Discuție despre viața bisericească și viața reală

Oamenii simt că se pot transforma numai în cadrul vieții bisericești. Dacă nu sunt în cadrul vieții bisericești, atunci se simt incapabili să se transforme, ca și cum transformarea nu poate fi dobândită în viața reală. Puteți să vedeți care este problema aici? Am mai vorbit despre aducerea lui Dumnezeu în viața reală; pentru cei care cred în Dumnezeu, aceasta este calea de intrare în realitatea cuvintelor Lui. De fapt, viața bisericească este doar o cale limitată de desăvârșire a oamenilor. Mediul esențial pentru desăvârșirea lor rămâne în continuare viața reală. Aceasta este practica reală și pregătirea reală despre care am vorbit, care le permit oamenilor să obțină o viață umană normală și să trăiască asemănarea unei persoane adevărate în viața de zi cu zi. Pe de o parte, o persoană trebuie să studieze pentru a-și ridica propriul nivel de educație, a înțelege cuvintele lui Dumnezeu și a dobândi capacitatea de a primi. Pe de altă parte, o persoană trebuie să fie înzestrată cu acele cunoștințe de bază necesare pentru a trăi ca ființă umană cu scopul atingerii înțelegerii și rațiunii umanității normale, întrucât oamenii sunt aproape complet deficienți în aceste sfere. Mai mult, trebuie să ajungă să savureze cuvintele lui Dumnezeu prin viața bisericească și, treptat, să ajungă la o înțelegere clară a adevărului.

De ce se spune că, atunci când crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să Îl aducă pe Dumnezeu în viața reală? Nu numai că viața bisericească îi transformă pe oameni; mai important decât atât, oamenii ar trebui să intre în realitate în viața reală. Obișnuiați să discutați întotdeauna despre starea voastră spirituală și despre chestiuni spirituale, în timp ce neglijați să practicați multe lucruri din viața reală și neglijați pătrunderea în ele. Scriați în fiecare zi, ascultați în fiecare zi și citeați în fiecare zi. Chiar vă rugați în timp ce găteați: „O, Dumnezeule! Fie ca Tu să devii viața dinăuntrul meu! Oricum ar merge azi, Te rog, binecuvântează-mă și luminează-mă. În orice privință m-ai lumina astăzi, Te rog, permite-mi să înțeleg în acest moment, astfel încât cuvintele Tale să poată acționa precum viața mea.” De asemenea, vă rugați în timp ce luați cina: „O, Dumnezeule! Tu ne-ai dăruit această masă. Fie ca Tu să ne binecuvântezi! Amin! Fie să trăim alături de Tine. Fie ca Tu să fii cu noi. Amin!” După ce terminați de mâncat și spălați vasele, începeați să turuiți: „O, Dumnezeule, eu sunt vasul acesta. Am fost corupți de Satana și suntem exact ca niște vase care au fost folosite și trebuie curățite cu apă. Tu ești apa, iar cuvintele Tale sunt apa vie care îmi hrănește viața”. Înainte să vă dați seama, venea timpul să mergeți la culcare și începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat și m-ai călăuzit de-a lungul acestei zile. Îți sunt cu adevărat recunoscător…” Acesta era felul în care vă petreceați ziua și apoi vă cufundați în somn. Cei mai mulți oameni trăiesc astfel în fiecare zi, și chiar și acum ei nu acordă atenție intrării efective, concentrându-se doar pe vorbe goale în rugăciunile lor. Aceasta este viața lor de până acum – vechea lor viață. Iar cei mai mulți sunt astfel; le lipsește orice pregătire concretă și au parte de foarte puține transformări reale. În rugăciunile lor, rostesc doar vorbe goale, se apropie de Dumnezeu doar prin cuvintele lor, dar din înțelegerea lor lipsește aprofundarea. Haideți să luăm exemplul cel mai simplu – curățenia casei voastre. Vedeți că în casă este dezordine, așa că stați acolo și vă rugați: „O, Dumnezeule! Uită-Te câtă stricăciune a adus Satana asupra mea. Sunt la fel de murdar ca această casă. O, Dumnezeule! Te slăvesc cu adevărat și Îți mulțumesc. Fără mântuirea și luminarea Ta, nu aș fi înțeles lucrul acesta”. Doar stați așa acolo și turuiți întruna, rugându-vă vreme îndelungată, după care vă purtați ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, asemenea unei bătrâne guralive. Vă petreceți astfel viața spirituală, fără nicio intrare adevărată în realitate, cu mult prea multe practici superficiale! Intrarea în pregătirea efectivă implică viețile reale ale oamenilor și greutățile lor practice – e singura cale prin care ei se schimbă. În lipsa vieții reale, oamenii nu pot fi transformați. Care este folosul vorbelor goale în rugăciuni? Fără înțelegerea naturii umane, totul este o pierdere de timp și, fără o cale de practică, totul este o risipă de efort! Rugăciunile normale îi pot ajuta pe oameni să-și păstreze starea lăuntrică normală, dar nu îi pot transforma pe de-a-ntregul. Cunoașterea neprihănirii de sine a oamenilor, a aroganței, a îngâmfării, a trufiei lor și a firii lor corupte – cunoașterea acestor lucruri nu vine prin rugăciune – ele sunt descoperite savurând cuvintele lui Dumnezeu și sunt cunoscute prin luminarea de la Sfântul Duh în viața reală. Toți oamenii din ziua de astăzi pot să vorbească destul de bine și au ascultat cele mai înălțătoare predici – mai înălțătoare decât oricare altele din cursul veacurilor – și totuși, prea puține din acestea sunt puse în aplicare în viețile lor reale. Cu alte cuvinte, nu există niciun Dumnezeu în viața reală a oamenilor; aceștia nu au viața unui om nou după transformare. Ei nu trăiesc adevărul în viața reală, nici nu Îl aduc pe Dumnezeu în viața reală. Ei trăiesc precum fiii Iadului. Nu este acesta oare o abatere evidentă?

