aceasta era prima persoană, care se numea domnul Uni. Ce înseamnă „Uni”? Înseamnă student la universitate; de aici vine numele domnului Uni. Viața minunată a domnului Uni nu fusese încă pe deplin rememorată și savurată înainte ca domnul Absolvent să ia cuvântul, spunând: „Poate un curs de trei ani să fie considerat curs universitar? Este un curs vocațional. Pentru diploma de licență la universitate sunt necesari de obicei patru ani; doar asta se poate considera curs universitar. Eu am urmat cursurile universității timp de patru ani. În anii mei de facultate, am observat că erau mulți studenți pe piața muncii și era greu de găsit o slujbă. Prin urmare, înainte de absolvire, m-am gândit și am decis să urmez studii postuniversitare. Nu erau mulți cu studii postuniversitare la acea vreme și avea să-mi fie ușor să găsesc o slujbă. Așa cum m-am așteptat, după ce am absolvit studiile postuniversitare, mi-am găsit o slujbă grozavă, cu un venit bun și am trăit foarte bine. Acesta a fost rezultatul studiilor postuniversitare.” Ce mesaj primiți la auzul acestor lucruri? Domnul Uni a absolvit un curs vocațional, în timp ce domnul Absolvent a absolvit studii postuniversitare, a câștigat un venit bun și a avut statut și respect în societate. Domnul Absolvent vorbea fericit, apoi domnul Manager a spus: „Ești încă tânăr, copile! Nu ai nicio experiență în societate. Nu contează dacă urmezi studii postuniversitare sau un doctorat, nimic nu se compară cu alegerea unei specializări bune la universitate. Înainte de a merge la universitate, am cercetat piața și am văzut că afacerile de toate mărimile aveau nevoie de persoane cu abilități de management, așa că am ales să studiez managementul de piață când am ajuns la universitate, iar la absolvire, am devenit unul dintre managerii de top ai unei companii, numit și director general. Când am absolvit, era o perioadă în care diverse companii de toate mărimile aveau nevoie de oameni talentați ca mine. Piața era uriașă, iar când am început să-mi depun candidatura pentru locuri de muncă, mai multe companii au încercat să mă înhațe. În cele din urmă, am avut de ales între ele. Am ales cea mai bună companie străină și am devenit imediat manager cu venituri mari. În cinci ani mi-am cumpărat mașină. N-am fost isteț? Nu-i așa că pot să iau decizii bune?” În timp ce vorbea domnul Manager, cei doi dinaintea lui s-au simțit oarecum recalcitranți, dar n-au zis nimic. Și-au spus în inima lor: „Este un manager de top și un om cu viziune. Are mult mai mult capital decât noi. Chiar dacă ne simțim oarecum recalcitranți, nu vom spune nimic. Doar ne vom recunoaște înfrângerea.” Când domnul Manager a terminat de vorbit, era foarte mulțumit de el însuși, crezând că acești tineri nu erau la fel de experimentați ca el. Tocmai când se simțea atât de mulțumit, cineva care se numea domnul Funcționar a început să vorbească. Domnul Funcționar nu se gândise prea mult la ceea ce spuseseră ceilalți trei. Își ținea relaxat ceaiul, a luat o înghițitură din el, s-a uitat de jur împrejur și a spus: „Toată lumea studiază la universitate în zilele noastre. Cine nu poate să intre la universitate? Nu e suficient doar să mergi la universitate și nici să intri în afaceri. Chiar dacă ești manager de top, nu e o slujbă pe viață, nu e stabilă. Cheia e să găsești o slujbă sigură și apoi ești aranjat pe viață!” Când au auzit asta, ceilalți au spus: „O slujbă pe viață? Cine vorbește despre așa ceva în zilele noastre? E de domeniul trecutului!” Domnul Funcționar a spus: „E de domeniul trecutului? Spuneți asta doar pentru că sunteți cu toții obtuzi și lipsiți de perspicacitate! Când obții o slujbă pe viață, deși venitul tău este puțin mai mic, îți asigură o viață stabilă, ai autoritate și poți să te înfrupți din toate! Cei mai mulți oameni n-au înțeles când am dat examen ca să devin funcționar public și m-au întrebat de ce un om atât de tânăr și-ar dori să lucreze pentru agențiile guvernamentale. După ce am promovat examenul de funcționar public, mă căutau prietenii și rudele care voiau o slujbă sau care erau implicați în procese. Asta implică multă autoritate, nu-i așa? Chiar dacă venitul nu este grozav, am primit locuință și mașină. Beneficiile mele sunt mai bune decât ale voastre. În plus, când ies la masă sau la cumpărături, pot să-mi decontez cheltuielile și pot să călătoresc gratuit cu taxiul sau avionul. Slujbele voastre nu sunt destul de bune; aveți cu toții slujbe nesigure. M-am descurcat mult mai bine decât voi!” Ceilalți s-au simțit stânjeniți după ce l-au auzit spunând acestea și au zis: „Chiar dacă beneficiile tale sunt destul de bune, ai o reputație proastă. Te ocupi cu extorcarea, te comporți ca un tiran peste tot și nu ești în slujba poporului. Doar le faci rău oamenilor și comiți tot felul de lucruri rele.” Domnul Funcționar a răspuns: „Și ce dacă am o reputație proastă? Profit de pe urma asta!” Toată lumea s-a apucat să discute problema, până când, în cele din urmă, ultima persoană nu s-a mai putut abține, s-a ridicat și a spus: „Vedeți, ați fost la universitate, ați urmat studii postuniversitare, sunteți manageri de top sau funcționari, dar eu n-am avut experiențele pe care le aveți voi. Chiar dacă sunt doar o persoană neînsemnată, trebuie să vă împărtășesc experiențele mele. Când m-am întors la «mater» […].” Ceilalți au fost surprinși și au întrebat: „Ce este această «mater»? Dacă promovezi examenul de funcționar public, devii funcționar public, dacă studiezi pentru o diplomă de licență, devii absolvent, dacă ești manager de top al unei companii, devii director general, așadar ce înseamnă această «mater»? Poți să explici?” Persoana a spus: „Deci puteți să mergeți la universitate, să studiați pentru diploma de licență, să fiți manageri de top și să deveniți funcționari publici, dar eu nu pot să mă întorc la alma mater ca să arunc o privire?” Vezi? S-a enervat. Această persoană neînsemnată avea puțină educație, dar era totuși orgolios. Ceilalți au spus: „Știm cu toții ce înseamnă să te întorci la alma mater. Nu e nevoie să spui că te-ai dus înapoi la «mater». Spune doar că te-ai întors la alma mater.” Ceilalți l-au întrebat apoi ce nivel de educație avea această alma mater, dacă era liceu, colegiu tehnic, universitate sau școală postuniversitară. El a răspuns: „N-am fost niciodată la universitate, n-am urmat niciodată studii postuniversitare și n-am dat niciodată examen ca să devin funcționar public. Nu e în regulă să mergi doar la școala generală? Lăsați-o baltă!” Se simțea stânjenit; își dezvăluise trecutul și nu mai putea fi acoperit. Se prefăcuse tot timpul. Asociindu-se cu ceilalți, nu le dezvăluise niciodată nivelul lui de educație. Acum totul ieșise la iveală și se făcuse de rușine; s-a năpustit pe ușă și a luat-o la fugă. Ceilalți nu au înțeles de ce a fugit și au spus laolaltă: „N-ai absolvit doar școala generală? De ce fugi? Și erai atât de mândru de asta!” Voi încheia povestea aici; subiectul este mai mult sau mai puțin acoperit.

Sunt cinci persoane în această poveste. Care este subiectul pe care îl discută? (Pregătirea lor academică.) Și ce înseamnă cu adevărat pregătirea academică pentru oameni? (E statutul lor social.) Pregătirea academică a unei persoane are legătură cu statutul său social – aceasta e o realitate obiectivă. De ce vor așadar oamenii să discute despre statutul lor social? De ce vor să-și dezvăluie statutul și identitatea socială drept subiect de discuție? Ce fac ei? (Se dau mari.) Deci care ar trebui să fie titlul acestei povești? (Compararea pregătirii academice.) Dacă povestea s-ar intitula „Compararea pregătirii academice”, nu ar fi prea brutal? (Ba da, ar fi. Ce zici de „Etalarea statutului”?) E puțin prea direct, nu este implicit și nici suficient de profund. Ce-ar fi să spunem că titlul principal este „O discuție despre capital”, iar subtitlul este „Lăsați-o baltă”? E puțin satiric, nu-i așa? „O discuție despre capital” înseamnă că toți discută despre propriul capital, inclusiv despre pregătirea academică și statutul lor social. Și ce înseamnă „Lăsați-o baltă”? (Să nu recunoști că altcineva este mai bun.) Așa este, există un tip de fire aici. „Și ce dacă ești absolvent? Și ce dacă ai un nivel de educație mai înalt decât al meu?” Nimeni nu recunoaște că altcineva este mai bun decât el. Asta înseamnă să discuți despre capital. Nu se aude deseori acest tip de conversație în preajma altor oameni? Sunt oameni care își etalează averea familiei, care își etalează trecutul prestigios al familiei, care etalează faptul că anumiți împărați și anumite celebrități le poartă numele de familie, iar unii vorbesc despre universitatea pe care au absolvit-o, cât de străluciți au fost și există chiar o maseuză de la un salon de înfrumusețare care spune: „Am învățat masajul de la un profesor renumit, am avut corecție expertă și inspecție personală. În cele din urmă, am devenit profesionistă de primă clasă în masajul terapeutic, iar anii 2000 au fost cea mai glorioasă perioadă a mea…” Termenul „glorios” este nepotrivit. Până și o maseuză din industria serviciilor vorbea despre „cea mai glorioasă perioadă” a ei – chiar se lăuda și se dădea mare. În cadrul acestui subiect, discutăm în principal despre anumite conversații care sunt adesea auzite, despre comportamentul care este adesea văzut și firile care sunt adesea dezvăluite în preajma oamenilor în viața reală. De ce vorbesc oamenii despre un asemenea capital? Ce fire sau motivație lucrează aici? Pot fi considerate glorioase aceste lucruri despre care se vorbește? Gloria nu are nicio legătură cu ele. Beneficiază așadar oamenii de pe urma discuțiilor despre astfel de lucruri? (Nu.) Și voi vorbiți despre aceste lucruri? (Da.) Știți că nu sunt de niciun folos, deci de ce vorbiți despre ele? De ce le place oamenilor să vorbească despre asemenea lucruri? (Acestea sunt capitalul pe care îl etalează oamenii.) Care este scopul de a le etala? (De a fi stimat de către alții.) Cauza este că nimeni nu vrea să fie o persoană de rând, banală. Chiar și cineva care a absolvit școala generală a vorbit despre întoarcerea la „mater” ca să arunce o privire, dorind să folosească acest tip de limbaj literar pentru a-i păcăli și năuci pe alții, astfel încât aceștia să-l stimeze. Care este scopul de a-i determina pe alții să-l stimeze? Ca să fie mai presus decât alți oameni, să aibă un loc și o poziție printre alții, un nimb deasupra capului, să aibă autoritate în lucrurile pe care le spune, să aibă sprijinul altora și prestigiu. Dacă ar fi să renunți la aceste lucruri și să fii o persoană obișnuită, banală, ce ar trebui să ai? Mai întâi, ar trebui să ai perspectiva corectă. Cum apare această perspectivă corectă? Apare citind cuvintele lui Dumnezeu și înțelegând ce atitudine ar trebui să ai față de anumite lucruri, care să fie în acord cu intențiile lui Dumnezeu și pe care ar trebui să o aibă oamenii cu umanitate normală – aceasta e perspectiva corectă. Prin urmare, ca persoană obișnuită, banală și normală, care este cea mai adecvată și corectă perspectivă pe care să o ai față de toate aceste lucruri, față de statutul social, capitalul social, mediul familial și așa mai departe? Știți? Să spunem că există cineva care crede în Dumnezeu de mulți ani, care consideră că a înțeles multe adevăruri, care crede că urmează calea lui Dumnezeu și este loial față de Dumnezeu și de datoria sa, totuși, consideră că statutul său în societate și printre oameni și valoarea sa sunt foarte importante, prețuiește foarte mult aceste lucruri și chiar își etalează adesea capitalul, trecutul glorios și valoarea – este o asemenea persoană cu adevărat cineva care înțelege adevărul? În mod clar, nu. Așadar, cineva care nu înțelege adevărul este o persoană care iubește adevărul? (Nu.) Nu. Care este relația dintre discuția despre capital și faptul că persoana înțelege și iubește adevărul? De ce spun că o persoană care își prețuiește valoarea și își etalează capitalul nu este cineva care iubește și înțelege adevărul? Cum ar trebui cineva care iubește și înțelege realmente adevărul să abordeze aceste chestiuni privind statutul social, capitalul personal și valoarea? Ce lucruri sunt incluse în statutul social? Mediul familial, educația, reputația, realizările în societate, talentele personale și etnia ta. Așadar, cum abordezi aceste lucruri pentru a verifica dacă ești cineva care înțelege adevărul? Ar trebui să fie ușor de răspuns la această întrebare, nu-i așa? Ar trebui să înțelegeți multe despre acest aspect în teorie. Spuneți orice vă trece prin minte. Nu vă gândiți: „Vai, nu m-am gândit bine la asta, așa că nu pot spune nimic.” Dacă nu te-ai gândit bine, spune pur și simplu ce crezi acum. Dacă nu poți vorbi decât după ce te gândești bine la ceva, acest lucru se numește a scrie articole. Acum doar purtăm o discuție; nu-ți cer să scrii un articol. Vorbește mai întâi din perspectivă teoretică. (Înțeleg din cuvintele lui Dumnezeu că El nu Se uită la cât de educat este cineva sau care este statutul său social, ci Se uită în principal dacă urmărește adevărul, dacă poate practica adevărul și dacă se supune cu adevărat lui Dumnezeu și își îndeplinește datoria la standarde. Dacă cineva are un statut social înalt și este foarte educat, dar nu are înțelegere spirituală, nu merge pe calea urmăririi adevărului, nu se teme de Dumnezeu și nu se ferește de rău, va fi totuși eliminat în cele din urmă și nu va putea să rămână ferm în casa lui Dumnezeu. Prin urmare, pregătirea academică și statutul cuiva sunt lipsite de importanță. Important este dacă acea persoană urmărește adevărul.) Excelent, acesta este un concept fundamental. De ce spun că este fundamental? Pentru că aceste subiecte și acest conținut sunt, în principiu, ceea ce discută oamenii de obicei. Are altcineva o altă înțelegere? Cineva să adauge la ceea ce s-a spus deja. (Dacă cineva poate să urmărească adevărul, atunci poate să vadă că a urmări faima, câștigul și statutul este de fapt un fel de robie, niște cătușe pe care le poartă și, cu cât urmărește mai mult aceste lucruri, cu atât mai mult se va simți pustiit și cu atât mai mult va ajunge să-și dea seama de răul și durerea pe care faima, câștigul și statutul le provoacă oamenilor. Când va înțelege asta și va vedea pe cineva care privește aceste lucruri ca pe un capital, va crede că o astfel de persoană este cu adevărat demnă de milă.) (O persoană care iubește și înțelege realmente adevărul va evalua statutul social și reputația folosind cuvintele lui Dumnezeu, se va uita la ceea ce spune și cere Dumnezeu, ce vrea El ca oamenii să urmărească, ce vor obține oamenii în final urmărind aceste lucruri și dacă ceea ce obțin este în concordanță cu rezultatele pe care Dumnezeu speră să le vadă în oameni.) Ați abordat acest subiect aici, dar ceea ce spuneți are multă legătură cu adevărul? Sunteți capabili să evaluați acest lucru? Majoritatea oamenilor au anumite cunoștințe perceptuale și, dacă v-aș cere să țineți o predică, ar fi o predică de îndemn. De ce spun că ar fi o predică de îndemn? O predică de îndemn este o predică în care spuneți lucruri care le oferă oamenilor sfaturi și încurajări – nu poate rezolva probleme reale. Deși fiecare propoziție poate părea corectă și rezonabilă, în concordanță cu rațiunea umană și cerințele raționale, nu are mare legătură cu adevărul, ci este doar puțina cunoaștere superficială și perceptuală pe care o au oamenii. Dacă ai avea părtășie despre aceste cuvinte cu alții, ai fi capabil să rezolvi problemele și dificultățile oamenilor de la sursă? Nu, nu ai fi, de aceea spun că ar fi o predică de îndemn. Dacă nu poți rezolva dificultățile și problemele oamenilor de la sursă, atunci nu le rezolvi problemele folosind adevărul. Cei care nu înțeleg adevărul vor susține mereu cunoașterea, reputația și statutul și vor fi incapabili să scape de constrângerile și de robia acestor lucruri.

Gândiți-vă la următoarele – cum ar trebui să abordați valoarea, statutul social și mediul familial al omului? Care este atitudinea corectă pe care ar trebui să o aveți? Mai întâi, ar trebui să vedeți din cuvintele lui Dumnezeu cum abordează El această chestiune; numai așa veți ajunge să înțelegeți adevărul și să nu faceți nimic contrar adevărului. Așadar, cum privește Dumnezeu mediul familial, statutul social, educația viitoare și averea pe care o deține cineva în societate? Dacă nu vezi lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu poți să stai de partea Lui și să accepți lucrurile de la Dumnezeu, atunci modul în care vezi lucrurile va fi cu siguranță departe de ceea ce intenționează El. Dacă nu există o mare deosebire, ci doar o mică discrepanță, nu este o problemă; dacă modul în care vezi lucrurile este complet împotriva intențiilor lui Dumnezeu, atunci e în dezacord cu adevărul. În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, ceea ce le dă oamenilor și cât de mult le dăruiește depinde de El, iar statutul pe care îl au oamenii în societate este, de asemenea, rânduit de Dumnezeu, nefiind în niciun caz planificat de oameni. Dacă Dumnezeu face așa încât cineva să sufere durere și sărăcie, înseamnă că nu are nicio speranță să fie mântuit? Dacă are puțină valoare și o poziție socială modestă, nu-l va mântui Dumnezeu? Dacă are un statut modest în societate, oare are un statut modest în ochii lui Dumnezeu? Nu neapărat. De ce depinde acest lucru? Depinde de calea pe care merge această persoană, de ceea ce urmărește și de atitudinea sa față de adevăr și de Dumnezeu. Dacă statutul social al cuiva este foarte modest, dacă familia sa este foarte săracă și nu are multă educație, dar el crede în Dumnezeu fără afectare și iubește adevărul și lucrurile pozitive, în ochii lui Dumnezeu, are o valoare mare sau mică, este valoros sau lipsit de valoare? Este valoros. Privind din această perspectivă, de ce depinde valoarea cuiva, fie că este mare sau mică, nobilă sau umilă? Depinde de modul în care te vede Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te vede ca pe cineva care urmărește adevărul, atunci ai valoare și ești valoros – ești o făptură valoroasă. Dacă Dumnezeu vede că nu urmărești adevărul și nu te sacrifici sincer pentru El, ești inutil și lipsit de valoare – ești o făptură umilă. Indiferent câte studii ai sau cât de înalt e statutul tău în societate, dacă nu urmărești sau nu înțelegi adevărul, valoarea ta nu poate fi niciodată mare; chiar dacă mulți oameni te susțin, te laudă și te adoră, ești tot un mizerabil vrednic de dispreț. Așadar, de ce îi vede Dumnezeu pe oameni în acest mod? De ce o persoană atât de „nobilă”, cu un statut atât de înalt în societate, lăudat și admirat de atât de mulți oameni, având chiar și un prestigiu atât de mare, este văzută de Dumnezeu drept având o condiție umilă? De ce modul în care îi vede Dumnezeu pe oameni este total opus părerilor pe care le au ei despre ceilalți? Se opune Dumnezeu oamenilor în mod intenționat? Categoric nu. Cauza este că Dumnezeu e adevărul, Dumnezeu e dreptatea, în timp ce omul este corupt și nu are adevăr sau dreptate, Dumnezeu evaluează omul după propriul standard, iar standardul Său pentru evaluarea omului este adevărul. Poate suna puțin abstract când spunem așa, prin urmare, ca să ne exprimăm altfel, standardul de evaluare al lui Dumnezeu se bazează pe atitudinea unei persoane față de El, față de adevăr și față de lucrurile pozitive – acest lucru nu mai e abstract. Să spunem că cineva are un statut înalt în societate, un nivel înalt de educație, este foarte educat și cultivat și are un trecut familial deosebit de glorios și splendid, dar există o problemă: nu iubește lucrurile pozitive, simte repulsie, detestare și ură față de Dumnezeu în adâncul inimii sale și, când apare ceva în legătură cu Dumnezeu, cu subiectele legate de Dumnezeu sau de lucrarea Lui, scrâșnește din dinți de ură, ochii îi scapără flăcări și chiar vrea să lovească alți oameni. Dacă cineva menționează un subiect legat de Dumnezeu sau de adevăr, simte repulsie și ostilitate, iar natura lui animalică izbucnește. Este o asemenea persoană valoroasă sau lipsită de valoare? Cât valorează în ochii lui Dumnezeu studiile sale academice și așa-zisul său statut și prestigiu social? Nimic. Cum îi vede Dumnezeu pe astfel de oameni? Cum determină El natura lor? Astfel de oameni sunt diavoli și satane și sunt mizerabili vrednici de dispreț și cei mai lipsiți de valoare. Privind acum lucrurile, pe ce bază definim valoarea cuiva drept nobilă sau umilă? (Este vorba de atitudinea sa față de Dumnezeu, de adevăr și de lucrurile pozitive.) Așa este. În primul rând, trebuie să înțelegem care este atitudinea lui Dumnezeu. Să înțelegem mai întâi atitudinea lui Dumnezeu și principiile și standardele după care îi definește pe oameni, apoi să evaluăm oamenii pe baza principiilor și standardelor lui Dumnezeu – doar acest lucru este precis, adecvat și corect în cel mai înalt grad. Avem acum o bază pentru evaluarea oamenilor, deci cum ar trebui să o punem în practică mai exact? De exemplu, cineva este foarte bine educat și popular oriunde merge, toți au o părere bună despre el și găsesc că are perspective grozave – va fi în mod sigur văzut ca nobil în ochii lui Dumnezeu? (Nu neapărat.) Așadar, cum ar trebui să evaluăm această persoană? Noblețea și modestia unei persoane nu se bazează pe statutul său în societate, nici pe pregătirea sa academică, cu atât mai puțin pe etnia sa și, bineînțeles, nu se bazează pe naționalitatea sa, deci pe ce trebuie să se bazeze? (Trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și pe atitudinea persoanei față de adevăr și de Dumnezeu.) Este corect. De exemplu, ați venit din China continentală în Statele Unite și, chiar dacă într-o zi ați deveni cetățeni americani, s-ar schimba valoarea și statutul vostru? (Nu.) Nu, nu s-ar schimba; ai fi tot tu. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar nu poți dobândi adevărul, ești în continuare de felul celor care vor pieri. Unii oameni superficiali nu cred cu adevărat în Dumnezeu și nu urmăresc adevărul, ci urmează lumea seculară și, după ce devin cetățeni americani, spun „Voi, chinezii” sau „Voi, cei din China continentală”. Spuneți-Mi, sunt astfel de oameni nobili sau umili? (Umili.) Sunt atât de umili! Se comportă de parcă, devenind cetățeni americani, ar fi nobili – nu sunt foarte superficiali? Sunt atât de superficiali! Dacă o persoană poate aborda faima și câștigul, statutul social, bogăția și realizările academice cu o inimă obișnuită – desigur, această inimă obișnuită nu înseamnă că ai experimentat deja aceste lucruri și ai devenit insensibil, ci înseamnă în schimb că ai un standard de evaluare și nu consideri aceste lucruri drept cele mai importante din viața ta, iar standardele și principiile cu care evaluezi și vezi aceste lucruri, precum și valorile tale au suferit o transformare și poți aborda aceste lucruri corect și le poți vedea cu o inimă obișnuită – ce demonstrează acest lucru? Demonstrează că te-ai eliberat de lucrurile externe precum așa-zisul statut social, valoare și așa mai departe. Poate că nu sunteți în stare să realizați acest lucru în momentul de față, dar când veți înțelege realmente adevărul, veți putea să vă dați seama de aceste lucruri. Vă voi da un exemplu. Cineva se întâlnește cu frați și surori cu avere, vede că aceștia poartă doar haine de firmă și par înstăriți și nu știe cum să le vorbească sau să se asocieze cu ei, așa că se umilește, îi lingușește și îi flatează pe frații și surorile bogate, purtându-se într-un mod respingător – oare nu se înjosește? Există aici ceva care îl domină. Unii spun „soră mai mare” când întâlnesc o femeie bogată sau „frate mai mare” când întâlnesc un bărbat bogat. Vor mereu să se gudure pe lângă acești oameni și să se facă plăcuți. Când văd pe cineva sărac și insignifiant, care vine de la țară și are puțină educație, îl privesc cu dispreț și refuză să-i acorde atenție, iar atitudinea lor se schimbă. Se întâlnesc astfel de practici comune în biserică? Se întâlnesc și nu puteți nega, pentru că unii dintre voi au dezvăluit tocmai un asemenea comportament. Unii spun „frate mai mare”, alții spun „soră mai mare”, iar alții, „mătușică” – aceste practici sociale sunt grave. Judecând după comportamentul lor, aceștia nu sunt oameni care urmăresc adevărul și nu au nicio fărâmă de adevăr-realitate. Oamenii de acest fel constituie majoritatea în rândul vostru și, dacă nu se schimbă, vor fi eliminați cu toții în cele din urmă. Chiar dacă aceste opinii greșite nu afectează acceptarea adevăratei căi, ele le pot afecta intrarea în viață și îndeplinirea îndatoririlor de către oameni; dacă nu acceptă adevărul, vor provoca probabil tulburări în biserică. Dacă poți înțelege intenția lui Dumnezeu, poți pricepe principiile și standardele după care sunt evaluate aceste lucruri. Există un alt aspect, și anume că, indiferent ce fel de statut social sau educație are o persoană sau din ce tip de mediu familial provine, trebuie să recunoști un lucru: realizările educaționale și mediul tău familial nu-ți pot schimba caracterul și nici nu-ți pot influența firea. Nu este așa? (Ba da.) De ce spun asta? Indiferent în ce tip de familie se naște cineva sau ce tip de educație primește ulterior, fie că dobândește o educație aleasă sau nu și indiferent în ce tip de mediu social se naște, fie că are un statut social înalt sau modest, firea sa coruptă este la fel ca a oricui altcineva. Toată lumea este la fel – acest lucru este inevitabil. Statutul social și valoarea ta nu pot schimba faptul că ești un membru al rasei umane care a fost coruptă de Satana, nici nu poate schimba faptul că ești o ființă umană coruptă, cu firi corupte, care se opune lui Dumnezeu. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că, indiferent cât de bogată este familia în care te naști sau cât de educat ești, ai firi corupte; indiferent dacă ești nobil sau umil, bogat sau sărac, cu un statut înalt sau modest, ești tot o ființă umană coruptă. Prin urmare, după ce ați acceptat lucrarea lui Dumnezeu, sunteți cu toții egali, iar Dumnezeu este corect și drept față de toți. Nu este aceasta o înțelegere pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Ba da.) Ce persoană nu este coruptă de Satana și nu are firi corupte deoarece are un statut înalt în societate și s-a născut în cea mai nobilă rasă a întregii omeniri? Este acesta un lucru pe care îl poți spune în mod justificat? S-a întâmplat vreodată acest lucru de-a lungul istoriei omenirii? (Nu.) Nu, nu s-a întâmplat. De fapt, incluzându-i pe Iov, pe Avraam și pe acei profeți și sfinți din vechime, precum și pe israeliți, nicio ființă umană nu a putut evita să trăiască cu acest fapt incontestabil: trăind în această lume, întreaga omenire a fost coruptă de Satana. Când îl corupe pe om, Satanei nu-i pasă dacă ai o educație aleasă sau nu, care este trecutul familiei tale, care este numele tău de familie sau cât de mare este arborele tău genealogic, rezultatul final este următorul: dacă trăiești printre oameni, ai fost corupt de Satana. Prin urmare, faptul că ai firi corupte satanice și că trăiești cu firile tale corupte satanice nu poate fi schimbat de valoarea și de pregătirea ta academică. Nu este aceasta o înțelegere pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Ba da.) Odată ce ați înțeles aceste lucruri, în viitor, când cineva își va etala darurile și capitalul sau veți descoperi din nou pe cineva „superior” printre voi, cum îl veți trata? (Îl voi trata conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Corect. Și cum îl vei trata conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu ai nimic mai bun de făcut și îl desconsideri și îl batjocorești, spunând: „Vezi cât de educat ești, de ce te dai mare? Vorbești din nou despre capitalul tău, dar îți poți îndeplini bine datoria? Indiferent cât de educat ești, nu ai fost totuși corupt de Satana?”, este aceasta o modalitate bună de a-l trata? Acest lucru nu este în conformitate cu principiile și nu este ceva ce ar trebui să facă o persoană cu umanitate normală. Așadar, cum ar trebui să-l tratezi într-un mod conform cu principiile? N-ar trebui să-l privești cu admirație, dar nici să-l desconsideri – nu este acesta un compromis? (Ba da.) Este corect să faci un compromis? Nu, nu este. Ar trebui să-l tratezi corect și, dacă poți folosi adevărul pe care îl înțelegi pentru a-l ajuta, atunci ajută-l. Dacă nu-l poți ajuta și dacă ești conducător și vezi că s-ar potrivi pentru o anumită datorie, pune-l să îndeplinească acea datorie. Nu-l privi cu dispreț pentru că are un nivel înalt de educație, spunându-ți: „Hm, la ce folosește să ai multă educație? Înțelegi adevărul? Eu nu am multă educație, dar tot sunt conducător. Am un calibru bun, sunt mai bun decât tine, așa că te voi desconsidera și te voi face de rușine!” Aceasta înseamnă să fii rău și lipsit de umanitate. Ce înseamnă „să-l tratezi corect”? Înseamnă să gestionezi lucrurile conform adevărurilor-principii. Și care este adevărul-principiu aici? Este să-i tratezi pe oameni corect. Nu-i stima și privi cu admirație și nu te smeri în fața lor, simțind că te afli la un nivel inferior și nici nu-i linguși, nu-i călca în picioare și nu-i desconsidera; s-ar putea să nu considere că valoarea lor este foarte mare și să nu se laude. Este corect să te temi mereu că se vor lăuda și, astfel, să-i calci mereu în picioare? Nu, nu este corect. Înseamnă să fii rău și lipsit de umanitate – dacă nu te înclini prea mult într-o parte, te înclini prea mult în cealaltă. Să tratezi oamenii corect, să tratezi oamenii echitabil – acesta este principiul. Acest principiu pare simplu, dar nu este ușor de pus în practică.

Cu ceva timp în urmă, un conducător voia să se mute. I-am spus că își poate lua cu el conducătorii și membrii relevanți ai echipei, deoarece astfel le-ar fi ușor să discute despre lucrare. Ceea ce am spus nu era greu de înțeles – înțelegi de îndată ce auzi acest lucru. În cele din urmă, personalul relevant pe care l-a luat cu el avea „acreditări” pe cinste: unii i-au adus ceai, alții i-au spălat picioarele și i-au făcut masaj la spate – erau cu toții o adunătură de lingușitori. Cât de dezgustător era acest conducător? Cineva cu o boală contagioasă se gudura pe lângă el și îl lingușea în fiecare zi, urmându-l peste tot și slujindu-l. Era dispus chiar să riște să se îmbolnăvească de această boală ca să se bucure de senzația de a fi lingușit. În cele din urmă, întrucât această persoană cu boala contagioasă a suferit o recidivă a afecțiunii sale după ce s-a mutat, acest conducător fals a fost dezvăluit la rândul său. Prin urmare, indiferent dacă oamenii înțeleg adevărul sau nu, trebuie să nu facă în niciun caz lucruri rele, să nu facă lucruri bazându-se pe ambițiile și dorințele lor și să nu aibă o mentalitate riscantă, deoarece Dumnezeu scrutează inimile oamenilor și întregul pământ. Ce include „întregul pământ”? Include atât lucruri materiale, cât și imateriale. Nu încerca să-L măsori pe Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Lui folosindu-ți propriul creier. Oamenii sunt ființe create și viețile lor sunt atât de nesemnificative – cum pot măsura ei măreția Creatorului? Cum pot măsura atotputernicia și înțelepciunea Creatorului în crearea tuturor lucrurilor și suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor? Nu trebuie în niciun caz să faci lucruri ignorante sau să faci rău. Dacă faci rău, vei suferi inevitabil pedeapsa, iar când Dumnezeu te va dezvălui într-o zi, vei primi mai mult decât te așteptai, iar în acea zi vei plânge și vei scrâșni din dinți. Trebuie să te comporți având cunoaștere de sine. În anumite chestiuni, înainte ca Dumnezeu să te dezvăluie, ar fi mai bine să te compari cu vorbele lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta și să scoți la lumină lucruri îngropate, să descoperi propriile probleme și apoi să cauți adevărul pentru a le rezolva – nu aștepta ca Dumnezeu să te dezvăluie. Odată ce Dumnezeu te-a dezvăluit, nu înseamnă că ești pasiv? În acel moment, vei fi comis deja o fărădelege. Din momentul scrutării tale de către Dumnezeu și până la dezvăluirea ta, valoarea ta și opinia lui Dumnezeu despre tine ar putea suferi o transformare uriașă. Aceasta deoarece, cât timp te scrutează, Dumnezeu îți oferă ocazii și îți încredințează speranțele Sale, până în momentul în care ești dezvăluit. Din momentul în care Dumnezeu îi încredințează cuiva speranțele Sale și până când acestea se dovedesc în final a fi în zadar, cum este starea de spirit a lui Dumnezeu? Aceasta se prăbușește. Și care va fi consecința pentru tine? În cazuri nu chiar grave, poți deveni un obiect pe care îl detestă Dumnezeu și vei fi pus deoparte. Ce înseamnă „pus deoparte”? Înseamnă că vei fi păstrat și observat. Și care va fi consecința în cazuri mai grave? Dumnezeu va spune: „Această persoană este o calamitate și nu merită nici măcar să facă un serviciu. Categoric nu voi mântui această persoană!” Odată ce Dumnezeu Își formează această idee, nu vei mai avea niciun final și, odată ce se întâmplă asta, poți să te ploconești și să sângerezi fără niciun folos, deoarece Dumnezeu îți va fi dat deja suficiente ocazii, dar tu nu te-ai căit niciodată și ai mers prea departe. Prin urmare, indiferent ce probleme ai sau ce corupție dezvălui, ar trebui să reflectezi mereu și să te cunoști pe tine însuți în lumina cuvintelor lui Dumnezeu sau să le ceri fraților și surorilor să-ți indice aceste lucruri. Cel mai important este să accepți scrutarea lui Dumnezeu, să vii înaintea Lui și să-I ceri să te lumineze și să te ilumineze. Indiferent ce metodă folosești, descoperirea timpurie a problemelor și apoi rezolvarea lor este efectul obținut reflectând asupra propriei persoane, iar acesta este cel mai bun lucru pe care îl poți face. Nu trebuie să aștepți ca Dumnezeu să te dezvăluie și să te elimine înainte de a simți remușcări, deoarece va fi prea târziu pentru regrete! Când Dumnezeu dezvăluie pe cineva, este plin de mânie sau milos din abundență? Este greu de spus, nu se știe și nu-ți voi oferi această garanție – calea pe care mergi depinde de tine. Știți care este responsabilitatea Mea? Vă spun tot ce am de spus, fiecare cuvânt pe care ar trebui să-l spun, fără să omit nici măcar unul. Indiferent ce metodă folosesc, fie prin cuvinte scrise, povestiri sau producând mici programe, în orice caz, transmit prin diferite mijloace adevărul pe care Dumnezeu vrea să-l înțelegeți, informându-vă totodată despre problemele pe care le pot vedea. Vă avertizez, vă reamintesc, vă îndemn și vă ofer câteva provizii, ajutor și sprijin. Uneori spun și lucruri dure. Aceasta e responsabilitatea Mea și depinde de tine cum urmezi restul drumului. Nu este nevoie să-Mi examinezi spusele și expresiile faciale și nu este nevoie să observi cu atenție care este opinia Mea despre tine – nu e necesar să faci aceste lucruri. Finalul tău din viitor nu are nicio legătură cu Mine; este legat doar de ceea ce urmărești tu. Astăzi, deschid fereastra și vorbesc sincer, vorbesc întru totul limpede. Ați auzit și înțeles fiecare cuvânt și fiecare propoziție pe care le-am spus și ce trebuie să spun, ce ar trebui să spun și ce am spus în trecut? Nu este nimic abstract în ceea ce spun, nimic din ce nu înțelegeți; ați înțeles cu toții, așa încât responsabilitatea Mea a fost îndeplinită. Să nu credeți că trebuie să stau în continuare cu ochii pe voi după ce am terminat de vorbit și să rămân responsabil pentru voi, ținându-vă de mână până la sfârșit. Credeți cu toții în Dumnezeu de câțiva ani, sunteți cu toții adulți și nu copii mici. Aveți conducători care să fie responsabili pentru voi când faceți lucruri, nu este responsabilitatea Mea. Am propria sferă a lucrării, propria sferă de responsabilități; nu sunt nevoit și nici nu-Mi este posibil să vă urmăresc pe fiecare dintre voi, să vă supraveghez în continuare și să vă îndemn – nu sunt obligat să fac asta. Cât despre ceea ce urmăriți, ceea ce spuneți și faceți în privat și calea pe care o urmați, niciunul dintre aceste lucruri nu are nicio legătură cu Mine. De ce spun că nu au nicio legătură cu Mine? Dacă vă puteți îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu într-un mod adecvat și potrivit, casa lui Dumnezeu va fi responsabilă pentru voi până la sfârșit. Dacă sunteți dispuși să vă îndepliniți datoria, să plătiți prețul, să acceptați adevărul și să acționați conform principiului, casa lui Dumnezeu vă va conduce, aproviziona și susține; dacă nu sunteți dispuși să vă îndepliniți datoria și doriți să mergeți la serviciu și să câștigați bani, ușile casei lui Dumnezeu sunt larg deschise și veți primi un rămas-bun cordial. În schimb, dacă provocați tulburări, faceți rău și tulburați apele în casa lui Dumnezeu, indiferent cine face rău, casa lui Dumnezeu are decrete administrative și rânduieli ale lucrării și veți fi tratați conform acestor principii. Înțelegeți? Credeți cu toții în Dumnezeu de ani de zile, ați citit multe dintre cuvintele Lui, ați participat la adunări și ați ascultat predici în toți acești ani, prin urmare de ce nu v-ați căit sau transformat câtuși de puțin? Sunt mulți oameni care au ascultat predici de ani de zile și au înțeles unele adevăruri, dar încă nu s-au căit, își îndeplinesc în continuare îndatoririle în mod superficial, iar acești oameni sunt în pericol. Dați-Mi voie să vă spun ceva real: nu vă așteptați mereu să stau cu ochii pe voi, să am grijă de voi și să vă învăț ținându-vă de mână, așa încât să puteți face ceva practic și eficient. Dacă nu vă urmăresc, nu vă supraveghez sau să nu vă îndemn și deveniți superficiali, iar progresul lucrării încetinește, veți fi terminați. Acest lucru arată că vă îndepliniți datoria fără pic de loialitate și sunteți cu toții niște muncitori. Dați-Mi voie să vă spun: lucrarea Mea de slujire a fost îndeplinită și nu sunt obligat să am grijă de voi. Aceasta deoarece Duhul Sfânt lucrează și vă scrutează în aceste chestiuni; ceea ce ar trebui să fac a fost făcut, ceea ce ar trebui să spun a fost spus, Mi-am respectat lucrarea de slujire, Mi-am îndeplinit responsabilitatea și ceea ce a rămas este să vă asumați responsabilitatea pentru propriile acțiuni și propriul comportament. Dacă nu acceptați adevărul, ci sunteți în permanență superficiali și nu vă gândiți niciodată să vă căiți, pedeapsa și eliminarea voastră nu vor avea nicio legătură cu Mine.

Un aspect al poveștii pe care tocmai am spus-o a fost discuția despre modul în care să privim statutul social, valoarea, trecutul familial sau pregătirea academică a oamenilor și care sunt standardele și principiile pentru considerarea acestor lucruri; un alt aspect a fost cum să abordăm aceste lucruri și cum să ne dăm seama de esența lor. Odată ce ți-ai dat seama de esența acestor lucruri, chiar dacă pot fi încă prezente în inima ta, nu vei fi constrâns de ele și nu vei trăi pe baza lor. Când vezi un non-credincios care își etalează trecutul glorios în care a mers la universitate și a studiat pentru diploma de master sau de doctorat, care sunt opinia și atitudinea ta? Dacă spui: „Să studiezi pentru diploma de licență nu e nimic. Eu am absolvit studii postuniversitare cu ani în urmă”, dacă ai această mentalitate, va fi problematic pentru tine și arată că nu te-ai schimbat mult în credința ta în Dumnezeu. Dacă te întreabă care este nivelul tău de instruire și spui: „N-am absolvit nici măcar gimnaziul și nu pot să scriu nici măcar un eseu” și vede că ești un nimeni și începe să te ignore, nu este perfect? Poți câștiga timp ca să citești mai multe din cuvintele lui Dumnezeu și ca să-ți îndeplini mai mult datoria, iar acesta este lucrul corect. Ce rost are să bârfești cu non-credincioși și neîncrezători? Dacă spui că ai puțină educație și nu ai niciun statut în societate, iar cineva te desconsideră, ce vei face? Nu pune la suflet și nu te simți constrâns, doar lasă-l să vorbească, lasă-l să spună ce vrea, nu înseamnă nimic pentru tine. Atât timp cât nu-ți întârzie urmărirea adevărului în credința ta în Dumnezeu, este în regulă. De fapt, este un subiect minor, dar în viața de zi cu zi, prin lucrurile pe care le exprimă oamenii, se poate observa că aceștia acordă o mare importanță acestor lucruri legate de capital și le poartă mereu în suflet. Nu doar le poate afecta modul de a vorbi și comportamentul, dar acest lucru le poate afecta și intrarea în viață și alegerea căii corecte a credinței în Dumnezeu. În regulă, nu voi mai vorbi despre acest tip de subiect. Să revenim la subiectul despre care am avut părtășie data trecută și să continuăm părtășia și disecția diverselor manifestări ale antihriștilor.

O disecare a modului în care antihriștii sunt ticăloși, perfizi și înșelători

I. O disecare a ostilității și urii antihriștilor față de lucrurile pozitive și de adevăr

Am terminat de disecat a șasea manifestare a antihriștilor, iar acum vom începe să disecăm a șaptea: modul în care antihriștii sunt ticăloși, perfizi și înșelători. Unii oameni spun: „Întrucât îi disecăm și expunem pe antihriști, nu este prea blând să spunem că sunt ticăloși, perfizi și înșelători? Cine nu are într-o mică măsură o fire ticăloasă sau înșelătoare? Toți oamenii obișnuiți au aceste firi corupte, prin urmare, dacă îi expunem și disecăm pe antihriști în acest fel, nu ar însemna că toți sunt antihriști?” Crede vreunul dintre voi asta? Dacă vreunul dintre voi chiar crede asta, atunci se înșală. Există vreo diferență între ticăloșia, perfidia și înșelăciunea antihriștilor și dezvăluirile acestor firi corupte la oamenii obișnuiți? Există cu siguranță o diferență, altfel nu am include aceste firi printre manifestările antihriștilor. Astăzi, voi avea mai întâi părtășie îndeosebi despre această diferență, înainte de a vorbi despre câteva exemple reale și manifestări specifice ale firilor ticăloase, perfide și înșelătoare ale antihriștilor. Este ușor de înțeles sensul literal al cuvintelor „ticălos”, „perfid” și „înșelător”. Dificultatea constă în a discerne diferența esențială dintre aceste tipuri de manifestări la antihriști și la oamenii obișnuiți, motivul pentru care definim un tip de persoană care are aceste firi și esențe corupte drept antihrist și care este diferența de esență între antihriști și omenirea coruptă obișnuită. În primul rând, antihriștii se opun în mod deschis adevărului și lui Dumnezeu; ei luptă cu Dumnezeu pentru aleșii Săi, pentru poziția Lui și pentru inimile oamenilor și chiar fac diverse lucruri în preajma aleșilor Săi pentru a le câștiga inimile, a-i induce în eroare și a-i împietri. Pe scurt, natura acțiunilor și comportamentului antihriștilor, fie că e deschisă sau secretă, este mereu potrivnică față de Dumnezeu. De ce spun că este potrivnică față de Dumnezeu? Pentru că ei știu foarte bine că El este Dumnezeu și cuvintele Sale sunt adevărul, dar tot I se opun și nu acceptă adevărul, oricum am avea părtășie despre el. De exemplu, unii antihriști îi atrag pe unii oameni, îi induc în eroare și îi controlează. Îi determină pe acești oameni să asculte de ei și să-i urmeze, apoi obțin în mod fraudulos tot soiul de cărți și materiale de la biserică, își înființează propriile biserici și își întemeiază propriile împărății, astfel încât să se poată bucura de faptul că sunt urmăriți și venerați de adepții lor, după care încep să profite de pe urma bisericii. Acest tip de comportament înseamnă în mod clar că se luptă cu Dumnezeu pentru aleșii Săi – nu este aceasta o caracteristică a antihriștilor? Este nedrept să-i definim pe acești oameni drept antihriști pe baza acestei caracteristici evidente? Nu este deloc nedrept – această definiție este foarte exactă! Există și unii antihriști care formează clici în cadrul bisericii și dezbină biserica. Ei își cultivă în permanență propriile forțe în cadrul bisericii și îi exclud pe cei care nu sunt de acord cu ei. Apoi îi țin alături pe cei care îi ascultă și îi urmează pentru a-și forma propriile forțe și a-i determina pe toți să facă ce spun ei. Nu cumva își întemeiază propriile împărății? Indiferent ce rânduieli de lucru sau cerințe are Cel de mai sus, ei refuză să le pună în aplicare și, în schimb, acționează după bunul plac, conducându-și adepții să se opună deschis Celui de mai sus. De pildă, casa lui Dumnezeu cere înlocuirea promptă a conducătorilor și lucrătorilor care nu sunt capabili să îndeplinească o lucrare reală. Un antihrist va gândi însă: „Deși unii conducători și lucrători nu sunt capabili să îndeplinească o lucrare reală, ei mă susțin și mă aprobă, iar eu i-am cultivat. Cel de mai sus nu are cum să-i înlocuiască pe acești oameni decât dacă mă îndepărtează pe mine mai întâi.” Spuneți-Mi, nu este acea biserică sub controlul acelui antihrist? Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu nu trec de antihrist și nu pot fi puse în aplicare. Când rânduielile de lucru au fost emise de mult timp și fiecare biserică a raportat despre modul în care au fost puse în aplicare, de exemplu, cui i s-a atribuit o altă datorie, cine a fost înlocuit și din ce circumstanțe, antihristul nu raportează niciodată nimic și nu reatribuie niciodată pe nimeni. Unii oameni sunt mereu superficiali în îndatoririle lor, ceea ce afectează grav lucrarea bisericii, dar antihristul nu-i reatribuie. Chiar și atunci când Cel de mai sus îi spune direct antihristului să-i înlocuiască pe acești oameni, trece mult timp fără ca el să răspundă. Nu este o problemă aici? Când îi cere să implementeze rânduielile de lucru sau încearcă să se intereseze în legătură cu ceva, Cel de mai sus ajunge într-un impas cu antihristul. Frații și surorile din biserică nu știu nimic despre asta, nu primesc niciun mesaj și nu sunt în legătură cu Cel de mai sus – biserica este complet sub controlul acelei persoane. Care este natura acestor acțiuni ale antihristului? Antihristul preia puterea asupra unei biserici. Antihriștii formează clici în cadrul bisericii, își întemeiază propriile împărății, se opun casei lui Dumnezeu și le fac rău aleșilor Lui. Oamenii pierd lucrarea Duhului Sfânt, nu pot simți prezența lui Dumnezeu, nu există pace sau bucurie, își pierd credința în Dumnezeu și nu-și mai îndeplinesc îndatoririle cu energie. Ba chiar devin negativi și depravați, iar viața lor stagnează. Toate acestea sunt rezultatele faptului că antihriștii îi induc în eroare și îi controlează. Acum, în toate zonele pastorale din China continentală, un număr de conducători falși și antihriști au fost expuși și înlocuiți. Printre ei se numără și câțiva conducători falși și lucrători falși care nu au făcut o lucrare reală. Toți aveau manifestări ale antihriștilor și firi de antihriști, dar nu au ajuns chiar la nivelul de a fi antihriști, așa că au fost doar înlocuiți. Totuși, unii oameni nu recunoșteau decât propria lege, aveau ultimul cuvânt în orice privință, încălcau complet rânduielile de lucru și acționau după bunul plac, prin urmare au fost definiți drept antihriști și excluși. Acest mod de a-i expune și trata pe conducătorii falși și pe antihriști este minunat! Sunt foarte bucuros când văd aceste scrisori de raportare, deoarece arată că unii dintre aleșii lui Dumnezeu au înțeles puțin din adevăr după ani de zile de ascultare a predicilor. De ce spun că au înțeles puțin din adevăr? Pentru că, după ce au ascultat aceste predici, le pot asocia și aplica în cazul unor chestiuni pe care le întâlnesc în viață. După ce termină de ascultat aceste adevăruri, poate că nu le înțeleg cu adevărat în acel moment, dar ajung mai târziu să aibă discernământ în privința oamenilor și evenimentelor. Ajung să aibă principiile și standardele după care îi pot evalua pe cei care își recunosc doar propria lege, pe cei care nu fac o lucrare reală, cei care nu pot rezolva probleme reale, cei care sunt superficiali în îndatoririle lor și nu poartă o povară și pe cei care nu au simțul răspunderii. Nu este acesta un progres? Este un progres. Nu se poate spune că au statură, ci doar au înțeles puțin din adevăr. Aleșii lui Dumnezeu au întrucâtva discernământ cu privire la conducătorii falși, antihriști și unii dintre cei care nu fac lucrare reală și sunt incompetenți în lucrarea lor – nu este acesta un lucru bun? Este un lucru bun; arată că aleșii lui Dumnezeu înțeleg adevărul, au discernământ, pot sta de partea lui Dumnezeu și pot proteja lucrarea bisericii – acest lucru merită sărbătorit. Nu este posibil ca antihriștii să-i inducă în eroare pe cei care înțeleg adevărul. Ar putea fi în stare să-i inducă în eroare pe cei care nu înțeleg adevărul și nu au discernământ o vreme, dar pentru cât timp? Sunt încrezător că, pe măsură ce oamenii înțeleg mai mult adevărul și au mai multă credință în Dumnezeu, le va lua mai puțin timp să respingă și să se elibereze de lanțurile și constrângerile antihriștilor. Prin urmare, este necesar în continuare să avem părtășie în detaliu despre diferitele manifestări ale antihriștilor, altfel oamenilor le va fi foarte greu să obțină mântuirea dacă sunt induși în eroare și controlați de antihriști.

Tocmai am explicat în termeni simpli manifestările antihriștilor și motivele de a defini astfel de oameni drept antihriști. Așadar, care este diferența dintre manifestările de ticăloșie, perfidie și înșelăciune ale antihriștilor și firile corupte ale oamenilor obișnuiți? Înțelegeți întrucâtva acest lucru? Vă voi spune o poveste, care este cu siguranță legată de ticăloșie, perfidie și înșelăciune. Cartea lui Iov din Biblie consemnează o conversație dintre Dumnezeu și Satana. Dumnezeu îl întreabă pe Satana: „De unde vii?” (Iov 1:7). Și cum răspunde Satana? („De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ” (Iov 1:7).) Nici în prezent, oamenii încă nu înțeleg ce a vrut să spună Satana – aceasta se numește fire. De ce nu înțeleg oamenii ce a vrut să spună Satana? Pentru că încă nu ți-ai dat seama de unde anume vine Satana. Care este problema cu ceea ce a spus Satana? Există un fel de fire aici și aceasta este o fire ticăloasă. Să terminăm deocamdată de vorbit despre acea propoziție și să analizăm ce urmează. Satana vine înaintea lui Dumnezeu și, după ce a răspuns la întrebarea Lui, Dumnezeu îi spune Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul Meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?” (Iov 1:8). Ce reacție ar avea de obicei o persoană normală când L-ar auzi pe Dumnezeu spunând aceasta? (Ar dori să vadă cum se poartă Iov.) Oamenii s-ar gândi imediat: „Iov se temea de Dumnezeu, se ferea de rău și era un om desăvârșit. Chiar îl admir!” De unde provine această admirație? Provine dintr-un fel de năzuință, dragoste și aspirație față de lucrurile pozitive din umanitatea normală. Dar dacă nu iubești adevărul, ce vei manifesta când auzi aceste cuvinte? (Dispreț.) Vei disprețui aceste cuvinte și le vei ignora. Unii oameni se gândesc apoi: „Să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Ce este această frică? Ce înseamnă «să se ferească de rău»? Unde poți găsi un om desăvârșit în zilele noastre?” Par să nu simtă nimic după ce aud aceste cuvinte, deci au oare inimi care tânjesc și aspiră la aceste lucruri? (Nu.) Își doresc aceste lucruri? (Nu.) Doresc să caute să înțeleagă care sunt mai exact detaliile din acestea? Au ei această aspirație? Nu, nu au; în inimile lor, nu vor să știe. Există un alt tip de persoană care reacționează anormal când Îl aude pe Dumnezeu spunând că Iov se teme de El și se ferește de rău, că este un om desăvârșit. Acești oameni spun: „Poftim? Iov se temea de Dumnezeu, se ferea de rău și era un om desăvârșit – există oare o astfel de persoană? Arată-mi cum era perfect – nu cred!” Asemenea oameni, care au astfel de idei și manifestări, cred și recunosc cu adevărat cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu? (Nu.) Nu le cred și nu le recunosc cu adevărat. În primul rând, un aspect este sigur: nu recunosc că spusele lui Dumnezeu sunt adevărate, demne de încredere și exacte, nu consideră cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, drept cuvintele Creatorului și adevărul suprem pentru întreaga omenire. Întrucât nu consideră cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, cum Îl consideră ei pe Dumnezeu? Întrucât Îi tăgăduiesc cuvintele, ar putea ei să recunoască faptul că Dumnezeu este Dumnezeu? Categoric nu; întrucât tăgăduiesc cuvintele lui Dumnezeu, tăgăduiesc perspectiva Lui și spusele Lui, implicația este că tăgăduiesc existența lui Dumnezeu și faptul că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Acest lucru este sigur. Există un alt aspect: ce atitudine au asemenea oameni față de adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu, față de lucrurile pozitive și negative și ce fire se află în spatele atitudinii lor? Care este părerea lor despre Iov? „Nu este posibil! Ar mai putea exista cineva de acest fel pe lume? E doar o relicvă istorică. O astfel de persoană n-ar trebui să trăiască în această lume. Doar cei care sunt trădători și răi, malefici și ticăloși ar trebui să trăiască. Oamenii ca Iov ar trebui să moară, nu să trăiască!” Ce fire este aceasta? (Ticăloșie.) Aceasta este ticăloșia Satanei. Există acum oameni în rândul omenirii care au exact aceeași fire ticăloasă ca Satana? Ce fel de oameni, când aud că Dumnezeu a spus: „Iov se teme de Dumnezeu și se ferește de rău; este un om desăvârșit” nu sunt convinși, refuză să accepte, simt repulsie și ură și chiar au blesteme în inimile lor? Putem spune că oamenii care dau naștere la astfel de lucruri sunt de teapa Satanei? (Da.) Așadar, mergem prea departe dacă îi definim pe acești oameni drept antihriști? (Nu.) Când Dumnezeu i-a spus Satanei clar și solemn: „Iov se teme de Dumnezeu și se ferește de rău; este un om desăvârșit”, care a fost atitudinea Satanei? S-a îndoit de acest fapt. Un aspect al acestui lucru este că Satana s-a îndoit că Iov era acel tip de om și nu a crezut că este posibil. Aceasta fiindcă Satana este ticălos și crede că toate lucrurile sunt ticăloase; nu a crezut că ar putea exista cineva în rândul omenirii care să fie atât de minunat, care să poată fi văzut cu adevărat de Dumnezeu ca fiind desăvârșit – Satana nu a crezut aceasta. Un alt aspect este că, atunci când Dumnezeu a descoperit un om așa bun ca Iov, ce a simțit Satana în inima lui? Mai întâi, la un nivel superficial, a simțit invidie, gândindu-se: „Cum ar putea să existe un om desăvârșit? N-am corupt eu întreaga omenire? Toți oamenii sunt la fel ca mine, toți Te-au trădat. Cum ar putea să Te urmeze?” Dacă ar fi să traducem în limbaj uman, aceasta a fost mentalitatea lui. Satana nu a crezut că este posibil și există două laturi ale incapacității lui de a crede că este posibil: prima este că Satana și-a dorit ca Iov să nu existe, iar a doua este că Satana și-a spus: „Chiar dacă există, îl voi anihila.” Nu a fost aceasta ticăloșia Satanei? (Ba da.) Aceasta a fost ticăloșia Satanei. Nu voia ca o persoană cu adevărat bună, care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, să vină înaintea Lui, nu voia ca o persoană ca Iov să trăiască în lume, nu voia ca un astfel de om să existe, cu atât mai puțin ca un astfel de om să apară – aceasta a fost ticăloșia Satanei. Care este sursa ticăloșiei Satanei? Firea-esența lui este ticăloasă. În plus, Satana este ostil și față de toate lucrurile pozitive. Ce este inclus în „toate lucrurile pozitive”? Sunt incluși oamenii care se tem de Dumnezeu, se feresc de rău și sunt desăvârșiți. Fiind ostil față de Iov, nu era Satana ostil față de Dumnezeu? (Ba da.) Chiar așa stăteau lucrurile. În timp ce Satana era ostil față de Iov, Îl ura și pe Dumnezeu. Nu voia să se închine nimeni lui Dumnezeu – asta l-ar fi făcut cel mai fericit și era cea mai mare dorință a lui. Și apoi, toate aceste fapte s-au dovedit a fi complet opusul a ceea ce spera, ceea ce dorea să vadă și ceea ce năzuia. Un lucru atât de minunat s-a întâmplat chiar în fața ochilor lui și, totuși, ticăloșia și răutatea lui l-au făcut să aibă o altă conversație înaintea lui Dumnezeu, și anume dialogul următor între el și Dumnezeu. Cunoaște cineva textul original? („Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” (Iov 1:9).) Satana nu a vorbit deschis, exista o capcană ascunsă în cuvintele lui. A spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” ca să te gândești la asta. Spuneți-Mi, știa Dumnezeu ce a vrut să spună Satana? (Da.) Știa. Dumnezeu îl cunoștea în detaliu pe Satana și putea vedea problema cu o claritate absolută. De îndată ce a spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?”, Dumnezeu a știut ce va face acesta. Când Dumnezeu a văzut că voia să facă ceva, a știut că apăruse o oportunitate, că venise timpul să-l folosească pe Satana pentru a-l încerca pe Iov. Așadar, care dintre ei a fost înțelept? (Dumnezeu.) Satana nu a știut și s-a gândit: „Nu mi-a interzis Dumnezeu să mă ating de Iov? Nu mă așteptam niciodată să fie de acord acum.” Vom abandona povestea aici. Toată lumea știe în esență ce s-a întâmplat în continuare.

Să disecăm acum manifestările și firile Satanei în ceea ce a spus, precum și motivația și intențiile lui exacte de a spune aceasta. În primul rând, Satana nu a crezut ce a spus Dumnezeu, adică a nutrit o atitudine de îndoială față de conținutul și faptele cuvintelor pe care le rostise Dumnezeu. Pe lângă faptul că s-a îndoit de ceea ce a spus Dumnezeu, a vrut să folosească o metodă pentru a tăgădui cele spuse de Dumnezeu, dar nu le-a putut tăgădui direct. Unde se afla ticăloșia Satanei? Se afla în adoptarea unei metode și mai înșelătoare, spunând în inima lui: „Nu Te voi tăgădui direct. Te voi face să-mi permiți să-l maltratez pe Iov și apoi îl voi face pe el să Te tăgăduiască. Acesta ar fi finalul cel mai bun. Nu vei fi dat greș atunci?” Acesta era scopul lui. Ce fire a dezvăluit Satana în dialogul cu Dumnezeu și în gândurile sale? Firea era în mod clar ticăloasă. Care e diferența dintre ticăloșia Satanei și ticăloșia omenirii corupte obișnuite? Ce rol juca Satana aici? Nu a mers să-l caute direct pe Iov pentru a-l face să-L tăgăduiască pe Dumnezeu. Dacă Iov s-ar fi împotrivit, atunci ar fi fost făcut de ocară, prin urmare Satana nu a procedat așa. Ce a făcut așadar Satana? Care au fost mai exact motivația, mijloacele și tacticile lui în ceea ce a făcut? (Să atace prin intermediul altuia.) Chiar îl subestimezi pe Satana; ticăloșia lui nu poate fi pătrunsă de ființele umane. Toate lucrurile pozitive corecte și minunate din lume nu sunt minunate pentru Satana – el vrea să facă toate aceste lucruri ticăloase și murdare. Care e cea mai mare diferență dintre Satana și oamenii corupți? Cea mai mare diferență este că știe foarte bine că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu are înțelepciune și autoritate și este sursa tuturor lucrurilor pozitive, însă nu recunoaște aceste lucruri și, în schimb, este dezgustat, detestă, urăște și chiar blestemă toate aceste lucruri. Totuși, oamenii corupți sunt adesea induși în eroare de Satana și nu știu care sunt lucrurile pozitive sau ce lucruri sunt drepte, cu atât mai puțin care e adevărul sau ce cere Dumnezeu. Deși dezvăluie unele firi corupte, aceste firi corupte ticăloase și înșelătoare sunt dezvăluite cât timp oamenii sunt nesăbuiți, ignoranți, amorțiți, orbiți și amăgiți și nu înțeleg adevărul, în timp ce Satana greșește cu bună-știință. De ce îl numim Satana? Pentru că poate vedea tot ce face Dumnezeu în tărâmul spiritual și în întregul univers și, în timp ce este martor la toate acestea, tot tăgăduiește existența lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeu este adevărul și că deține suveranitatea asupra întregii omeniri. Oricât de mulți oameni Îl urmează pe Dumnezeu, oricât de măreață e lucrarea pe care o face El, cât de mare este autoritatea pe care o deține sau cât de atotputernic este Dumnezeu, Satana tot tăgăduiește toate acestea și, fără rușine sau onoare, împietrește, orbește și corupe omenirea, folosind tot soiul de metode pentru a o induce în eroare și a o face să-l urmeze. Care am spus adineaori că sunt principalele manifestări ale ticăloșiei Satanei? Se specializează în împotrivirea față de Dumnezeu, nu recunoaște ce spune El, indiferent cât de corecte sunt cuvintele Sale, nu recunoaște că acestea sunt lucruri pozitive și adevărul și răstoarnă lucrurile cu susul în jos. De exemplu, Dumnezeu i-a pus pe oameni să consemneze istoria creării omului de către El și, pe lângă consemnările faptelor privind crearea omului de către Dumnezeu, pot fi găsite și urme de dovezi. Și ce a făcut Satana? A inventat „darwinismul” și a spus că omul a evoluat din maimuțe, a desenat o imagine arătând că maimuțele au evoluat treptat din ființe cu patru picioare la oameni cu două picioare care merg drept, născocind această erezie și falsitate. Ca urmare, chiar dacă unii oameni neagă acum evoluția, mulți încă nu cred că omul vine de la Dumnezeu. Nu este aceasta ticăloșia Satanei? (Ba da.) Aceasta e ticăloșia Satanei. Indiferent cât de măreață e lucrarea pe care o face Dumnezeu și la care asistă personal, Satana tot Îl contrazice și se opune lui Dumnezeu până la capăt. În fiecare zi în care Dumnezeu nu-l distruge pe Satana și nu îl rezolvă, acesta I se opune constant. Aici se află ticăloșia Satanei, iar cauza principală a acesteia este că esența lui e ticăloasă.

În conversația dintre Satana și Dumnezeu din Cartea lui Iov, există vreo legătură între manifestările Satanei și manifestările antihriștilor? (Da.) Ce legătură? De ce povestesc acest pasaj? Ticăloșia, perfidia și înșelăciunea antihriștilor este un subiect pe care îl întâlniți deseori, iar aceste lucruri sunt și manifestări reale pe care le vedeți frecvent, prin urmare de ce enumăr separat aceste manifestări ale antihriștilor sub forma unui singur aspect de disecat? Tocmai am vorbit despre ticăloșia Satanei și despre modul în care acesta se opune în mod special lui Dumnezeu, deci nu fac și antihriștii acest lucru? (Ba da.) Care sunt manifestările antihriștilor? După ce ascultă o predică, un antihrist știe că predica este bună și poate înțelege acele cuvinte. În plus, are un oarecare calibru și, odată ce înțelege acele cuvinte, depune efort pentru a le reține și încearcă să învețe pe de rost lucrurile care îi plac și care sunt în acord cu propriile noțiuni. Apoi, pe această bază, procesează și își formulează propria predică, pe care alți oameni o consideră foarte bună când o aud. Aceasta nu este însă manifestarea principală a ticăloșiei unui antihrist; care este manifestarea principală? Oamenii de acest fel pot înțelege adevărul, prin urmare, spuneți-Mi, au ei capacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău? (Da.) Da, o au, nu sunt proști. De exemplu, ei intră adesea în contact cu frați și surori și știu în inimile lor care oameni urmăresc adevărul și care nu-l urmăresc. Știu în inimile lor cine se poate dedica și poate renunța la lucruri, cine își poate îndeplini datoria cu loialitate și cine poate alege în mod sigur să practice adevărul și să acționeze în conformitate cu principiile atunci când se confruntă cu chestiuni obișnuite. Dar pot să-i trateze corect pe astfel de oameni? (Nu.) Cum îi tratează pe oameni într-un mod care se referă la manifestările antihriștilor? De exemplu, cineva nu reprezintă o amenințare pentru ei, așa că se gândesc: „Urmărești adevărul și calibrul tău este mai bun decât al meu, dar nu te voi promova. Faptul că nu te promovez nu înseamnă că te voi ignora. Dacă mă lingușești, atunci te voi ține pe lângă mine. Dacă nu mă lingușești niciodată și ești mereu atât de integru, făcând mereu lucrurile în mod imparțial și respectând principiile, atunci vei fi în stare să discerni orice lucru rău pe care îl fac și să-mi vezi adevărata față, vei avea părtășie cu mine despre adevăr ca să mă determini să mă căiesc și asta mă va face prea mult de ocară. Dacă nu te amesteci în treaba mea, nu-i nimic. Dacă te amesteci mereu în treaba mea, am de gând să scap de tine!” Acesta este tipul de plan pe care îl au, iar ei calculează așa în inimile lor. Ce fire este aceasta? Au două firi: răutate și ticăloșie. Așa gândesc ei înainte de a comite o astfel de faptă și de a face această persoană să sufere – aceasta este ticăloșie. Ei știu foarte bine că această persoană urmărește adevărul și are simțul dreptății, dar nu o promovează, nu se apropie de ea și, în inima lor, sunt precauți și se simt dezgustați de această persoană – ce fire este aceasta? Aceasta este ticăloșie. La ce se referă această ticăloșie? Nu este ca și cum antihriștii n-ar înțelege care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative; ei știu care este calea corectă, doar că nu o urmează, nu practică adevărul, nu ascultă de nimeni și aleg calea ticăloșiei. Unele femei, de exemplu, nu sunt dispuse să fie femei cu moralitate bună și să ducă o viață cinstită și adecvată, ci trebuie în schimb să fugă la un bordel. În zilele noastre, nimeni nu le vinde sau le obligă, prin urmare de ce să fugă la un bordel? Pentru că sunt ticăloase și s-au născut pentru a fi astfel de lucruri. Antihriștii sunt acest tip de gunoaie și îi disecăm și îi definim drept antihriști deoarece ticăloșia lor nu poate deveni niciodată integritatea și bunătatea oamenilor normali – aceasta este diferența dintre ei și oamenii normali care au firi corupte. Indiferent dacă sunt emondați, dacă biserica folosește decrete administrative pentru a-i pedepsi sau dacă frații și surorile iau atitudine pentru a se opune lor și a-i da în vileag, nimic nu poate schimba intenția inițială și principiile după care acționează ei – aceasta nu se poate întâmpla niciodată. Nimeni nu-i poate schimba, nimeni nu poate să le miște inimile și să-i determine să-și abandoneze opiniile sau principiile de conduită; nu-i poți schimba – sunt antihriști. Credeai că antihriștii sunt atât de ticăloși încât nu știu ce este bine și ce este rău? Ba știu. Când raportează probleme sau fac rapoarte despre lucrare către Cel de mai sus, antihriștii scriu cuvinte care sună extrem de plăcut, iar când citești aceste rapoarte, crezi că aceste persoane trebuie să aibă un calibru foarte bun. Dar când ajungi să cunoști situația reală de la fața locului, descoperi că ei încalcă mereu rânduielile de lucru în lucrarea lor, îi oprimă pe cei care urmăresc adevărul și tulbură lucrarea bisericii – sunt antihriști. Unii antihriști au lăsat comentarii pe site-ul web al bisericii noastre și, când nu le cunoști trecutul sau originile, vezi doar cât de fluent sunt exprimate comentariile lor, cu propoziții scrise deosebit de clar și un stil de scriere bun și crezi că aceste persoane au un calibru bun. Doar după ce afli despre ei, ajungi să știi că sunt antihriști, că au făcut mult rău și au fost excluși din biserică în urmă cu trei ani. Aceștia postează în permanență mesaje pe site-ul web al casei lui Dumnezeu în atenția Celui de mai sus, astfel încât să fie promovați și să primească o șansă de a se redresa; așa stau lucrurile. Spuneți-Mi, antihriștii vor să fie binecuvântați? (Da.) Chiar vor; se tem de moarte și se tem de pieire.

Care este manifestarea principală a ticăloșiei unui antihrist? Este că știe clar ce este corect și ce este în acord cu adevărul, dar când trebuie să facă un lucru, va alege mereu doar ceea ce încalcă principiile și se împotrivește adevărului și ceea ce îi satisface interesele și poziția proprie – aceasta e manifestarea principală a firii ticăloase a unui antihrist. Indiferent câte cuvinte și doctrine înțelege, cât de plăcut este limbajul pe care îl folosește în predici sau cât de mult li se pare altor oameni că are înțelegere spirituală, când face lucruri, alege un singur principiu și o singură metodă, și anume de împotrivire față de adevăr, de protejare a intereselor proprii și de opoziție față de adevăr până la capăt, în totalitate – acestea sunt principiul și metoda pe baza cărora alege să acționeze. În plus, care anume sunt Dumnezeul și adevărul pe care și le imaginează în inima sa? Atitudinea lui față de adevăr este doar aceea de a dori să vorbească și să predice despre adevăr, nu de a dori să-l pună în practică. Doar vorbește despre el, dorind să fie stimat de aleșii lui Dumnezeu și apoi să se folosească de acest lucru pentru a ocupa poziția de conducător al bisericii și pentru a-și atinge scopul de a-i stăpâni pe aleșii lui Dumnezeu. Se folosește de predicarea doctrinei pentru a-și atinge scopurile – oare nu dă astfel dovadă de dispreț față de adevăr, se joacă cu adevărul și îl calcă în picioare? Nu ofensează firea lui Dumnezeu tratând adevărul în acest mod? Doar se folosește de adevăr. În inima lui, adevărul este un slogan, niște cuvinte pompoase, pe care le poate folosi pentru a induce în eroare oamenii și a-i cuceri, care pot potoli setea oamenilor de lucruri minunate. În opinia lui, nu există nimeni în această lume care să poată practica sau trăi adevărul, crezând că acest lucru pur și simplu nu funcționează, că e imposibil și că doar ceea ce e recunoscut de toată lumea și e realizabil este adevărul. Chiar dacă vorbește despre adevăr, în inima lui nu recunoaște că este adevărul. Cum testăm această chestiune? (Nu practică adevărul.) Nu practică niciodată adevărul; acesta este un aspect. Și care este un alt aspect important? Când se confruntă cu lucruri în viața reală, doctrina pe care o înțelege nu este niciodată realizabilă. Pare să aibă cu adevărat înțelegere spirituală, predică doctrină după doctrină, dar când se confruntă cu probleme, metodele sale sunt denaturate. Chiar dacă nu este capabil să practice adevărul, ceea ce face trebuie să fie cel puțin în conformitate cu noțiunile și închipuirile umane, cu standardele și gusturile umane și trebuie cel puțin să se ridice la înălțimea altor oameni. Astfel, poziția sa va fi menținută stabilă. În viața reală însă, lucrurile pe care le face sunt incredibil de denaturate și poți să-ți dai seama dintr-o privire că nu înțelege adevărul. De ce nu înțelege adevărul? În inima sa, este scârbit de adevăr, nu recunoaște adevărul, îi place să facă lucruri conform filosofiilor satanice, vrea mereu să se ocupe de chestiuni folosind metode umane și, dacă poate să-i convingă pe alții și să câștige prestigiu ocupându-se de aceste chestiuni, atunci este suficient pentru el. Dacă un antihrist aude pe cineva predicând teorie deșartă atunci când merge undeva, devine foarte entuziasmat, dar dacă acolo este cineva care predică adevărul-realitate și intră în detalii precum diferitele stări ale oamenilor, antihristul simte mereu că vorbitorul îl critică și îi străpunge inima, prin urmare se simte dezgustat și nu vrea să audă. Dacă i se cere să aibă părtășie despre starea lui din ultima vreme, dacă a făcut vreun progres și dacă a întâmpinat vreo dificultate în timp ce și-a îndeplinit datoria, nu are nimic de spus. Dacă ai părtășie în continuare despre acest aspect al adevărului, antihristul adoarme; nu-i place să audă despre așa ceva. Există și oameni care se apleacă în față când stai la taclale cu ei, dar imediat ce aud pe cineva având părtășie despre adevăr, se ascund într-un colț și moțăie – nu au pic de dragoste pentru adevăr. În ce măsură nu au dragoste pentru adevăr? Într-un caz ușor, nu sunt interesați de el și le este suficient să fie lucrători; într-un caz grav, sunt scârbiți de adevăr, se simt deosebit de dezgustați de adevăr și nu-l pot accepta. Dacă acest tip de individ este conducător, atunci este un antihrist; dacă este un adept de rând, atunci merge în continuare pe calea antihriștilor și este urmașul antihriștilor. Din exterior, pare inteligent și înzestrat, cu un oarecare potențial bun, dar natura-esența lui este cea a unui antihrist – așa stau lucrurile. Pe ce se bazează aceste judecăți? Toate se bazează pe atitudinea acestor oameni față de adevăr și pe atitudinea lor față de lucrurile pozitive. Acesta e aspectul referitor la abordarea oamenilor privind adevărul. Celălalt aspect este că, de multe ori, oamenii nu înfruntă direct adevărul, unele lucruri nu implică adevărul, oamenii nu-și dau seama ce aspect al adevărului este implicat și, prin urmare, pe cine anume înfruntă ei în mod direct? Cel pe care Îl înfruntă direct este Dumnezeu. Și cum Îl tratează acești oameni pe Dumnezeu? Prin ce manifestări își arată ei firile ticăloase? Apelează la rugăciune adevărată și la o comuniune adevărată cu Dumnezeu? Au o atitudine onestă? Au credință adevărată? (Nu.) Se bazează cu adevărat pe Dumnezeu și se încredințează cu adevărat Lui? Se tem cu adevărat de Dumnezeu? (Nu.) Toate acestea sunt chestiuni practice, nefiind în niciun caz amabilități deșarte sau clișee. Dacă nu înțelegi că aceste cuvinte sunt practice, nu ai deloc înțelegere spirituală. Dați-Mi voie să vă prezint un exemplu de manifestări ale unor astfel de oameni. Unii oameni își încleștează pumnii și depun jurăminte la adunări, spunând: „Nu am de gând să mă căsătoresc cât timp voi trăi, am de gând să-mi dau demisia, să renunț la tot și să-L urmez pe Dumnezeu până la capăt!” Când termină de strigat și sunt pe cale să se cheltuiască pentru Dumnezeu, își spun: „Cum pot să obțin mai multe binecuvântări de la Dumnezeu? Trebuie să fac ceva ce să fie văzut de Dumnezeu.” Totuși, Îl aud pe Dumnezeu spunând că nu iubește oameni ca ei și se gândesc: „Acum ce voi face? Mă voi îndepărta de Dumnezeu, astfel încât să nu mă poată vedea.” Ce fel de stare este aceasta? (Precaută.) Se feresc de Dumnezeu pentru a se păzi de El. Și ce fire se află în interiorul precauției lor? Ticăloșie. Se păzesc mereu de Dumnezeu atunci când fac lucruri, se tem că Dumnezeu le va vedea adevărata față și nu acceptă scrutarea Lui – este aceasta credință în Dumnezeu? Nu înseamnă că se împotrivesc Lui? Este o stare extrem de negativă, nu este normală. Deși pot fi de acord să mănânce și să bea în continuare cuvintele lui Dumnezeu, în momentul în care Îl aud rostind cuvinte pentru a-i judeca și a-i da în vileag pe oameni, aceștia fug sau, dacă nu, aruncă rapid un pretext și găsesc o cale de compromis pentru a se acoperi. Încearcă din răsputeri să se ascundă și fac tot posibilul să fie evazivi și precauți, luptând totodată în permanență împotriva lui Dumnezeu în inima lor. Ei nu caută intențiile lui Dumnezeu, nici nu caută adevărul în lucrurile pe care le fac. În schimb, vor să arate și mai mult că pot accepta adevărul și se pot supune lui Dumnezeu fără să se plângă, încercând să câștige aprobarea tuturor prin prefăcătorie și falsitate. Cât despre ceea ce spune Dumnezeu, ce le cere unor astfel de oameni și cum evaluează și definește El astfel de oameni, nu le pasă de asemenea lucruri și nu vor să știe. Nu le este întru totul limpede în inima lor cine anume este Dumnezeu, totul fiind în schimb doar imaginație și judecată. Când Dumnezeu face ceva ce le contrazice noțiunile, condamnă acel lucru în inima lor. Deși spun că au credință în Dumnezeu, inima le este plină de îndoială. Aceasta e firea ticăloasă a oamenilor.

Unii antihriști încearcă adesea să-L testeze pe Dumnezeu. Ei fac un pas în față, analizează situația și apoi fac încă un pas; în termeni simpli, se poate spune că au o atitudine de genul „așteaptă și vezi”. Ce înseamnă „așteaptă și vezi”? Voi da un exemplu. De pildă, cineva își dă demisia din slujba sa și apoi se roagă înaintea lui Dumnezeu, spunând: „O, Dumnezeule, nu mai am slujbă. Sper că mă vei susține în viitor. Îți încredințez Ție totul. Îmi dedic viața Ție.” Când își termină rugăciunea, așteaptă să vadă dacă Dumnezeu îl binecuvântează cu ceva, dacă îi dă vreo revelație supranaturală sau un har mai mare, dacă măcar beneficiază de mai mult și se desfată mai mult decât atunci când muncea în lume. Așa Îl testează pe Dumnezeu. Ce sunt această rugăciune și această dăruire? (Sunt o tranzacție.) Nu există o fire ticăloasă în această tranzacție? (Ba da.) Abordarea lor este de a pune lucrurile în mișcare oferind un stimulent modest pentru a atrage o contribuție mai valoroasă, cerând har și binecuvântări de la Dumnezeu – acesta e scopul lor. Cineva spune: „Situația din China este groaznică. Situația cu marele balaur roșu care arestează oameni devine tot mai rea. Este periculos chiar și când doi oameni se întrunesc, chiar și când o familie de patru persoane se întrunește. Este atât de periculos să crezi în Dumnezeu în această situație din China. Dacă ceva chiar ar fi să meargă prost, am mai fi mântuiți? N-am crede în zadar?” Ei ajung să-și spună: „Trebuie să mă gândesc la un mod de a părăsi țara. Înainte, când situația era bună, râvneam la comoditate și confort și nu voiam să părăsesc China. Era atât de bine să mă întâlnesc cu familia mea și, în plus, puteam să cred în Dumnezeu și să primesc binecuvântări; era o situație reciproc avantajoasă. Acum lucrurile sunt rele, au venit dezastrele și trebuie să mă grăbesc să părăsesc China. Pot să-mi fac în continuare datoria după ce plec din țară și, făcându-mi datoria, voi avea șansa să câștig binecuvântări.” Până la urmă, ei fug din țară. Ce este aceasta? Este oportunism. Toată lumea poate să calculeze și toată lumea are o mentalitate bazată pe tranzacții – nu cumva este ticăloșie? Există astfel de oameni printre voi? În inima lor, aceștia spun: „Dacă sunt agresat în lume, părinții și familia mă pot proteja. Dacă voi fi arestat pentru credința mea în Dumnezeu, mă va proteja El? Se pare că e greu să am certitudinea asta. Ce ar trebui să fac așadar, dacă nu pot să am această certitudine? Părinții mei sigur nu vor putea să mă protejeze. Când cineva este arestat pentru credința în Dumnezeu, oamenii obișnuiți nu-l pot salva și, dacă nu suport torturile crude și chinurile provocate de marele balaur roșu și devin o iudă, oare mica mea viață nu va fi distrusă? Cel mai bine ar fi să părăsesc țara și să cred în Dumnezeu în străinătate.” Există cineva care gândește așa? Trebuie să existe, nu? Există așadar cineva care spune: „Ne denigrezi, nu am gândit așa”? Asemenea oameni nu sunt în niciun caz o minoritate și, cu timpul, vei vedea și vei înțelege.

Care sunt principalele trăsături ale ticăloșiei antihriștilor? Prima este că nu recunosc lucrurile pozitive, nu recunosc că există ceva numit adevăr și cred că falsitățile lor eretice și lucrurile lor negative ticăloase sunt adevărul – aceasta este o manifestare a ticăloșiei antihriștilor. De exemplu, unii oameni spun: „Fericirea cuiva este în propriile mâini” și „Cineva poate deține totul doar având putere” – aceasta e logica antihriștilor. Sunt de părere că, odată cu puterea vin oamenii care se dau bine pe lângă ei și îi lingușesc, oameni care le oferă daruri și se gudură pe lângă ei, precum și tot felul de beneficii ale statutului și tot felul de desfătări; cred că nu mai este cazul să li se dea ordine sau să fie conduși de nimeni și că îi pot conduce pe alții – aceasta este principala lor prioritate. Ce părere aveți despre felul în care calculează ei? Nu este ticălos? (Ba da.) Antihriștii își folosesc logica satanică și falsitățile eretice în locul adevărului – acesta e un aspect al ticăloșiei lor. În primul rând, nu recunosc adevărul, nu recunosc că există lucruri pozitive și nu recunosc corectitudinea lucrurilor pozitive. Mai mult, chiar dacă unii oameni recunosc că există lucruri pozitive și lucruri negative în această lume, cum abordează ei lucrurile pozitive și existența adevărului? Tot nu le iubesc, viața pe care o aleg și calea pe care merg în credința lor în Dumnezeu rămân negative și contrare adevărului. Își protejează doar propriile interese. Indiferent dacă este un lucru pozitiv sau unul negativ, atât timp cât le poate proteja interesele, atunci este în regulă, este suprem. Nu este aceasta o fire ticăloasă? Există un alt aspect: asemenea oameni, care au o esență ticăloasă, disprețuiesc în mod inerent smerenia și ascunderea lui Dumnezeu, loialitatea și bunătatea Lui; disprețuiesc în mod inerent aceste lucruri pozitive. De pildă, uitați-vă la Mine: nu sunt întru totul obișnuit? Sunt obișnuit, de ce nu îndrăzniți să o spuneți? Eu Însumi recunosc că sunt obișnuit. Nu M-am considerat niciodată extraordinar sau măreț. Sunt doar o persoană obișnuită; am recunoscut mereu acest fapt și îndrăznesc să-l înfrunt. Nu vreau să fiu o superfemeie sau o persoană măreață – cât de epuizant ar fi! Unii oameni se uită de sus la această persoană obișnuită care sunt și nutresc mereu noțiuni despre Mine. Când aceia care cred cu adevărat în Dumnezeu vin înaintea Mea, au totuși o oarecare evlavie, indiferent cum arăt la exterior. Dar sunt și unii care, în ciuda faptului că-Mi vorbesc foarte politicos, nutresc o atitudine disprețuitoare față de Mine în inimile lor și pot să-Mi dau seama de acest lucru din tonul lor și din felul în care se mișcă. Chiar dacă par uneori foarte respectuoși, răspund mereu cu „Nu” la orice le zic, contrazicând mereu ceea ce spun. De exemplu, zic că vremea este foarte călduroasă astăzi, iar ei spun: „Nu, nu este. Ieri a fost foarte cald.” Contrazic ceea ce spun, nu-i așa? Orice le-aș spune, Mă contrazic întotdeauna. Nu există astfel de oameni în jur? (Ba da.) Eu spun: „Mâncarea de astăzi este sărată. Este prea multă sare sau prea mult sos de soia în ea?” Iar ei spun: „Nici una, nici alta. E prea mult zahăr în ea.” Orice aș spune, ei Mă contrazic, așa că nu mai spun altceva, nu suntem de acord și vorbim limbi diferite. Mai sunt și unii care, când Mă aud vorbind despre credința în Dumnezeu, spun: „Ești expert în aceste discuții, așa că voi asculta.” Dacă vorbesc puțin despre ceva extern, nu vor să mai asculte, de parcă n-aș ști nimic despre lucrurile externe. Nu-i nimic dacă nu-Mi acordă atenție, vreau să păstrez tăcerea. Nu am nevoie să-Mi acorde cineva atenție, doar fac ceea ce se cuvine să fac. Am responsabilitățile Mele și am modul Meu de viață. Spuneți-Mi, ce demonstrează aceste atitudini pe care le au oamenii? Ei văd că nu arăt ca o persoană măreață sau capabilă și că vorbesc și Mă port ca o persoană obișnuită, prin urmare se gândesc: „Cum de nu ești ca Dumnezeu? Uită-Te la mine. Dacă aș fi Dumnezeu, aș fi cel mai mult ca El.” Nu este important dacă sunt sau nu ca Dumnezeu. Tu ești cel care cere să fiu ca Dumnezeu, n-am spus niciodată că sunt ca El și n-am vrut niciodată să fiu ca El; doar fac ceea ce se cuvine să fac. Dacă merg undeva și unii oameni nu Mă recunosc, e minunat, deoarece Mă scutește de necazuri. Vezi, Domnul Isus a vorbit și a lucrat atât de mult în Iudeea pe vremuri și, indiferent ce firi corupte aveau discipolii care Îl urmau, atitudinea lor față de El a fost ca atitudinea omului față de Dumnezeu – aceea era o relație normală. Au existat însă unii care au spus despre Domnul Isus: „Nu este fiul unui tâmplar?” Chiar și unii care L-au urmat mult timp au avut în permanență această atitudine. Este ceva cu care Dumnezeu întrupat Se confruntă adesea când devine o ființă umană obișnuită, normală; este o întâmplare comună. Unii oameni sunt foarte entuziasmați când Mă întâlnesc prima dată, iar când plec, rămân prosternați și plâng, dar aceasta nu funcționează în timpul interacțiunii reale și trebuie să o îndur mare parte din timp. De ce trebuie să o îndur? Pentru că unii oameni sunt nesăbuiți, alții nu pot fi cultivați, unii sunt necesari ca făcători de servicii, iar alții nu ascultă de nicio rațiune. De aceea trebuie să îndur uneori, iar alteori există anumiți oameni cărora nu le pot permite să se apropie de Mine; aceștia sunt prea respingători și au o fire potrivnică. În ce mod este potrivnică? De exemplu, văd un cățel drăgălaș și spun: „Să-l numim Huamao.” Și ce atitudine au cei mai mulți oameni față de acest nume? E doar un nume și, întrucât Eu l-am numit așa întâi, acesta va fi numele câinelui; e doar o chestiune foarte normală. Anumite persoane cu o fire potrivnică refuză să-i spună așa, zicând: „Ce fel de nume este Huamao? N-am auzit niciodată de un câine care să se numească Huamao. Hai să nu-l strigăm așa, ar trebui să-i punem un nume englezesc.” Spun: „Nu Mă pricep foarte bine la nume englezești, așa că spuneți-i cum vreți și Mă voi supune deciziei voastre.” De ce Mă supun deciziei lor? Aceasta e o chestiune minoră, deci ce rost are să ne certăm în privința ei? Unii oameni nu cedează și, în schimb, trebuie să se certe în privința unor astfel de lucruri. Doar pentru că Eu cedez, nu înseamnă că sunt de părere că am greșit; este doar principiul după care Mă comport și acționez. Doar pentru că nu Mă cert cu tine nu înseamnă că Mă tem de tine. Nu Mă cert, dar știu în inima Mea că ești un neîncrezător și aș prefera să am de-a face cu un câine decât cu cei de teapa ta. Pe lângă puținii oameni cu care trebuie să interacționez în mediul Meu de viață, cei cu care interacționez sunt frați și surori, oamenii casei lui Dumnezeu – acesta e principiul Meu. Nu interacționez nici măcar cu un singur non-credincios; nu am nevoie să fac asta. Totuși, dacă în casa lui Dumnezeu există neîncrezători care sunt prietenoși față de casa Lui, atunci pot fi prieteni ai bisericii. Fie că ajută biserica sau depun un efort și se ocupă de unele chestiuni pentru biserică, aceasta îi poate primi, dar Eu nu voi interacționa cu ei așa cum procedez cu frații și surorile; sunt foarte ocupat cu lucrarea Mea și nu am timp să Mă ocup de astfel de chestiuni. Unii oameni care cred în Dumnezeu de mai mulți ani ar trebui să aibă o concepție despre lucrarea Lui, despre Dumnezeu întrupat și despre mântuirea oamenilor de către Dumnezeu, însă nu au deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Sunt exact la fel ca non-credincioșii și nu s-au schimbat deloc. Spune-Mi, ce lucruri sunt acești oameni? Sunt diavoli născuți din fire, dușmanii lui Dumnezeu. Când asocierea dintre cineva și oamenii satanici, diavolești devine mai profundă, totul se transformă într-o calamitate și un dezastru.

Așa cum știți cu toții din viața voastră cotidiană, indiferent cărui grup de oameni te alături, va exista mereu cineva care nu te apreciază și, chiar fără să-l provoci sau să-l deranjezi, va spune lucruri rele despre tine, te va judeca și calomnia. Nu ai idee ce s-a întâmplat, dar te antipatizează, nu se înțelege bine cu tine și vrea să te intimideze – care este situația aici? Nu ai idee ce ai făcut încât să nu-i fii pe plac, dar te hărțuiește dintr-un motiv necunoscut. Există astfel de oameni răi? (Da.) Sunt adversarii tăi și pot fi explicați doar ca atare. Înainte de a interacționa măcar cu ei, simt imediat antipatie față de tine și se gândesc cum pot să-ți facă rău – nu sunt adversarii tăi înverșunați? (Ba da.) Poți să te înțelegi bine cu un adversar înverșunat? Poți să mergi pe aceeași cale? Categoric nu. Așadar, te-ai confrunta și te-ai certa cu astfel de oameni? (Nu, nu m-aș certa cu ei.) De ce nu? Pentru că nu ascultă de nicio rațiune. Unii oameni sunt în mod inerent scârbiți și dezgustați de lucrurile pozitive, de lucrurile corecte, cele care sunt comparativ bune în rândul omenirii, adică lucruri pozitive la care oamenii tânjesc și care le plac; o fire clară pe care o au asemenea oameni este cea a ticăloșiei – sunt oameni ticăloși. De exemplu, un bărbat își caută prietenă și se gândește: „Indiferent dacă este urâtă sau drăguță, atât timp cât este virtuoasă și bună și ne putem înțelege în viață, atunci este suficient. În special o femeie cu umanitate și credință, indiferent dacă sunt bogat sau sărac, urât sau arătos ori dacă mă îmbolnăvesc, va fi pe deplin devotată să rămână cu mine.” Oamenii cumsecade au de obicei această opinie. Ce fel de oameni nu apreciază sau nu aprobă acest tip de opinie? (Oamenii ticăloși.) Atunci spune-Mi, ce opinie au oamenii ticăloși? Cum reacționează ei când aud aceste cuvinte? Îți rânjesc în față, spunând: „Idiotule, în ce epocă trăim? Și așa ceva cauți? Ar trebui să cauți o femeie bogată și frumoasă!” Bărbații obișnuiți se căsătoresc cu femei cumsecade și virtuoase și trăiesc o viață demnă și adecvată împreună cu o familie unită și fericită; se poartă într-un mod curat în viață. Oamenii ticăloși gândesc oare așa? (Nu.) Ei spun: „În lumea din zilele noastre, mai poate un bărbat să se numească bărbat dacă nu a avut vreo 10 prietene și mai multe soții? Dacă nu a avut, și-a irosit viața!” Au cu toții această opinie. Le spui: „Găsește o femeie cumsecade, virtuoasă și bună, mai ales una cu umanitate și credință”, dar este acest lucru acceptabil pentru ei? (Nu.) Îți rânjesc în față și spun: „Ești atât de prost! Nimănui nu-i pasă de treburile altora în lumea zilelor noastre, toți trăiesc liber și fără constrângeri. Mai ales când pleci din China și mergi în Occident, viața e și mai liberă și nimeni nu-ți suflă în ceafă. De ce ești atât de dur cu tine însuți? Ești atât de ridicol!” Aceasta este opinia pe care o au. Așadar, cum se simt când le vorbești despre lucruri pozitive, despre cele mai minunate lucruri pozitive ale omului, care țin de adevăr și de dreptate? Simt repulsie și te blestemă în inimile lor. Odată ce știu că ești acest tip de persoană, inimile lor vor deveni precaute față de tine și te vor evita. Oamenii care nu sunt la fel nu urmează aceeași cale. Ei știu că simți repulsie față de oamenii de felul lor și îi privesc cu dispreț pe oamenii ca tine în inimile lor. Nu vor să-ți vorbească despre cât de mult se deghizează și se prostesc cu alți oameni. Se tem că vei avea părtășie despre adevăr cu ei și vei încerca să-i determini să urmeze calea cea dreaptă și se simt complet dezgustați; cu alte cuvinte, în adâncul inimii lor simt dispreț față de toate lucrurile pozitive. Prin urmare, dacă întâlniți astfel de oameni când predicați Evanghelia, nu puteți să o predicați lor. Chiar dacă o predicați și ajung să creadă, sunt tot antihriști și nu pot fi mântuiți. Voi de ce puteți să stați aici și să-Mi ascultați predica? Oare nu din cauză că aveți întrucâtva o inimă care iubește adevărul? Atât timp cât Duhul Sfânt lucrează asupra ta în timp ce vă vorbesc, te vei simți mișcat și încurajat în inima ta și vei dori să te dedici, să suferi și să te cheltuiești în căutarea dreptății, adevărului și mântuirii. În momentul în care cei ticăloși aud vorbindu-se despre a se cheltui pentru dreptate, pentru adevăr și pentru Dumnezeu, ei simt că aceste cuvinte sunt deșarte, că sunt lozinci, sunt dincolo de capacitatea de înțelegere și îi discriminează pe astfel de oameni. Prin urmare, atunci când întâlniți acești oameni ticăloși, nu aveți părtășie despre nimic cu ei, nu sunteți același tip de oameni ca ei, deci păstrați pur și simplu distanța. Când întâlnesc astfel de oameni și văd că au această atitudine față de Mine și vorbesc pe acest ton, ar trebui atunci să-i emondez și să le fac morală? (Nu, nu este necesar.) Nu este necesar, nu este nevoie să ții seama de ei, nu este nevoie să le răspunzi. Îi poți schimba răspunzându-le? Nu-i poți schimba. Dă-i pur și simplu deoparte și lasă lucrurile așa; asemenea oameni nu vor rezista mult timp în credința lor în Dumnezeu. În primul rând, nu iubesc adevărul; în al doilea, sunt dezgustați de lucrurile pozitive; în al treilea, Îl discriminează pe Dumnezeu, au cea mai puțină considerație și cel mai mare dispreț față de firea lui Dumnezeu și de tot ceea ce este adorabil în legătură cu Dumnezeu – aceste lucruri determină că nu vor fi niciodată mântuiți de Dumnezeu. Indiferent unde se află astfel de oameni, indiferent dacă sunt lipsiți de viclenie sau înșelători, faptul că au aceste manifestări determină că există cu siguranță niște ticăloșie în firile lor.

Oriunde deține controlul un antihrist, viața bisericii și efectele obținute de aleșii lui Dumnezeu care își îndeplinesc îndatoririle nu vor fi bune, iar lucrarea casei lui Dumnezeu va fi obstrucționată; prin urmare, dacă antihriștii nu sunt separați și excluși, lucrarea bisericii va suferi mari pierderi și mulți dintre aleșii lui Dumnezeu vor fi vătămați! În primul rând, conducătorii falși nu pot face o lucrare reală și, când se ocupă de unele chestiuni generale, progresează lent și sunt ineficienți. În plus, nu știu să cultive și să folosească oameni buni, de calibru bun, care urmăresc adevărul. Dar ce se întâmplă în cazul antihriștilor? Când deține controlul, un antihrist face lucrurile doar de dragul faimei, câștigului și statutului său, nu realizează deloc o lucrare reală și perturbă și tulbură în mod direct lucrarea bisericii – antihriștii recurg în mod special la distrugere și nu diferă deloc de Satana. Dacă un antihrist vede unii oameni care iubesc și urmăresc adevărul, nu se simte în largul lui. De unde provine acest disconfort? Provine din firea lui ticăloasă, adică în natura lui există o fire ticăloasă care urăște dreptatea, urăște lucrurile pozitive, urăște adevărul și se opune lui Dumnezeu. De aceea, când vede pe cineva urmărind adevărul, spune: „Nu ești foarte educat și nu arăți chiar grozav, totuși chiar urmărești adevărul.” Ce atitudine arată? Este dispreț. De exemplu, unii frați și surori au o înzestrare sau o aptitudine specială și vor să îndeplinească o datorie în domeniul respectiv. De fapt, acest lucru este adecvat în ceea ce privește diferitele lor condiții, dar cum îi tratează antihriștii pe astfel de frați și surori? În inimile lor, se gândesc: „Dacă vrei să îndeplinești această datorie, trebuie mai întâi să te dai bine pe lângă mine și să faci parte din gașca mea; doar atunci îți voi permite să îndeplinești datoria aceasta. Dacă nu, continuă să visezi!” Nu așa procedează antihriștii? De ce sunt atât de dezgustați de cei care cred sincer în Dumnezeu, care au un oarecare simț al dreptății și o oarecare umanitate și care depun câteva eforturi pentru a urmări adevărul? De ce sunt mereu în conflict cu astfel de oameni? Când văd oameni care urmăresc adevărul și se poartă bine, oameni care nu sunt niciodată negativi și au intenții bune, nu se simt în largul lor. Când antihriștii văd oameni care se poartă imparțial, care își pot îndeplini datoria conform principiilor, care pot pune adevărul în practică odată ce îl înțeleg, se enervează foarte tare, își frământă creierii încercând să se gândească la un mod de a-i chinui pe acei oameni și încearcă să le facă greutăți. Dacă cineva își dă seama de natura-esența unui antihrist, de perfidia și ticăloșia lui și dorește să-l dea în vileag și să-l raporteze, ce va face antihristul? Se va gândi la orice modalitate de a scăpa de acest ghimpe din ochi sau acest spin din coasta lui și îi va instiga pe frați și surori să respingă această persoană. Un frate sau o soră de rând nu are prestigiu și nici statut în biserică; are doar puțin discernământ în privința acestui antihrist și nu reprezintă o amenințare pentru el. Atunci de ce antihristul o displace mereu și tratează această persoană ca și cum ar fi un ghimpe în ochi sau un spin în coaste? Cum stă această persoană în calea antihristului? De ce nu poate antihristul să accepte astfel de oameni? Pentru că înlăuntrul lui există o fire ticăloasă. El nu poate tolera ca oamenii să urmărească adevărul sau să urmeze calea cea dreaptă. Se opune oricui dorește să urmeze calea cea dreaptă, îți face în mod intenționat greutăți și își va frământa creierii încercând să se gândească la un mod de a scăpa de tine sau te va asupri așa încât să devii negativ și slab, va găsi să te aibă cu ceva la mână și va spune tuturor astfel încât alții să te respingă și atunci va fi fericit. Dacă nu-l asculți sau nu faci ce spune și continui să urmărești adevărul, să urmezi calea cea dreaptă și să fii o persoană bună, se simte neliniștit în inima lui, supărat și nelalocul lui văzând că îți îndeplinești datoria. Care este cauza? L-ai nemulțumit? Nu. De ce te tratează așa chiar dacă nu i-ai făcut nimic și nu i-ai prejudiciat interesele în niciun fel? Acest lucru arată doar că natura acestui tip de lucru – antihriștii – este ticăloasă și că ei se opun în mod inerent dreptății, lucrurilor pozitive și adevărului. Dacă îi întrebi ce se întâmplă mai exact, nici măcar nu știu; pur și simplu îți fac în mod intenționat greutăți. Dacă spui să facă lucrurile într-un fel, ei trebuie să le facă în alt fel; dacă spui că nu e mare lucru de capul unei persoane, ei spun că acea persoană este minunată; dacă spui că este o modalitate grozavă de a răspândi Evanghelia, ei spun că este rea; dacă spui că o soră care crede în Dumnezeu doar de un an sau doi a devenit negativă și slabă și ar trebui susținută, ei spun: „Nu-i nevoie, este mai puternică decât tine.” Pe scurt, sunt mereu în dezacord cu tine și acționează în mod deliberat împotriva ta. Care este principiul lor de a fi în dezacord cu tine? Este că orice spui tu că este corect, ei spun că este greșit și orice spui tu că este greșit, ei spun că este corect. Există vreun adevăr-principiu în acțiunile lor? Absolut niciunul. Vor doar să te facă de râs, să te facă de rușine, să te distrugă, să te înfrângă astfel încât să nu-ți poți ține capul sus, să nu mai urmărești adevărul, să devii slab, să nu mai crezi, iar atunci își ating scopul și sunt veseli în inima lor. Ce se întâmplă aici? Aceasta este esența ticăloasă a genului de oameni care sunt antihriști. Dacă văd frați și surori slăvindu-L pe Dumnezeu și aducând mărturie pentru Dumnezeu, fără să le acorde lor atenție, sunt oare fericiți? Nu, nu sunt. Ce simt? Simt invidie. De obicei, când oamenii aud pe cineva lăudând pe altcineva, reacția lor normală este: „Și eu sunt destul de grozav; de ce nu mă lăudați și pe mine?” Ei au această idee măruntă, dar când aud pe cineva aducând mărturie pentru Dumnezeu, se gândesc: „Are o asemenea experiență și aduce o asemenea mărturie și toată lumea îl aprobă. Are această înțelegere; oare eu de ce nu am această înțelegere?” O invidiază și o admiră pe această persoană. Antihriștii au o anumită trăsătură: când aud pe cineva mărturisind pentru Dumnezeu, spunând: „Aceasta e fapta lui Dumnezeu, aceasta e disciplina Lui, acestea sunt faptele și rânduielile lui Dumnezeu, iar eu sunt dispus să mă supun”, antihriștii sunt nefericiți și se gândesc: „Spui că totul este făcut de Dumnezeu. Ai văzut cum stăpânește El peste toate lucrurile? Ai simțit cum rânduiește El totul? Eu cum de nu știu nimic despre acestea?” Un aspect este că sunt la fel ca Satana în modul în care acesta a tratat aprobarea lui Iov de către Dumnezeu. Antihriștii au aceeași mentalitate ca Satana când Dumnezeu câștigă o persoană – au firea Satanei. Un alt aspect este că, dacă cineva înțelege adevărul și are discernământ în privința antihriștilor, nu îi urmează pe antihriști și, în schimb, îi respinge, antihriștii au atunci o mentalitate frenetică și se gândesc: „Nu pot să câștig deloc această persoană, așa că o voi anihila!” Prin urmare, când Iov s-a confruntat cu încercări, Dumnezeu i-a spus Satanei: „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viața.” Dacă Dumnezeu nu ar fi spus asta, ar fi dat Satana dovadă de milă? (Nu.) Acest lucru este cert; categoric n-ar fi dat dovadă de milă.

Ce atitudine au antihriștii față de frații și surorile care urmăresc și iubesc adevărul, față de oamenii care au puțină credință și care își îndeplinesc datoria cu o oarecare loialitate? Și ce atitudine au față de anumiți oameni care vorbesc despre experiențele de viață pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu și care au adesea părtășie despre adevăr cu frații și surorile? (Simt invidie și ură.) De ce depinde atitudinea lor? Depinde de firea lor ticăloasă. Prin urmare, când îi vezi adesea asuprind pe cineva în mod inexplicabil, urând pe cineva și făcând anumiți oameni să sufere, știi atunci că nimeni nu poate schimba firea ticăloasă a unui antihrist și că aceasta este adânc înrădăcinată și înnăscută. Din acest punct, se poate vedea că acești oameni care sunt antihriști nu pot dobândi în niciun caz mântuirea. Ei nu le permit fraților și surorilor să aducă mărturie pentru Dumnezeu, deci pot aduce ei înșiși mărturie pentru Dumnezeu? (Nu.) Detestă atât de mult când alții dau mărturie pentru Dumnezeu, încât scrâșnesc din dinți, deci spune-Mi, pot ei să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Sunt absolut incapabili să aducă mărturie pentru Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu este așa, unii antihriști aduc o mărturie foarte bună pentru Dumnezeu, iar frații și surorile plâng când o aud.” Ce fel de mărturie este aceasta? Trebuie să ascultați acest fel de „mărturie” ca să vă dați seama dacă este o mărturie adevărată sau nu. Să spunem că există cineva care are o slujbă și o familie bună și, fiind mișcat de Dumnezeu, renunță la slujba și la familia lui bună și își dedică trupul și mintea cheltuindu-se pentru Dumnezeu; chiar dacă simte tristețe în inima sa, renunță însă la toate. Frații și surorile îi spun: „Nu te simți nici măcar puțin slab?” El răspunde: „Ba da, puțin, dar faptul că pot renunța la familia și la slujba mea, nu sunt toate acestea faptele lui Dumnezeu? Înainte câștigam două sau trei mii pe zi și zeci de mii pe lună și dețineam multe bunuri. După ce am ajuns să cred în Dumnezeu, ca să-mi îndeplinesc datoria, mi-am cedat bunurile altcuiva care să aibă grijă de ele.” Ceilalți întreabă: „Nu ți-ai gestionat deloc bunurile după ce le-ai predat altcuiva? Nu mai deții acum nicio parte din ele? Cum ai renunțat la bunurile tale?” El răspunde: „A fost fapta lui Dumnezeu.” Nu este prea ambiguu? (Ba da.) Sunt doar vorbe goale. Mai mult, faptul că a spus cât de mari erau câștigurile sale nu însemna doar că se laudă? De ce spune asta? Aduce mărturie despre cât de multe a abandonat. Oare dă mărturie pentru Dumnezeu? Dă mărturie despre măruntul lui trecut „glorios”, despre prețul pe care l-a plătit și ce a cheltuit în trecut, despre cât de mult s-a devotat și despre faptul că nu are nicio plângere față de Dumnezeu. Există vreo parte care să dea mărturie pentru Dumnezeu? Nu ai văzut ce a făcut Dumnezeu în toate acestea, nu-i așa? Nu este adevărat că aduce mărturie pentru Dumnezeu; în mod clar, mărturisește pentru el însuși, dar spune că dă mărturie pentru Dumnezeu! Nu este ceva înșelător? Pretinde că aduce mărturie pentru Dumnezeu ca să aducă mărturie pentru el însuși – nu este o ipocrizie? Atunci de ce se simt unii oameni foarte mișcați și plâng fără oprire când aud asta? Sunt tot felul de neghiobi în jur! Când cineva menționează că aduce mărturie pentru Dumnezeu, antihriștii trebuie să vorbească atunci despre niște lucruri mărunte pe care le-au făcut, despre lucrurile mărunte pe care le-au dedicat și despre puținul timp pe care l-au petrecut cheltuindu-se și, pe măsură ce trece timpul, oamenii nu mai acordă atenție, prin urmare inventează lucruri noi de spus și, astfel, dau mărturie pentru ei înșiși. Dacă cineva este mai bun decât ei și poate avea părtășie mai bine decât ei, aducând puțină lumină a adevărului, ei nu se simt în largul lor. Nu se simt în largul lor pentru că eforturile lor față de adevăr sunt inferioare altora și sunt dornici să exceleze? Nu, nu vor permite nimănui să fie mai bun decât ei, nu suportă ca alții să fie mai buni decât ei și sunt fericiți doar atunci când ei sunt mai buni decât alții. Nu este aceasta ticăloșie? Dacă altcineva este mai bun decât tine și înțelege adevărul mai mult decât tine, atunci ar trebui să înveți de la el – nu este acesta un lucru bun? Ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru toți. De exemplu, a existat Iov, acel om între adepții lui Dumnezeu din istoria omenirii. A fost oare un lucru glorios care s-a întâmplat în lucrarea de gestionare de șase mii de ani a lui Dumnezeu sau a fost un lucru rușinos? (A fost un lucru glorios.) A fost un lucru glorios. Ce atitudine ar trebui să adopți în legătură cu această chestiune? Ce perspectivă ar trebui să ai? Ar trebui să fii fericit pentru Dumnezeu și să-L sărbătorești, să slăvești puterea Lui, să slăvești faptul că Dumnezeu a câștigat glorie – acesta a fost un lucru bun. A fost un lucru extrem de bun și, totuși, unii oameni se simt chiar dezgustați și îl detestă. Nu cumva sunt ticăloși? Ca să fim sinceri, sunt ticăloși, iar acest lucru este determinat de firea lor ticăloasă.

Firea antihriștilor este ticăloasă; nu doar că nu acceptă adevărul, dar pot și să se împotrivească lui Dumnezeu, să-și întemeieze împărății proprii și se opun cu îndârjire lui Dumnezeu – aceasta este o fire ticăloasă. Aveți vreo înțelegere a firilor ticăloase? Cei mai mulți oameni poate nu știu cum să le discearnă, așa că haideți să luăm un exemplu. Unii oameni, când nu au nimic de făcut, se comportă foarte normal, vorbesc cu alții și interacționează cu ei foarte normal, arată ca niște oameni normali și nu fac nimic rău. Totuși, când vin la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie despre adevăr, unii dintre ei nu sunt dispuși să asculte, unii devin somnoroși, unii se simt scârbiți și le este greu să suporte, nedorind să audă și alții adorm fără să-și dea seama și devin total inconștienți – ce se întâmplă aici? De ce se manifestă atât de multe fenomene anormale când cineva începe să aibă părtășie despre adevăr? Unii dintre acești oameni se află într-o stare anormală, dar alții sunt ticăloși. Posibilitatea să fi fost stăpâniți de spirite rele nu poate fi exclusă și, uneori, oamenii nu pot să înțeleagă pe deplin acest lucru sau să-l discearnă clar. Antihriștii au spirite rele în ei. Dacă îi întrebi de ce sunt ostili față de adevăr, spun că nu sunt ostili față de adevăr și refuză cu încăpățânare să recunoască acest lucru, când, de fapt, știu în inimile lor că nu iubesc adevărul. Când nimeni nu citește cuvintele lui Dumnezeu, ei se înțeleg bine cu ceilalți ca și cum ar fi oameni normali, iar tu nu realizezi ce se află înlăuntrul lor. Însă, atunci când cineva citește cuvintele lui Dumnezeu, nu vor să asculte și în inimile lor apare repulsia. Aceasta este natura lor care iese la iveală – sunt spirite rele; sunt acest gen de lucru. Oare cuvintele lui Dumnezeu au expus esența acestor oameni sau au atins un punct sensibil? Nici una, nici alta. Când participă la adunări, ei nu vor să asculte pe nimeni citind cuvintele lui Dumnezeu – nu cumva sunt ticăloși? Ce înseamnă faptul că „sunt ticăloși”? Înseamnă că sunt ostili față de adevăr, față de lucrurile pozitive și față de oamenii pozitivi fără motiv; nici măcar ei înșiși nu știu care este motivul, trebuie pur și simplu să se poarte așa. Aceasta înseamnă că sunt ticăloși și, în termeni uzuali, înseamnă pur și simplu că sunt răi. Unii antihriști spun: „Imediat ce începe cineva lectura cuvintelor lui Dumnezeu, eu nu vreau să ascult. Imediat ce aud pe cineva aducând mărturie pentru Dumnezeu, simt repulsie și nici măcar eu nu știu de ce. Când văd pe cineva care iubește și urmărește adevărul, nu mă pot înțelege cu el, vreau să mă opun lui, vreau mereu să-l blestem, să-i fac rău fără să știe și să-l chinui până la moarte.” Nici măcar ei nu știu de ce se simt așa – sunt ticăloși. Care este motivul real? Antihriștii pur și simplu nu au înlăuntrul lor spiritul unei persoane normale, pur și simplu nu au deloc umanitate normală – așa stau lucrurile la analiza finală. Dacă o persoană normală Îl aude pe Dumnezeu vorbind atât de clar și lucid despre diverse aspecte ale adevărului, aceasta se gândește: „Într-o epocă atât de ticăloasă și de promiscuă, în care binele și răul sunt imposibil de distins și răul și binele sunt confundate, este atât de prețios și de rar să poți asculta atât de mult adevăr și astfel de cuvinte excelente!” De ce este prețios? Cuvintele lui Dumnezeu trezesc dorințele și inspirația celor care au atât inimă, cât și spirit. Ce inspirație? Ei tânjesc după dreptate și lucruri pozitive, tânjesc să trăiască înaintea lui Dumnezeu, să existe corectitudine și dreptate în lume și ca Dumnezeu să vină și să dețină puterea asupra lumii – acesta este strigătul tuturor celor care iubesc adevărul. Tânjesc însă antihriștii după aceste lucruri? (Nu.) La ce tânjesc ei? „Dacă aș avea puterea, i-aș distruge pe toți cei pe care îi antipatizez! Când cineva mărturisește că Hristos este Dumnezeu care S-a arătat și lucrează, că Dumnezeu este Suveranul omenirii și că ale Sale cuvinte sunt adevărul, fiind maxima supremă în viața omenirii și temelia pentru supraviețuirea oamenilor, simt repulsie, ură și nu vreau să aud!” Este ceva ce se află în adâncurile sufletului antihriștilor. Nu au ei această fire? Cât timp cineva li se închină, îi admiră și îi urmează, atunci sunt prieteni, sunt în aceeași echipă; dacă cineva are mereu părtășie despre adevăr și mărturisește pentru Dumnezeu, atunci antihriștii se feresc de el, simt repulsie față de el și chiar îl atacă, îl exclud și îl chinuie – aceasta e ticăloșie. Când vorbim despre ticăloșie, ne referim mereu la uneltirile viclene ale Satanei; lucrurile pe care le face Satana sunt ticăloase, lucrurile pe care le face marele balaur roșu sunt ticăloase, lucrurile pe care le fac antihriștii sunt ticăloase, iar când vorbim despre faptul că sunt ticăloși, ne referim în principal la faptul că sunt ostili față de toate lucrurile pozitive și se opun în special adevărului și lui Dumnezeu – aceasta e ticăloșie și aceasta e firea antihriștilor.

Gândiți-vă la ce antihriști ați întâlnit și despre care ați aflat, care manifestă o astfel de fire ticăloasă. Odată am întâlnit o scorpie de femeie, a cărei umanitate era incredibil de rea. Ori de câte ori casa lui Dumnezeu predica despre sosirea iminentă a marilor dezastre, spunând că nu este mult timp, că frații și surorile ar trebui să pregătească fapte bune, că ar trebui să depună eforturi pentru a urmări adevărul, cum ar trebui să-și îndeplinească bine îndatoririle pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu și cum nu ar trebui să rămâne cu regrete, ori de câte ori casa lui Dumnezeu predica aceste lucruri, această femeie blestema în inima ei și se gândea: „Sfârșitul lumii? Viața este grozavă. Poate că e sfârșitul lumii pentru tine, dar nu este pentru mine! Chiar dacă marile dezastre au venit, ar trebui să trăiesc în continuare. Dacă cineva trebuie să moară, atunci puteți să muriți voi!” Nu-i așa că această femeie este irezonabilă? Ori de câte ori cineva avea părtășie despre acest aspect al adevărului, ea devenea irezonabilă și în inima ei apărea repulsia, spunându-și: „Viața mea e bună așa cum este! Am mulți bani, am mașini, case și venituri mari, sunt foarte influentă în zona mea și nimeni n-ar îndrăzni să mă jignească. Condițiile mele de viață sunt foarte bune, dacă vor veni marile dezastre, nu voi suferi pierderi? Nu sunt încă gata să mor!” Care era perspectiva ei despre lucrarea lui Dumnezeu și despre dorința Lui de a distruge această lume ticăloasă și omenire ticăloasă? (Era ostilă față de acestea.) Oricare erau faptele lui Dumnezeu, dacă aveau legătură cu interesele ei, dacă îi afectau interesele, atunci le ura, era ostilă față de ele și nu era de acord cu ele, gândind: „Ce faci este greșit!” și tăgăduia imediat faptele lui Dumnezeu. În plus, cel mai ticălos aspect al ei era că nu-i plăcea ca dreptatea și corectitudinea să domine; indiferent cine deținea puterea, chiar dacă Dumnezeu era Cel care deținea puterea și exista dreptate și corectitudine, dacă i-ar afecta interesele, atunci n-ar fi bine – interesele ei erau mai importante pentru ea decât Dumnezeu. Nu aveau acțiunile ei o natură demonică? Și când este în joc o natură demonică, nu este aceeași natură ca atunci când cineva este posedat de un spirit rău, iar acesta spune că nu vrea să audă cuvintele lui Dumnezeu? (Ba da.) Ori de câte ori cineva citește cuvintele lui Dumnezeu, acel spirit rău va spune că nu vrea să le audă. Ori de câte ori un frate sau o soră avea părtășie despre sosirea apropriată a zilei lui Dumnezeu sau a marilor dezastre, această scorpie de femeie ura și blestema în inima ei. De ce blestema? Dacă Dumnezeu ar veni să distrugă lumea, ea și-ar pierde toate proprietățile – când orice avea legătură cu interesele ei, ea îl blestema. Prin urmare, blestemele ei au aceeași natură ca un spirit rău care spune că nu vrea să audă cuvintele lui Dumnezeu. Ei au o trăsătură comună, și anume că, ori de câte ori cineva menționează adevărul, își dezvăluie adâncurile sufletelor, își dezvăluie urâțenia, ticăloșia și perfidia, apoi în inimile lor iau naștere ura, conflictul și împotrivirea și apoi blestemă și înjură – așa este un spirit rău. La exterior, această scorpie de femeie vorbea și se purta la fel ca o persoană normală, nu ca și cum ar fi posedată de un demon, însă natura acțiunilor ei era întocmai precum a acelui demon. Când aveți ocazia, îi puteți întreba pe oamenii bogați din biserică: „Atunci când va sosi ziua lui Dumnezeu și se vor abate marile dezastre, iar proprietatea familiei tale va fi pierdută, vei fi supărat? Aștepți cu nerăbdare să sosească ziua lui Dumnezeu? Aștepți cu nerăbdare ca Dumnezeu să preia puterea, iar corectitudinea și dreptatea să stăpânească? Aștepți cu nerăbdare ca Dumnezeu să anihileze această omenire ticăloasă, chiar dacă vei fi și tu anihilat? Ești dornic să se întâmple acest lucru?” Vedeți care este punctul lor de vedere. Unii vor fi dornici să se întâmple acest lucru, iar alții nu vor fi. Luând toată lumea, tot universul, toate lucrurile materiale guvernate de Dumnezeu – nu vorbim aici despre lucruri imateriale, ci doar despre lucrurile din domeniul material: proprietatea familiei, mașinile, casele, banii și așa mai departe – luând toate aceste lucruri împreună, înseamnă ele măcar un grăunte de nisip în mâna lui Dumnezeu? (Nu.) Cu toate acestea, când oamenii primesc aceste lucruri, nu vor să renunțe la ele și simt că au capitalul necesar pentru a se lupta cu Dumnezeu, spunând: „Dacă îmi iei proprietatea familiei, Te voi urî, mă voi opune și nu voi recunoaște că ești Dumnezeu!” Oare faptul că Dumnezeu este Dumnezeu depinde de recunoașterea ta? (Nu.) Ai capitalul necesar pentru a te lupta cu Dumnezeu cu acea mică proprietate de familie? Ești atât de ignorant! Diamantele sunt cele mai valoroase lucruri de pe Pământ. Când văd un diamant de un carat, oamenii obișnuiți sunt uimiți și spun: „Un diamant așa mare! Sigur valorează 10 sau 20 de mii de dolari americani!” Ei cred că diamantele sunt foarte valoroase. Dar apoi am auzit o știre care spunea că o planetă nu departe de Pământ era alcătuită în întregime din diamante și Mi-am dat seama brusc de ceva: oamenii sunt atât de mărginiți. Când vezi un diamant strălucind, îți place foarte mult și crezi că este grozav, dar când auzi că există o întreagă planetă alcătuită din diamante, care e perspectiva ta atunci? Perspectiva ta asupra diamantelor se schimbă. Cu alte cuvinte, odată ce auzi alte informații, orizontul tău se extinde brusc, nu mai vezi doar micul spațiu aflat imediat în fața ta, nu mai ești broasca din fântână, deoarece volumul de informații pe care le deții a crescut, iar percepția ta s-a schimbat și s-a mărit. Trăind în această lume, pe măsură ce oamenii se confruntă mereu cu fiecare lucru care li se întâmplă și cu diferite medii, orizonturile lor se schimbă constant și, totodată, perspectivele lor sunt în mod constant reînnoite. Acest lucru e normal și este procesul prin care Dumnezeu îi face pe oameni să progreseze treptat în această viață și să progreseze constant în ceea ce privește perspicacitatea, perspectiva, înțelegerea întregii lumi și a faptelor lui Dumnezeu. Așadar, acum că M-ați ascultat relatând această chestiune, cum ar trebui să o tratați? Ar trebui să vă gândiți: „Oamenii de pe Pământ sunt atât de ignoranți, le lipsește perspicacitatea și știu atât de puține!”? Altfel spus, opiniile și cunoștințele tale despre întregul univers, despre întreaga rasă umană, despre toate lucrurile pe care le stăpânește Dumnezeu, despre tot ce stăpânește El poate sunt la fel ca modul în care înțelegi un diamant mic, a cărui valoare este comparată cu o planetă, nu-i așa? (Da.) Ce concluzie putem trage de aici? Pe planeta Pământ, indiferent ce realizări are cineva, ce renume a avut, cât de magnific s-a purtat, nu trebuie să se laude, deoarece ființele umane sunt atât de insignifiante și nu fac nici două parale! Dumnezeu a pregătit niște diamante pe pământ și oamenii s-au luptat pentru ele. Nu știu ei oare câte planete din mâna lui Dumnezeu conțin lucruri chiar mai bune decât diamantele? Nu sunt oamenii deplorabili? (Ba da.) Acesta e modul în care sunt deplorabili; oamenii sunt atât de ignoranți.

Antihriștii nu se pot abține să nu se împotrivească lui Dumnezeu; ei urăsc în mod inerent adevărul și lucrurile pozitive și nici măcar nu-i pot lăsa în pace pe oamenii care urmăresc adevărul și iubesc lucrurile pozitive, ci condamnă, asupresc și exclud în schimb astfel de oameni. Cât despre cei care complotează cu ei, aceștia sunt legați în mod natural unii de alții, se protejează, se adăpostesc și se lingușesc reciproc. De aici, putem vedea că acești oameni care sunt antihriști sunt spirite rele reîncarnate și demoni murdari, lipsiți de umanitate normală. Indiferent cât de mult înțeleg adevărul pe care îl aud sau cât de clar predică doctrine și cuvinte, când vine timpul să practice, singurul lucru pe care aleg să-l facă este să se împotrivească adevărului și lui Dumnezeu și să-și protejeze funcția și interesele proprii – aceasta e ticăloșia lor. Cum se manifestă cel mai mult ticăloșia lor? Prin faptul că urăsc adevărul; urăsc adevărul fără explicație sau motiv. Dacă îi întrebi de ce urăsc adevărul, poate că nu vor putea să explice, dar fiecare acțiune a lor poartă firea și metodele antihriștilor, iar fiecare acțiune a lor îi induce în eroare și îi prinde în capcană pe oameni, tulbură și perturbă lucrarea casei lui Dumnezeu – acesta e rezultatul fiecăreia dintre acțiunile lor. Faceți o comparație și uitați-vă la conducătorii și lucrătorii de la fiecare nivel sau la frații și surorile de rând din jurul vostru, pe care îi cunoașteți și cu care intrați în contact pentru a vedea dacă vreunul dintre ei îi urăște fără motiv pe acei frați și surori care urmăresc adevărul și dacă vor mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Ei înșiși știu că nu este corect, dar nu se pot abține, spunând cuvinte plăcute în fața acestor frați și surori, dar procedând cu totul diferit pe la spatele lor, dezvăluindu-și înfățișarea demonică și începând să li se opună. Dacă aceasta nu e ticăloșie, atunci ce este? Care este cel mai josnic lucru la antihriști? Ei spun adesea lucruri corecte pentru a-i induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu și pe cei din jurul lor și chiar pentru a-l păcăli și înșela pe Cel de mai sus și, chiar mai mult, vor să-L înșele pe Dumnezeu și să câștige încrederea oamenilor folosind cuvinte întortocheate, apoi să se dezlănțuie, să acționeze nesăbuit și să facă orice vor în casa lui Dumnezeu. Știu cum să vorbească în mod corect, cum să vorbească incorect și cum ar trebui să acționeze, cum nu ar trebui să acționeze, care sunt principiile, care nu sunt principiile, ce înseamnă să se împotrivească principiilor și ce înseamnă să acționeze conform principiilor. Nu le sunt neclare aceste lucruri în inima lor și unii știu aceste lucruri chiar foarte clar și lucid, dar oricât de bine înțeleg și oricât de clar cunosc principiile, atunci când fac lucruri, nu practică deloc adevărul și fac din plin lucruri rele în concordanță cu propriile dorințe. Aceasta decide că natura lor este satanică și aceea a unui antihrist. Nu doar că sunt scârbiți de adevăr și urăsc adevărul, dar urăsc și condamnă adesea lucrurile pozitive. De ce marele balaur roșu urăște adevărul și pe Dumnezeu? Acest lucru este decis întru totul de natura lui satanică. Unii frați și surori sunt persecutați și urmăriți atât de mult, încât nu se pot întoarce la casele lor, iar acei diavoli și satane spun: „Acești oameni nu mai trăiesc normal; și-au abandonat familiile.” De fapt, ei nu pot să meargă acasă fiindcă sunt persecutați de marele balaur roșu. Astfel de lucruri se întâmplă frecvent. Despre care altele ați auzit? (Marele balaur roșu spune că, dacă oamenii citesc prea mult cuvintele lui Dumnezeu, atunci devin spălați pe creier.) Marele balaur roșu spune: „Oamenii sunt spălați pe creier de cuvintele lui Dumnezeu; au fost îndumnezeiți.” Aceasta înseamnă să întorci adevărul cu susul în jos. În mod clar, marele balaur roșu este cel care corupe și spăla oamenii pe creier, totuși inversează lucrurile și spune că oamenii sunt spălați pe creier de cuvintele lui Dumnezeu – acești demoni sunt atât de ticăloși! Marele balaur roșu își însușește toate faptele bune făcute de alții și dă vina pe alții pentru lucrurile rele pe care le face. Antihriștii procedează la fel; metodele lor sunt exact la fel ca ale marelui balaur roșu și ale Satanei. Sunt cu adevărat lacheii Satanei!

