A treia tehnică pe care o folosesc antihriștii pentru a-i controla pe oameni: ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul. Unii oameni iubesc lucrurile pozitive, dreptatea și lumina și au părtășie despre adevăr. Ei caută adesea frați și surori care urmăresc și caută adevărul pentru a avea părtășie cu ei. Temperamentul unui antihrist se aprinde când vede acest lucru. Pentru el, toți cei care urmăresc adevărul sunt un ac în ochiul său, un ghimpe în coaste; i-ar face pe toți cei care urmăresc adevărul să primească atacurile, excluderea și asalturile sale. Desigur, un antihrist nu îi va ataca pe acești oameni doar cu tactici brutale și sălbatice, care sunt suficient de evidente pentru ca oamenii să le poată vedea. Va adopta metoda părtășiei despre adevăr și, cu ajutorul câtorva cuvinte și doctrine, îi va judeca și îi va lovi pe oameni. Acest lucru îi face pe oameni să creadă că ceea ce face el este potrivit și rezonabil, că el este de ajutor – că nu este nimic în neregulă cu ceea ce face el. Care sunt aceste metode „potrivite și rezonabile” ale sale? (El citează din cuvintele lui Dumnezeu ca să-i judece pe oameni și să lovească în ei.) Corect – citează din cuvintele lui Dumnezeu ca să-i expună pe oameni și să-i judece. Aceasta este cea mai comună metodă a lui. La suprafață, această manieră de a vorbi pare cinstită, rezonabilă și destul de potrivită, dar, pe dinăuntru, intenția sa nu este să-i ajute pe alții spre beneficiul lor, ci să-i dea în vileag, să-i judece, să-i condamne și să-i înjosească. Acest lucru reprezintă ceea ce urmărește în mod absolut să realizeze. Prin urmare, problema este de unde începe. Oamenii cu privirea ageră pot vedea că el face acest lucru pentru că acei oameni urmăresc și iubesc adevărul și constituie o amenințare pentru antihrist. Și ce amenințare este aceasta? În ce fel îl împiedică pe antihrist iubirea lor pentru adevăr? (Ei îl pot vedea așa cum este de fapt și îl pot discerne.) Așa este. Cea mai mare amenințare pe care acești iubitori de adevăr o aduc unui antihrist este faptul că ei pot discerne orice lucru rău pe care îl face el, oricare ar fi acesta; pot să își dea seama de esența lui și sunt, oriunde și oricând, pasibili să-l dea în vileag, să-l raporteze și să-l scoată la lumină, iar apoi să-l condamne, să-l respingă și să-l înlăture din biserică. Dacă s-ar întâmpla asta, el și-ar pierde statutul și puterea pentru totdeauna, iar perspectiva lui de a fi binecuvântat ar fi complet distrusă. De aceea, pentru un antihrist, acești oameni care urmăresc adevărul sunt cea mai mare amenințare, în afară de dizidenți.

Pe lângă metodele care par a fi potrivite din exterior, cum ar fi folosirea părtășiei despre cuvintele lui Dumnezeu pentru a lovi în oamenii care urmăresc adevărul și pentru a-i judeca, antihriștii chiar vor lua măsuri drastice împotriva lor. Despre ce măsuri drastice este vorba? De exemplu, vor profita de o fărădelege de moment a unui conducător sau lucrător; indiferent de contextul acesteia sau dacă acea persoană a dobândit sau nu cunoaștere de pe urma ei și s-ar putea căi, și indiferent dacă este sau nu o persoană care urmărește adevărul, ei vor amplifica semnificația acesteia ca să judece acea persoană, să o condamne și să o îndepărteze. Antihriștii consideră că, pentru a scăpa de iarbă, trebuie să cureți rădăcina și, astfel, îi îndepărtează pe astfel de oameni din biserică, pentru ca aceștia să nu reprezinte o amenințare la adresa statutului lor. Toți oamenii răi și antihriștii sunt pricepuți la a profita de lucrurile care ar putea fi folosite împotriva conducătorilor și lucrătorilor și, odată ce fac asta, îi condamnă ca falși conducători și antihriști. Fără acuzații minore! Conducătorii și lucrătorii sunt selectați de aleșii lui Dumnezeu; de ce te-ai agăța întotdeauna de lucruri pe care să le folosești împotriva lor? Care este scopul tău în obținerea acestui avantaj? O faci pentru că vrei să le iei locul de conducător? Odată ce o persoană rea a acuzat un conducător sau un lucrător că ar fi un fals conducător și un antihrist, dacă poate apoi să enumere exemple concrete și să-i facă pe aleșii lui Dumnezeu să creadă că acestea se potrivesc cu faptele, acest lucru va provoca necazuri. Acel conducător sau lucrător ar putea fi destul de ușor îndepărtat din biserică. A fi fals conducător sau antihrist reprezintă o ofensă atât de mare încât, odată ce ofensa a fost dovedită, acuzatul este condamnat, iar cariera sa de credincios în Dumnezeu s-a terminat. Acest lucru îl va ruina pur și simplu, nu-i așa? Cât de rău este acest lucru! Mai mult, dacă antihristul profită apoi de ocazie pentru a fi el ales drept conducător și preia controlul bisericii, nu vor fi atunci aleșii lui Dumnezeu sub controlul unui antihrist? Nu va deveni atunci acea biserică împărăția antihristului? (Ba da.) Acesta este un pericol grav! Mai au oamenii răi și antihriștii alte tehnici pentru a-i ataca și exclude pe cei care urmăresc adevărul? Nu-i așa că unii dintre ei îi trimit pe frații și surorile care urmăresc adevărul să lucreze în cele mai periculoase locuri, pentru a pune ei mâna pe putere și a-și consolida statutul? Ei spun: „Este o biserică nou-înființată cu numeroși frați și surori care sunt novici în credință. Nu au nicio bază și le lipsește înțelepciunea. Au nevoie de cineva care înțelege adevărul ca să-i ude și să-i aprovizioneze. Tu înțelegi adevărul viziunilor; acești nou-veniți au nevoie de cineva ca tine să meargă să-i ude. Nimeni altcineva nu este pregătit pentru asta.” Și, cu aceasta, antihristul trimite departe o serioasă amenințare ascunsă. Face el, de fapt, acest lucru pentru ca acea persoană să conducă biserica respectivă și să o aprovizioneze? (Nu.) Nu, o face pentru că acel loc este un mediu ostil, periculos. Plasează acea persoană într-un loc periculos pentru a face lucrarea bisericii, anticipând cu nerăbdare ca aceasta să fie smulsă de marele balaur roșu. Dacă acea persoană este prinsă, nu va mai rămâne nimeni care să amenințe statutul antihristului, iar acesta poate să preia controlul asupra bisericii. Nu este aceasta o tactică a sa? Trimite departe acea persoană sub pretextul că este potrivită pentru a-i uda pe nou-veniți și, astfel, nimeni nu poate să-i vadă intențiile nefaste. Nu este un lucru isteț din partea lui? Iar frații și surorile cred că antihristul este deștept și înțelept pentru că face astfel de rânduieli, că este o persoană în acord cu intențiile lui Dumnezeu, dar se dovedește că el îi înșela și le punea ochelari de cal. Această tehnică a antihristului pare destul de fățișă; nimeni nu poate să vadă clar ce se întâmplă cu adevărat și cu toții ajung să fie induși în eroare. Acei oameni care sunt induși în eroare cred că ceea ce face antihristul este cinstit și rezonabil, că o face din grijă pentru lucrare, însă nimeni nu poate să vadă care este intenția lui cu adevărat. Antihriștii sunt ticăloși, nu-i așa? Oriunde este pericol, acolo te vor face să mergi, spunându-și în sinea lor: „Nu urmărești tu adevărul? Și nu mi te opui tu mie? Nu mă deslușești tu mereu și te legi de lucruri pe care să le folosești împotriva mea? În regulă, atunci; voi folosi această oportunitate ca să te gonesc direct de aici. Cel mai bine ar fi să fii prins – nu îți vei mai reveni niciodată!” Este sigur că majoritatea oamenilor pe care îi prind în capcană și îi persecută antihriștii în biserică sunt cei care urmăresc mai mult. Cum îi privesc