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, pentru a obține umanitatea normală, oamenii nu pot doar să-L mulțumească pe Dumnezeu prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, doar se vatămă pe ei înșiși, iar asta nu aduce vreun beneficiu intrării sau transformării lor. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să practice puțin câte puțin. Trebuie să intre lent, să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață practică de adevăr; o viață de sfinți. După aceea, lucrurile reale, evenimentele reale și mediile reale permit oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu li se cere să rostească vorbe goale; în schimb, trebuie să se pregătească în medii reale. Mai întâi, oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea, mănâncă și beau în mod normal din cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, pătrund și practică în mod normal; doar în acest fel obțin ei realitatea și acesta este felul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate; ei trebuie să practice cu lucruri reale, cu evenimente reale și medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața bisericească? Ar putea oamenii să intre astfel în realitate? Nu. Dacă oamenii nu pot să intre în viața reală, atunci nu-și pot transforma vechiul stil de viață și felul de a face lucrurile. Aceasta nu se datorează întru totul leneviei omului și nivelului său crescut de dependență, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul lui Dumnezeu privind asemănarea unei persoane normale. În trecut, oamenii discutau mereu, vorbeau, comunicau – și chiar deveneau „oratori” – totuși, niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea vieții; dimpotrivă, căutau orbește teorii profunde. Prin urmare, oamenii de astăzi trebuie să schimbe stilul religios al credinței în Dumnezeu din viețile lor. Trebuie să pătrundă în practică țintind un singur eveniment, un singur lucru, o singură persoană. Trebuie să facă lucrurile cu concentrare – doar atunci pot obține rezultate. Transformarea oamenilor începe cu o schimbare în esența lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă esența oamenilor, viața lor, lenevia, dependența și înrobirea lor – doar astfel pot transformați.

Chiar dacă viața bisericească poate produce rezultate în unele aspecte, esențial rămâne tot faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni. Vechea lor fire nu poate fi transformată în lipsa vieții reale. Să luăm ca exemplu lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile precedente și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit folosind exemple din viața reală. Când Isus Își conducea ucenicii prin lanul de grâu într-o zi de Sabat, ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu ca să le mănânce. Fariseii au văzut asta și au zis că aceștia nu respectau Sabatul. De asemenea, au spus că oamenii nu aveau voie să salveze vițeii care cădeau în groapă în ziua de Sabat, afirmând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a citat aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe chestiuni practice ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul după care Duhul Sfânt Își îndeplinește lucrarea și este singura cale ce poate schimba oamenii. Fără chestiunile practice, oamenii pot câștiga doar o înțelegere teoretică și intelectuală – aceasta nu e o cale eficientă de a se schimba. Deci cum se poate dobândi înțelepciunea și înțelegerea prin formare? Poate omul să dobândească înțelepciune și înțelegere doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum ar putea să fie așa? Omul trebuie să înțeleagă și să experimenteze în viața reală. Prin urmare, trebuie să se formeze și trebuie să nu se îndepărteze de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă pătrundere în diverse aspecte: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a vedea lucrurile, discernământul, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umanității, precum și alte lucruri legate de umanitate cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce a fost dobândită înțelegerea, oamenii trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată transformarea. Dacă o persoană a dobândit înțelegerea, însă neglijează practica, cum poate să aibă loc transformarea? În prezent, oamenii înțeleg multe, dar nu trăiesc realitatea; așadar, au doar puțină înțelegere substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. Ai fost luminat doar marginal; ai primit puțină iluminare de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală – sau poate nici nu-ți pasă de intrare – prin urmare, transformarea ta este redusă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe. Ei sunt în stare să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar calibrul lor inițial rămâne cum era, fără să progreseze câtuși de puțin. În acest caz, când vei intra în sfârșit?