Am terminat acum în mare parte să avem părtășie despre manifestările ticăloase, perfide și înșelătoare ale antihriștilor? Oare părtășia Mea de astăzi nu este diferită și mai reală decât ceea ce puteți înțelege ad litteram? Casa lui Dumnezeu a produs multe clipuri video în ultimii ani, inclusiv câteva imnuri, filme și așa mai departe, toate acestea fiind încărcate online. Un antihrist din China continentală a văzut aceste lucruri online și a spus: „Ați produs aceste programe în străinătate și putem să facem asta și în China.” Apoi a plecat într-o campanie de recrutare, a găsit o bandă de oameni și a înființat un cor în națiunea marelui balaur roșu. În cele din urmă, acești oameni au fost arestați. De ce a trebuit antihristul să facă asta? A avut un scop? (Da.) Care a fost scopul lui? (Să-i controleze pe oameni.) Nu a fost doar dorința lui de a-i controla pe oameni. A vrut să-și înființeze propria facțiune. Ideea lui era: „Casa lui Dumnezeu poate să aibă un cor, la fel și eu! Dacă reușesc, voi avea propria facțiune. Este suficient să dau din mâini și vor veni mulți oameni!” În acest fel, putea înlocui biserica lui Dumnezeu. Nu este acesta scopul pe care a vrut să-l atingă? Dar rezultatul a fost că marele balaur roșu a trecut la repercusiuni și s-a ales praful de dorința lui deșartă. Casa lui Dumnezeu îndeplinește această lucrare sub premisa asigurării securității. Era îndeplinită această condiție pentru el în țara condusă de marele balaur roșu? Această condiție nu era îndeplinită pentru el, dar tot voia să se dea mare. Nu s-a dat mare foarte bine și, până la urmă, lucrurile au mers prost pentru el. Acum câțiva ani, un alt grup de oameni a produs un program și l-a pus online. Cântau melodii vechi însoțite de dansuri și purtau rochii florale în stilul unei minorități etnice. Era prea convențional și învechit. Spuneți-Mi, nu au provocat acești antihriști doar tulburări? (Ba da.) Non-credincioșii și oamenii religioși nu cunoșteau situația reală și au crezut că aceste lucruri chiar au fost făcute de biserică. Antihriștii fac mereu lucruri nesăbuite; nu sunt doar ticăloși, ci și nechibzuiți. De ce sunt nechibzuiți? Oare fiindcă sunt atât de ticăloși, încât i-a prostit ticăloșia? Nu. Orice calibru ar avea o persoană, dacă înțelege întrucâtva adevărul, chiar dacă nu are nicio cale înainte atunci când face lucruri și nu știe ce este adecvat sau inadecvat să facă, ea are o cerință minimă în inima ei: nu va acționa nesăbuit sau orbește. Nu este așa? (Ba da.) Totuși, acei oameni care nu înțeleg adevărul și sunt atât de aroganți încât nu au rațiune acționează la întâmplare. Ce înseamnă că acționează la întâmplare? Astfel de oameni nu au simțul rațiunii, iar cei fără simțul rațiunii nu pot lua în considerare problemele. La ce Mă refer când spun „a lua în considerare”? Mă refer la ce trebuie făcut în etapele inițiale, ce să pregătească, ce lucruri sunt necesare pentru a acționa, de ce trebuie făcut acest program și, după ce programul este produs, câți oameni pot fi afectați, câți oameni pot fi edificați și dacă există consecințe sau dezavantaje – toate acestea trebuie evaluate. Acest proces de evaluare se numește „a lua în considerare”. Pot acești oameni nechibzuiți să ia în considerare lucruri? (Nu.) Oamenii care nu pot lua în considerare problemele sunt lipsiți de raționalitate; au vreo înțelegere a adevărului? Categoric nu. Dacă cineva înțelege realmente ceva din adevăr, simțul său al rațiunii va deveni mai clar și mai solid. Îi poate deveni mai limpede ce este pozitiv, ce este negativ, ce este corect, ce este greșit și din ce domeniu face parte un principiu sau altul; adică, indiferent ce face, fie că este bine sau rău, are un standard în inima sa. De exemplu, dacă cineva ți-ar spune să alergi gol pe stradă, ai face-o? (Nu.) Ai face-o dacă cineva te-ar lovi? Ai face-o dacă cineva ți-ar da zece mii de yuani? (Ar fi ceva rușinos. N-aș putea să o fac.) Să știi că ar fi un lucru rușinos este un fel de gândire, un fel de verdict și un fel de atitudine care ia naștere din raționalitate, adică doar cu această raționalitate ești capabil să ai o astfel de gândire și de atitudine. Prin urmare, indiferent dacă ești ispitit cu bani sau torturat și chinuit cu cruzime, indiferent cum ești forțat, tot nu ai face-o, nu ai fi deloc afectat și ai rămâne ferm. Antihriștii nu înțeleg adevărul și de aceea nu au nicio concepție despre ceea ce fac. Ce înseamnă „concepție” aici? Înseamnă că nu știu ce să facă pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Acest antihrist credea că are o inimă incredibil de iubitoare, a adunat un grup de oameni pentru a face un clip video coral și a ajuns să cheltuiască mulți bani și să se pună în pericol. Situația din China continentală este mai gravă decât în străinătate, deci ce s-ar întâmpla dacă ceva nu merge bine? A luat în considerare acest lucru? Poate că a luat în considerare situația într-o anumită măsură, dar nu știa ce programe să facă sau ce rezultate să obțină – nu înțelegea deloc. De ce nu înțelegea? Era lipsit de această raționalitate. Cum apare raționalitatea? Rațiunea oamenilor poate deveni treptat clară și solidă doar prin înțelegerea adevărului. Antihriștii au o natură care urăște adevărul, se opun în mod inerent lucrurilor pozitive și, în adâncul inimii lor, nu pot iubi niciodată adevărul, prin urmare pot înțelege oare adevărul? (Nu.) Dacă nu pot înțelege adevărul, pot avea gândirea umanității normale? Nu o pot avea niciodată. Oamenii fără gândirea umanității normale au raționalitate? Nu, nu au. Când antihriștii fac și spun ceva, perspectivele lor și toate acele lucruri pe care le fac nu diferă de lucrurile făcute de diavoli și spiritele rele. De ce spun că nu este nicio diferență? De exemplu, cuiva îi place foarte mult să predice și să se dea mare, așadar caută mereu oameni care să-l asculte rostind predici. Chiar dacă oamenilor nu le place să-l asculte, el predică totuși; când alții simt o asemenea repulsie în privința lui, el nu-și dă seama și nu încearcă să-i observe, nu vede ce le este necesar altora și doar se mulțumește pe el însuși. Nu este rușinos? Este rușinos, iar el nu are raționalitate. Există vreo diferență între această lipsă de raționalitate și discursurile și acțiunile haotice și desfrânate ale cuiva posedat de Satana și de spiritele rele? Deși poate nu arată ca un bolnav psihic care aleargă nebunește gol pe stradă, poți să observi că acționează fără raționalitate. Când i se cere să ude niște frați și surori, să răspândească Evanghelia sau să îndeplinească o anumită datorie, este total lipsit de principii și acționează pur și simplu nechibzuit, după bunul plac. Sunt unii oameni care răspândesc Evanghelia de 20 de ani fără să câștige o singură persoană și, totuși, vor să devină conducători. Există astfel de oameni? Da, există. Nu au niciun fel de principii, dau greș în tot ce fac, dar tot vor să devină conducători și să-i conducă pe alții – cu siguranță există mulți oameni de acest fel. Ei cred în Dumnezeu de atâția ani, au citit multe dintre cuvintele Lui și au ascultat multe predici, dar nu înțeleg niciun adevăr. Așadar, de ce este legată lipsa lor de înțelegere? Din ce cauză nu înțeleg? Oare pentru că le lipsește prea mult calibrul și capacitatea de înțelegere sau caracterul lor este rău și nu iubesc adevărul? (Are legătură cu esența lor.) De ce are legătură cu esența lor? (Pentru că esența lor este ticăloasă, nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt și Dumnezeu nu lucrează asupra unor astfel de oameni, prin urmare, indiferent cum mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, nu vor înțelege niciodată adevărul.) Aceasta e o cauză obiectivă. Cauza obiectivă este, desigur, că Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor, prin urmare, sigur nu vor putea înțelege nimic – acest lucru se aplică oricui. Există și o cauză subiectivă și care este aceasta? (Asemenea oameni urăsc adevărul.) Și cum privesc adevărul cei care urăsc adevărul? (Ca pe antiteza lor.) Îl privesc ca pe antiteza lor; acesta este un aspect. Ce altceva? Sunt capabili să înțeleagă latura practică a adevărului? Niciodată. Dacă nu pot să înțeleagă nici măcar acest nivel, atunci spuneți-Mi, sunt capabili să înțeleagă adevărul? Nu pot să înțeleagă niciodată adevărul. Cauza obiectivă este că asemenea oameni nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt, iar Dumnezeu nu-i luminează. Cauza subiectivă este că sunt ostili față de Dumnezeu, de adevăr și lucrurile pozitive și niciun lucru pozitiv nu este pozitiv în ceea ce îi privește. Așadar, ce lucruri consideră în inima lor că sunt pozitive? Genul de lucruri pe care le susține Satana – lucruri care sunt toate ticăloase, deșarte și vagi. Așadar, acești oameni ticăloși care urăsc adevărul sunt capabili să înțeleagă adevărul? Nu-l pot înțelege niciodată pentru că nu-l acceptă. Spuneți-Mi acum, are vreun rost să aveți părtășie despre adevăr cu astfel de oameni? Pot fi dispuși să asculte când le citiți cuvintele lui Dumnezeu? Sunt cu toții non-credincioși și demoni, deci cum ar putea să asculte cuvintele lui Dumnezeu? Unii oameni nu pot pătrunde această chestiune și spun: „De ce nu înțeleg atunci când am părtășie despre adevăr cu ei? Nu sunt oameni?” Ești nedumerit și nu te poți face înțeles de ei. Nu poți asculta cuvintele anumitor oameni, iar lucrurile pe care le fac sunt pur și simplu absurde – aceștia sunt non-credincioși, demoni și nu ascultă de nicio rațiune. De ce spun aceste cinci cuvinte, „nu ascultă de nicio rațiune”? Crezi că Dumnezeu există și că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor – nu sunt acestea lucruri pozitive? (Ba da.) Și ce cred acești oameni? „Așa deține Dumnezeu suveranitatea asupra tuturor lucrurilor? Nu e mare chestie.” Nu-i așa că nu ascultă de nicio rațiune? (Așa e.) Nu ai cum să comunici cu astfel de oameni; sunt un fel aparte, fiare și nu ascultă de nicio rațiune. Fiarele nu înțeleg niciodată ce sunt lucrurile pozitive sau care e adevărul, prin urmare nu ai cum să comunici cu ele. Faptul că nu poți comunica cu ele nu e o chestiune de timp și nu depinde de faptul că încerci din răsputeri sau de cât de mult efort depui, ci înseamnă în schimb că sunt pur și simplu incapabile să înțeleagă, deci ce altceva le poți spune? Ce există mai exact în acești oameni? Nu există onestitate, integritate sau bunătate în inimile lor, doar ticăloșie, sunt plini de ticăloșie. Acesta este motivul pentru care acești oameni nu ascultă de nicio rațiune și nu mai pot fi mânuiți.

Când comparăm înșelăciunea și perfidia cu firea ticăloșiei, gradul lor este relativ mai ușor și mai superficial. Dacă gradul este superficial, atunci de ce le menționez aici? Antihriștii se poartă și vorbesc înșelător, inexplicabil și obscur, făcându-i pe alții să simtă că sunt perfizi și înșelători, iar oamenii de rând nu pot ajunge la miezul problemei. Ei se poartă și vorbesc înșelător și sunt incapabili să se înțeleagă cu cei care sunt deschiși, onești și care urmăresc adevărul. În schimb, se joacă adesea cu astfel de oameni și îi folosesc. În ignoranța lor deplină, acești oameni sunt învârtiți pe degete și înșelați de antihriști și chiar folosiți de ei. Desigur, acest comportament și aceste metode folosite de antihriști nu sunt atât de dăunătoare oamenilor. Ce anume le face foarte mult rău oamenilor? Firea ticăloasă a antihriștilor, iar inducerea în eroare, controlarea și asuprirea oamenilor care iau naștere din această fire ticăloasă sunt chiar mai grave. Antihriștii au mereu o motivație și o intenție pe care nu le pot spune altora când vine vorba de acțiunile lor. Ei nu vor dedica sau cheltui niciodată nimic fără motiv, nici nu vor face nimic pentru nimeni sau pentru casa lui Dumnezeu fără motiv sau compensație. În spatele fiecărei acțiuni și fiecărui cuvânt al lor se află o motivație, o intenție și, imediat ce intenția și motivația lor sunt dezvăluite sau ambițiile și dorințele lor sunt distruse, ei caută o ocazie de a se retrage. În inima lor, se gândesc: „Nu merită așa mult să mă dedic sau să mă cheltuiesc fără niciun motiv, nu merită să-mi pierd timpul. Trebuie să obținem ceva din credința în Dumnezeu. Dacă cineva se cheltuiește pentru Dumnezeu fără să ceară o recompensă, e pur și simplu o prostie.” Logica lor este: „Nu există niciun prânz gratuit.” Ei consideră că rațiunea și conștiința, comportamentul și faptele bune pe care ar trebui să le aibă și să le facă oamenii normali sunt stupide și nesăbuite. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Este un lucru incredibil de ticălos. De exemplu, casa lui Dumnezeu face niște rânduieli de lucru și se îngrijește întrucâtva de viața fraților și surorilor care își îndeplinesc îndatoririle, dar antihriștii îi împiedică din interior. Care este scopul unui antihrist de a-i împiedica? Dacă rânduielile de lucru ar fi venit de la antihrist și, știind acest lucru, frații și surorile s-ar simți îndatorați față de el, atunci antihristul ar prelua inițiativa. Dacă frații și surorile n-ar ști cine a făcut rânduielile de lucru și ar crede că au fost făcute de casa lui Dumnezeu, mulțumindu-I astfel lui Dumnezeu, ar fi de acord antihristul? Categoric nu. Rânduielile de lucru s-ar opri la antihrist și nu ar fi implementate. Este benefic pentru frați și surori ca rânduielile de lucru să fie emise de casa lui Dumnezeu, iar lucrarea de evanghelizare s-ar răspândi mai bine; acesta e un aspect important legat de lucrarea lui Dumnezeu, deci cum ar trebui să coopereze cei cu funcții de conducători? Ar trebui să facă tot posibilul pentru a coopera bine și pentru a implementa lucrarea. Totuși, unii antihriști o împiedică din interior și nu implementează lucrarea timp de doi ani. Care este motivul? Acesta este Satana care creează obstacole și tulburări. Unele biserici sunt tulburate și controlate de antihriști și oameni răi, iar frații și surorile care își îndeplinesc îndatoririle nu sunt îngrijiți. Acest lucru îi face pe antihriști fericiți și, în inimile lor, se gândesc: „Este suficient să beneficiez eu de un lucru atât de minunat și să am astfel de beneficii extraordinare. Cum ar putea să beneficieze toți frații și toate surorile?” Cum i-ar afecta în vreun fel pe antihriști faptul că frații și surorile ar beneficia? Nu i-ar afecta deloc. Ei ar beneficia, toată lumea ar beneficia și ar fi minunat! Gândește-te la situația generală: nu ar trebui să împiedici acest lucru, nici să-l amâni, ci ar trebui să-l pui în aplicare cu bucurie. Nu este normal? (Ba da.) Aceasta e datoria pe care ar trebui să o îndeplinească o persoană și e responsabilitatea ta. Un aspect este că nu te costă nimic, iar altul este acesta: nu-și dorește toată lumea să se răspândească lucrarea de evanghelizare? (Noi ne dorim.) Când văd frați și surori bucurându-se de harul lui Dumnezeu, devin oare invidioși? De ce sunt invidioși? Nu sunt oare antihriștii niște demoni? Așadar, de ce nu implementează lucrarea? Pentru că sunt invidioși. Consideră că implementarea lucrării ar fi benefică pentru răspândirea lucrării de evanghelizare? (Nu.) Le afectează interesele? Ce legătură are cu ei? Nu are nicio legătură cu ei, dar tot nu o implementează, fiind astfel ticăloși. Sunt diavoli vii și ar trebui blestemați! Cu o astfel de chestiune care afectează lucrarea casei lui Dumnezeu și cu atât de mulți oameni care își îndeplinesc îndatoririle, ei nu țin deloc seama de consecințe. Dacă ar avea câtuși de puțin intenții bune, n-ar fi capabili să o facă. De ce procedează așa? Este o mârșăvie și o ticăloșie. Voi faceți asemenea lucruri? Dacă sunteți în stare să faceți asemenea lucruri, nu sunteți diferiți de antihriști și sunteți și voi diavoli vii. Nu trebuie să faceți astfel de lucruri! Există și unii antihriști care văd că în biserică sunt oameni răi care tulbură adesea lucrarea bisericii, care se dezlănțuie în biserică, dar îi ignoră. Când li se cere să se ocupe de astfel de oameni, ei invocă motive și amână să se ocupe de ei. Nu țin seama de interesele fraților și surorilor; se gândesc doar să nu le fie afectată reputația și nimic mai mult. Își spun în sinea lor: „Am fost numit conducător, așa că trebuie să am ultimul cuvânt. Am putere și autoritate deplină. Dacă exclud pe oricine spui tu să exclud, mă voi face de rușine și voi părea că sunt complet neputincios. Trebuie să mă asigur că frații și surorile știu că acești oameni sunt în grija mea și sunt subordonații mei.” Cui se împotrivesc ei? (Lui Dumnezeu.) Împotrivirea față de Dumnezeu nu este o ticăloșie? Este o ticăloșie. Știi ce este o ființă umană? Dumnezeu ți-a dat răsuflarea, iar dacă nu știi un lucru atât de important, nu înseamnă că ești neghiob? Dumnezeu îți poate pune capăt vieții în orice moment, dar tot te ridici cu disperare împotriva Lui – aceasta e o ticăloșie, iar tu ești un diavol viu! Prin urmare, un aspect este că trebuie să urmăriți adevărul și să nu urmați calea unui antihrist; pe lângă aceasta, trebuie să știți să discerneți antihriștii. Dacă întâlniți un antihrist, ar trebui să-l observați cu atenție și, dacă vedeți că este pe cale să facă un lucru rău, opriți-l imediat și uniți-vă forțele cu frații și surorile pentru a-l da în vileag, a-l diseca, a-l respinge și a-l exclude. Am auzit recent că mai mulți frați și surori tineri dintr-o biserică și-au unit forțele pentru a alunga un conducător fals. Sunt de părere că acești tineri au făcut progrese, nu trăiesc după filosofii satanice, pot practica adevărul, acționează conform principiilor și sunt mult mai buni decât majoritatea oamenilor. Cei mai mulți oameni au filosofii pentru interacțiunile lumești, sunt profund otrăviți de Satana și nu s-au eliberat încă de influența Satanei. Capacitatea de a îndepărta un conducător fals arată că înțelegi întrucâtva adevărul și poți proteja lucrarea casei lui Dumnezeu – e un lucru bun. Aceasta dovedește că te-ai maturizat în viață și îți poți îndeplini bine datoria.

Având părtășie și expunând astăzi aspectele esenței unui antihrist, și anume ticăloșia, perfidia și înșelăciunea, precum și toate manifestările sale diferite, vedem că antihriștii se opun în mod inerent lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Chiar dacă am firea unui antihrist, nu am natura-esența unui antihrist și nu mă voi transforma niciodată într-un antihrist.” Ce părere ai despre această atitudine? Chiar dacă nu ai esența unui antihrist, ai totuși aceste manifestări și revelații ale unui antihrist, trăiești ceea ce trăiește un antihrist, ai firea unui antihrist și, astfel, ești în pericol să urmezi calea unui antihrist. Având statut, influență și capital, este doar o chestiune de timp până când vei deveni un antihrist și aceasta e realitatea. Care este intenția Mea când spun acest lucru? Îl spun ca să trag un semnal de alarmă pentru voi și să vă zic următoarele: odată ce cineva începe să urmeze calea unui antihrist, există două posibilități. Una este că veți descoperi acest lucru în timp, veți schimba direcția, veți reflecta asupra propriei persoane, vă veți căi și veți deveni capabili să vă supuneți orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Aceasta e cea mai bună posibilitate și veți avea speranța de a dobândi mântuirea. Totuși, dacă nu puteți merge pe calea de urmărire a adevărului, odată ce ați comis mult rău și ați fost definiți ca antihriști, nici nu vreți să vă gândiți la consecințe. Înțelegeți? (Da.) E bine că înțelegeți. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că, dacă prezinți manifestările unui antihrist, încă mai ai spațiu de manevră și ai ocazia de a te căi, dar odată ce ai devenit un antihrist, atunci ești în pericol. Prin urmare, atunci când descoperi că ai manifestările unui antihrist, ar trebui să schimbi direcția, să cauți adevărul și să rezolvi această problemă; nu o trata cu ușurință. În caz contrar, când vei ajunge să ai putere și oportunități, vei comite în mod nechibzuit fapte rele și vei provoca perturbări și tulburări în lucrarea bisericii. Nu vei putea să suporți consecințele și, foarte probabil, îți va afecta finalul și destinația.

Astăzi am explicat clar diferența esențială dintre firea ticăloasă a antihriștilor și firea ticăloasă a oamenilor obișnuiți. Înțelegeți acum? Toate ființele umane corupte au o fire ticăloasă și toate au dezvăluiri și manifestări ale unei firi ticăloase. Cu toate acestea, firea ticăloasă a oamenilor obișnuiți și firea ticăloasă a antihriștilor sunt diferite. Deși oamenii obișnuiți au o fire ticăloasă, ei tânjesc în inima lor după adevăr și iubesc adevărul, iar pe parcursul credinței în Dumnezeu și al îndeplinirii îndatoririlor lor, sunt capabili să accepte adevărul. Chiar dacă adevărul pe care îl pot pune în practică este limitat, ei pot practica totuși o parte din el și, astfel, firile lor corupte pot să se purifice treptat și să se schimbe cu adevărat, iar în cele din urmă sunt capabili să se supună esențialmente lui Dumnezeu și să dobândească mântuirea. Pe de altă parte, antihriștii nu iubesc deloc adevărul, nu acceptă niciodată adevărul și nu-l pun niciodată în practică. Ar trebui să încercați să observați și să discerneți pe baza a ceea ce spun aici; fie că este un conducător de biserică sau un lucrător, fie că este un frate sau o soră de rând, căutați să vedeți dacă poate pune în practică adevărurile din sfera lucrurilor pe care le poate înțelege. De exemplu, să spunem că cineva înțelege un adevăr-principiu, dar când vine timpul să-l pună în practică, nu-l pune deloc în practică, face orice vrea și acționează la întâmplare – aceasta este ticăloșie și o astfel de persoană este greu de mântuit. Unii oameni nu înțeleg realmente adevărul, dar în inima lor vor să caute ce anume trebuie să facă și este în acord cu intențiile lui Dumnezeu și în conformitate cu adevărul. În adâncul inimii lor, își doresc să nu se împotrivească adevărului. Ei vorbesc și acționează încălcând principiile, comit greșeli și chiar fac lucruri care provoacă tulburări și perturbări doar pentru că nu înțeleg adevărul – care e natura acestui lucru? Natura acestui lucru nu ține de săvârșirea faptelor rele; este cauzată de nesăbuință și ignoranță. Ei fac aceste lucruri numai fiindcă nu înțeleg adevărul, fiindcă nu sunt capabili să dobândească adevărurile-principii și fiindcă, potrivit noțiunilor și închipuirilor lor, consideră că este corect să facă acele lucruri, purtându-se așadar în acel mod și, de aceea, Dumnezeu determină că sunt nesăbuiți, ignoranți și lipsiți de calibru; nu e ca și cum ar înțelege adevărul și ar fi împotriva lui în mod intenționat. Cât despre conducătorii și lucrătorii care procedează mereu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și care tulbură adesea lucrarea casei lui Dumnezeu pentru că nu înțeleg adevărul, trebuie să practici implementarea unei supravegheri și unor restricții și să practici mai mult părtășia despre adevăr ca să rezolvi problemele. Dacă cineva are un calibru prea deficitar și nu poate înțelege adevărurile-principii, este timpul să-l demiți ca pe un conducător fals. Dacă înțelege adevărul și totuși este împotriva lui în mod intenționat, atunci trebuie emondat. Dacă rămâne incapabil să accepte adevărul în tot acest timp și nu exprimă nicio căință, atunci trebuie tratat ca o persoană rea și ar trebui îndepărtat. Însă natura antihriștilor este mult mai gravă decât cea a oamenilor răi sau a conducătorilor falși, deoarece antihriștii tulbură intenționat lucrarea bisericii. Chiar dacă înțeleg adevărul, nu îl practică, nu ascultă de nimeni și, dacă ascultă, nu acceptă ceea ce aud. Chiar dacă par să-l accepte la suprafață, i se împotrivesc în adâncul inimii lor și, când vine timpul să acționeze, acționează în continuare pe baza propriilor preferințe, fără să țină deloc cont de interesele casei lui Dumnezeu. Când sunt în preajma altor oameni, rostesc niște cuvinte omenești și au o oarecare asemănare umană, dar când acționează pe la spatele oamenilor, natura lor demonică iese la iveală – aceștia sunt antihriști. Când capătă statut, unii oameni fac tot soiul de rele și devin antihriști. Unii nu au deloc statut, însă natura-esența lor este la fel ca a antihriștilor – poți spune că sunt oameni buni? Imediat ce capătă statut, fac tot soiul de rele – sunt antihriști.

Există vreunul dintre voi care a descoperit că este un antihrist în devenire și simte că, odată ce va obține statut, va fi în mod garantat, sută la sută, un antihrist? Dacă da, când alții te aleg drept conducător, nu trebuie să le permiți în niciun caz să te aleagă și ar trebui să spui: „Mă abțin. Vă rog să nu mă alegeți. În caz contrar, s-a terminat pentru mine.” Aceasta se numește a avea conștiință de sine. Lipsa statutului este protecția ta. Ca adept de rând, s-ar putea să nu ai niciodată ocazia de a face mult rău, iar probabilitatea de a fi pedepsit ar putea fi zero. Totuși, imediat ce obții statut, probabilitatea să faci rău este de sută la sută, la fel și probabilitatea de a fi pedepsit, și atunci s-a terminat pentru tine și vei fi distrus complet orice șansă ai fi putut avea de a dobândi mântuirea. Dacă ai ambiții și dorințe, ar trebui să te grăbești și să te rogi lui Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a rezolva problema, să te bazezi pe Dumnezeu, să practici stăpânirea de sine, să nu te delectezi cu funcția ta și atunci vei fi capabil să-ți îndeplinești datoria în mod normal. Dacă te concentrezi mereu pe titlurile oficiale, te delectezi cu funcția ta și nu acorzi deloc atenție îndeplinirii datoriei tale, atunci ești un escroc și trebuie să fii eliminat. Când accepți o datorie, nu te axa pe funcție; ar trebui să-ți îndeplinești bine datoria – gestionarea bună a problemelor este mai reală decât orice altceva. Dacă îți poți îndeplini datoria bine, nu-L vei fi mulțumit atunci pe Dumnezeu? În ceea ce vă privește, aceasta e ultima modalitate prin care puteți evita să faceți rău. Este un lucru bun sau un lucru rău să vă restricționați mereu și să nu vă permiteți să câștigați statut? (E un lucru bun.) Deci de ce se străduiesc unii oameni atât de mult să concureze pentru statut în timpul alegerilor? Astfel de oameni au prea multă ambiție. Nu este normal să aibă prea multă ambiție – sunt ticăloși. Există multe surori tinere, toate la vreo douăzeci de ani, care își doresc o funcție oficială și iubesc foarte mult statutul. Dacă nu sunt alese drept conducătoare, atunci se îmbufnează și nu mai mănâncă. Deși par puțin copilăroase, în ceea ce privește determinarea lor, lucrurile vor deveni disperat de grave pe măsură ce îmbătrânesc și vor deveni experte, nu-i așa? Unele femei aud că, pe vremuri, o femeie a devenit împărăteasă și se simt incredibil de invidioase, dorind să fie acea femeie. Nu vor să fie obișnuite și, în credința lor în Dumnezeu, nu vor să fie doar adepte de rând. Dorințele lor ard constant în inima lor și, imediat ce se ivește ocazia de a se etala, profită de aceasta. Nu doar fac unele lucruri, își realizează datoria și îndeplinesc anumite responsabilități având picioarele pe pământ, punând tot sufletul în urmărirea adevărului. Ce minunat ar fi dacă ar proceda așa! Dar acest tip de viață nu le poate mulțumi și nu vor să trăiască o viață atât de insipidă – acest lucru este supărător pentru ele. Există vreo astfel de femeie printre voi? Să luăm exemplul unei femei căreia îi place să se poarte promiscuu; indiferent cât de bun este soțul ei cu ea sau câți bani are, nu-i poate păstra niciodată inima. Unele femei au mulți copii și tot încearcă în mod nechibzuit să seducă bărbați și niciun bărbat nu poate să le supravegheze – aceasta înseamnă că sunt ticăloase. De unde vine această energie ticăloasă? (Vine din natura lor.) Și cum apare natura lor? Ele au spirite necurate care trăiesc înlăuntrul lor și sunt reîncarnări ale unor spirite necurate. Deși problemele din tărâmul spiritual sunt complicate, oricât de complicate ar fi, atât timp cât cineva înțelege adevărul și poate privi aceste chestiuni conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci poate avea discernământ, iar acest lucru este cunoscut drept a pătrunde direct în tărâmul spiritual. Când înțelegi adevărul, poți vedea lucrurile intens și exact, gândirea ta devine și ea agilă și clară, iar inima ta se înseninează. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci inima ta va fi mereu confuză, nu vei ști nimic în sufletul tău despre ceea ce faci și vei fi asemenea unui idiot, temându-te să te întorci în orice direcție. Îți va fi teamă că te dai în spectacol dacă faci mai mult și îți va fi teamă că nu-ți îndeplinești responsabilitățile dacă nu o faci; vei fi mereu într-o asemenea stare. Aceasta deoarece înțelegi prea puțin adevărul. Care este prima manifestare a cuiva care înțelege prea puțin adevărul? Duce o viață meschină și inutilă. După ce este jucat pe degete, agresat și aruncat de antihriști, în ziua în care se trezește, își dă seama că obișnuia să se înhăiteze cu antihriștii, slujindu-i și lucrând pentru ei, dar spunând totuși că antihriștii Îl iubesc și Îi sunt loiali lui Dumnezeu. Abia acum vede că a folosit toate aceste cuvinte incorect. Nu este acest lucru foarte inutil? (Ba da.) De ce este inutil? Deoarece nu înțelege adevărul și primește ceea ce merită! Dacă înțelegi adevărul, poți să ai discernământ în privința antihriștilor și să le vezi adevărata față, apoi îi poți da în vileag și alunga. Vei continua atunci să fii indus în eroare de ei și să-i urmezi? Categoric nu. Mai mult, ai ascultat atâtea predici, casa lui Dumnezeu te-a udat și te-a cultivat atâția ani, prin urmare, dacă nu înțelegi niciun adevăr, dacă nu poți să-i discerni pe antihriști și nici măcar nu-ți îndeplinești responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești, ajungând să te înhăitezi cu antihriștii și devenind complicele lor, nu te face acest lucru inutil? Nu sunt deplorabili asemenea oameni? Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu doar cu numele, dar ești indus în eroare și atras de antihriști, dacă urmezi calea unui antihrist de mai mulți ani și vrei să te întorci, dar nu ai curajul să dai ochii cu frații și surorile, nu este acesta un mod inutil de a trăi? Oricât de mult te-ai supăra, e în zadar. A cui este vina că nu înțelegi adevărul? Nu poți da vina pe altcineva decât pe tine.

În total, am avut părtășie despre șapte manifestări diferite ale antihriștilor. În ceea ce privește manifestările detaliate despre care am vorbit pentru fiecare, esența pe care am disecat-o, precum și diversele circumstanțe despre care am vorbit, niciunul dintre aceste lucruri nu a fost inventat din senin, ci este bine întemeiat și bazat pe fapte. Există totuși un aspect: după ce ați ascultat aceste lucruri, dacă pur și simplu nu sunteți în stare să le identificați când întâlniți lucruri reale, ce arată aceasta? În primul rând, arată că vă lipsește înțelegerea spirituală și, chiar dacă aveți uneori puțină înțelegere spirituală, este doar pe jumătate, nu o înțelegere spirituală deplină; în al doilea rând, arată că nu iubiți adevărul și nu luați adevărul în serios; în al treilea rând, arată că sunteți prea lipsiți de calibru și vă lipsește complet capacitatea de înțelegere. Am spus multe despre expunerea antihriștilor, dar nu ai înțeles nimic din toate acestea. Poate crezi că ai înțeles la momentul respectiv, dar mai târziu devine neclar și aceasta arată că tot nu ai înțeles. De ce nu înțelegi? Are vreo legătură cu capacitatea de a pricepe? Când am explicat lucrurile la acest nivel și tot nu ai înțeles, înseamnă că îți lipsește prea mult capacitatea de înțelegere și că realmente nu ai deloc capacitatea de a pricepe adevărul. Este exact ceea ce spun? Așa este. Sunt anumiți oameni printre voi care ascultă predici de 10 sau 20 de ani și tot nu înțeleg adevărul. Cum explicăm acest lucru? Există doar două posibilități: una este că nu aveți înțelegere spirituală, sunteți lipsiți de calibru și nu sunteți capabili să înțelegeți adevărul; cealaltă este că, deși aveți înțelegere spirituală, nu iubiți adevărul și nu sunteți interesați de el. Dacă vi se aplică una dintre aceste două posibilități, atunci nu sunteți capabili să înțelegeți adevărul. Dacă vi se aplică ambele posibilități, atunci nu mai puteți fi mântuiți și nu mai există nicio speranță. Dacă tot nu puteți face o comparație adecvată cu voi înșivă după ce termin părtășia și nu știți la ce Mă refer, ce spune acest lucru despre capacitatea voastră de înțelegere? Nu este prea deficitară? Dacă ați fi mai leneși, ați tânji după confort, nu ați iubi adevărul, ați avea preferințe personale și ați fi distrași de chestiuni externe, aceste cuvinte ar avea tot mai puțin efect asupra voastră, iar efectul lor s-ar reduce foarte mult – așa stau lucrurile. De fapt, antihriștii sunt foarte ușor de deslușit. Un aspect este cel de a clarifica metodele pe care le folosesc pentru a face lucruri, iar un alt aspect este de a vedea care este firea lor, care este direcția lor în viață și opiniile asupra existenței, care sunt atitudinile lor față de frați și surori, față de datorie, față de interesele casei lui Dumnezeu, față de Dumnezeu, de adevăr și de lucrurile pozitive și care sunt principiile lor de acțiune. Folosind aceste aspecte, vei putea practic să-i clasifici. Va mai fi nevoie să-i observi și să afli despre ei mult timp? Nu. Antihriștii nu doar recurg la promiscuitate sau doar asupresc oamenii. Ei au o natură satanică și sunt capabili de orice. După ce ai ascultat aceste predici, dacă ești pur și simplu incapabil să discerni firea unui antihrist și nu-ți poți da seama dacă dezvăluie firea unui antihrist, atunci ai înțeles vreuna dintre ele? Îți amintești doctrina, dar nu o poți corela cu nimic și, când te confrunți cu faptele, doctrina ta este slabă și ineficientă, iar acest lucru dovedește că nu ai înțeles. Dacă înțelegi la momentul respectiv și mai târziu citești rugându-te, dacă ai deseori părtășie despre aceste lucruri cu frații și surorile, dacă iei notă de aceste adevăruri și le contempli și dacă te rogi adesea înaintea lui Dumnezeu, atunci vei câștiga mai multe. În schimb, dacă râvnești la confort în datoria ta, ești relaxat, nu ai nicio povară și ai preferințe personale, ești capricios, nu iubești în realitate adevărul, urmezi tendințele lumești și ești atras de chestiuni externe, atunci nu vei fi capabil să-ți îndeplinești bine datoria. În cele din urmă, aceste adevăruri despre care am avut părtășie nu vor avea niciun rezultat la tine, tot ce va rămâne vor fi cuvinte și doctrine și aceasta va însemna că le-ai ascultat în zadar. Ascultați din nou aceste părtășii după aceea? (Da.) De câte ori le puteți asculta? Au un efect diferit de fiecare dată când le ascultați? Le contemplați după aceea? Ce impresii vă rămân după ce le contemplați? În ceea ce te privește, pot aceste predici să devină principiile de practicare și criteriile pentru a discerne oamenii și lucrurile din viața ta? (Pot să compar anumite firi și manifestări evidente ale antihriștilor cu mine însumi, adică lucrurile pe care le spun și le fac, care au în mod clar scopul de a prinde în capcană inimile altora și mă voi gândi la cuvintele lui Dumnezeu de expunere și voi ști că natura acțiunilor mele este de a prinde în capcană inimile altora și că vreau să ating un scop. Cu toate acestea, sunt încă destul de deficitar când vine vorba de deslușirea oamenilor și nu compar înadins cuvintele lui Dumnezeu cu oamenii din jurul meu.) Spune-Mi, dacă vrei să te vezi clar, folosești o oglindă sau o baltă cu apă murdară? (O oglindă.) Care este beneficiul de a privi într-o oglindă? Te poți vedea mai clar. Prin urmare, este ceva foarte limitat dacă te poți discerne doar pe tine însuți; trebuie să înveți să-i discerni și pe alții. Deslușirea altora nu înseamnă să-i clasifici intenționat drept antihriști, ci mai degrabă să ai principii pentru evaluarea și deslușirea vorbelor și acțiunilor diferitelor tipuri de oameni. Acest lucru este benefic pentru tine însuți și, procedând astfel, poți trata oamenii corect, conform principiilor, ceea ce este benefic pentru obținerea unei cooperări armonioase atunci când îți îndeplinești datoria cu alții. Totuși, ceea ce poți obține bazându-te doar pe cunoașterea de sine sunt doar rezultate limitate. Nu te poți concentra doar pe cunoașterea de sine atunci când urmărești adevărul. Trebuie să te concentrezi și pe punerea în practică a adevărului pentru a obține efectul supunerii față de Dumnezeu. Concentrându-te doar pe un aspect, nu vei dobândi niciodată o înțelegere deplină a adevărului, nu vei intra în adevărul-realitate și nici nu vei crește în viață. Acest lucru este mai mult sau mai puțin la fel cu a înțelege doar cuvinte și doctrine, iar tu nu vei putea să-L cunoști pe Dumnezeu. Cei care înțeleg realmente adevărul pot să-și dea seama de toate lucrurile. Nu doar că se cunosc pe ei înșiși, dar îi pot discerne și pe alții și își pot da seama de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Numai așa își poate îndeplini cineva datoria la standarde și poate fi folosit de Dumnezeu.

Prin părtășia de astăzi privind manifestările firii ticăloase a antihriștilor, la ce înțelegeri mai profunde și mai noi ați ajuns în legătură cu firea ticăloasă? Dați părtășie în acest sens. (Dumnezeule, lucrul care m-a mișcat cel mai mult astăzi este afirmația lui Dumnezeu că, dacă ne purtăm ca antihriștii și obstrucționăm și tulburăm în mod intenționat lucrarea casei lui Dumnezeu, atunci suntem diavoli vii. Dumnezeu a vorbit despre anumiți oameni care nu suportă să existe cineva mai bun decât ei, iar eu am reflectat la mine însumi și mi-am dat seama că am un spirit competitiv deosebit de grav și, când văd că persoana cu care îmi îndeplinesc datoria are mai multe calități decât mine, sunt supărat și vreau să o depășesc mereu. Simt că starea mea este la fel ca a diavolilor vii pe care i-a expus Dumnezeu și văd că natura acestei probleme este mai gravă decât îmi imaginam, iar acest lucru mă sperie. Nu l-am înțeles niciodată foarte profund și, acum că văd cât de gravă este această fire coruptă a mea, mă simt foarte supărat.) Acum ai recunoscut-o. Firile corupte ale oamenilor nu sunt la fel de simple ca o revelație de moment; există o cauză principală și lucruri asociate care te împiedică să te eliberezi de ele, controlându-te mereu, făcându-te să dezvălui atât de multă corupție, fiind incapabil să te controlezi. Oamenii nu pot explica în mod clar de ce sunt așa și nu pot controla – acestea sunt firile oamenilor. Capacitatea cuiva de a înțelege clar acest tip de fire coruptă este un aspect al progresului. Când vine vorba de acest tip de fire coruptă, dacă poți să cauți adevărul și să-ți dai seama de esența lui, dacă poți accepta judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, dacă, procedând astfel, poți dobândi o stare în care practici adevărul și te supui cu adevărat lui Dumnezeu, atunci această fire coruptă se poate schimba – vei începe să practici adevărul pe baza înțelegerii lui. Acum este foarte greu pentru cei mai mulți dintre voi să dea dovadă de stăpânire de sine când vă dezvăluiți firile corupte, ceea ce înseamnă că nu ați început încă să practicați adevărul; puținul pe care îl faceți în îndeplinirea datoriei voastre se bazează în mare parte pe interes personal, preferințe și chiar pe impulsivitate, lucruri care nu au mare legătură cu schimbarea firii, nu-i așa? (Așa este.) Excelent, te-ai simțit mișcat. Cine mai dorește să vorbească? (După ce am ascultat părtășia de astăzi a lui Dumnezeu, mă simt foarte mișcat. Înainte credeam că ticăloșia înseamnă să vorbești destul de înșelător, să nu vorbești sincer, să te prefaci mereu și să-i înșeli pe alții. Însă, ascultând disecarea firii ticăloase făcută astăzi de Dumnezeu, știu acum că ticăloșia înseamnă să te împotrivești și să intri în conflict cu adevărul și lucrurile pozitive și că, dacă cineva intră în conflict și se împotrivește adevărului și lucrurilor pozitive, atunci aceea este firea sa ticăloasă. Aveam o înțelegere atât de superficială în privința firii ticăloase, dar acum că am auzit părtășia lui Dumnezeu, am o nouă înțelegere. Mai mult, m-au zdruncinat destul de mult spusele lui Dumnezeu că echipa de producție a filmelor din Canada va fi clasificată în Grupa B timp de un an. Am fost de-a dreptul șocat să aud asta și, din modul în care Dumnezeu a tratat această problemă, pot vedea firea Lui dreaptă. Văd că nici măcar o persoană din acea echipă nu practica adevărul, ceea ce a cauzat obstacole uriașe în lucrarea casei lui Dumnezeu, lucru care chiar mă înfurie. Oamenii din echipa noastră au fost recent într-o stare similară, adică nu au avut o povară față de datoria noastră. Când volumul nostru de muncă a devenit mai mic, nu ne-am făcut planuri clare pentru datorie și am fost delăsători în datoria noastră, așteptând doar să treacă zilele. Ascultând astăzi părtășia lui Dumnezeu, văd că, dacă cineva nu practică adevărul sau nu urmărește progresul în datoria sa și nu este serios în privința adevărului, Dumnezeu detestă acest tip de atitudine față de îndeplinirea datoriei. În plus, recunosc că trebuie să prețuim timpul și oportunitatea de a ne îndeplini datoria. Dacă nu ne prețuim datoria, când timpul în care ne așteaptă Dumnezeu și oportunitățile pe care ni le oferă El vor fi irosite, mânia lui Dumnezeu va izbucni asupra oamenilor și va fi prea târziu pentru regrete.) Se pare că trebuie să fiți supuși unei presiuni, nu-i așa? (Da.) Excelent. Aceasta e o problemă reală și, atunci când vă adunați, trebuie să aveți părtășie despre modul în care să rezolvați această problemă. Trebuie să aveți părtășie împreună la intervale periodice, să faceți un rezumat și să găsiți un nou plan. Fiecare persoană are o misiune în această viață, inclusiv Eu, și dacă nu trăiește pentru misiunea ei, atunci nu există nicio valoare în a trăi această viață. Dacă nu există nicio valoare în a-ți trăi viața, atunci viața ta este lipsită de valoare. De ce spun că este lipsită de valoare? Îți vei trăi viața asemenea unui cadavru umblător; nu vei merita să trăiești. Dacă nu-ți îndeplinești responsabilitățile și misiunea, atunci nu meriți să te bucuri de tot ceea ce îți dă Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că Dumnezeu îți poate lua totul în orice moment. Dumnezeu poate da și Dumnezeu poate lua – așa este. De fapt, toți cei prezenți aici aveți acum o misiune, doar că aveți cu toții sarcini diferite de îndeplinit. Non-credincioșii au și ei o misiune. Misiunea lor este să tulbure apele acestei lumi și să arunce societatea în haos, astfel încât oamenii să trăiască într-un mod tot mai dureros și să moară în mijlocul dezastrelor. Misiunea voastră este să cooperați cu lucrarea lui Dumnezeu, să răspândiți Evanghelia și noua lucrare a lui Dumnezeu, înțelegând totodată adevărul și dobândind mântuirea – aceasta e fericirea supremă. Nimic din istoria omenirii nu a fost mai fericit sau mai favorabil decât aceasta. Nimic nu este mai important decât aceasta; este cel mai măreț lucru din viață și cel mai măreț lucru din istoria omenirii. Dacă te lepezi de misiunea ta și îți eviți datoria și responsabilitățile, atunci viața ta va fi lipsită de valoare și de sens pentru tine. Poate că nu ești încă mort și îți vei trăi restul vieții în această lume, însă viața nu va avea nicio semnificație sau valoare pentru tine. Să spunem că există o persoană care nu a auzit niciodată adevărul sau calea lui Dumnezeu și o persoană care a știut cândva care este planul de gestionare al lui Dumnezeu și a înțeles calea Lui, dar nu a câștigat adevărul sau viața în cele din urmă; spune-Mi, dacă ambele persoane ar trăi în lume, s-ar simți la fel în adâncul inimii lor? (Nu.) Non-credincioșii nu-și cunosc misiunea; nu au simțul misiunii. Știi de unde a venit misiunea ta, știi că Dumnezeu este Creatorul, Suveranul tuturor lucrurilor, știi că oamenii au venit de la Dumnezeu și ar trebui să se întoarcă la El – știind toate acestea, mai poți trăi împăcat în această lume? Mai poți să-ți trăiești viața la întâmplare, în mod relaxat? Nu, nu poți. Din moment ce Dumnezeu ți-a dat această misiune, ar trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru răspândirea Evangheliei, să aduci mărturie pentru Dumnezeu altora, să îndeplinești toate responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească omul, să dedici adevărul pe care îl înțelegi și mărturia ta bazată pe experiență pentru ca toată lumea să poată beneficia, iar apoi Dumnezeu va fi mulțumit. De fapt, oamenii sunt capabili doar de aceste lucruri. Atât timp cât poți să suferi puțin, să plătești un preț și să tânjești ceva mai puțin la confort, vei putea să realizezi aceste lucruri. Astfel, finalul tău va fi diferit de cel al non-credincioșilor și vei fi evaluat diferit de Dumnezeu – acest lucru este atât de rar! Dumnezeu îți dă această binecuvântare și, dacă nu știi să o prețuiești, ești îngrozitor de răzvrătit. Întrucât ai ales această cale a credinței în Dumnezeu, nu șovăi în privința ei, ci liniște-ți cu fermitate inima și îndeplinește-ți bine datoria. Nu rămâne cu regrete. Chiar dacă acum nu poți ajunge la statura lui Petru și nu poți săvârși faptele drepte ale lui Iov, străduiește-te să-ți îndeplinești datoria la standarde. Ce înseamnă să-ți „îndeplinești datoria la standarde”? Înseamnă să-ți îndeplinești datoria în conformitate cu adevărurile-principii și cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, fără să fii delăsător, fără motive ascunse sau nedând sută la sută, ci făcând în schimb tot ce poți – atunci îți vei îndeplini datoria la standarde. Dumnezeu nu cere mult de la oameni, nu-i așa? (Așa e.) Este ceva ușor de realizat? Face parte din sfera umanității și ar trebui să poți realiza acest lucru. Mai sunt întrebări? Dacă nu, atunci putem încheia aici această părtășie pentru astăzi.

10 iulie 2019