antihriștii pe acești oameni pe măsură ce sunt persecutați și excluși? Ei își spun în sinea lor: „Acești oameni ascultă mereu predici; ei înțeleg câteva adevăruri. Nu pot să nu-i las, pur și simplu, să asculte: predicile sunt făcute pentru ca toți să le audă, așa că nu am cum să justific faptul că nu-i las să asculte. Dar să zicem să le permit să asculte, de vreme ce multe lucruri din ceea ce se spune în acele predici îi expun pe falșii conducători și antihriștii; oare va ieși bine pentru mine dacă aud suficient de mult și dobândesc înțelegere și discernământ? Mai devreme sau mai târziu, aș sfârși prin a fi nevoit să-mi dau demisia din funcția mea de conducător, nu-i așa? Asta nu va merge. Trebuie să fac prima mișcare.” Odată ce un antihrist are o astfel de intenție, va trece la fapte. Nici măcar o mână de oameni nu ar fi capabili să identifice un antihrist, dacă ei nu ar înțelege adevărul. Oare de ce antihriștii pot scăpa nepedepsiți, în timp ce oamenii care urmăresc adevărul devin victime? Un motiv este cu siguranță prezent: se poate ca acei oameni să aibă, în inima lor, o oarecare iubire față de adevăr și de lucrurile pozitive și se poate să aspire întrucâtva la urmărirea adevărului, dar sunt, pur și simplu, prea lași. Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește discernământul și sunt atât de nesăbuiți; nu pot să vadă esența unui antihrist așa cum este de fapt și nu-și fac niciodată curaj să-l dea în vileag, ceea ce-i permite acestuia să facă prima mișcare și să le facă rău prin aceasta. Dacă acesta este rezultatul pe care îl obțin sau la asta ajung, cum se va întâmpla asta? Nu vor fi fost ei sălbăticiți de antihrist? (Ba da.) Ce lecție ar trebui să desprindă de aici oamenii care urmăresc adevărul? Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag, să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare reală sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași; se tem să nu fie suprimați și chinuiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: „În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?” Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te chinuie și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt îndepărtați sau excluși din biserică, acest lucru este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când îndepărtarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihristului și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către un conducător fals sau un antihrist drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să te răzvrătești împotriva Lui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu raportezi acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de represaliile unui conducător fals sau ale unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei. Dacă, atunci când ești amenințat de un conducător fals sau un antihrist, nu îndrăznești să-l raportezi superiorilor, acest lucru arată că ai fost deja prins de Satana și că ai aceeași inimă ca el; nu înseamnă asta că-l urmezi pe Satana? Cum ar putea să fie o astfel de persoană unul dintre aleșii lui Dumnezeu? Este, pur și simplu, o scursură. Toți cei care au aceeași inimă cu falșii conducători și cu antihriștii n-ar putea să fie niciodată buni de ceva; sunt răufăcători. Astfel de oameni sunt născuți pentru a fi slugile diavolului – sunt lacheii Satanei și sunt dincolo de răscumpărare. Toți cei care nu îndrăznesc să-i dea în vileag pe antihriști atunci când îi văd săvârșind rău, care se tem să nu-i ofenseze, care îi apără chiar și îi ascultă – nu sunt ei oameni nesăbuiți, ignoranți? Dacă ești pe deplin conștient de adevărurile-principii și totuși încă le încalci și chiar formezi alianțe și clici cu oamenii răi și antihriștii, nu acționezi tu precum un complice și o slugă a Satanei? Prin urmare, nu o meriți atunci când ești tratat precum o persoană rea sau un complice al antihriștilor? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar în loc să-L urmezi pe Dumnezeu, îi urmezi pe antihriști, acționând ca una dintre slugile sau complicii lor, atunci nu-ți sapi singur groapa, semnându-ți sentința la moarte? În cazul în care crezi în Dumnezeu, dar, în loc să te supui Lui, cedezi în fața dușmanilor Săi și găsești adăpost în ei – antihriștii – iar rezultatul este că ești manipulat și abuzat de acești antihriști, atunci ți-ai făcut-o cu mâna ta. N-o meriți? Dacă-l tratezi pe antihrist drept stăpânul tău, conducătorul tău, un umăr pe care să te bazezi, atunci te refugiezi în Satana, îl urmezi pe Satana, ceea ce înseamnă că te-ai rătăcit și ai apucat-o pe calea greșită și ai pășit pe drumul fără de întoarcere. Ce atitudine ar trebui să ai față de antihriști? Ar trebui să-i dai în vileag și să te lupți cu ei. Dacă sunt doar unul sau doi ca tine și ești prea slab pentru a-i înfrunta singur pe antihriști, ar trebui să-ți unești puterile cu mai mulți oameni care înțeleg adevărul ca să-i raportezi și să-i dai în vileag pe acești antihriști și ar trebui să continui până când sunt îndepărtați. Am auzit că, în ultimii doi ani, aleșii lui Dumnezeu din unele zone pastorale din China continentală s-au unit pentru a-i înlătura din funcție pe falșii conducători și antihriști; unii falși conducători și antihriști erau chiar la conducerea grupurilor de luare a deciziilor și tot au fost înlăturați în același fel de aleșii lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu nu au fost nevoiți să aștepte aprobarea de la Cel de mai sus; pe baza adevărurilor-principii, au fost capabili să-i identifice pe falșii conducători și pe antihriști – care nu făceau lucrare reală și îi chinuiau mereu pe frați și surori, care acționau de capul lor și tulburau lucrarea casei lui Dumnezeu – și s-au ocupat de ei cu promptitudine. Unii au fost dați afară din grupurile de luare a deciziilor, unii au fost îndepărtați din biserică – ceea ce este grozav! Acest lucru arată că aleșii lui Dumnezeu au pășit deja pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu. Unii dintre aleșii lui Dumnezeu au înțeles deja adevărul și au acum o mică statură, nu mai sunt controlați și păcăliți de Satana, îndrăznesc să se ridice și să se lupte cu forțele rele ale Satanei. Acest lucru arată, de asemenea, că forțele falșilor conducători și ale antihriștilor din biserică nu mai dețin avantajul și, astfel, nu mai îndrăznesc să fie atât de flagrante în cuvintele și acțiunile lor. De îndată ce își dezvăluie jocul, va fi acolo cineva pentru a-i supraveghea, a-i discerne și a-i respinge. Cu alte cuvinte, în inimile celor care chiar înțeleg adevărul, statutul, reputația și puterea omului nu dețin o poziție dominantă. Astfel de oameni nu pun preț pe aceste lucruri. Când cineva poate să căuta în mod activ adevărul și să aibă părtășie despre el și când începe să reevalueze și să reflecteze asupra căii pe care ar trebui să meargă cei care cred în Dumnezeu și cum ar trebui să-i trateze pe conducători și lucrători și începe să se gândească bine pe cine ar trebui să urmeze oamenii, care sunt comportamentele celor care-l urmează pe om și care sunt cele ale celor care-L urmează Dumnezeu, iar apoi, după ce a cercetat aceste adevăruri și le-a experimentat de-a lungul câtorva ani, când a ajuns, fără să știe, să înțeleagă unele adevăruri și să aibă discernământ – atunci va fi dobândit un pic de statură. A fi capabil să cauți adevărul în toate lucrurile înseamnă a intra pe calea corectă a credinței în Dumnezeu.

Este un lucru bun, o întâmplare bună ca aleșii lui Dumnezeu să fie capabili să-i discearnă și să-i respingă pe falșii conducători și pe antihriști. Unii conducători nu pot să facă lucrare reală; tot ceea ce fac este să cauzeze perturbare și tulburări, astfel încât să nu existe pic de liniște în viața bisericească. Toți frații și surorile îi consideră dezagreabili și, în cele din urmă, îi resping. Este corect ca ei să facă asta? (Da.) Sunt alții care sunt aleși drept conducători și, la început, frații și surorile spun: „Pe el îl alegem, așa că trebuie să cooperăm cu el în lucrarea lui.” După o vreme, se dovedește a fi alegerea greșită: este entuziast în credința lui în Dumnezeu, dar nu are înțelegere spirituală. Este predispus la denaturări, arogant și neprihănit de sine; nu discută cu alții chestiunile și nu face nimic conform principiilor, ci doar acționează în mod nechibzuit. Acest lucru duce la breșe de securitate; frații și surorile din biserică sunt arestați în mod constant, iar lucrarea bisericii suferă pierderi semnificative. Conducătorul nu numai că nu reflectează asupra sa, dar se justifică, se ceartă în apărarea sa și evită responsabilitatea. În cele din urmă, grupul îl retrage din funcție. Crezi că au gestionat corect situația? (Da.) Da, într-adevăr! Și imediat după ce se ocupă de acea persoană, aleg pe altcineva, iar după un timp este evident pentru toată lumea că această persoană este mult mai bună decât acel fals conducător, dovedind că grupul are discernământ și a crescut. Acesta este procesul prin care aleșii lui Dumnezeu cresc în viață. Este destul de normal. Credeai că atunci când oamenii ascultă atâția ani predici, ajung să aibă toți discernământ și fac alegerea corectă pentru fiecare conducător și lucrător – că pe oricine aleg, acela va păstra funcția? Așa funcționează lucrurile? (Nu.) Atunci când oamenii nu înțeleg adevărurile-principii, în alegerea unui conducător, se axează mereu pe alegerea cuiva cu o minte ageră, care este un bun orator, o persoană talentată. Abia când acea persoană se dovedește a fi un fals conducător sau un antihrist după ce ocupă o vreme acea funcție, oamenii încep să dezvolte discernământ; după aceea, nu vor mai alege o astfel de persoană. Atunci, cine, mai exact, trebuie selectat când se aleg conducătorii și lucrătorii? Nu există un set de reguli. Depinde cel mai mult de măsura în care cineva este o persoană potrivită și dacă urmărește sau nu adevărul. Acestea fiind spuse, dacă cineva este o persoană rea sau un antihrist, nu trebuie să o alegi, indiferent ce fel de persoană este. Dacă o faci, îți vei săpa singur groapa. Nu-i așa? (Așa este.)

Revenind la subiectul la care ne aflam, acela al antihriștilor care-i atacă și-i exclud pe cei care urmăresc adevărul: în mare, am spus ce era de zis despre acesta, nu-i așa? Cum îi atacă și îi exclud antihriștii pe cei care urmăresc adevărul? Ei utilizează deseori metode care altora li se par rezonabile și potrivite, folosind chiar dezbateri despre adevăr ca să obțină un avantaj, ca să-i atace, să-i condamne și să-i inducă în eroare pe alți oameni. De exemplu, un antihrist crede că, dacă partenerii săi sunt oameni care urmăresc adevărul, aceștia pot să-i amenințe statutul și, prin urmare, antihristul va rosti predici mărețe și va discuta despre teorii spirituale pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i face să-l admire. În acest fel, își poate deprecia și suprima partenerii și colegii și poate să-i facă pe oameni să simtă că, deși partenerii conducătorului lor sunt persoane care urmăresc adevărul, ei nu sunt egalii lui în ceea ce privește calibrul și capacitatea. Unii oameni chiar spun: „Predicile conducătorului nostru sunt mărețe și nimeni nu se poate compara cu el.” Pentru un antihrist, este extrem de satisfăcător să audă un astfel de comentariu. El se gândește în sinea lui: „Tu ești partenerul meu, nu ai unele adevăruri-realități? De ce nu poți să vorbești cu aceeași elocvență și măreție ca mine? Ești complet umilit acum. Îți lipsește capacitatea și totuși îndrăznești să concurezi cu mine!” La asta se gândește antihristul. Care este țelul acestuia? Încearcă toate mijloacele posibile pentru a-i suprima, a-i deprecia pe alți oameni și a se poziționa deasupra acestora. Așa îi tratează un antihrist pe toți cei care urmăresc adevărul sau lucrează cu el. Indiferent ce face un antihrist, acel lucru se axează pe propria putere și statut și are scopul de a câștiga stima și adorația celorlalți. Nu lasă pe nimeni să-l întreacă; obligatoriu, oricine este mai bun decât el va fi supus deprecierii, excluderii și suprimării din partea sa. În spatele tuturor mijloacelor pe care le folosesc împotriva celor care urmăresc adevărul, antihriștii au motive și scopuri. Mai degrabă decât să caute să protejeze lucrarea casei lui Dumnezeu, țelul lor este de a-și proteja puterea și statutul, precum și funcția și imaginea lor în inimile aleșilor lui Dumnezeu. Metodele și comportamentele lor sunt perturbări și tulburări ale lucrării casei lui Dumnezeu, iar acestea au totodată efect distructiv asupra vieții bisericești. Nu este aceasta cea mai comună manifestare a faptelor rele ale unui antihrist? Pe lângă aceste fapte rele, antihriștii fac ceva și mai josnic, și anume încearcă mereu să găsească o modalitate prin care să-i aibă la mână pe cei care urmăresc adevărul. De exemplu, dacă unii oameni au fost desfrânați sau au comis o altă fărădelege, antihriștii se folosesc de acest lucru ca pârghie pentru a-i ataca, caută oportunități pentru a-i insulta, a-i da în vileag și a-i defăima, îi etichetează pentru a le descuraja entuziasmul în privința îndeplinirii îndatoririlor, astfel încât să se simtă negativi. De asemenea, antihriștii îi fac pe aleșii lui Dumnezeu să-i discrimineze pe aceștia, să-i evite și să-i respingă, astfel încât cei care urmăresc adevărul să fie izolați. În cele din urmă, când toți cei care urmăresc adevărul se simt negativi și slabi, nu își mai îndeplinesc în mod activ îndatoririle și nu sunt dispuși să participe la adunări, scopul antihriștilor este atins. Întrucât ce aceia care urmăresc adevărul nu mai reprezintă o amenințare pentru statutul și puterea lor și nimeni nu mai îndrăznește să-i raporteze sau să-i dea în vileag, antihriștii se pot simți în largul lor. Cei pe care un antihrist îi urăște cel mai mult în biserică sunt oamenii care urmăresc adevărul, în special cei cu un simț al dreptății, care ar îndrăzni să dea în vileag și să raporteze un conducător fals și un antihrist. Un antihrist îi privește pe astfel de oameni ca pe niște ace în ochii săi, ca pe niște ghimpi în coaste. Dacă se întâmplă să vadă pe cineva care urmărește adevărul și își îndeplinește datoria de bunăvoie, în inima lui apar răutatea și dușmănia, fără niciun pic de iubire. Un antihrist nu doar că nu-i va ajuta sau sprijini pe oamenii care urmăresc adevărul, indiferent de dificultățile lor sau de cât de slabi și negativi ar putea fi – nu doar că va ignora acest lucru. În schimb, se va bucura în secret de acest lucru. Iar dacă o persoană l-a acuzat sau l-a dat în vileag, va profita de ocazie să o lovească atunci când este la pământ, acuzând-o de tot felul de ofense pentru a-i da o lecție, a o condamna, a o lăsa fără vreo cale de urmat și, în cele din urmă, pentru a o face atât de negativă, încât să nu-și mai poată îndeplini datoria. Atunci, antihristul devine mândru de sine și începe să se bucure de nenorocirea acelei persoane. La acest tip de lucru se pricep cel mai bine antihriștii; excluderea, atacarea și condamnarea celor care urmăresc adevărul reprezintă cea mai mare expertiză a lor. Ce gândesc antihriștii de îi face capabili de un asemenea rău? „Dacă aceia care urmăresc adevărul ascultă deseori predici, s-ar putea ca, într-o zi, să vadă acțiunile mele așa cum sunt de fapt, iar atunci cu siguranță mă vor da în vileag și mă vor înlocui. În timp ce își îndeplinesc îndatoririle, statutul, prestigiul și reputația mea sunt sub amenințare. E mai bine să atac primul, să găsesc oportunități ca să obțin lucruri cu care să-i am la mână pentru a-i tulbura și condamna și a-i face negativi, astfel încât să-și piardă orice dorință de a-și îndeplini îndatoririle. Voi provoca, totodată, conflicte între conducători și lucrători și cei care urmăresc adevărul, astfel încât conducătorii și lucrătorii să-i deteste, să se distanțeze de ei și să nu-i mai aprecieze sau să-i promoveze. În acest fel, nu vor mai avea nicio dorință de a urmări adevărul sau de a-și îndeplini îndatoririle. Cel mai bine este dacă aceia care urmăresc adevărul rămân negativi.” Acesta este scopul pe care doresc să-l atingă antihriștii. Atunci când un antihrist sau o persoană rea te prinde în capcană, te condamnă și te umilește cu șiretenia sa, poți discerne ce se întâmplă? Poți să-ți dai seama de trucurile Satanei? Trebuie să înveți să ai discernământ: „Ceea ce a spus părea destul de corect, dar de ce am plecat de acolo simțindu-mă negativ? De ce nu mai vreau să-mi îndeplinesc datoria? De ce am nelămuriri cu privire la Dumnezeu? A fost o problemă cu ceea ce a spus? De ce a avut un efect negativ? De ce am plecat de acolo cu neînțelegeri și noțiuni despre Dumnezeu și nu-mi mai doresc să mă supun? De ce nu mai am entuziasmul și hotărârea de odinioară de a mă sacrifica pentru Dumnezeu? Și, dintr-o dată, am unele nelămuriri cu privire la lucrarea lui Dumnezeu – simt că viziunile mele nu sunt clare. Nu știu pentru ce îmi îndeplinesc datoria în acest fel și simt că nu am nimic de arătat pentru cei câțiva ani de când cred în Dumnezeu și pentru greutățile prin care am trecut. Acum, există o oarecare întunecime în inima mea.” Acest lucru este un pic anormal. De ce ar trebui să ducă auzirea unor cuvinte care par corecte la astfel de consecințe? Nu simți că e ceva în neregulă cu aceste cuvinte? Atunci, ce fel de cuvinte sunt acelea care provoacă astfel de reacții în tine când le auzi? Ce fel de cuvinte te fac să nu mai fii încrezător în Dumnezeu când le auzi? În primul rând, un lucru este sigur: toate cuvintele antihriștilor sunt înșelătoare; la fel ca șarpele, toate îi seduc pe oameni să păcătuiască, să se îndepărteze de Dumnezeu și să-L respingă. Niciunul dintre cuvintele lor nu-i aprovizionează pe oameni sau nu-i ajută. De unde vin cuvintele lor? De la Satana, diavolul. Voi aveți discernământ în ceea ce privește cuvintele pe care le folosesc antihriștii pentru a-i ataca și condamna pe cei care urmăresc adevărul? Singurul lucru de care se tem antihriștii este ca oamenii să urmărească adevărul. Le este teamă ca oamenii să se supună lui Dumnezeu, ca oamenii să se ridice pentru a-L urma pe Dumnezeu și pentru a-și asuma datoria de ființe create; le este teamă ca oamenii să vină înaintea lui Dumnezeu și să caute adevărul. De acest lucru le este cel mai frică. Asta pentru că, odată ce aleșii lui Dumnezeu pășesc pe calea urmăririi adevărului, creșterea lor în viață se accelerează, și pe măsură ce aceasta se întâmplă, statura lor crește tot mai mult, iar când adevărul domnește în inimile oamenilor și devine viața lor, aceea va fi ultima zi a antihriștilor: atunci, se vor confrunta cu a fi condamnați, dezvăluiți, eliminați și complet abandonați. De aceea, antihriștii îi urăsc cel mai mult pe cei care urmăresc adevărul. În ochii unui antihrist, cei care urmăresc adevărul sunt dușmani pe care îi urăsc, ținte pentru atacurile și constrângerile lor, precum și pentru ura și abandonul lor, pentru răul și abuzul din partea lor, și, mai mult, sunt ținte pentru a fi induși în eroare. Antihriștii nu au nicio cale de a induce în eroare, a controla sau a prinde în capcană inimile celor care urmăresc adevărul și nu-i pot exclude și ataca public, la întâmplare, așa că tot ce le rămâne este să spună lucruri corecte și plăcute, folosind tactici delicate pentru a-i trage în jos, la nivelul lor. Iar dacă acei oameni nu îi însoțesc și nu le pot fi de folos, vor folosi tot felul de tactici josnice pentru a-i exclude, pentru a-i face negativi și slabi și chiar pentru a-i face să nu mai dorească să-și îndeplinească datoria, iar în final, să-L părăsească pe Dumnezeu. Aceasta este una dintre principalele fapte rele ale antihriștilor și reprezintă o altă trăsătură distinctivă a naturii-esențe a lor. Ce trăsătură a naturii lor este aceea? Perfidia, viclenia, răutatea lor. Pentru a-și atinge ambiția și scopul de a domni în biserică, antihriștii recurg constant la inducerea în eroare a celor care urmăresc adevărul, la excluderea și atacarea lor. Fac acest lucru pentru a-și atinge scopul secret, lăsându-i pe toți cei care urmăresc adevărul negativi și slabi, apatici în credința lor, cu neînțelegeri față de Dumnezeu stârnite în ei. Întrucât odată ce în acești oameni apar neînțelegeri și plângeri la adresa lui Dumnezeu, ei nu vor mai urmări adevărul și nici nu-și vor mai îndeplini de bunăvoie datoria – și, astfel, se vor îndepărta de Dumnezeu. Și ce înseamnă acest lucru pentru un antihrist? În primul rând, înseamnă că nimeni nu-i va amenința poziția; în al doilea rând, odată ce aceste figuri pozitive sunt pasive și slabe și se îndepărtează de Dumnezeu, antihristul poate domni liber în biserică pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i constrânge și controla pe aleșii lui Dumnezeu, astfel încât să-l urmeze, să-l sprijine și să i se închine. Astfel, scopul antihristului este atins. Făcând acest lucru, își îndeplinesc antihriștii datoria? (Nu.) Prin urmare, prin ce se caracterizează tot ceea ce fac ei? (Ei fac rău.) „A face rău” este o formulare oarecum generală; în mod specific, ei îi tulbură și îi împiedică pe oameni, ținându-i departe de calea urmăririi adevărului și de a fi mântuiți de Dumnezeu. Atunci când un antihrist vede că cineva urmărește adevărul, vede roșu în fața ochilor; el urăște acea persoană. Până unde merge această ură? Când vede pe cineva urmărind adevărul și urmându-L pe Hristos, fără să-l urmeze sau să-l venereze pe el și fără să fie pe aceeași cale cu el, va ataca, exclude și suprima acea persoană, având o dorință puternică de a o face să dispară. Atât de mare este ura sa. Pe scurt, pe baza acestor manifestări ale antihriștilor, putem determina că ei nu îndeplinesc datoria de conducere, întrucât nu-i conduc pe oameni în a mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu sau nu au părtășie despre adevăr și nu îi udă sau nu-i susțin pe oameni ca să le permită să dobândească adevărul. În schimb, ei perturbă și tulbură viața bisericească, demontează și distrug lucrarea bisericii și le pun bețe-n roate oamenilor pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Ei vor să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu spre rătăcire și să-i facă să-și piardă șansa de a obține mântuirea. Acesta este scopul final pe care antihriștii doresc să-l atingă prin perturbarea și tulburarea lucrării bisericii.

Cum ar trebui să-i trateze aleșii lui Dumnezeu pe antihriști? Trebuie să-i discearnă, să-i dea în vileag, să-i raporteze, să-i disprețuiască și să-i respingă. Numai atunci pot să se asigure că-L urmează pe Dumnezeu până la capăt și că intră pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Antihriștii nu sunt conducătorii tăi, indiferent în ce fel îi induc în eroare pe alții ca să-i aleagă în această funcție. Nu îi recunoaște și nu le accepta conducerea – trebuie să-i deslușești, să-i disprețuiești și să-i respingi, întrucât ei nu te pot ajuta să înțelegi adevărul și nici nu pot să te sprijine sau să te aprovizioneze. Așa stau lucrurile. Dacă nu te pot conduce în adevărul-realitate, nu sunt potriviți pentru a fi conducători sau lucrători. Dacă nu te pot conduce spre înțelegerea adevărului și experimentarea lucrării lui Dumnezeu, atunci sunt cei care se opun lui Dumnezeu, iar tu ar trebui să-i deslușești, să-i dai în vileag, să-i disprețuiești și să-i respingi. Tot ceea ce fac este pentru a te induce în eroare ca să-i urmezi și pentru a te determina să te alături grupului lor ca să subminezi și să tulburi lucrarea bisericii, pentru a te forța să o iei pe calea antihriștilor, așa cum fac ei. Vor să te târâie în iad! Dacă nu poți să-i vezi așa cum sunt și crezi că, de vreme ce sunt conducătorii tăi, ar trebui să asculți de ei și să faci concesii cu ei, atunci ești o persoană care trădează atât adevărul, cât și pe Dumnezeu, iar astfel de oameni nu pot fi mântuiți. Dacă îți dorești să fii mântuit, nu numai că trebuie să depășești obstacolul marelui balaur roșu și nu numai că trebuie să-l poți deosebi pe marele balaur roșu, să vezi prin înfățișarea lui hidoasă și să i te împotrivești întru totul – există și obstacolul antihriștilor pe care să-l depășești. În biserică, un antihrist nu este doar dușmanul lui Dumnezeu, ci și dușmanul aleșilor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să deslușești un antihrist, ești predispus să fii indus în eroare și cucerit, să mergi pe calea unui antihrist și să fii blestemat și pedepsit de Dumnezeu. Dacă se întâmplă asta, credința ta în Dumnezeu a eșuat complet. Ce trebuie să dețină oamenii pentru a primi mântuirea? În primul rând, ei trebuie să înțeleagă multe adevăruri și să fie capabili să deslușească esența, firea și calea unui antihrist. Acesta este singurul mod de a se asigura că nu venerează sau nu urmează oameni în timp ce cred în Dumnezeu și singurul mod de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt. Numai oamenii care sunt capabili să deslușească un antihrist pot crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl pot urma și pot fi mărturie pentru Dumnezeu. Atunci, unii vor spune: „Ce să fac dacă nu dețin momentan adevărul pentru acest lucru?” Trebuie să te înarmezi cât mai repede cu adevărul; trebuie să înveți să înțelegi oamenii și lucrurile. Deslușirea unui antihrist nu este o chestiune simplă și necesită abilitatea de a vedea clar esența lui și de a vedea prin comploturile, trucurile, intențiile și obiectivele din spatele a tot ceea ce face. În acest fel, nu vei fi indus în eroare sau controlat de el și poți să rămâi ferm, să urmărești adevărul în siguranță și fără riscuri și să fii statornic pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Dacă nu poți să depășești bariera de antihriști, atunci se poate spune că ești în mare pericol și că ești susceptibil de a fi indus în eroare și capturat de un antihrist și a ajunge să trăiești sub influența Satanei. E posibil să existe printre voi unii care îi împiedică și îi încurcă pe oamenii care urmăresc adevărul și sunt dușmanii acelor oameni. Acceptați acest lucru? Există unii care nu îndrăznesc să înfrunte acest fapt și nici nu îndrăznesc să-l accepte ca fapt. Însă chiar se întâmplă ca antihriștii să-i inducă în eroare pe oameni în biserici și se întâmplă deseori; doar că oamenii nu pot discerne acest lucru. Dacă nu poți trece acest test – testul antihriștilor, atunci fie ești indus în eroare și controlat de antihriști, fie ești obligat să suferi, ești torturat, alungat, suprimat și maltratat de ei. În cele din urmă, viața ta cea amărâtă și măruntă nu va rezista mult timp și se va ofili; nu vei mai avea credință în Dumnezeu și vei spune: „Dumnezeu nici măcar nu e drept. Unde e dumnezeu? Nu există nicio dreptate sau lumină în această lume și nu există așa ceva precum mântuirea umanității de către dumnezeu. Am putea la fel de bine să ne petrecem zilele mergând la muncă și câștigând bani!” Tu Îl tăgăduiești pe Dumnezeu, te rătăcești de El și nu mai crezi că El există; orice speranță că vei obține mântuirea a dispărut în întregime. Așadar, dacă dorești să ajungi acolo unde ți se poate acorda mântuirea, primul test pe care trebuie să-l treci e acela de a putea să-l percepi pe Satana și să-l vezi așa cum este de fapt și trebuie și să ai curajul să te ridici în picioare, să-l expui și să te lepezi de Satana. Atunci, unde e Satana? Satana este alături de tine și în jurul tău; s-ar putea chiar să trăiască înlăuntrul inimii tale. Dacă trăiești în firea Satanei, se poate spune că aparții Satanei. Nu poți vedea sau atinge pe Satana sau duhurile rele de pe tărâmul spiritual, dar Satanele și diavolii vii care există în viața reală sunt peste tot. Orice persoană care simte aversiune față de adevăr este rea, iar orice conducător sau lucrător care nu acceptă adevărul este un antihrist sau un conducător fals. Oare astfel de oameni nu sunt Satane și diavoli vii? Acești oameni ar putea fi chiar cei la care te închini și te uiți cu admirație; ar putea fi oamenii care te conduc sau oamenii pe care multă vreme i-ai admirat, în care ai avut încredere, pe care te-ai bazat și după care ai sperat în inima ta. Totuși, aceștia sunt de fapt baricade care îți stau în cale și te împiedică să urmărești adevărul și să obții mântuirea; sunt conducători falși și antihriști. Ei pot prelua controlul asupra vieții tale și asupra căii pe care o parcurgi și îți pot distruge șansa de a ți se acorda mântuirea. Dacă nu reușești să-i deslușești și să le vezi adevărata față, atunci în orice clipă ai putea să fii indus în eroare și capturat. Așadar, ești în mare pericol. Dacă nu poți să te eliberezi de acest pericol, ești victima de sacrificiu a Satanei. Oricum, oamenii care sunt induși în eroare și controlați și care devin urmăritorii unui antihrist nu pot ajunge în veci și pururi la mântuire. Întrucât nu iubesc sau nu urmăresc adevărul, rezultatul inevitabil este că sunt induși în eroare și urmează un antihrist.

Unii oameni se consideră persoane care urmăresc adevărul și spun că sunt capabili să-i deslușească pe antihriști. Nu-i așa că se supraestimează? Dacă întâlnești un antihrist evident, unul care își arată colții, are o umanitate precară și a săvârșit câteva fapte rele, e firesc să-l poți recunoaște. Însă dacă întâlnești un antihrist care pare evlavios, care vorbește foarte blând și pare a fi o persoană plăcută – un antihrist care se conformează noțiunilor oamenilor – mai ești suficient de îndrăzneț să susții că îți poți da seama ce este el cu adevărat? Îndrăznești să-l etichetezi ca fiind antihrist? Dacă nu ești capabil să-l deslușești, e obligatoriu să-l admiri și să fii prietenos cu el, situație în care comportamentul lui, părerile și viziunile sale, acțiunile sale – chiar și înțelegerea lui cu privire la adevăr – te vor influența cu siguranță. În ce măsură te vor influența aceste lucruri? Îl vei invidia pe antihrist, îl vei imita, îl vei emula, îl vei urma, ceea ce îți va afecta intrarea în viață; îți va afecta urmărirea adevărului și pătrunderea în realitate, atitudinea față de Dumnezeu și dacă te vei supune sau nu lui Dumnezeu și Îl vei urma până la capăt. În cele din urmă, antihristul va deveni idolul tău, va avea un loc în inima ta și nu vei putea să scapi de el. Când ești indus în eroare la un asemenea nivel, ai doar o vagă speranță la mântuire, întrucât relația ta cu Dumnezeu a fost spulberată, ai pierdut relația normală cu El și ești în pragul primejdiei. Iar acest lucru reprezintă un dezastru sau o binecuvântare pentru tine? Bineînțeles că e un dezastru; categoric nu este o binecuvântare. Cu toate că, în privința chestiunilor mărunte, unii antihriști sunt capabili să te ajute și să îți fie de folos, sau altfel sunt capabili să predice cuvinte și doctrine pentru a te lumina, odată ce ai fost indus în eroare de ei, i-ai venerat și i-ai urmat, ai dat de necaz. Te vei fi ruinat și îți vei fi pierdut șansa la mântuire. Unii oameni spun: „El nu este o satană sau o persoană rea, pare a fi un om spiritual, care urmărește adevărul.” Sunt valabile aceste cuvinte? (Nu.) De ce nu? Cu oricine urmărește realmente adevărul, influența sau beneficiile îndrumării, ajutorului sau aprovizionării au ca scop să te aducă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să poți căuta cuvintele Lui și adevărul, iar tu vii înaintea lui Dumnezeu și înveți să te bazezi pe El și să-L cauți, iar relația ta cu El devine din ce în ce mai apropiată. Dimpotrivă, ce se va întâmpla dacă relația ta cu un antihrist va deveni tot mai strânsă, până când vei fi la dispoziția lui? Vei rătăci pe calea greșită și te vei ruina. Când ai o relație strânsă cu un antihrist, relația ta cu Dumnezeu devine distantă. Și care este consecința acestui lucru? Antihristul te va conduce înaintea lui, iar tu te vei îndepărta de Dumnezeu. Dacă ai un idol în inima ta, odată ce începi să ai noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu sau atunci când cuvintele Sale îl dau în vileag pe idolul tău, te vei împotrivi pe loc lui Dumnezeu și s-ar putea chiar să I te opui și să-L trădezi; vei lua partea idolului tău și te vei opune lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă frecvent. Atunci când unii falși conducători și antihriști sunt înlocuiți sau excluși, complicii și slujitorii lor încep să le țină partea și să se plângă; unii chiar devin negativi și încetează să mai creadă în Dumnezeu. Acesta este un lucru obișnuit, nu-i așa? Și care este motivul pentru care încetează să creadă? Ei spun: „Conducătorul nostru a fost înlocuit și exclus, așa că ce speranță să mai am eu, un credincios obișnuit?” Nu este acest lucru aberant? Cuvintele lor arată că îl urmează pe antihrist, că au fost complet induși în eroare de acesta. Și care este consecința acestei induceri în eroare? Antihristul a devenit idolul pe care ei îl venerează; a devenit strămoșul lor: cum ar putea ei să nu plece, când strămoșul lor a fost exclus? Ei ascultă doar de el și sunt întru totul sub controlul acestuia. Ei cred că tot ceea ce spune și face antihristul este corect și ar trebui să fie acceptat și să i se supună ca și cum ar fi adevărul și astfel nu tolerează ca nimeni din casa lui Dumnezeu să-l dea în vileag și să-l condamne pe antihrist. Odată ce antihristul este exclus de casa lui Dumnezeu, cei care îl urmează iau decizia de a părăsi biserica; „Copacul cade, iar maimuțele se împrăștie”, cum s-ar spune. Astfel de lucruri demonstrează că antihriștii și adepții lor sunt servitorii Satanei, care au venit ca să perturbe și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce sunt dezvăluiți, dați în vileag, disprețuiți și respinși de către aleșii lui Dumnezeu, credința lor în Dumnezeu se sfârșește. Cei care îi urmează pe antihriști au cu toții o trăsătură clar vizibilă: la ei nu ajung cuvintele nimănui; ei le acordă atenție doar antihriștilor. Iar odată ce sunt induși în eroare de antihriști, nu mai ascultă cuvintele lui Dumnezeu și-l recunosc doar pe antihrist drept conducătorul lor. N-au fost ei induși în eroare, nu sunt ei controlați, în această privință? Numai cei care îi urmează pe antihriști ar încerca să le ia apărarea. Atunci când antihriștii sunt dați în vileag și dezvăluiți, oamenii care îi urmează devin neliniștiți pentru ei, varsă lacrimi pentru ei, plâng în numele lor și încearcă să-i apere. În astfel de momente, L-au uitat pe Dumnezeu și nu I se mai roagă sau nu mai caută adevărul; tot ceea ce fac este să-i apere pe antihriști și să-și frământe mintea pentru aceștia; ei nici măcar nu-L mai recunosc pe Dumnezeu. Cred ei cu adevărat în Dumnezeu? În cine cred ei de fapt? Acest lucru este deja cât se poate de limpede. Indiferent ce spun sau ce fac, antihriștii au un singur țel: acela de a-i conduce pe oameni, de a fi domnul lor și vor ca toți să-i urmeze și să asculte de ei ca niște sclavi și, în cele din urmă, să fie tratați ca Dumnezeu. În ce fel se diferențiază acest lucru de calea pe care a mers Pavel? Când lucrarea lui Pavel a ajuns la final, el a rostit cuvintele pe care le avea în inimă; Pavel a spus că pentru el a trăi era hristos, iar scopul său în a spune acest lucru a fost de a face ca toți cei care credeau în Domnul să-l imite, să-l urmeze și să-l trateze ca pe Dumnezeu. Nu acesta era scopul lui Pavel atunci când a rostit aceste cuvinte? Iar dacă lucrarea antihriștilor chiar ajunge în punctul în care oamenii îi venerează și îi ascultă, Dumnezeu nu va mai avea un loc în inimile acestor oameni; inimile lor vor fi fost deja luate în stăpânire de antihriști. Aceasta este consecința. Tu spui că nu îți faci griji că ai putea fi indus în eroare de un antihrist, că nu te temi deloc să urmezi un antihrist, dar nu are niciun rost să susții acest lucru. Aceasta este o remarcă încurcată. Asta pentru că, dacă nu urmărești adevărul și îi venerezi și îi urmezi mereu pe oameni, atunci, fără să-ți dai seama, vei merge pe calea antihriștilor. A crede în Dumnezeu vreme de câțiva ani, dar a fi lipsit de mărturie bazată pe experiență și nu numai a nu dobândi adevărul și viața, ci a deveni cineva care se opune lui Dumnezeu: aceasta este consecința finală în a-i urma pe antihriști și este una de care nu te poți elibera, este un fapt de necontestat. Este exact ca atunci când cineva atinge un cablu electric: sigur va fi electrocutat. Unii ar putea spune: „Nu cred asta; nu-mi este teamă” – însă este oare o chestiune de a crede sau nu sau de a te teme sau nu? Atinge un cablu electric și pac! Vei fi electrocutat. Nu te va ajuta să nu crezi asta. A nu crede înseamnă ignoranță; este iresponsabil să spui asta. Prin urmare, fie că ești sau nu dispus să urmezi un antihrist, dacă nu urmărești adevărul, iar eforturile tale țintesc mereu faima, câștigul și statutul, ai pornit deja pe calea antihriștilor. Această consecință se va arăta puțin câte puțin, la fel ca rămășițele care plutesc la suprafață. Acest lucru este inevitabil. Ceea ce fac antihriștii este să-i conducă pe oameni înaintea lor, îi fac să accepte controlul și manipularea din partea lor, mai degrabă decât să accepte orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu sau să se supună suveranității lui Dumnezeu. Antihriștii vor să-i câștige pe oameni de partea lor, vor să-i dobândească, scopul lor este de a-i controla pe toți aleșii lui Dumnezeu, de a-i controla pe aleșii lui Dumnezeu cu mâinile lor; sunt traficanți. Și ce folosesc antihriștii pentru a-și atinge scopul de a-i controla pe oameni? Ei se folosesc de doctrinele spirituale pe care oamenii le venerează, folosesc teorii amăgitoare și profită de mentalitatea coruptă a oamenilor de a venera teoria ca să-i bată la cap și să-i îmbrobodească, să-i inducă în eroare. Pe scurt, tot ce spun ei nu reprezintă altceva decât cuvinte și doctrine, teorii goale, lucruri care sunt amăgitoare și care contravin adevărului. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, vor fi cu siguranță induși în eroare; cel puțin, vor fi induși în eroare o vreme înainte de a-și veni în fire. Momentul în care își vin în fire este cel în care antihriștii sunt demascați, iar atunci simt cel mai mare regret. Oamenii care-i urmează pe antihriști au pierdut de mult timp lucrarea Duhului Sfânt; acest lucru se întâmplă din cauză că venerează idoli în inimile lor, urmează oameni, sunt disprețuiți și respinși de Dumnezeu, iar El i-a pus deoparte pentru a-i dezvălui. Prin urmare, este extrem de periculos să-i urmezi pe antihriști; la fel ca antihriștii, oamenii care îi urmează sunt cei mai detestați de Dumnezeu. Și care este scopul lui Dumnezeu atunci când îi pune pe acești oameni deoparte? Este de a aștepta ca aleșii Lui să-și vină în fire, să fie capabili să-i deslușească și să-i dea în vileag pe antihriști și să-i respingă întru totul pe aceștia, moment în care ultimele zile ale antihriștilor vor fi venit deja. Nu este tot ceea ce fac antihriștii dăunător oamenilor? Ei nu urmăresc adevărul și încearcă să-i inducă în eroare și să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu, nu îi lasă pe oameni să urmărească adevărul, nu se supun lucrării lui Dumnezeu și încearcă să-i inducă în eroare pe aceștia ca să-i urmeze pe ei – toate acestea arată că antihriștii nu au deloc o inimă care se teme de Dumnezeu și I se supune Lui și nici vreun pic de iubire pentru adevăr. În schimb, ei se gândesc la orice metodă prin care să obțină cu șiretlicuri statut și putere ca să se opună lui Dumnezeu și să concureze cu El pentru aleșii Săi, creându-și, în cele din urmă, propria împărăție, în opoziție cu Dumnezeu – toate acestea arată că antihriștii sunt dușmanii de moarte ai lui Dumnezeu întrupat și obiectele distrugerii de către Dumnezeu. În credința oamenilor în Dumnezeu, nimic nu este mai periculos decât atunci când sunt induși în eroare și controlați de antihriști. Dacă oamenii au început deja să-i urmeze pe antihriști, dacă sunt deja complet de partea antihriștilor, atunci sunt oameni care L-au trădat pe Dumnezeu și sunt în opoziție cu El, caz în care finalul lor este de la sine înțeles.

Acest lucru reprezintă, mai mult sau mai puțin, ceea ce trebuie discutat în părtășie despre felul în care antihriștii îi atacă și îi exclud pe oamenii care urmăresc adevărul. Țelul și intenția lor în excluderea și atacarea oamenilor care urmăresc adevărul și atitudinea, metodele și tehnicile cu care îi tratează pe aceștia, precum și cursurile acțiunii pe care ar trebui să le aibă oamenii care urmăresc adevărul față de antihriști – am avut puțină părtășie despre fiecare dintre acestea, deși nu încă în mod exhaustiv. Părtășia viitoare poate încă să atingă adevărul în aceste domenii, așa cum se potrivește circumstanțelor specifice și cazurilor specifice. Ce atitudine trebuie să aibă cei care aud predica atunci când avem părtășie despre un subiect atât de specific? Ei trebuie să se concentreze, să tacă în fața lui Dumnezeu și să nu se lase distrași, întrucât fiecare aspect al adevărului are afirmații și definiții specifice și fiecare prezintă un conținut specific și principii de practică. În plus, vom vorbi din diverse unghiuri și în moduri variate despre lucruri conceptuale care implică adevărul în cadrul fiecărei arii de conținut, precum și despre adevărurile pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și calea pe care ar trebui să practice. Toate acestea trebuie discutate în părtășie și rumegate până sunt clare înainte de a da rezultate. Vom vedea, prin părtășia noastră detaliată actuală, că adevărurile-principii implicate în îndeplinirea datoriei unei persoane nu sunt atât de simple pe cât cred oamenii. Înțelegerea adevărului prezintă o dificultate reală pentru cei care nu au abilitate de înțelegere. Înțelegerea adevărului, la fel ca participarea la cursuri în cadrul universității, implică un anumit grad de dificultate, dar o persoană care are abilitate de înțelegere nu va simți că acest lucru este dificil. Atât timp cât un om poate să înțeleagă adevărul după ce îl aude, în mod firesc va avea o cale pe care să-l practice și, cu cât se antrenează mai mult în practicarea adevărului, cu atât mai largă va fi calea sa de practicare și va avea o înțelegere mai precisă a principiilor. Pe de altă parte, dacă nu asculți o astfel de părtășie detaliată și înțelegi doar lucruri generalizate și conceptuale, vei avea mâinile legate atunci când vine vorba de practică. Atunci când vei căuta adevărurile-principii, ți se va părea că orice mod în care te întorci este greșit și te vei simți incapabil să le înțelegi cu acuratețe, indiferent ce faci. Însă acum, cu astfel de definiții și specificații concrete, când sfera de aplicare a fost restrânsă și adevărul a fost particularizat, vei fi mult mai liber când vei începe din nou să practici adevărul, întrucât este detaliat. De exemplu, să spunem că ți-am cerut să cumperi un caiet. Dacă ți-aș furniza doar cerințe de bază, cum ar fi dimensiunea, grosimea și prețul, ar putea fi nevoie de un efort pentru a înțelege aceste principii și a le pune în practică. Însă dacă ți-aș spune lucruri precum culoarea specifică a caietului, dimensiunea, numărul de pagini, formatarea specifică și calitatea hârtiei, atunci, după ce ți s-au spus astfel de detalii, nu ar fi mai concrete principiile pe care le înțelegi? Iar dacă aș fi și mai specific, oferindu-ți o foaie de hârtie și rugându-te să achiziționezi un caiet a cărui hârtie este de calitate, grosime, culoare și dimensiune și cantitate identice sau dacă ți-aș oferi specificații privind toleranțele pentru fiecare caracteristică, nu s-ar micșora gama de opțiuni atunci când mergi să îl achiziționezi? (Ba da.) Principiile relevante nu ar deveni mai concrete și mai simple pentru tine atunci când practici? Acest lucru te-ar ajuta sau te-ar împiedica atunci când vine vorba de practica ta? (Ar trebui să fie de ajutor.) Ar trebui, de fapt, să fie de ajutor, deoarece diferite aspecte ale adevărului au fost spuse mai concret și mai detaliat, până la specificul modului de tratare a anumitor probleme, manifestări specifice și specificul manierei de practicare – toate acestea ți-au fost spuse în mod cuprinzător. Dacă tot nu poți pune în practică acest lucru, atunci nu ai nicio capacitate de a înțelege adevărul.

Abilitatea voastră de a înțelege adevărul acum este esențială pentru capacitatea voastră de a-l dobândi și de a fi desăvârșiți. Acum, am ajuns până într-acolo încât să împart adevărurile legate de îndeplinirea adecvată a datoriei în șase tipuri, corespunzătoare personalului care îndeplinește fiecare datorie; fiecare dintre acele tipuri este mai departe împărțit în categorii specifice, iar în cadrul fiecărei categorii există subsecțiuni de părtășie detaliată. În cazul vostru, această manieră de a predica și de a avea părtășie despre astfel de adevăruri vă conduce la o mai bună înțelegere a adevărului și vă oferă mai multe principii după care să practicați sau face mai dificilă găsirea principiilor? (Avem mai multe principii datorită acesteia.) Ar trebui să te conducă spre o înțelegere mai bună și, prin urmare, predica Mea detaliată ar trebui să vă fie de ajutor. Ar trebui să vă ofere mai multă claritate, nu mai multă confuzie. Se rezumă la măsura în care o persoană are sau nu abilitatea de a înțelege adevărul. Dacă o persoană chiar are un calibru bun și înțelegere spirituală, atunci se va simți tot mai lămurită; dacă o persoană are calibru slab și îi lipsește înțelegerea spirituală, va fi mai puțin capabilă să înțeleagă acest lucru și va deveni tot mai confuză. Unii ar putea spune: „Obișnuiam să cred că înțelegeam puțin, dar acum, cu cât aud mai mult, cu atât mai confuz devin, de parcă nu ar mai exista nimic în mine. Ce se întâmplă cu asta?” Dacă discuția despre pătrunderea în viață intră în prea multe detalii, oamenilor le este greu să o înțeleagă în cazul în care le lipsește experiența și au calibru slab. Cu cât este discuția mai detaliată, cu atât sunt mai predispuși oamenii de calibru slab să se împotmolească. De ce sunt predispuși să se împotmolească? Există mai multe condiții pentru aceasta. Una dintre condiții este că astfel de oameni nu au înțelegere spirituală. Ei nu înțeleg adevărul – adică nu înțeleg ce este adevărul sau o anumită stare. Nu înțeleg astfel de lucruri. Această condiție este cea a lipsei capacității de înțelegere a adevărului. Cu astfel de oameni, există o singură măsură finală care poate fi luată: să le spunem exact ce au de făcut când li se întâmplă ceva, la fel ca atunci când programăm un robot să execute întocmai ordinele. Este suficient să-i punem să respecte reglementările. Această metodă poate să dea rezultate în cazul unor astfel de oameni; nu există altă cale cu ei. Folosesc această ultimă măsură acum, vorbind cât mai detaliat, până la cel mai concret lucru – lucrând până la cele mai concrete lucruri. Unii oameni spun că ei tot nu înțeleg, așa că voi continua prin a le transmite exact cum să trateze și să gestioneze orice lucru care li se întâmplă. Îi pun să respecte reglementările; asta este tot ce pot să fac, întrucât ei nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Nu au toți exact aceeași stare, dar diferențele sunt mici. Dacă ați vrea să vorbesc în mod specific și clar cu voi despre fiecare dintre acestea, una câte una, Mi-ar fi greu să ajung la toate, deoarece prea mulți dintre voi aveți calibru slab. Vom avea nevoie ca aceia dintre voi care au înțelegere spirituală și care sunt capabili să înțeleagă adevărul să facă acea parte din lucrare. Eu Mi-am făcut în mare parte lucrarea. Asta este tot ce se poate aduna; am făcut tot ce am putut. Toată lucrarea făcută și toate cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sunt inteligibile și accesibile pentru un om de rând. Aceasta este măsura a ceea ce se poate face cu oamenii care au gândirea și reacțiile umanității normale. Unii întreabă: „Nu va înfăptui Dumnezeu minuni?” Dumnezeu nu face minuni; toate aceste lucruri trebuie făcute într-o manieră reală, practică. Este la fel ca în cazul lucrării lui Dumnezeu în trei etape: începând cu promulgarea de către El a legilor omenirii pentru a-i conduce în viața lor, apoi la crucificare și la realizarea lucrării de răscumpărare, și de acolo până în zilele de pe urmă, în care întruparea lui Dumnezeu exprimă toate adevărurile care mântuiesc omenirea – fiecare etapă este făcută într-un mod real, practic, vorbind și lucrând, față în față cu omul. Nu implică niciun fel de minuni. Cea mai mare minune este că Însuși Dumnezeu vorbește și lucrează și că, oricare ar fi metodele pe care le abordează, va face, în cele din urmă, un grup de oameni compleți și îi va câștiga. Acest lucru va fi, cu siguranță, realizat; este doar o chestiune de timp. Acest lucru reprezintă cel mai mare semn și cea mai mare minune, iar Dumnezeu nu Se va folosi de alte metode supranaturale pentru a plasa adevărul în inima omului. Acum că s-a avut părtășie atât de detaliată despre aceste adevăruri, dacă ai abilitatea de înțelegere și chiar ești o persoană care urmărește adevărul, atunci, dacă realmente ai acordat atenție și ai depus puțin efort, va fi imposibil să nu înțelegi adevărul sau principiile de practică. Sunt unii care spun că ei iubesc adevărul, dar de ce tot nu îl înțeleg, după ce aud atât de mulți ani predici? Există două posibilități. Una este că le lipsește orice soi de înțelegere spirituală și sunt incapabili să înțeleagă adevărul; cealaltă este că ei nu iubesc, de fapt, adevărul și nu au făcut niciodată efortul de a-l urmări. Acestea sunt cele două posibile motive. Alți câțiva oameni spun că ei nu înțeleg adevărul, deoarece nu cred de multă vreme în Dumnezeu și nu au auzit multe predici și nu au multă experiență. Acesta este încă un motiv. Cu toate acestea, dacă ești o persoană care chiar iubește adevărul, atunci, pe măsură ce se acumulează anii tăi de credință în Dumnezeu, vei înțelege din ce în ce mai mult adevărul și statura spirituală va crește tot mai mult.

În părtășia despre orice aspect al adevărului, este nevoie de mai mult decât doar câteva cuvinte pentru a-l prezenta pe deplin, într-un mod care poate rezolva problemele. Pentru oamenii din zilele noastre, generalitățile sunt doar doctrină, doar teorie. Prin urmare, cum pot să-i fac pe oameni să înțeleagă și, odată ce au acceptat un lucru, să-i fac să fie capabili să-l transforme în principii ale practicii lor? Trebuie să vorbesc mai specific și mai detaliat. Indiferent dacă spun o poveste sau am părtășie despre adevăr, sau dacă vorbesc despre practică, aceste lucruri trebuie să fie, pe de-a-ntregul, mai detaliate și mai specifice. Un discurs specific este în avantajul vostru. Prin urmare, trebuie să-Mi frământ mintea pentru a găsi povești și exemple pentru voi, astfel încât să înțelegeți puțin mai mult. Concretizez toate aceste adevăruri, întâmplare cu întâmplare, și combin adevărurile despre care am părtășie cu fiecare întâmplare pe care o relatez, astfel încât să aveți în minte o imagine cu care să vă comparați pentru a vedea dacă ați acționat vreodată în felul acesta, sau veți acționa ca o astfel de persoană, sau ați gândit vreodată în acest fel, sau ați fost vreodată prinși într-o astfel de stare. Pe măsură ce ascultați aceste adevăruri, Eu fac în așa fel încât să aveți în mod continuu o imagine a acestora, ca și cum ați fi cufundați în ele. Acesta este motivul pentru care spun povești și dau exemple. Sunt unii care devin nerăbdători de îndată ce aud că începe o poveste. „Încă o poveste? Ce sunt eu, un copil de trei ani?” S-ar putea să nu fiți la vârsta copilăriei, dar pe calea credinței în Dumnezeu și a urmăririi adevărului, este posibil să aveți chiar mai puțin de trei ani – așa stau lucrurile în această privință. Așadar, să vă tratez ca pe copii care nu au trei ani nu este o insultă pentru voi și nu este deloc o exagerare; după cum văd Eu, înseamnă să vă supraestimez. Odată ce un copil de trei ani aude un adult spunând că foarfeca este ascuțită și nu trebuie atinsă, el își va aminti acest lucru ca principiu. El nu o va atinge și nu va atinge nici unelte sau lame care seamănă cu aceasta. El știe că toate acestea sunt ascuțite; știe că trebuie să stăpânească acest principiu. Prin urmare, pot oamenii să găsească principii în ceva ce au experimentat succesiv de mai multe ori în practica lor? Adică, poți să înțelegi intențiile din spatele acțiunilor lui Dumnezeu, cerințele Sale față de tine și care sunt standardele cerute de El într-o chestiune? Luând în considerare inteligența unei persoane normale, ar trebui să fii capabil să înțelegi aceste lucruri. Atunci care sunt împrejurările în care oamenii nu le înțeleg, indiferent ce spun Eu? Motivul principal pentru care se întâmplă acest lucru este, în primul rând, legat de mediul zgomotos în care trăiesc oamenii, cu atât de multe lucruri banale și împovărătoare de rezolvat, încât oamenii nu sunt înclinați să citească prin rugăciune cu atenție cuvântul lui Dumnezeu; ei nu îndreaptă niciun efort către adevăr. Acesta este un aspect al motivului; cealaltă parte este că setea și iubirea de adevăr a oamenilor sunt atât de vagi încât, dacă zece ar fi nota perfectă, gradul actual al iubirii voastre pentru adevăr s-ar ridica la trei sau la cinci, cel mult. Așadar, o mare parte din motivul pentru care oamenii nu înțeleg adevărul și nu l-au dobândit în final este că nu s-au implicat și, totodată, nu s-au dedicat acestui lucru, iar în inimile lor, nu iubesc chiar atât de mult adevărul. Iubirea de adevăr a oamenilor nu este suficientă. Este doar un pic de interes; nu se ridică la nivel de iubire. Oamenii simt că Dumnezeu este bun și devin dispuși să citească din cuvintele Sale și să se străduiască pentru adevăr doar pentru că au suferit atât de multe eșecuri și necazuri în lume, încât nu au putut continua să trăiască și pentru că L-au văzut pe Dumnezeu lucrând să-i mântuiască pe oameni și având zilnic părtășie despre adevăr și abundența a tot ce El oferă omului. Acesta este puținul interes pe care îl au. Cu ce își petrec inimile oamenilor mai mult timp? Toate sunt implicate în multe chestiuni nesemnificative, ocupate de tot felul de probleme de relații emoționale, relații interpersonale, statut și vanitate și tendințele societății. Există chiar unii oameni care-și dedică mai mult timp și energie hranei lor, îmbrăcămintei, costumelor și plăcerilor trupești. Ei irosesc zilele cu adevărat prețioase pe aceste lucruri și slăvesc acest lucru: „Mă sacrific pentru Dumnezeu!” În cele din urmă, la final, privesc în urmă și văd că Dumnezeu a spus atât de multe cuvinte și a lucrat atât de mult și totuși ei nu au dobândit adevărul. Aceasta nu pentru că Dumnezeu nu le-a oferit adevărul, ci pentru că ei nu l-au acceptat cu inimile lor sau nu s-au dedicat adevărului, deși L-au văzut pe Dumnezeu exprimând o mare parte din acesta. Acest lucru i-a făcut să nu dobândească adevărul și viața în numeroșii lor ani de credință în Dumnezeu și să fie, în cele din urmă, eliminați.

22 ianuarie 2019