Viața bisericească este doar un fel de viață în care oamenii se strâng pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu și ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă și viața reală a oamenilor ar putea fi asemenea vieții lor bisericești – cuprinzând o viață spirituală normală, o savurare normală a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și apropierea normală de Dumnezeu, o viață reală în care toate sun îndeplinite potrivit voii lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt îndeplinite potrivit adevărului, o viață reală de practicare a rugăciunii și a liniștirii înaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și a dansului – atunci acesta este singurul fel de viață care i-ar duce într-o viață a cuvintelor lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață bisericească, fără să se mai „îngrijească” de viața din afara acelor ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu pot să-i transforme pe oameni, cu atât mai puțin să-i facă să-L cunoască pe Dumnezeu. Când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să-și transforme propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală, trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, bunul simț și regulile după care să te comporți în toate înainte de a putea obține o transformare treptată. Dacă te concentrezi doar pe cunoașterea teoretică și trăiești doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundezi realitatea, fără să pătrunzi adânc în realitate, fără să intri în viața reală, atunci nu vei intra niciodată în realitate, nu te vei cunoaște niciodată pe tine însuți, nici adevărul, nici pe Dumnezeu și vei fi veșnic orb și neștiutor. Lucrarea lui Dumnezeu de a mântui oamenii nu este pentru a le permite să ducă vieți omenești normale după o perioadă scurtă, nici pentru a transforma noțiunile și doctrinele lor greșite. Mai degrabă, scopul Său este de a schimba vechile firi ale oamenilor, de a schimba cu totul vechea lor cale de viață și de a schimba toate felurile lor de gândire și atitudinile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața bisericească, omul nu-și va schimba vechile obiceiuri de viață sau vechile moduri în care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască umanitatea normală în viața reală, nu doar în viața bisericească; ca ei să trăiască adevărul în viața reală, nu doar în viața bisericească; și ca ei să-și îndeplinească funcțiile în viața reală, nu doar în viața bisericească. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să îndrepte totul către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot trăi umanitatea normală în viața reală, atunci vor deveni niște ratați. Cei care nu-I dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc natura diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască adevărul în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar sunt detestați și respinși de El. Trebuie să practici intrarea în viața reală, să-ți cunoști propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța și să-ți cunoști slăbiciunile și umanitatea anormală. În felul acesta, toate cunoștințele tale vor fi integrate în situația și greutățile tale actuale. Doar acest gen de cunoaștere este real și îți poate îngădui să-ți pricepi cu adevărat condiția și să dobândești tranformarea firii.

Acum că desăvârșirea oamenilor a început oficial, trebuie să intri în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, trebuie să începi cu intrarea în viața reală și să te transformi încetul cu încetul. Dacă eviți viața omenească normală și vorbești numai despre chestiuni spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade; devin nerealiste, iar atunci, cum s-ar putea schimba oamenii? Acum ți se spune să intri în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este un aspect a ceea ce trebuie să facă oamenii. Lucrarea Duhului Sfânt este în principal de a călăuzi, pe când restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să trăiască o adevărată umanitate normală. Acesta este singurul fel de viață ce are însemnătate!

Anterior: Cu privire la o viață spirituală cuviincioasă

Înainte: Despre toată lumea care își îndeplinește funcția

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Lucrarea și intrarea (4)

Dacă omul poate respecta cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt, viața lui ar răsări repede ca un bambus după o ploaie de primăvară. Judecând...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte