Întorcându-mă acasă

de Muyi, Coreea de Sud

Iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu […]. Dacă ești o persoană morală și cu umanitate, vei simți căldură, fiind îngrijit și iubit, te vei simți binecuvântat cu fericire” („Cât de importantă e dragostea lui Dumnezeu pentru om” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). De fiecare dată când încep să cânt acest imn al cuvântului lui Dumnezeu, e greu să-mi controlez emoțiile care se stârnesc în mine. Asta pentru că, odată, m-am ferit de Dumnezeu și m-am răzvrătit împotriva Lui. Eram ca un miel pierdut, incapabil să găsesc calea spre casă, iar dragostea constantă a lui Dumnezeu m-a condus înapoi în casa Lui. În articolul următor, doresc să împărtășesc atât cu frații și surorile mele în Domnul, cât și cu prieteni care nu s-au întors încă la Dumnezeu, experiența întoarcerii mele în casa lui Dumnezeu.

În copilărie, îmi trăiam viața în frică în fiecare zi pentru că mama și tatăl meu se certau mereu. După ce am absolvit școala generală, mama mea a început să creadă în Domnul Isus la îndemnul unui vecin, iar eu am urmat-o la biserică. De atunci, am știut că Dumnezeu este Domnul tuturor ființelor create și că, pentru a răscumpăra omenirea din păcat, Însuși Dumnezeu cel întrupat a fost răstignit pe cruce pentru a deveni o jertfă de păcat pentru om – dragostea lui Dumnezeu pentru om este atât de mare! Inspirată de iubirea Domnului, am hotărât să cred serios în Domnul și să-L răsplătesc pentru dragostea Lui și, astfel, am găsit călăuzire și scop în viață. După aceea, am participat frecvent la întâlniri, am citit Scripturile, L-am lăudat pe Domnul și, în timp, am început să mă simt fericită. În special când citeam în Biblie că,în zilele de pe urmă, Domnul va veni din nou pe un nor și ne va primi în Împărăția cerurilor, inima mea se umplea și mai mult de speranță. Pe deasupra, pastorul ne explica adesea acest verset din Scriptură la adunări: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer” (Faptele Apostolilor 1:11). Am devenit și mai convinsă că Domnul Isus Se va pogorî pe un nor alb pentru a ne primi în casa noastră cerească!

În 2005, am întâlnit un coreean care mi-a devenit iubit și m-am dus cu el în Coreea. Din cauza barierei lingvistice, am încercat să găsesc o biserică de emigranți chinezi, dar nu am reușit să găsesc una, așa că spiritul meu a devenit din ce în ce mai slab. Fără să știu, m-am îndepărtat de Dumnezeu. Ne-am căsătorit, dar, pentru că diferența culturală era prea mare, nu am putut locui împreună, așa că am divorțat destul de curând. Acest eșec în căsătoria mea a fost un mare șoc pentru mine din punct de vedere spiritual și m-a făcut să sufăr foarte mult. Și, fiind într-o țară străină fără prieteni sau familie, m-am simțit și mai singură. Tot ce am putut să fac a fost să mă rog în tăcere lui Dumnezeu și să-I povestesc despre suferința din inima mea. L-am rugat pe Dumnezeu să mă călăuzească spre o biserică chineză astfel încât să pot să mă întorc în casa lui Dumnezeu.

Un an mai târziu, am găsit un preot chinez într-o biserică prezbiteriană și am fost extrem de fericită. În sfârșit, am putut din nou să-L laud pe Dumnezeu în biserică. Dar ceea ce m-a dezamăgit a fost că, ori de câte ori organizam o adunare, pastorii doar ne citeau doar din Scripturi și ne lămureau un pic privind semnificația literală a cuvintelor. Predicile lor erau total lipsit de orice lumină sau de orice lucru care să aducă bucurie. Nu ne ofereau nimic pentru viața noastră, iar întâlnirile începeau să fie doar o formalitate. În timpul adunărilor, unii oameni își vorbeau în șoaptă, unii jucau jocuri pe telefoanele lor mobile, unii dormeau, alții veneau doar să-și caute iubite sau iubiți și erau chiar unii care se îmbrățișau. M-am gândit: „Biserica este un templu, un loc pentru a-L venera pe Dumnezeu. Venim aici să participăm la adunări, dar nimeni nu are în inima lui o fărâmă de teamă față de Dumnezeu. Dumnezeu sigur este atât de dezgustat de ceea ce vede! Nu ar abandona Domnul un loc atât de dezgustător ca acesta?” Dar pastorii și predicatorii se purtau ca și cum n-ar fi observat tot ce se întâmpla și nu acordau deloc atenție situației.

Trăind în acest cazan imens al răului care este lumea, treptat, am început să o apuc pe căi desfrânate și, în timpul meu liber, ieșeam să beau împreună cu prietenii, fără să mă port vreodată ca o credincioasă în Dumnezeu. Cu toate acestea, ori de câte ori inima mea începea să se depărteze de Domnul, cuvintele Lui îmi apăreau în minte: „Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi” (Matei 12:43-45). Cuvintele Domnului m-au înfrânat și m-au protejat și m-au împiedicat să mă înstrăinez prea mult de Dumnezeu sau să fac ceva prea extrem, de teamă că-L voi exaspera pe Domnul și-L voi dezgusta. Mi-a fost teamă să nu fiu abandonată de Domnul și să cad în mâinile duhului necurat.

La Crăciun în 2016, pentru a ridica moralul în biserică, biserica a invitat un grup de surori și frați talentați pentru a da un spectacol. O soră pe care nu o mai văzusem niciodată ne-a cântat un cântec spre lauda lui Dumnezeu: „Scena zugrăvită în Biblie «Porunca lui Dumnezeu pentru Adam» este înduioșătoare și emoționantă. Deși imaginea Îl conține doar pe Dumnezeu și om, relația dintre cei doi este așa de intimă, că începem să simțim uimire și admirație. 1 Iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu; El își arată grija față de om, în timp ce omul trăiește sub protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu; fiecare lucru pe care omul îl face și îl spune este strâns legat și inseparabil de Dumnezeu. 2 Dumnezeu a avut o responsabilitate față de om din momentul în care l-a creat. Care este responsabilitatea Sa? El trebuie să-l protejeze pe om, să aibă grijă de el. El speră că omul Îi poate asculta cuvintele și că va avea încredere în ele. Aceasta este și prima așteptare a lui Dumnezeu de la om. 3 Având această așteptare, Dumnezeu spune următoarele: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.” Aceste cuvinte simple reprezintă voia lui Dumnezeu. Ele dezvăluie, de asemenea, că inima lui Dumnezeu a început deja să își arate preocuparea pentru om. 4 Deci, în aceste cuvinte, vedem ce e în inima lui Dumnezeu. Este dragoste în inima Lui? Nu este grijă și preocupare? Dragostea și grija Lui sunt ceva ce poate fi simțit și priceput. Dacă ești o persoană morală și cu umanitate, vei simți căldură, fiind îngrijit și iubit, te vei simți binecuvântat cu fericire. 5 Când vei simți aceste lucruri, cum vei acționa față de Dumnezeu? Te-ai simți atașat de Dumnezeu? L-ai iubi și respecta pe Dumnezeu din adâncul inimii? S-ar apropia inima ta de Dumnezeu? Poți vedea din asta cât de importantă este iubirea lui Dumnezeu pentru om. Dar chiar mai importante sunt aprecierea și înțelegerea iubirii lui Dumnezeu de către om” („Cât de importantă e dragostea lui Dumnezeu pentru om” din Urmați Mielul și cântați cântări noi).

Cu fiecare cuvânt al imnului, inima îmi bătea și mai repede, iar eu nu mă mai opream din a vărsa lacrimi. Simțeam că eram în tabloul acesta frumos însoțită de Dumnezeu, iubită de El, și bucurându-mă de toate lucrurile pe care El le oferă creației. Aerul, lumina și apa și restul – toate erau pline ochi de dragostea lui Dumnezeu! Mă bucuram de tot ce Dumnezeu ne dăruise, dar inima mea se îndepărtase de Dumnezeu, și cât de întristat trebuie să fi fost Dumnezeu de acest lucru. Am simțit îndeosebi că spusele „Dacă ești o persoană morală și cu umanitate, vei simți căldură, fiind îngrijit și iubit, te vei simți binecuvântat cu fericire” erau Dumnezeu care Se adresa inimii și spiritului meu. În 2007, când nu mai putem trăi împreună cu soțul meu și nu aveam niciun loc pe care să-l numesc acasă, Dumnezeu a rânduit pentru mine Centrul pentru drepturile omului pentru femeile migrante din Coreea. Ele mi-au oferit mâncare și adăpost gratuit și mi-au găsit un avocat. S-au ocupat de procedurile legale ale divorțului meu fără niciun cost. Când a fost timpul să solicit naturalizarea, Dumnezeu a mutat un preot din biserica prezbiteriană pentru a-mi servi ca sponsor. În mod normal, coreenii sunt rareori dispuși să fie sponsori pentru cineva, mai ales că eram străină și, în plus, mersesem la acea biserică doar de trei sau patru ori. Știam că totul era posibil prin ajutorul ascuns al lui Dumnezeu. De asemenea, mai era și faptul că străinii care solicitau naturalizarea trebuie să aibă câștigate 30 de milioane în fonduri fixe, dar eu nu aveam nici măcar 3 milioane. Biroul pentru Imigrări mi-a cerut să dovedesc faptul că sunt angajată pentru a demonstra că sunt în stare să mă întrețin și nu mi-a îngreunat deloc condițiile… Dumnezeu a făcut întotdeauna minuni pentru mine când aveam cea mai mare nevoie, și totul a fost o manifestare a suveranității Lui! Dragostea lui Dumnezeu este vastă și profundă și, totuși, eu eram prea răzvrătită. Cu mult timp în urmă Îl uitasem pe Dumnezeu și Îi frânsesem inima. Acest imn de laudă mi-a emoționat spiritul, iar eu m-am hotărât să-mi recâștig credința și să nu mă mai implic în acte depravate și să nu-L mai mâhnesc pe Dumnezeu.

Pe 19 februarie 2017, capul și ochii au început să mă doară groaznic. M-am dus la spital, dar tratamentul pe care l-am privit nu a dat rezultate. Sora Li, care era în biserica noastră, m-a prezentat unuia din prietenii ei care cunoștea medicina tradițională chineză și a spus că este nevoie doar de o săptămână ca tratamentul să fie eficient. M-am dus împreună cu ea pentru a fi tratată și, în acea zi, ne-am întâlnit cu un frate pe nume Jin, prieten cu cel care cunoștea medicina chineză. Nu mă așteptam să întâlnesc un frate în Domnul și m-am gândit că lucrul acesta trebuie să fi fost rânduit de Dumnezeu. Am ajuns să vorbesc despre Biblie cu fratele Jin. Fratele Jin ne-a citit pilda celor zece fecioare din Biblie. M-a întrebat: „Soră, aștepți cu nerăbdare întoarcerea Domnului?” Eu am spus: „Bineînțeles!” Fratele a zis: „Atunci, cum Se va întoarce Domnul?” Am spus fără ezitare: „Scripturile spun că El Se va pogorî pe un nor!” Fratele a spus: „Știi ce? Domnul S-a întors deja”. Am fost mirată să aud asta și am zis: „În capitolul 13, versetul 32 din Marcu, se spune: «Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.» Nimeni nu știe când va veni Domnul. Tu spui că Domnul S-a întors, dar de unde știi?” Fratele Jin nu mi-a dat un răspuns direct, ci, în schimb, a găsit în Biblie câteva profeții despre întoarcerea Domnului. În Luca 12:40, se spune: „Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” În Luca 17:24-26, se spune: „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului.” Apocalipsa 3:20 spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine.” În Ioan 10:27, se spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.

Odată ce a terminat de citit, fratele Jin a spus: „Domnul ne cere să veghem cu atenție pentru că nimeni nu știe în ce zi va veni El. Dar, conform profețiilor, când Domnul va veni din nou, o va face ca Fiului Omului. Fiul Omului este Dumnezeu devenit om, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Se întrupează. Chiar dacă nu știm timpul exact când va veni Domnul, Îl vom cunoaște după vocea Lui. Asta se va întâmpla deoarece oile lui Dumnezeu Îi vor auzi glasul și, când o vor auzi, Îl vor urma…” M-am gândit atunci la pastorul meu care spusese că oricine mărturisește că Domnul Isus S-a întors în trup era un șarlatan. Nu mai puteam asculta ceea ce spunea fratele Jin, așa că i-am trimis un mesaj text pastorului: „Cineva îmi spune că Domnul S-a întors întrupat. Cărei biserici aparțin ei?” Pastorul mi-a răspuns, spunând: „Ei sunt de la Fulgerul de la Răsărit”. El mi-a zis să plec imediat și să nu mai am nicio legătură cu ei. De asemenea, a vrut să nu le citesc niciodată cărțile și a continuat să-mi trimită niște predici cu privire la modul în care să mă protejez de erezii. M-am gândit că orice spune pastorul trebuie să fie corect, așa că am hotărât să nu le mai ascult părtășiile și să îi ignor pur și simplu.

Spre surprinderea mea, în după-amiaza zilei de 20, fratele Jin și sora lui mai mică au venit unde eram tratată, iar el mi-a povestit atât de multe despre lucrarea întoarcerii Domnului. Cu toate acestea, pentru că în acea dimineață tocmai primisem vestea despre moartea mamei mele, și mai aveam și unele îndoieli cu privire la ceea ce predicau ei, nu m-am putut gândi la nimic din ceea ce spuneau. Lucrul acesta a durat trei zile și se părea că fratele Jin nu renunțase la a-mi predica Evanghelia. Dar, din cauza neliniștii mele lăuntrice, i-am spus să mă lase în pace. Am spus: „Renunță. Dacă îmi mai vorbești, atunci dacă nu pleci tu, o să plec eu!” Fratele Jin a văzut că într-adevăr nu ascultam și nu a avut de ales decât să plece. Nu credeam că fratele Jin va mai încerca să se întoarcă, dar, spre uimirea mea, a venit însoțit de o persoană căreia i se spunea fratele Cheng și a continuat să-mi predice Evanghelia. M-am gândit: „De ce insistă?” Pentru a nu mă face de rușine, n-am putut decât să accept situația, dar nu m-am implicat în nicio discuție cu ei. Deși m-am purtat rece față de ei, fratele Cheng a continuat să-mi vorbească cu răbdare. El a spus: „Domnul a venit deja întrupat în lume și face lucrarea de judecată și de mustrare…” Văzând cât de răbdător și de iubitor era și cum nu i se părea un deranj să-mi predice, m-am gândit: „Oamenii din biserica noastră sunt slabi. Credința și iubirea lor s-au răcit. De ce credința și dragostea oamenilor care cred în Fulgerul de la Răsărit sunt atât de mari? Ce putere îi sprijină să persevereze în eforturile lor de a-mi vesti Evanghelia? Dacă nu ar fi lucrarea Duhului Sfânt, nu ar putea niciodată să facă acest lucru doar în baza puterii lor!”

În această perioadă, a mai fost un alt frate al cărui nume de familie era Yang, care cerceta și el lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, ca și mine. Deși eu eram mereu neglijentă și absentă, fratele Yang era serios în cercetarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Fratele Yang a spus că respinsese Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic atunci când oamenii i-o predicaseră înainte, dar faptul de a o auzi din nou astăzi trebuia să fie o ocazie oferită de Dumnezeu, așa că devenise dispus să o cerceteze. Fratele Yang a văzut că eram interesată doar să ascult cuvintele pastorului, și nu să caut cu mintea deschisă. A găsit un pasaj pentru mine, din Matei 5: 3-6: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! […] Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” După ce am citit cuvântul Domnului, m-am întrebat: „De ce nu pot să mă liniștesc în prezența Domnului și să caut adevărul? Dacă din întâmplare Domnul chiar S-a întors, iar eu nu ascult și nu cercetez ce predică ei, nu voi fi lăsată în urmă? De asemenea, ar trebui să fiu un pic mai deschisă la minte și să nu ajung orbește la concluzii bazate pe închipuirile mele.” Tocmai când am decis să-mi liniștesc inima și să investighez acest lucru cu sinceritate, un predicator din biserica mea mi-a dat un telefon din senin și m-a întrebat dacă încă sunt cu oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. I-am spus că sunt, iar predicatorul mi-a amintit din nou să nu mai țin legătura cu ei. Îndemnul misionarului mi-a împrăștiat gândurile pe care tocmai le avusesem privind cercetarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. M-am gândit: „Pastorul și predicatorul înțeleg mult mai bine Biblia decât mine și ei nu recunosc faptul că Domnul S-a întors. Înțeleg prea puțin Biblia și îmi lipsește discernământul, așa că ar fi mai bine să ascult ceea ce spun pastorul și predicatorul.” Când am închis telefonul, i-am spus fratelui Cheng: „Dacă fratele Yang vrea să cerceteze, atunci puteți să vă continuați discuțiile. Nu vă mai ascult.” Și așa, am respins brusc încă o dată mântuirea lui Dumnezeu.

M-am întors la serviciu după o săptămână de tratament. Din cauza morții mamei mele, inima mea era plină de durere și neliniște, iar eu nu puteam să nu mă gândesc la ea. În fiecare zi când mă întorceam acasă de la serviciu, mă uitam la o fotografie de-a mamei și îi vorbeam. Într-o zi, m-am gândit deodată: „Cred în Domnul și, ori de câte ori am un necaz sau sunt slabă, pot mereu să-I spun Domnului aceste lucruri.” După aceea, ori de câte ori întâmpinam greutăți, veneam în prezența Domnului și mă rugam, rugându-L pe Domnul să mă îmbărbăteze. Dar, indiferent cât mă rugam, nu mă simțeam niciodată emoționată înlăuntrul meu. Uneori adormeam în timp ce mă rugam. Pe atunci, trăiam în fiecare zi într-o stare de anxietate atât de gravă, că până și cel mai mic sunet pe care-l auzeam în în spatele meu mă făcea să simt o teamă de nedescris. În frica și neajutorarea mea, m-am rugat serios Domnului: „O, Doamne! Inima mea este plină de întuneric și eu tremur de frică. E posibil să fi făcut o greșeală undeva? O, Doamne! În ultimele zile, oamenii mi-au spus că Te-ai întors ca Dumnezeu Atotputernic. O, Doamne! Dacă într-adevăr Te-ai întors și într-adevăr ești Dumnezeu Atotputernic despre care mi-au spus, Te rog să stabilești un timp și să pregătești împrejurările potrivite ca fratele Yang să mă sune sau să-mi trimită un mesaj. Când se vor întoarce, indiferent ce vor spune, voi avea o inimă care acceptă cu supunere și cu sete noua Ta lucrare și cuvintele Tale. Dacă nu este lucrarea Ta și dacă mesajul pe care ei mi-l predică este fals și înșelător, atunci Te rog să le blochezi drumul și să nu-i mai lași să se întoarcă vreodată”.

În mod uimitor, după ce m-am rugat astfel, Dumnezeu a împlinit exact lucrul pentru care m-am rugat. Fratele Yang chiar m-a sunat, iar eu i-am povestit tot ce se întâmplase în ultimele zile. Fratele Yang a spus că inima mea fusese întunecată pentru că respinsesem lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și mă răzvrătisem împotriva Lui. El spera că voi continua să cercetez lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și, de data aceasta, nu i-am respins sugestia.

Curând după aceea, fratele Yang mi-a trimis un film despre Evanghelie. În acest film, o replică dintr-un dialog m-a trezit: „De vreme ce noi credem în Dumnezeu, trebuie să ascultăm de Dumnezeu, nu de oameni.” „Așa este!”, m-am gândit eu. „Dumnezeu este Cel în care cred, și de cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să ascult! Dar, în perioada în care fratele Jin și fratele Cheng îmi spuneau despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, l-am tot întrebat pe pastor despre asta. M-am conformat celor spuse de pastor și predicator și nu am vrut să cercetez serios noua lucrare a lui Dumnezeu Atotputernic sau să ascult cuvântul lui Dumnezeu. Crezusem în Domnul, dar nu mă rugasem lui Dumnezeu și nu-L căutasem pe Domnul, ci, în schimb, crezusem orbește în cuvintele pastorului și ale predicatorului. Cât de proastă am fost! Biblia spune: «Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!» (Faptele Apostolilor 5:29). Credeam în Domnul, dar nu Îl ascultam. În schimb, îi ascultam pe oameni, așa că nu devenisem oare o persoană care crede în oameni și-i urmează? Nu înseamnă asta a te împotrivi Domnului și a-L trăda? Dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel întors, iar eu m-am răzvrătit împotriva Lui și m-am opus Lui astfel, nefiind dispusă să-L accept pe Dumnezeu Atotputernic, nu am fost o nebună oarbă? Nu L-am înlăturat pe Dumnezeu?” Cu aceste gânduri în minte, m-am căit profund în inima mea și ochii mi-au lăcrimat.

Am venit din nou în prezența Domnului și m-am rugat: „Doamne Isuse Hristoase! Cineva a predicat Evanghelia, spunând că deja Te-ai întors întrupat și că ești Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă. Nu mă pot convinge să fiu sigură de acest lucru, dar sunt dispusă să vin în prezența Ta ca să caut și să Te rog să mă luminezi ca să pot să Îți recunosc vocea. Dacă într-adevăr Te-ai întors și ești Dumnezeu Atotputernic, vreau să mă pocăiesc față de Tine și să-Ți accept lucrarea și mântuirea. Te rog să mă conduci înapoi în prezența Ta.” După ce m-am rugat, am simțit un fel de bucurie și mângâiere pe care nu puteam să le exprim în cuvinte. Era ceva ce nu mai simțisem de mult timp și am știut că Domnul îmi auzise rugăciunile, că Domnul era cel care mă mângâia și că era o dovadă care mi-a fost dată de Dumnezeu. Am vrut să mă duc imediat la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și să o cercetez, dar m-am gândit la cum probabil jignisem pe frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, așa că m-am simțit prea rușinată să mă duc la biserica lor.

Chiar în toiul acestei dileme, fratele Yang m-a sunat să întrebe dacă am timp și a spus că speră că voi putea continua să investighez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. I-am povestit despre îndoielile mele. Fratele Yang a spus: „Nicio problemă; noi, credincioșii in Dumnezeu, suntem toți o familie, iar pe frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic nu îi deranjează deloc”. Când l-am auzit pe fratele Yang spunând asta, am știut că Dumnezeu Se arăta înțelegător față de statura mea imatură așa că, a doua zi, am mers cu fratele Yang la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic.

Frații și surorile au fost fericiți să vadă că mi-am găsit drumul înapoi spre cărare. Ei mi-au mărturisit în mod oficial că Domnul Isus Se întorsese pentru a exprima adevărul și a săvârși lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. De asemenea, au avut părtășie cu mine despre semnificația lucrării lui Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă, cât și despre importanța întrupării pentru mântuirea omenirii. După aceea, am citit cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur, categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că, timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că «Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos» vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus? Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).

După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, m-am gândit cu atenție la adevărurile despre care frații și surorile avuseseră părtășie cu mine și la care fuseseră martori. Am înțeles că există două modalități prin care Domnul Se va întoarce în zilele de pe urmă, una din ele fiind venirea tăinuită, iar cealaltă fiind întoarcerea Domnului în mod public, pentru toți. Acum, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic întrupat care începe de la casa lui Dumnezeu este, într-adevăr, lucrarea venirii tăinuite a Domnului. Deoarece Dumnezeu întrupat S-a întors printre oameni, înfățișarea Lui este cea a unei persoane de rând și nimeni nu poate spune doar privindu-L că El este Dumnezeu. Nimeni nu-I cunoaște adevărata identitate și acest lucru este ținut secret față de oameni. Doar cei care sunt capabili să distingă vocea lui Dumnezeu Îl vor ști, Îl vor accepta și-L vor urma. Este exact așa cum a spus Domnul Isus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). Cei care nu recunosc vocea lui Dumnezeu cu siguranță Îl vor trata pe Dumnezeu întrupat ca pe o persoană de rând. Ei vor nega, se vor împotrivi și vor refuza să-L urmeze pe Dumnezeu, la fel cum au făcut fariseii evrei în vremea lor. Ei L-au văzut pe Domnul Isus, dar nu I-au știut identitatea și L-au condamnat orbește pe Domnul. Perioada actuală este etapa lucrării tainice a lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Dumnezeu Atotputernic exprimă cuvântul pentru a-i judeca, purifica și desăvârși pe oameni. Înaintea dezastrelor, El va face biruitori dintr-un grup de oameni și, odată ce acest grup de biruitori este făcut complet, lucrarea lui Dumnezeu întrupat a venirii ascunse se va sfârși. Când vor începe dezastrele, Dumnezeu va răsplăti binele și va pedepsi răul și Se va arăta public tuturor națiunilor și popoarelor. În acel moment, profețiile care spun că Domnul va veni în mod public vor fi împlinite, după cum se zice în Biblie: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30). „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7). De aceea toate semințiile pământului vor boci atunci când Domnul Se va pogorî pe un nor. În acel moment, inima mi s-a umplut brusc de lumină și am văzut că lucrarea Domnului a venirii ascunse este o mare mântuire pentru noi. Putem să fim curățiți curățirea și să dobândim mântuirea lui Dumnezeu doar acceptând judecata cuvântului lui Dumnezeu în timpul venirii ascunse a Domnului. Dacă nu acceptăm acum lucrarea de judecată a lui Dumnezeu, atunci când El va veni fățiș pe nori, noi vom fi devenit cei care s-au împotrivit lui Domnului, și cu siguranță vom plânge și vom scrâșni din dinți. În acel moment, regretul nostru va veni prea târziu, pentru că Dumnezeu Atotputernic spune: „Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului.

Slavă lui Dumnezeu Atotputernic! Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie toate tainele și elucidează în mod clar adevărul în toate aspectele – ochii mi-au fost deschiși, iar eu m-am convins în totalitate. În următoarele zile, m-am dus în mod regulat la biserică pentru a citi cuvintele exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă împreună cu frații și surorile. Am ascultat imnuri și am vizionat videoclipuri muzicale, videoclipuri cu recitări ale cuvântului lui Dumnezeu și filme evanghelice, toate produse de frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Am simțit că am câștigat ceva nou la fiecare adunare și m-am simțit nespus de fericită. În special în filmele evanghelice, frații și surorile au avut părtășie despre toate chestiunile cu atâta claritate și atât de detaliat, încât toate îndoielile și confuzia pe care le nutrisem în credința mea în Domnul vreme de atâția ani au putut fi înlăturate puțin câte puțin. Am văzut că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic chiar are adevărul și lucrarea Duhului Sfânt și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel întors! Ceea ce m-a entuziasmat și mai mult a fost că, în a treia zi după ce m-am alăturat bisericii, am văzut-o pe sora care interpretase pe scenă cântecul de laudă de Crăciun, în 2016. Și ea acceptase lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Îi mulțumesc sincer lui Dumnezeu, întrucât călăuzirea și luminarea lui Dumnezeu au fost cele care ne-au condus să ținem pasul cu urmele Mielului, să ajungem din pustie în țara bună a Canaanului, să ne întoarcem în casa lui Dumnezeu și să ne bucurăm de belșugul și aprovizionarea din cuvintele vieții lui Dumnezeu împreună cu El!

Cred că datorită unei bunătăți deosebite din partea lui Dumnezeu am putut să mă întorc în casa lui Dumnezeu. Având în vedere natura mea rebelă, cum aș fi putut întâmpina întoarcerea Domnului fără conducerea și îndrumarea lui Dumnezeu sau fără răbdarea fraților și surorilor în a avea părtășie cu mine despre cuvântul lui Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu pentru mine este cu adevărat atât de mare încât îmi este imposibil să o descriu! Vreau doar să cânt laudă lui Dumnezeu prin imnuri și să-L urmez cu fermitate pe Dumnezeu Atotputernic!

Anterior: Ascultă! Cine este Cel care vorbește?

Înainte: Am venit acasă

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a...

Drumul spre purificare

de Christopher, Filipine Numele meu este Christopher și sunt pastor al unei biserici-de-casă în Filipine. În 1987, am fost botezat și m-am...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte