Întrebarea 27: Biblia este canonul creștinismului și, de două milenii, credința credincioșilor în Domnul s-a bazat pe Biblie. În plus, majoritatea oamenilor din lumea religioasă cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, credința în Domnul este același lucru cu credința în Biblie și invers, și că dacă o persoană se îndepărtează de Biblie, atunci nu poate fi numită un credincios. Aș vrea să știu dacă a crede în Domnul în acest fel este în conformitate cu voia Lui.

Răspuns

Mulți cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, Îl reprezintă pe Dumnezeu, și credința în Domnul înseamnă credința în Biblie, iar credința în Biblie este aceeași cu credința în Domnul. Ei acordă Bibliei același statut pe care îl acordă lui Dumnezeu. Ba mai mult, unii recunosc Biblia dar nu și pe Dumnezeu. Ei se gândesc la Biblie ca la lucrul suprem și chiar se străduiesc să-L înlocuiască pe Dumnezeu cu Biblia. Există chiar conducători religioși care recunosc Biblia fără să-L recunoască pe Hristos și pretind că cei ce propovăduiesc a doua venire a Domnului sunt eretici. Care este mai exact problema aici? Este evident, religiile pământului s-au înjosit într-atât încât au ajuns să recunoască doar Biblia, dar nu reușesc să creadă în întoarcerea Domnului – nu mai pot fi mântuiți. Din aceasta este clar că lumea religioasă a devenit un grup de antihriști care se împotrivesc lui Dumnezeu și-L iau drept dușman. Este incontestabil faptul că mulți lideri religioși sunt farisei fățarnici. În special cei care pretind că „cei ce propovăduiesc a doua venire a Domnului sunt eretici," toți sunt antihriști și necredincioși. Se pare că mulți oameni nu știu exact ce este credința în Domnul. Ei numesc credința lor în acest Dumnezeu nedeslușit credință ortodoxă și chiar cred în Biblie în locul lui Dumnezeu. Ba chiar Îl reneagă și-L condamnă pe Hristos întrupat în zilele de pe urmă. Ei ignoră și neglijează orice adevăr pe care Hristos îl exprimă. Care este problema aici? Este o întrebare destul de profundă. În zilele când Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea, evreii au reacționat în același fel. Înainte ca Hristos să Se arate pentru a-Și săvârși lucrarea, toți și-au întemeiat credința în Dumnezeu pe Biblie. Nimeni nu putea spune a cui credință era adevărată și a cui era falsă și, cu siguranță, nimeni nu putea spune cine asculta cu adevărat de Dumnezeu și cine I se împotrivea. De ce atunci când Domnul Isus Hristos S-a întrupat și Și-a înfăptuit lucrarea, fiecare fel de om a fost dezvăluit? Aici se află atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, Se arată și Își înfăptuiește lucrarea, fecioarele înțelepte Îi aud glasul și calcă îndeaproape pe urmele pașilor lui Dumnezeu; așa încât, bineînțeles, sunt aduse înaintea tronului Său. În vreme ce fecioarele nechibzuite, pentru că insistă asupra Bibliei și nu recunosc că Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, este într-adevăr Dumnezeu, ele sunt astfel demascate și alungate. Deocamdată, ei rămân fermi în așa-zisa lor credință, dar, când vor veni marile nenorociri, ei nu vor avea parte decât de plânsul și scrâșnirea dinților. De aici vedem că cei ce se agață doar de Biblie și nu reușesc să accepte adevărul, cei care doar cred în Dumnezeul ceresc, dar nu-L acceptă pe Hristos întrupat, sunt toți niște necredincioși și, cu siguranță, vor fi eliminați de Dumnezeu. Acesta este adevărul. Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre asta.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).

Ei cred în existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură, iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii. Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele. Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele, nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că au preferat să renunțe la viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând condamnarea la moarte a lui Isus, Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?

Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă aceștia mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga intrarea în rai și pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup, pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea Mea, când inima sa este atât de înrăită, iar natura sa atât de potrivnică Mie?” („Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” din Cuvântul Se arată în trup).

Ce înseamnă să crezi în Domnul? Și ce înseamnă să crezi în Biblie? Care este relația dintre Biblie și Domnul? Cine a fost mai întâi, Biblia sau Domnul? Atunci, cine anume face lucrarea mântuirii? Dumnezeu face lucrarea mântuirii. Poate Biblia să-L înlocuiască pe Domnul în săvârșirea lucrării Sale? Poate Biblia să-L reprezinte pe Domnul? Dacă punem credință oarbă în Biblie și ne închinăm Bibliei, asta înseamnă că avem credință în Dumnezeu și ne închinăm Lui? Oare a se ține strâns de Biblie este totuna cu a pune în practică și a experimenta cuvântului lui Dumnezeu? Dacă ne agățăm de Biblie înseamnă în mod necesar că urmăm calea Domnului? Deci, dacă punem Biblia mai presus de orice, înseamnă că-L venerăm pe Domnul drept măreț, că-L respectăm și că ascultăm de El? Nimeni nu vede adevărul acestor probleme. De mii de ani, oamenii s-au închinat orbește Bibliei și au acordat Bibliei același statut ca și cel acordat Domnului. Unii chiar folosesc Biblia pentru a-L înlocui pe Domnul și lucrarea Lui, dar niciunul nu-L cunoaște cu adevărat pe Domnul și nu ascultă de El. Doar datorită faptului că s-au agățat de litera Bibliei, fariseii L-au pironit pe Domnul Isus pe cruce. Care a fost problema? A înțelege Biblia înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? A urma orbește Biblia înseamnă a urma calea Domnului? Fariseii erau experți ai exegezei biblice și totuși, nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. În schimb, L-au pironit pe cruce pe Domnul Isus care a exprimat adevărul și a înfăptuit lucrarea de răscumpărare. Nu este aceasta realitatea? Ce anume înseamnă să-L cunoști pe Dumnezeu cu adevărat? A fi doar capabil să interpretezi Biblia și să o înțelegi întrunește condițiile pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce fariseii L-au condamnat și I s-au împotrivit Domnului Isus chiar în vreme ce interpretau Biblia? Nu poți să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu și să asculți de El fără să-L cunoști pe Hristos întrupat și să asculți de El. Dumnezeu întrupat dezvăluie întreaga omenire, acesta este lucrul pe care majoritatea oamenilor nu pot să îl înțeleagă. Blestemul Domnului Isus asupra fariseilor este dovada faptului că Dumnezeu tratează pe fiecare cu dreptate. După cum este clar, dacă nu ascultăm de Domnul și nu ne închinăm Lui, ci doar credem orbește în Biblie și ne închinăm ei, nu vom primi încuviințarea lui Dumnezeu. Dacă a omului credință se reduce la a se conforma Bibliei, fără ca în inima lui fie loc pentru Dumnezeu, dacă nu Îl venerează pe Dumnezeu ca fiind măreț și nu pune cuvântul Său în practică, dacă nu e în stare să accepte și să asculte de lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu, oare nu este un asemenea om doar un fariseu fățarnic? Nu este un astfel de om un antihrist, un om care a făcut din Hristos dușmanul său? Așadar, dacă suntem fideli doar Bibliei, cu siguranță acest lucru nu înseamnă că am dobândit adevărul și viața. Este greșit să venerăm și să urmăm orbește Biblia, făcând astfel, cu siguranță că nu vom primi încuviințarea Domnului. Dumnezeu întrupat exprimă adevărul pentru a ne purifica și a ne mântui și pentru a ne izbăvi de influența Satanei, astfel încât să ascultăm de Dumnezeu, să ne închinăm Lui și să fim câștigați în cele din urmă de El. Acesta este scopul și înțelesul faptului că Dumnezeu întrupat Își săvârșește lucrarea. Cheia credinței noastre este căutarea adevărului, practicarea și experimentarea cuvântului Domnului. Numai în acest fel vom primi lucrarea Duhului Sfânt și vom ajunge să-L cunoaștem pe Domnul. Apoi, vom fi capabili să-L respectăm pe Dumnezeu și să-L preamărim pe Domnul în inimile noastre. De asemenea, vom avea adevărată credință în El și ascultare de El. Acesta este adevăratul sens al credinței noastre în Domnul. Doar prin practicarea credinței în acest fel vom primi aprobarea Domnului. Din aceasta, toată lumea poate vedea limpede de ce credința în Biblie nu este echivalentă cu credința în Dumnezeu. Deci, care este relația legătura dintre Dumnezeu și Biblie? Cu privire la această întrebare, Domnul Isus a vorbit foarte clar. Vă rog să deschideți Evanghelia lui Ioan la capitolul 5, versetele 39-40: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” Din cuvintele Domnului Isus, reiese foarte clar că Biblia este doar o mărturie pentru Dumnezeu, doar o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut. Biblia nu-L reprezintă pe Dumnezeu, deoarece Biblia conține doar o relatare limitată a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu. Cum poate această relatare limitată a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu să-L reprezinte pe Dumnezeu? Dumnezeu este Creatorul care săvârșește totul și toate, El este Stăpânul tuturor lucrurilor. Viața lui Dumnezeu este nelimitată și inepuizabilă. Abundența și măreția lui Dumnezeu sunt de nepătruns pentru om. Iar consemnarea limitată a cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu, așa cum se găsește în Biblie, nu este decât o picătură din marele ocean al vieții lui Dumnezeu. Cum ar putea Biblia să-L reprezinte pe Dumnezeu? Cum ar putea Biblia să fie egala lui Dumnezeu? Dumnezeu poate săvârși lucrarea de mântuire a omului, poate oare Biblia să facă la fel? Dumnezeu poate exprima adevărul, poate oare Biblia să facă acest lucru? Dumnezeu poate oricând lumina, ilumina și călăuzi omenirea, poate oare Biblia să facă asta? Bineînțeles că nu! Deci, Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu! Unii pun Biblia la egalitate cu Dumnezeu și cred că ea Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Nu este aceasta o minimalizare și o blasfemare a lui Dumnezeu? Dacă folosim Biblia în locul lucrării lui Dumnezeu, aceasta este o negare și o trădare a lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu și Biblia este Biblie. Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici nu poate sta în locul lucrării lui Dumnezeu. Biblia nu este decât o consemnare a lucrării lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt adevărul. Ele sunt manifestarea firii vieții lui Dumnezeu și arată voia lui Dumnezeu. Dar fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu reprezintă doar cerința și voia lui Dumnezeu pentru omenire din timpul acelei epoci. Nu reprezintă cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu din alte epoci. Vă este clar tuturor acum?

În ceea ce privește povestea lăuntrică a Bibliei, cred că putem să aruncăm o privire la unele pasaje de la Dumnezeu Atotputernic. „Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ, expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea înregistrări istorice?” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Înainte, poporul Israel citea doar Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, la începutul Epocii Harului, oamenii citeau din Vechiul Testament. Noul Testament a apărut doar în timpul Epocii Harului. Noul Testament nu exista în timpul lucrării lui Isus; oamenii au mărturisit despre lucrarea Sa abia după ce El a înviat și S-a înălțat la cer. Doar atunci au apărut cele patru Evanghelii [...]. Se poate spune că ceea ce au consemnat ei a fost potrivit nivelului lor de educație și calibrului omului. Ceea ce au consemnat au fost experiențele oamenilor și fiecare avea mijloace proprii de consemnare și de cunoaștere, fiecare scriere fiind diferită. Astfel, dacă venerați Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, dați dovadă de multă ignoranță și prostie! De ce nu căutați lucrarea Dumnezeului de astăzi? Numai lucrarea lui Dumnezeu poate mântui omul. Biblia nu poate mântui omul; oamenii o pot citi câteva mii de ani și totuși nu ar exista nici cea mai mică schimbare în ei și, dacă vă închinați Bibliei, nu veți avea parte niciodată de lucrarea Duhului Sfânt” („Despre Biblie (3)” din Cuvântul Se arată în trup)

Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privinţa dedesubturilor sau esenței Bibliei. Astfel, astăzi, oamenii simt încă o vrajă de nedescris când vine vorba de Biblie; mai mult, ei sunt obsedați de ea și își pun credința în aceasta. Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de pe urmă, cu atât dau mai multă crezare profețiilor Bibliei, în special celor despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În mintea lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt; doar în Biblie pot găsi pașii lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia epocile. Cu aceste idei, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de cât de mult i-a ajutat Biblia pe oamenii din trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta pașii lui Dumnezeu în altă parte, însă astăzi pașii Lui au fost reduși la Biblie, iar extinderea lucrării Sale cele mai recente a devenit de două ori dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se datorează în întregime celebrelor capitole și pilde din Biblie, precum și diferitelor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că o persoană L-ar putea găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să creadă că Dumnezeu ar putea să Se distanţeze de Biblie în timpul lucrării finale și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; n-o pot crede, nici nu și-o pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea de către oameni a noii lucrări a lui Dumnezeu și o dificultate pentru extinderea acestei noi lucrări de către Dumnezeu” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).

În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie lucrarea lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).

A căuta și a explora adevărul cu privire la întrebarea dacă Biblia Îl poate reprezenta pe Dumnezeu și ce relație există între Biblie și Dumnezeu este de cea mai mare importanță. Mai întâi trebuie să aflăm: Ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu? Precum știm cu toții, Dumnezeu este Creatorul și Cârmuitorul tuturor lucrurilor. Dumnezeu este ceea ce El este, atotputernic și înțelept fără margini. Numai Dumnezeu poate mântui și călăuzi omenirea. Numai Dumnezeu poate decide soarta omenirii. Acesta este un lucru recunoscut de mulți. Cum a apărut Biblia? După ce Dumnezeu Și-a terminat lucrarea, oamenii folosiți de El și-au scris mărturiile și experiențele, iar aceste mărturii și experiențe au fost apoi întocmite pentru a face Biblia. Acesta este adevărul. Din acest motiv putem afirma cu mare certitudine că Biblia este doar o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut, nu este altceva decât o mărturie a lucrării Sale. Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici nu-L poate înlocui pe Dumnezeu pentru a face lucrarea de mântuire a omului. Dacă ne bazăm în credința noastră doar pe citirea Bibliei, și nu pe experimentarea lucrării lui Dumnezeu, nu vom primi niciodată lucrarea Duhului Sfânt și nu vom fi mântuiți. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu de mântuire este în continuă desfășurare. Prin urmare, nu trebuie să ne fixăm pe una sau două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să călcăm pe urmele lucrării lui Dumnezeu până când El Își va duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire a omenirii. Numai astfel putem dobândi mântuirea deplină de la Dumnezeu și ajunge la minunata noastră destinație. Planul de gestionare lui Dumnezeu, planul mântuirii, cuprinde trei etape de lucru: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Epoca Legii a fost vremea în care Dumnezeu a folosit legi pentru a călăuzi viața omului. Epoca Harului a fost vremea când Dumnezeu a făcut lucrarea de răscumpărare asupra omenirii. Domnul Isus a fost pironit pe cruce astfel încât să-l poată răscumpăra pe om de sub domeniul Satanei, să-i ierte păcatele, să-l califice astfel să vină înaintea lui Dumnezeu, să se roage lui Dumnezeu și să intre în comuniune cu El. Cât despre lucrarea judecății din Epoca Împărăției, aceasta este întocmai lucrarea prin care întreaga omenire este curățită, mântuită și desăvârșită în profunzime. Dacă omenirea trece numai prin lucrarea Epocii Legii și a Epocii Harului, dar nu acceptă lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ea nu va fi complet mântuită și dobândită de Dumnezeu. Putem vedea cu toții că, în Epoca Harului, lucrarea Domnului Isus a fost doar pentru a răscumpăra omenirea. În epoca aceea, credința în Domnul ne-a permis doar să ne fie iertate păcatele, să ne putem ruga lui Dumnezeu și să ne bucurăm de întreg harul Său, dar nu am putut dobândi purificarea în acea epocă. De ce anume? Deoarece avem o natură păcătoasă, adeseori păcătuim, ne răzvrătim și ne împotrivim față de Dumnezeu, Domnul Isus a promis că va veni din nou și va exprima în zilele de pe urmă toate adevărurile care mântuiesc omenirea, pentru a-i purifica pe toți cei care aud glasul lui Dumnezeu și sunt aduși înaintea tronului Său. Așa cum a prezis Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic sunt o împlinire completă a versetului din Ioan: „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.” Deci, Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Dumnezeu Atotputernic Se dedică în prezent lucrării de judecată din zilele de pe urmă, El îi purifică și desăvârșește pe toți ce care au venit înaintea tronului Său. Adică, El desăvârșește întru a fi biruitori pe fecioarele înțelepte care s-au întors spre El după ce I-au auzit glasul, și îi va aduce în împărăția lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu face lucrarea de mântuire în trei etape ne permite să înțelegem că El a lucrat dintotdeauna pentru îndrumarea și mântuirea omenirii. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai înaltă și mai profundă decât cea dinainte. În ceea ce privește Biblia, aceasta nu este decât o carte necesară pentru noi, credincioșii în Dumnezeu. Biblia nu poate face lucrarea lui Dumnezeu de a îndruma și mântui omenirea.

Biblia nu este altceva decât o consemnare a lucrării lui Dumnezeu. Când Dumnezeu dusese la bun sfârșit o lucrare, omul I-a consemnat cuvintele și lucrarea, iar textul întocmit a devenit Biblia. Deși Biblia este indispensabilă credinței noastre, numai primind lucrarea Duhului Sfânt putem înțelege cu adevărat Biblia și adevărul. E un adevăr. Deci, credința în Domnul ne cere să călcăm îndeaproape pe urmele Mielului, să acceptăm și să ne supunem lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Numai așa putem primi lucrarea Duhul Sfânt și mântuirea lui Dumnezeu. Dacă ne mulțumim doar să citim Biblia, dar nu reușim să acceptăm cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu putem fi purificați și mântuiți. De fapt, chiar dacă toate cuvintele lui Dumnezeu ar fi fost consemnate în Biblie, fără lucrarea Duhului Sfânt tot nu am fi în stare să înțelegem și să cunoaștem cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a înțelege adevărul, trebuie să experimentăm și să punem cuvântul lui Dumnezeu în practică, trebuie să primim luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. Doar așa putem înțelege cuvântul lui Dumnezeu, putem înțelege adevărul, intra în realitatea adevărului.Faptele sunt suficiente pentru a demonstra că lucrul fundamental pentru mântuirea omenirii este lucrarea Duhului Sfânt, desăvârșirea Duhului Sfânt. Și cine este Duhul Sfânt? Nu este Duhul Sfânt tocmai Dumnezeu Însuși? Biblia nu este altceva decât o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut. Deci, cum ar putea să-L înlocuiască pe Dumnezeu Însuși? Așa cum am spus, numai Dumnezeu poate mântui omul, Biblia nu este capabilă să-l mântuiască. Dacă a noastră credință constă doar în aderarea la Biblie, dar nu și în acceptarea cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dacă nu urmăm ritmul lucrării lui Dumnezeu, vom fi abandonați și eliminați. În Epoca Legii, au existat mulți care nu au acceptat lucrarea Domnului Isus și au fost eliminați. Cei care cred în Domnul Isus, dar nu reușesc să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă vor fi, de asemenea, abandonați și eliminați. Se poate spune că acești oameni sunt orbi și nu-L cunosc pe Dumnezeu. Tot ce le mai rămâne de făcut este să îndure povara distrugerilor, plânsul și scrâșnirea dinților.

Lucrarea de judecată făcută de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă prin exprimarea adevărului este lucrarea de bază în planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru a mântui întreaga omenire. Este, de asemenea, ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu, aceea de purificare, mântuire și desăvârșire deplină a omenirii. Deci, dacă ne rezumăm numai la primele două etape ale lucrării descrise în Biblie, dar nu acceptăm și lucrarea de purificare și mântuire a lui Hristos din zilele de pe urmă, nu vom fi niciodată mântuiți și nu vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. Nu contează câți ani am practicat credința, va fi în van, pentru că toți cei ce resping mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă sunt potrivnici lui Dumnezeu, sunt toți niște farisei fățarnici. Nu există nicio îndoială în această privință. Chiar dacă fariseii L-au respins pe Domnul Isus pe baza Bibliei și chiar dacă, în zilele de pe urmă, pastorii și prezbiterii resping lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic pe baza Bibliei, argumentele lor nu sunt viabile. Pentru că nu își bazează argumentele pe cuvântul lui Dumnezeu, ci pe litera Bibliei. Indiferent câte argumente ar putea avea, oricine nu reușește să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, acela este un potrivnic și un trădător al lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, ei sunt cu toții niște răufăcători, Dumnezeu nu-i va recunoaște niciodată. Acești antihriști și necredincioși dați în vileag de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă vor trebui să îndure pedeapsa nenorocirilor ce vor veni cu plânsul și scrâșnirea dinților. Vor fi cu toții alungați și eliminați de Dumnezeu pentru totdeauna și nu vor mai avea niciodată ocazia de a-L vedea și de a-I primi aprobarea. Este adevărul. De aici putem înțelege un singur lucru: Biblia pur și simplu nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și, cu siguranță, nu poate înlocui lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu e Dumnezeu și Biblia e Biblie. Dacă noi credem în Dumnezeu, trebuie să-I experimentăm lucrarea și să urmăm ritmul ei, trebuie să mâncăm și să bem cuvintele lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și trebuie să acceptăm și să urmăm toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă. Acesta este sensul adevărat al credinței în Dumnezeu. De fiecare dată când Dumnezeu devine trup pentru a lucra, El trebuie să-i arunce și să-i elimine pe cei care aderă doar la Biblie, dar nu reușesc să-L recunoască și să asculte de El. Deci, putem spune cu încredere că afirmațiile de genul „Credința în Dumnezeu trebuie să fie în conformitate cu Biblia, respectarea Bibliei este credința adevărată în Dumnezeu, Biblia Îl reprezintă pe Dumnezeu", sunt sofisme pure. Oricine face astfel de afirmații este orb și nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă omul ar pune Biblia mai presus de toate și ar folosi-o în locul lui Dumnezeu, nu ar merge pe calea fariseilor? Fariseii au respectat Biblia împotrivindu-se lui Dumnezeu, ca urmare au întâmpinat blestemele lui Dumnezeu. Nu este aceasta realitatea?

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Faptul că oamenii dobândesc viața prin credința lor în Dumnezeu depinde de modul în care obțin sau nu adevărul. Dacă îl obțin, atunci ei L-au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu; doar cei ce au făcut asta au dobândit cu adevărat viață. Aceia ce nu Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu nu au obținut adevărul; astfel, asemenea oameni nu au dobândit viață. Aceasta este cert, dincolo de orice dubiu. Așadar, ce înseamnă exact să obții adevărul? Acest lucru necesită cunoaștere despre Hristos, deoarece El este Dumnezeu întrupat printre oameni, Cel ce exprimă tot adevărul. Adevărul provine din viața lui Dumnezeu și este în întregime o expresie a lui Hristos, a cărui esență este calea, adevărul și viața. Doar Hristos are esența adevărului și a vieții, astfel, când Îl cunoști și Îl dobândești, ai obținut realmente adevărul. Din aceasta, este clar că dintre credincioșii în Dumnezeu, doar cei ce Îl cunosc pe Hristos și L-au dobândit au obținut cu adevărat viața, L-au cunoscut pe Dumnezeu și au cules viața veșnică. Aceasta împlinește exact ce este scris în Biblie: „Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36). Credința în Fiul se referă fără dubii la a crede în Hristos întrupat. Dintre oamenii care cred în Dumnezeu, doar cei ce Îl recunosc pe Hristos ca fiind adevărul, calea și viața Îl pot cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, pot fi mântuiți și făcuți perfecți; doar ei vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Oricine crede în Dumnezeu, dar încă poate să Îl nege, să I se opună sau să se lepede de Hristos este o persoană care practică credința, dar, de asemenea, I se împotrivește și Îl trădează pe Dumnezeu. Astfel, nu va putea atinge mântuirea sau desăvârșirea. Dacă cineva crede în Dumnezeu, dar doar venerează și mărturisește orbește Biblia pe când Îi opune rezistență sau are sentimente de ură față de Hristos, atunci acea persoană a pornit deja pe calea antihristului și a devenit un inamic al lui Dumnezeu. Ca antihrist, o asemenea persoană va fi pedepsită și blestemată de Dumnezeu și va sfârși trecând în pierzanie și ruină. Pentru cei care cred în Dumnezeu, acesta este cel mai grav eșec și cea mai gravă întristare.

Sunt mulți care cred doar într-un Dumnezeu vag în ceruri, conform Bibliei, dar care nu cred că Dumnezeu Se poate întrupa, cu atât mai puțin să Îl accepte pe Hristos ca fiind Dumnezeu întrupat, ca fiind Mântuitorul omenirii stricate sau Dumnezeul real care îi mântuiește pe oameni. Asemenea oameni nu știu că Hristos este calea, adevărul și viața; mai mult, ei nu pot fi compatibili cu Hristos. Ei sunt cu siguranță genul de oameni care s-au plictisit de adevăr și simt ură față de adevăr. Putem citi cu toții în Biblie că arhiereii, învățații și fariseii evrei au crezut în Dumnezeu toată viața lor, dar au refuzat să Îl accepte pe Domnul Isus întrupat, mergând până la a-L răstigni și ucide pe Isus Hristos. Ca urmare, ei au devenit oamenii ce I s-au opus și L-au trădat pe Dumnezeu și, astfel, au fost pedepsiți și blestemați de El. În ciuda credinței lor de o viață, nu au putut dobândi binecuvântarea și promisiunea lui Dumnezeu. Ce sfârșit trist și demn de milă! Astfel, reușita oamenilor în credință depinde de cunoașterea și dobândirea de către aceștia a lui Hristos. Fondul chestiunii este dacă au acceptat toate adevărurile exprimate de Hristos și dacă au experimentat supuși toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă Îl pot preamări și mărturisi pe Hristos până când devin compatibili cu El. Aceasta determină succesul sau eșecul credinței lor în Dumnezeu. Totuși, mulți oameni nu sunt de acord; ei văd Biblia ca fiind mai presus de orice altceva și chiar au folosit-o pentru a-L înlocui pe Dumnezeu în inimile lor. Când Dumnezeu întrupat vine să lucreze, acești oameni de fapt Îl neagă, Îl resping și I se opun lui Hristos. Dacă acțiunile și cuvintele lui Hristos nu sunt în concordanță cu anumite reguli ale Bibliei, acești oameni merg atât de departe încât să Îl condamne, să Îl respingă și să se lepede de El. Mai degrabă decât să creadă în Dumnezeu, este mai corect să spunem că ei cred în Biblie. În ochii lor, Biblia este Domnul lor, Dumnezeul lor. Se pare că pentru ei Dumnezeu, Domnul, este în Biblie și că aceasta Îl reprezintă pe El, așadar ei cred că adevărul este tot ceea ce este în perfect acord cu Biblia, pe când orice diferă de Biblie nu poate fi adevărul. Doar Biblia este adevărul. Ei văd Biblia ca fiind mai presus de tot adevărul; să te abați de la Biblie înseamnă să te abați de la adevăr. Ei cred că lucrarea lui Dumnezeu și cuvântările Lui sunt doar cele consemnate în paginile Bibliei; ei refuză să recunoască orice altceva ce El ar fi putut face sau spune în afara Bibliei. Acești oameni sunt la fel ca arhiereii, învățații și fariseii evrei, care recunoșteau doar Biblia, dar nu Îl cunoșteau deloc pe Dumnezeu; și erau și mai puțin dispuși să admită existența lui Hristos întrupat. Ei chiar au pus Biblia și pe Hristos unul împotriva altuia, neavând nicio cunoaștere despre faptul că El este adevărul, calea și viața; au preamărit și au mărturisit Biblia și L-au răstignit pe Hristos, comițând astfel monstruosul păcat de rezistență împotriva lui Dumnezeu. Așadar, ei poate credeau în Dumnezeu, dar nu au fost mântuiți; dimpotrivă, au devenit inamicii lui Dumnezeu și antihriști și au fost destinați să fie pedepsiți și blestemați de El. Aceasta este consecința directă a oamenilor care au crezut în Dumnezeu în cadrul religiei, care au fost amăgiți și controlați de arhierei, învățați și farisei și călăuziți pe calea antihristului. Aceasta arată că ceea ce a spus Domnul Isus este adevărat: „Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). Asemenea oameni cu siguranță nu pot fi mântuiți sau desăvârșiți.

Biblia conține o frază care reprezintă cel mai bine esența lui Hristos. Este cea spusă de Domnul Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Cu aceste cuvinte, Domnul Isus a pus punctul pe i și a dezvăluit cel mai mare mister al credinței în Dumnezeu - faptul că doar cunoscându-L și dobândindu-L pe Hristos pot oamenii să atingă mântuirea. Aceasta deoarece doar atunci când Dumnezeu S-a întrupat ca Hristos, El a putut mântui pe deplin omenirea. Hristos este singura poartă prin care oile Lui pot intra în Împărăția cerurilor și doar Hristos întrupat este Dumnezeul real ce poate aduce mântuirea oamenilor. Când ei cred în Dumnezeu, doar prin acceptare și prin urmarea lui Hristos pot fi puși pe calea mântuirii și a desăvârșirii. Aceasta este singura cale prin care ei pot deveni oameni care împlinesc voința Tatălui ceresc și care, în schimb, intră în Împărăția cerurilor. De aici, noi știm că cei care cred în Dumnezeu trebuie să Îl accepte și să I se supună lui Hristos întrupat înainte să poată fi mântuiți, desăvârșiți și să primească aprobarea lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Dumnezeu a menit oamenilor să creadă în El și să obțină mântuirea. Astfel, întrebarea dacă oamenii care cred în Dumnezeu Îl cunosc pe Hristos și L-au dobândit pe Hristos este de importanță capitală și are impact direct asupra destinației și rezultatului lor.

Când ne amintim lucrarea pe care a făcut-o Domnul Isus când S-a pogorât pe pământ pentru a începe Epoca Harului, putem vedea că niciunul dintre credincioșii din cadrul religiei nu L-a cunoscut sau urmat. Acest fapt este în mod deosebit adevărat pentru arhiereii, învățații și fariseii iudaismului, toți refuzând să Îl recunoască sau să Îl accepte pe Hristos. Mai mult, acești oameni L-au negat, judecat și condamnat pe Domnul Isus în acord cu ceea ce era scris în Biblie. Ei chiar L-au răstignit, comițând astfel monstruosul păcat al rezistenței împotriva lui Dumnezeu și devenind arhetipul oamenilor care în ultimii două mii de ani au crezut în Dumnezeu, dar I s-au opus și L-au trădat și care, prin urmare, au trebuit să sufere pedeapsa și blestemele lui Dumnezeu. De fapt, încă de la început, pe când predica, Domnul Isus a simțit deja faptul că esența lumii religioase era una ce I se opunea lui Dumnezeu și, cu mare acuratețe, a dezvăluit direct rădăcina și esența rezistenței fariseilor față de Dumnezeu: „Iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:38-40). Cuvintele Domnului Isus au dezvăluit adevărul și esența modului în care comunitatea religioasă credea în Dumnezeu, dar I se și opunea. În același timp, aceste cuvinte au făcut lumină în privința esenței legăturii dintre Biblie și Hristos. Aceasta este fără îndoială o mântuire enormă pentru cei care cred în Dumnezeu. Totuși, în comunitatea religioasă de astăzi, majoritatea oamenilor cred, venerează și mărturisesc orbește Biblia, punând-o pe un piedestal deasupra lui Hristos și a mărturiilor lui Hristos. Aceasta este în special adevărat pentru conducătorii religioși și pastorii care, ca fariseii, continuă să Îl judece, să Îl condamne și să Îl blasfemieze pe Hristos întrupat în zilele de pe urmă în concordanță cu Biblia, în ciuda adevărului exprimat de El. Acțiunile lor au dus la tragedia finală de a-L răstigni pe Hristos a doua oară și au stârnit de mult mânia lui Dumnezeu. Consecința este dezastruoasă, pentru că Dumnezeu Atotputernic a avertizat mai devreme: „Vai de cei care Îl răstignesc pe Dumnezeu!” („Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” din Cuvântul Se arată în trup). Este, așadar, complet necesar să oferim o părtășie clară despre relația dintre Biblie și Hristos, astfel ca toată lumea să poată trata Biblia corect, să Îl accepte pe Hristos și să se supună lucrării Sale pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu.

[…]

În ceea ce privește scripturile, Domnul Isus a spus odată: „tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine!” Aici cuvântul lui Dumnezeu a fost rostit cu mare claritate; Biblia este pur și simplu o compilație de mărturii despre El. Noi înțelegem cu toții că Biblia este o consemnare veritabilă a primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este mărturia primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu, care încheie călăuzirea și răscumpărarea omenirii după crearea cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor, precum și a omenirii. Citind Biblia, toți pot vedea cum Dumnezeu a condus oamenii în Epoca Legii și i-a învățat cum să trăiască în fața Lui și cum să Îl venereze. Putem vedea, de asemenea, cum Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului și a iertat-o pentru toate păcatele trecute în timp ce a pogorât asupra sa pacea, bucuria și toate felurile de har. Oamenii pot vedea nu doar că Dumnezeu a creat omenirea și a călăuzit-o permanent, dar și că El a răscumpărat-o. Între timp, Dumnezeu a asigurat și a protejat omenirea. De asemenea, putem citi din profețiile biblice că, în zilele de pe urmă, cuvintele lui Dumnezeu vor arde precum focul pentru a-i judeca și a-i curăți pe oamenii Săi. Ele vor mântui omenirea de toate păcatele și ne vor ajuta să scăpăm de influența întunecată a Satanei pentru a ne putea reîntoarce complet la Dumnezeu și a moșteni în cele din urmă binecuvântările și promisiunea Sa. Asta a vrut Dumnezeu să spună când a zis: „tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine!” Astfel, oricine a citit conștiincios Biblia poate vedea unele dintre acțiunile lui Dumnezeu și poate recunoaște existența Sa și atotputernicia și înțelepciunea cu care El a creat, domină și conduce totul în cer și pe pământ. De aceea, Biblia este profund relevantă pentru oameni pentru credința în Dumnezeu, cunoașterea Lui și apucarea pe calea bună a credinței. Oricine crede sincer în Dumnezeu și iubește adevărul poate găsi un țel și o direcție în viață citind Biblia și poate învăța să creadă în El, să se bazeze pe El, să I se supună Lui și să Îl venereze. Toate acestea sunt efecte ale mărturiei Bibliei despre Dumnezeu; acesta este un fapt de necontestat. Totuși, Domnul Isus exprimă de asemenea un punct și mai important când spune: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică” și „totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” Aceste cuvinte sunt atât de importante! Dacă oamenii care cred în Dumnezeu doresc să obțină adevărul și viața, nu este de ajuns să se bazeze pur și simplu pe mărturia Bibliei; ei trebuie de asemenea să vină la Hristos pentru a dobândi adevărul și viața. Aceasta deoarece doar Hristos poate exprima adevărul, răscumpăra și mântui omenirea. Dumnezeu este Cel care ne dă viață. Biblia nu poate înlocui puterea Sa, cu atât mai puțin să facă lucrarea Duhului Sfânt și nu poate dărui viață oamenilor din partea lui Dumnezeu. Doar prin acceptarea și supunerea față de Hristos putem dobândi lucrarea Duhului Sfânt și obține adevărul și viața. Dacă oamenii cred doar în Biblie, fără să Îl accepte pe Dumnezeu real întrupat, atunci nu vor putea dobândi viața, deoarece Biblia nu este Dumnezeu; este pur și simplu o mărturie a lucrării lui Dumnezeu. În credința în Dumnezeu, trebuie să înțelegem că sunt etape ale lucrării Sale de mântuire a omenirii; trei etape de lucrare sunt necesare pentru mântuirea completă a omenirii de influența Satanei, astfel putând cu adevărat să se întoarcă la Dumnezeu și să fie câștigată de El. Astfel, fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu pe care oamenii o experimentează îi face parte a mântuirii Lui. Doar urmând îndeaproape ritmul lucrării Duhului Sfânt și experimentând judecata lui Dumnezeu și mustrarea Sa în zilele de pe urmă putem primi vasta și deplina mântuire a lui Dumnezeu. De exemplu, în credința lor în Iahve Dumnezeu, israeliții se puteau bucura doar de promisiunea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii. Dacă nu au acceptat mântuirea lui Isus Hristos, ei nu au putut fi iertați de păcatele lor, cu atât mai puțin nu s-au putut bucura de pace, bucurie și har îndestulat dăruite de Domnul; acesta este un fapt. Dacă oamenii acceptă doar răscumpărarea Domnului Isus pentru a fi iertați de păcatele lor și, de asemenea, se bucură de multele haruri dăruite de Dumnezeu, dar nu acceptă și lucrarea Sa de judecată și mustrare în zilele de pe urmă, atunci ei nu pot dobândi adevărul sau viața, nici nu vor putea atinge schimbarea în firea vieții lor. Astfel, ei nu vor fi calificați pentru a moșteni promisiunile lui Dumnezeu și nu vor putea intra în Împărăția cerurilor. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu are propriile sale roade și este mai înaltă decât ultima. Aceste etape se completează unele pe altele; niciuna nu poate fi omisă. Ele conduc treptat la perfecțiune. Dacă cineva nu ar accepta una dintre etapele lucrării lui Dumnezeu, acea persoană ar putea obține doar o parte a mântuirii Sale, nu pe toată. Acesta, de asemenea, este un fapt. Dacă oamenii cred doar în Biblie fără să Îl accepte pe Hristos în zilele de pe urmă, ei vor deveni oameni care I se opun și Îl trădează pe Dumnezeu. În consecință, ei vor pierde mântuirea completă și finală a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în cazul oamenilor care cred doar în Domnul Isus și nu acceptă mântuirea adusă de întoarcerea Lui – Dumnezeu Atotputernic – în zilele de pe urmă, credința lor va fi pe jumătate alterată și se va alege praful de tot. Ce păcat ar fi! Ce regretabil! Prin urmare, neacceptarea lui Hristos întrupat duce la imposibilitatea obținerii vieții. Doar prin credința în Biblie, oamenii nu pot fi mântuiți sau obține viața și nu vor putea niciodată să Îl cunoască pe Dumnezeu, deoarece Biblia nu este Dumnezeu; este pur și simplu o mărturie despre El. Astfel, dacă oamenii cred doar în Biblie, fără să Îl accepte pe Hristos, nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt. În consecință, ei nu pot fi mântuiți de Dumnezeu; ei pot fi doar eliminați de El. Acesta lucru este cert, dincolo de orice dubiu. Este un fapt ce poate fi văzut prin citirea Bibliei. De asemenea, aceasta este cauza principală pentru care conducătorii religioși și pastorii cred în Dumnezeu, totuși I se opun, ceea ce duce la eșec în credința lor.

Fragment din părtășia celui de mai sus

Anterior: Întrebarea 26: Pastorii religioși și prezbiterii respectă cuvintele lui Pavel din Biblie: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), crezând că totul din Biblie reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Dar tu spui că Biblia nu este în întregime alcătuită din cuvintele lui Dumnezeu, deci, despre ce este vorba?

Înainte: Întrebarea 28: Biblia este mărturie a lucrării lui Dumnezeu; numai prin citirea Bibliei credincioșii în Domnul ajung să recunoască faptul că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile și pot să vadă faptele minunate ale lui Dumnezeu, măreția și atotputernicia Lui. Biblia conține multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, cât și mărturii ale experiențelor omului; acestea pot oferi susținere pentru viețile oamenilor, cât și o importantă edificare, așadar, ceea mi-ar plăcea să cercetez este dacă noi chiar putem să dobândim viața veșnică prin citirea Bibliei? Este posibil să nu existe nicio cale a vieții veșnice în Biblie?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte