Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 77)

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare. Adică, omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de spurcat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să fie purificat. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățit și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să se elibereze de corupție și să fie curățit. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este și lucrarea de cucerire, precum și a doua etapă din lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin rafinare, judecată și expunere prin cuvânt, toată necurăția, noțiunile, motivele și speranțele personale din inima omului sunt complet dezvăluite. Cu toate că omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o duce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei și se mărturisesc seara. Astfel, chiar dacă jertfa pentru păcat este pe vecie eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. De exemplu, când oamenii și-au dat seama că se trag din Moab, au făcut plângeri, au încetat să-și urmeze viața și au devenit absolut negativi. Nu arată aceasta că umanitatea încă este incapabilă să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lor coruptă satanică? Când tu nu ai fost supus mustrării, mâinile ți-au fost ridicate mai sus decât toate celelalte, chiar și decât ale lui Isus. Iar voi ați strigat cu voce tare: „Fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu! Fii un intim al lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât să ne plecăm Satanei! Răzvrătește-te împotriva vechiului Satana! Răzvrătește-te împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă în mod abject de la putere! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Plânsetele voastre au fost mai puternice decât toate celelalte. Dar apoi a venit vremea mustrării și, încă o dată, firea coruptă a umanității a fost dezvăluită. Apoi, strigătele lor au încetat, iar hotărârea lor a eșuat. Aceasta este corupția omului; mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 78)

Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve pentru a-i învăța pe oamenii din toate regiunile și la cuvintele pe care Isus le-a rostit pentru a-i dojeni pe farisei. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos al zilelor de pe urmă când judecă omul în zilele de pe urmă. Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a expune substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firile sale corupte. Mai ales, cele care dezvăluie cum Îl respinge omul pe Dumnezeu vizează și mai mult modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu explică pe deplin natura umană în doar câteva cuvinte; El o expune, o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite; mai degrabă, adevărul pe care oamenii nu îl dețin este folosit pentru a săvârși această lucrare de expunere și emondare. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie subjugați și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea de judecată este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea de judecată i-a permis omului să dobândească multă înțelegere despre intențiile lui Dumnezeu, despre scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, i-a permis omului să își înțeleagă și să își cunoască esența coruptă și rădăcina corupției sale, precum și să-și descopere fața urâtă. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea de judecată, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu. Dacă nu acorzi importanță acestor adevăruri, dacă încerci mereu să le eviți sau cauți în afara lor o nouă cale de ieșire, atunci Eu spun că ești un păcătos deplorabil. Dacă ai credință în Dumnezeu și, totuși, nu cauți adevărul sau intențiile lui Dumnezeu și nici nu iubești calea care te aduce mai aproape de Dumnezeu, atunci Eu spun că ești cineva care încearcă să scape de judecată și că ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre răzvrătiții care fug de sub ochii Lui. Astfel de oameni vor primi o pedeapsă și mai aspră. Cei care vin înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecați și, mai mult, au fost purificați, vor trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Desigur, acest lucru aparține de viitor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 79)

Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Mulți nu se simt confortabil cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu, deoarece oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu Se va întrupa pentru a săvârși lucrarea de judecată. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că, de cele mai multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu de acceptat pentru mintea omenească. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului este asemenea unei gropi cu apă murdară care dă naștere doar viermilor, în timp ce fiecare etapă a lucrării dirijate de gândurile lui Dumnezeu este chintesența înțelepciunii lui Dumnezeu. Oamenii încearcă în permanență să rivalizeze cu Dumnezeu, iar Eu spun că este de la sine înțeles cine va ieși în pierdere în cele din urmă. Vă îndemn pe toți să nu vă considerați mai de preț decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui Dumnezeu, atunci tu de ce nu poți? Cu ce ești mai presus decât alții? Dacă alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu poți și tu să faci la fel? Lucrarea lui Dumnezeu are un avânt de neoprit. El nu va repeta lucrarea judecății de dragul „contribuției” pe care ai adus-o, iar tu vei fi copleșit de regrete, deoarece ai lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci așteaptă ca acel mare tron alb din cer să săvârșească judecata asupra ta! Trebuie să știi că toți israeliții L-au respins și L-au negat pe Isus și, totuși, faptul răscumpărării omenirii de către Isus tot s-a răspândit în tot universul și până la capătul pământului. Nu este acesta un fapt pe care Dumnezeu l-a săvârșit cu mult timp în urmă? Dacă încă mai aștepți ca Isus să te ridice la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată îndărătnică de ramură uscată.^[a] Isus nu va recunoaște un credincios fals ca tine, care nu este loial adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să te arunce în iazul de foc pentru a arde zeci de mii de ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

Note de subsol:

a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 80)

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te sfătuiesc să te supui ascultător judecății, altfel nu vei avea niciodată ocazia ca Dumnezeu să te aprobe sau să fii adus de El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai grave și mai numeroase decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Acești oameni care nu sunt vrednici nici măcar să muncească vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Astfel de oameni vor primi osânda prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este exact acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea și dezvăluirea oamenilor? Dumnezeu îi trimite pe cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând acele duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar corpurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este osânda menită. Dumnezeu consemnează fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali în registrele lor și, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, permițându-le acelor duhuri necurate să le întineze întregul trup, după bunul plac, și face astfel încât aceștia să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Dumnezeu îi numără printre cei răi pe acei ipocriți care prestează servicii un timp, dar nu rămân loiali până la sfârșit, permițându-le să se bălăcească în mocirlă cu oamenii răi și să formeze împreună o bandă de tâlhari pestriți și, în final, Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu îi lasă la o parte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun pic de efort și îi va nimici pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ și, cu atât mai puțin, nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu îi numără printre cei care prestează un serviciu pentru poporul Său pe oricine nu a fost niciodată sincer cu Dumnezeu, dar nu are încotro și trebuie să aibă de-a face cu El în mod superficial. Doar un mic număr de astfel de oameni vor supraviețui, în timp ce majoritatea vor fi distruși împreună cu cei a căror muncă nici măcar nu este conform standardului. În final, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care sunt în asentiment cu El, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de El să fie preoți. Ei sunt cristalizarea lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu pot fi încadrați în nicio categorie delimitată de Dumnezeu, aceia se vor număra printre rândurile non-credincioșilor și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi finalul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; calea pe care o alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă niciodată pe nimeni care nu poate ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 81)

Dumnezeu nu copiază lucrarea în cadrul niciunei epoci. Din moment ce zilele de pe urmă au sosit, El va face lucrarea pe care El o face în zilele de pe urmă și va dezvălui întreaga fire care este a Sa în zilele de pe urmă. Când se vorbește de zilele de pe urmă, acestea se referă la o epocă separată, una în care Isus a spus că veți da cu siguranță peste dezastre și că veți întâmpina cutremure, foamete și molime care vor arăta că aceasta este o nouă epocă și că nu mai este Epoca Harului. Presupunând, așa cum spun oamenii, că Dumnezeu este mereu neschimbat, firea Sa este întotdeauna plină de iubire și milă, că El îl iubește pe om ca pe Sine Însuși și îi oferă fiecăruia mântuire și nu îl urăște niciodată pe om, ar putea lucrarea Sa să se termine vreodată? Când a venit Isus și a fost pironit pe cruce, sacrificându-Se pentru toți păcătoșii și oferindu-Se pe altar, El încheiase deja lucrarea de răscumpărare și încheiase Epoca Harului. Deci, ce sens ar avea să repete lucrarea acelei epoci în timpul zilelor de pe urmă? Să facă același lucru nu ar reprezenta o negare a lucrării lui Isus? Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut lucrarea răstignirii când a venit în această epocă, ci ar fi rămas iubitor și plin de milă, atunci ar fi putut El să încheie epoca? Ar putea un Dumnezeu iubitor și plin de milă să încheie epoca? În lucrarea Sa finală de încheiere a epocii, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc sincer. Doar o fire ca aceasta poate încheia o epocă. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile sunt sortate după felul lor și împărțite în diferite categorii, pe baza calităților lor diferite. Acesta este momentul exact când Dumnezeu dezvăluie finalurile și destinațiile oamenilor. Dacă oamenii nu au experiența mustrării și a judecății, atunci răzvrătirea și nedreptatea lor nu ar putea fi expuse. Doar prin mustrare și judecată pot fi dezvăluite finalurile tuturor lucrurilor. Oamenii își arată adevărata față doar când sunt mustrați și judecați. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele, și toți oamenii vor fi sortați după felul lor. Prin mustrare și judecată vor fi dezvăluite finalurile tuturor lucrurilor, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele, răsplătit, și toți oamenii să se predea stăpânirii lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și judecată dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și răzvrătirea sa este extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma pe deplin oamenii și îi poate face compleți, poate dezvălui răul, și toți cei nedrepți vor fi astfel aspru pedepsiți. De aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii. Firea lui Dumnezeu este revelată și dezvăluită de dragul lucrării fiecărei noi epoci. Dumnezeu nu Își dezvăluie firea în mod arbitrar și fără semnificație. Să presupunem că, în zilele de pe urmă ale dezvăluirii finalurilor oamenilor, Dumnezeu încă ar mai iubi oamenii cu infinită milă și bunătate și ar continua să fie iubitor față de ei, nu i-ar supune judecății drepte, ci le-ar arăta mai degrabă toleranță, răbdare și iertare, și i-ar ierta indiferent cât de grave le-ar fi fost păcatele, fără nicio urmă de dreaptă judecată. Atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta să fie în stare să conducă oamenii către destinația corespunzătoare omenirii? Luați, spre exemplu, un judecător care este întotdeauna iubitor față de oameni, un judecător iubitor, cu o față binevoitoare și o inimă blândă. El îi iubește pe oameni indiferent ce infracțiuni au comis și este iubitor și indulgent cu ei, indiferent cine sunt aceștia. În acel caz, când ar putea el să ajungă la un verdict drept? În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate sorta oamenii după felul lor și îi poate aduce pe un nou tărâm. În acest mod, întreaga epocă este încheiată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 82)

Lucrarea Sa în trup este de cea mai mare însemnătate, lucru care este spus cu privire la lucrare, iar Cel care, în cele din urmă, încheie lucrarea este Dumnezeul întrupat și nu Duhul. Unii cred că Dumnezeu ar putea să vină într-un moment necunoscut pe pământ și să Se arate omului, după care El personal va judeca întreaga omenire, încercându-i pe oameni unul câte unul, fără ca cineva să fie omis. Cei care gândesc în acest fel nu cunosc această etapă a lucrării întrupării. Dumnezeu nu-i judecă pe oameni unul după altul, iar aceștia nu sunt puși să treacă un test unul câte unul; făcând astfel, nu ar fi lucrarea judecății. Nu este la fel corupția întregii omeniri? Nu este substanța întregii omeniri la fel? Ceea ce este judecat este substanța coruptă a omenirii, substanța omului coruptă de către Satana și toate păcatele omului. Dumnezeu nu judecă greșelile mărunte și neînsemnate ale omului. Lucrarea de judecată este reprezentativă și nu este îndeplinită în mod special pentru o anumită persoană. Mai degrabă, este o lucrare în care un grup de oameni sunt judecați pentru a reprezenta judecata întregii omeniri. Îndeplinind în mod personal lucrarea Sa asupra unui grup de oameni, Dumnezeu în trup folosește lucrarea Sa pentru a reprezenta lucrarea întregii omeniri, după care ea este răspândită treptat. Tot așa este și lucrarea de judecată. Dumnezeu nu judecă un anumit tip de persoană sau un anumit grup de oameni, ci judecă, în schimb, nedreptatea întregii omeniri, precum împotrivirea omului față de Dumnezeu, sau faptul că omul nu se teme de El sau tulburarea lucrării lui Dumnezeu de către om. Ceea ce este judecat este substanța omenirii de împotrivire față de Dumnezeu, iar această lucrare de judecată este lucrarea de cucerire a zilelor de pe urmă. Lucrarea și cuvântul Dumnezeului întrupat, mărturisit de către om, sunt lucrarea judecății înaintea marelui tron alb în zilele de pe urmă, pe care omul o purta în noțiunile sale în vremurile trecute. Lucrarea care este făcută în prezent de către Dumnezeul întrupat este exact judecata din fața marelui tron alb. Dumnezeul întrupat de astăzi este Dumnezeul care judecă întreaga omenire în timpul zilelor de pe urmă. Acest trup și lucrarea, cuvântul și întreaga fire ale acestui trup sunt totalitatea Lui. Deși sfera lucrării acestui trup este limitată și nu implică în mod direct întregul univers, substanța lucrării de judecată este judecata directă a întregii omeniri – nu doar pentru aleșii din China, și nici pentru un număr mic de oameni. În timpul lucrării lui Dumnezeu în trup, deși sfera acestei lucrări nu implică întregul univers, ea reprezintă lucrarea întregului univers și, după ce încheie activitatea în sfera lucrării trupului Său, El va extinde imediat această lucrare către întregul univers, în același fel în care Evanghelia lui Isus s-a răspândit în întregul univers, urmând învierii și înălțării Sale. Indiferent dacă este lucrarea Duhului sau lucrarea trupului, este o lucrare care este îndeplinită într-o sferă limitată, dar care reprezintă lucrarea întregului univers. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu Își apărând în identitatea Sa întrupată, iar Dumnezeu în trup este Dumnezeul care judecă omul înaintea marelui tron alb. Indiferent dacă El este Duhul sau trupul, Cel care face lucrarea de judecată este Dumnezeul care judecă omenirea în timpul zilelor de pe urmă. Acest lucru este definit pe baza lucrării Sale și nu este definit în funcție de arătarea Sa exterioară sau de alți câțiva factori. Deși omul nutrește noțiuni despre aceste cuvinte, nimeni nu poate nega faptul judecății Dumnezeului întrupat și cucerirea întregii omeniri. Indiferent de ceea ce crede omul despre ea, faptele sunt, la urma urmei, fapte. Nimeni nu poate spune că: „Lucrarea este făcută de către Dumnezeu, dar trupul nu este Dumnezeu”. Acest lucru este fals, pentru că această lucrare nu poate fi făcută de nimeni decât de Dumnezeu în trup. Din moment ce această lucrare a fost deja completă, urmând această lucrare, lucrarea judecății lui Dumnezeu asupra omului nu se va arăta pentru a doua oară; Dumnezeu în cea de-a doua întrupare a încheiat deja întreaga lucrare a întregii gestionări și nu va exista o a patra etapă a lucrării lui Dumnezeu. Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, lucrarea judecății, prin urmare, nu se desfășoară în tărâmul spiritual, ci printre oameni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 83)

Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare și, mai mult, omului i-ar fi difícil să accepte acest lucru, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul. Doar având în vedere acest aspect, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi putut omul să vadă mai clar firea de neofensat a lui Dumnezeu. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Dumnezeu în trup este, de asemenea, o persoană cu umanitate normală și poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său unic. Doar Dumnezeu este calificat și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar însemna o victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai înalt decât ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar fi făcut această lucrare direct, El nu ar fi putut să judece toată răzvrătirea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin noțiunile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată noțiuni despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să expună pe deplin o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului și a opoziției față de El, El expune toată răzvrătirea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. Omul progresează de la a I Se împotrivi la a I Se supune, de la a-L persecuta la a-L accepta, de la a avea noțiuni despre El la a-L cunoaște și de la a-L respinge la a-L iubi – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este doar mântuit prin acceptarea judecății Sale, omul doar treptat ajunge să Îl cunoască pe El prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește alimentarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este cea mai mare lucrare, iar lucrarea cea mai profundă și partea esențială a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt cele două etape ale lucrării de întrupare. Corupția profundă a omului este o mare piedică pentru lucrarea lui Dumnezeu întrupat. În special, lucrarea înfăptuită asupra oamenilor din zilele de pe urmă este extrem de dificilă, iar mediul este ostil și calibrul fiecărui tip de persoană este destul de sărac. Cu toate acestea, la sfârșitul acestei lucrări, va continua să obțină efectul adecvat, fără niciun fel de defecte; acesta este efectul lucrării trupului, iar acest efect este mai convingător decât cel al lucrării Duhului. Cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu vor fi încheiate în trup și trebuie încheiate de către Dumnezeul întrupat. Cea mai importantă și esențială lucrare este făcută în trup, iar mântuirea omului trebuie să fie personal înfăptuită de către Dumnezeu în trup. Chiar dacă întreaga omenire simte că Dumnezeu în trup nu pare să aibă legătură cu omul, de fapt, acest trup implică soarta și existența întregii omeniri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 84)

Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar să știi că scopul acestei condamnări este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, în plus, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în conformitate cu firea Sa și cu cerințele lucrării Sale, că El lucrează potrivit planului Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește, îl mântuiește, îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu știi doar că ai un statut umil, că ești corupt și răzvrătit, dar nu știi că Dumnezeu vrea să-Și dezvăluie mântuirea prin judecata și mustrarea pe care El le săvârșește în tine astăzi, atunci nu ai cum să experimentezi lucruri, și cu atât mai puțin ești capabil să mergi mai departe. Dumnezeu nu a venit să-i doboare sau să-i distrugă pe oameni, ci să-i judece, să-i blesteme, să-i mustre și să-imântuiască. Până la încheierea planului Său de gestionare de 6000 de ani – înainte ca El să dezvăluie finalul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va fi de dragul mântuirii; scopul acesteia este doar de a-i face compleți pe cei care Îl iubesc – pe deplin – și de a-i determina să se predea stăpânirii Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu mântuiește oamenii, totul se săvârșește prin a-i face să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să urmărească viața. Dacă ei nu fac asta, atunci nu vor avea cum să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar urmărirea vieții este ceva ce omul trebuie să-și asume pentru a accepta mântuirea. În ochii omului, mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi mustrare, judecată și blesteme; mântuirea trebuie să conțină milă, bunătate iubitoare și, mai mult, cuvinte de consolare, cât și binecuvântări nesfârșite oferite de Dumnezeu. Oamenii cred că, atunci când Dumnezeu mântuiește omul, El face aceasta atingându-l prin binecuvântările și harul Său, ca el să-și poată dărui inima lui Dumnezeu. Adică, faptul că îl atinge pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta se săvârșește făcând un târg. Doar atunci când Dumnezeu îi dăruiește de o sută de ori mai mult, omul va veni să se predea înaintea numelui lui Dumnezeu și se va strădui să facă bine pentru El și să-I aducă glorie. Nu asta este intenția lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă ar fi, El cu siguranță nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare milă și bunătate iubitoare, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea oferită vouă astăzi vine în timpul zilelor de pe urmă, când fiecare este sortat după felul său; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt milă sau bunătate iubitoare, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire fără milă, dar să știți un lucru: în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, asupra voastră nu se abat decât câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine asupra voastră sunt tot cuvinte de reproș, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare insensibile, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare va fi sortat după felul său ori dacă vor fi dezvăluiți tot felul de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau mustrarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii. Astfel, metoda de mântuire de astăzi este diferită de cea din trecut. Astăzi, mântuirea vi se aduce prin judecata dreaptă, iar aceasta este un instrument bun pentru a vă sorta pe fiecare după fel. Mai mult decât atât, mustrarea nemiloasă servește ca mântuire supremă a voastră – și ce aveți de spus în fața unei astfel de mustrări și judecăți? Nu v-ați bucurat mereu de mântuire, de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu întrupat și v-ați dat seama de atotputernicia și înțelepciunea Sa; în plus, ați experimentat nimicirea și disciplina în repetate rânduri. Dar, totuși, nu ați primit și har suprem? Nu sunt binecuvântările voastre mai mari decât ale oricui altcuiva? Harurile voastre sunt chiar mai generoase decât gloria și bogățiile de care s-a bucurat Solomon! Gândiți-vă la asta: dacă intenția Mea de a veni ar fi să vă condamn și să vă pedepsesc, nu să vă mântuiesc, ați fi avut atât de multe zile? Ați fi putut voi, ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi? Dacă scopul Meu ar fi fost doar să vă pedepsesc, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o inițiativă atât de măreață? Nu aș fi putut să vă pedepsesc pe voi, simpli muritori, doar rostind un singur cuvânt? Aș mai fi nevoit să vă distrug, după ce v-am condamnat intenționat? Încă nu credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om numai prin milă și bunătate iubitoare? Sau aș putea folosi doar răstignirea pentru a-l mântui pe om? Firea Mea dreaptă nu este mai favorabilă pentru a-l face pe om pe deplin supus? Nu este mai capabilă să-l salveze pe om întru totul?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 85)

Deși cuvintele Mele pot fi stricte, toate sunt zise pentru mântuirea omului, deoarece Eu doar spun cuvinte, și nu pedepsesc trupul omului. Aceste cuvinte îl determină pe om să trăiască în lumină, să știe că lumina există, să știe că lumina este prețioasă și, chiar mai mult, să știe cât de benefice sunt aceste cuvinte pentru om, cât și faptul că Dumnezeu este mântuire. Deși am rostit multe cuvinte de mustrare și judecată, în fapt, nu s-a abătut nimic asupra voastră. Am venit să-Mi fac lucrarea și să-Mi rostesc cuvintele și, deși cuvintele Mele pot fi stricte, sunt rostite drept judecată a corupției și răzvrătirii voastre. Scopul acestor acțiuni ale Mele rămâne acela de a-l mântui pe om de sub controlul Satanei și de a-Mi folosi cuvintele pentru a mântui omul. Scopul Meu nu este de a-i face rău omului prin cuvintele Mele. Cuvintele Mele sunt stricte ca, în lucrarea Mea, să dobândesc rezultate. Doar printr-o astfel de lucrare poate omul să se cunoască pe sine și să se rupă de firea sa răzvrătită. Cea mai mare semnificație a lucrării cuvintelor este de a le permite oamenilor să pună adevărul în practică după ce l-au înțeles, să obțină schimbări în firea lor și să dobândească cunoaștere despre ei înșiși și despre lucrarea lui Dumnezeu. Doar săvârșirea lucrării prin rostirea cuvintelor poate face posibilă comunicarea dintre Dumnezeu și om, și doar cuvintele pot explica adevărul. A lucra în acest fel este cel mai bun mijloc de cucerire a omului; în afară de rostirea cuvintelor, nicio altă metodă nu poate să-i ofere omului o înțelegere mai clară a adevărului și a lucrării lui Dumnezeu. Astfel, în stadiul final al lucrării Sale, Dumnezeu vorbește oamenilor pentru a le dezvălui toate adevărurile și tainele pe care ei încă nu le înțeleg, permițându-le să dobândească adevărata cale și viața de la Dumnezeu și, astfel, să-I satisfacă intențiile. Scopul lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor este de a le permite să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, iar aceasta este săvârșită pentru a le aduce mântuirea. Prin urmare, în timpul mântuirii omului, El nu face lucrarea pedepsirii lui. Când îi aduce omului mântuirea, Dumnezeu nu pedepsește răul, nu răsplătește binele, și nici nu dezvăluie destinațiile diferitelor tipuri de oameni. În schimb, numai după ce etapa finală a lucrării Sale va fi completă, El va face lucrarea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui și doar atunci El va dezvălui sfârșitul tuturor diferitelor feluri de oameni. Cei care sunt pedepsiți vor fi cei care într-adevăr nu pot fi mântuiți, în timp ce aceia care sunt mântuiți vor fi cei care au obținut mântuirea lui Dumnezeu în timpul mântuirii omului de către El. Cât se săvârșește lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, toți cei care pot fi mântuiți vor fi mântuiți pe cât este posibil, fără ca niciunul să fie lepădat, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu este de a mântui omul. Toți aceia care, în timpul mântuirii omului de către Dumnezeu, sunt incapabili să obțină o schimbare în firea lor – cât și toți aceia care sunt incapabili să-L asculte pe Dumnezeu întru totul – vor deveni obiecte pentru pedeapsă. Această etapă a lucrării – lucrarea cuvintelor – va deschide oamenilor toate căile și tainele pe care ei nu le înțeleg, astfel încât omul să poată înțelege intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om și să poată avea condițiile necesare pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și să obțină schimbări în firea sa. Dumnezeu folosește doar cuvinte pentru a-Și face lucrarea și nu-i pedepsește pe oameni pentru că sunt puțin răzvrătiți, întrucât acum este timpul lucrării de mântuire. Dacă toți cei răzvrătiți ar fi pedepsiți, atunci nimeni nu ar avea ocazia de a fi mântuit; toți ar fi pedepsiți și ar cădea în Infern. Scopul folosirii cuvintelor pentru a-i judeca pe oameni este de a le permite să se cunoască pe ei înșiși și să se supună lui Dumnezeu; nu este pentru ca ei să fie pedepsiți cu o astfel de judecată. În timpul lucrării cuvintelor, mulți oameni își vor expune răzvrătirea și sfidarea, cât și lipsa de supunere față de Dumnezeul întrupat. Totuși, El nu-i va pedepsi pe toți acești oameni din această cauză, ci, în schimb, doar îi va lăsa deoparte pe cei care sunt corupți până în măduva oaselor și care nu pot fi mântuiți. El va da trupul lor Satanei și, în câteva cazuri, le va nimici trupul. Cei rămași vor continua să urmeze și să experimenteze emondarea. Dacă în timp ce urmează, acești oameni sunt încă incapabili să accepte emondarea și devin din ce în ce mai degenerați, atunci își vor fi pierdut șansa la mântuire. Fiecare persoană care a acceptat cucerirea cuvintelor lui Dumnezeu va avea numeroase șanse pentru mântuire; în mântuirea fiecăruia dintre acești oameni de către Dumnezeu, El va fi indulgent cu ei, în cea mai mare măsură posibilă. Cu alte cuvinte, li se va arăta indulgența supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i doboare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i doborî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 86)

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea omul să-și transforme vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să aducă mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu și nu ar putea fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul a fost eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care e în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeul întrupat a venit pe pământ să-Și facă lucrarea și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, supunere față de El și să fie mărturie pentru El – omul trebuie să cunoască lucrarea practică și normală a lui Dumnezeu, să se supună tuturor cuvintelor și lucrării Sale, care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și să aducă mărturie pentru toată lucrarea pe care o săvârșește El ca să-l mântuiască pe om, cât și pentru toate faptele Lui de cucerire a omului. Cei care aduc mărturie pentru Dumnezeu trebuie să aibă cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este exactă și practică și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea și emondarea Sa, ca să aducă mărturie pentru El. El îi folosește pe cei care au fost corupți de Satana ca să aducă mărturie pentru El. Îi folosește pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit astfel binecuvântările Sale, pentru a aduce mărturie pentru El. El nu are nevoie ca omul să-L laude cu vorba, și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să aducă mărturie pentru El și numai cei a căror fire s-a schimbat sunt potriviți să aducă mărturie pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de rușine în mod voit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 87)

Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui constă în primul rând în dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu l-ar blestema pe om, oare omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca pe om, oare nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este răzvrătirea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără a cruța deloc sentimentele omului și expune tot ce este în om, expunând prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este răzvrătit și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să vină asupra lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Din cuvintele rostite de Dumnezeu, se poate vedea că El a condamnat deja trupul omului. Nu sunt aceste cuvinte, atunci, cuvinte de blestemare? Cuvintele rostite de Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, printr-o astfel de revelație, el este judecat, iar când vede că este incapabil să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, simte mâhnire și remușcare înăuntrul său, simte că este atât de îndatorat față de Dumnezeu și nu-I poate împlini intențiile. Există momente când Duhul Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplinare vine de la judecata lui Dumnezeu; există momente când Dumnezeu îți face reproșuri și Își ascunde chipul de tine, când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în primul rând pentru a face clară firea Sa dreaptă. Ce mărturie este omul în cele din urmă pentru Dumnezeu? Omul mărturisește că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și judecată; omul mărturisește pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Își folosește judecata pentru a-l desăvârși pe om, El l-a iubit pe om și l-a mântuit – dar cât de multe există în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet în groapa fără fund, ci a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l desăvârși. Esența trupului este aceea a Satanei – Dumnezeu a spus asta perfect corect – dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești și să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l desăvârși pe om. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi – totul este pentru a-l desăvârși pe om. Astfel este dragostea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 88)

În noțiunile tradiționale ale omului, el crede că dragostea lui Dumnezeu este harul, mila și compasiunea Lui față de slăbiciunea omului. Deși aceste lucruri sunt și ele dragostea lui Dumnezeu, sunt prea unilaterale și nu sunt mijloacele principale prin care Dumnezeu desăvârșește omul. Unii oameni încep să creadă în Dumnezeu din cauza bolii. Această boală este harul lui Dumnezeu pentru tine; fără ea, nu ai crede în Dumnezeu și, dacă nu ai fi crezut în Dumnezeu, atunci nu ai fi ajuns atât de departe – și, astfel, chiar acest har este dragostea lui Dumnezeu. În timpul credinței în Isus, oamenii au făcut multe lucruri neplăcute lui Dumnezeu pentru că ei nu au înțeles adevărul, totuși Dumnezeu are dragoste și milă și l-a adus pe om atât de departe și, cu toate că omul nu înțelege nimic, Dumnezeu tot îi permite să-L urmeze și, mai mult, El l-a condus pe om până astăzi. Nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? Ceea ce se manifestă în firea lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu – asta e absolut corect! Când construirea bisericii a ajuns la apogeu, Dumnezeu a făcut pasul lucrării făcătorilor de servicii și l-a aruncat pe om în groapa fără fund. Cuvintele din vremea făcătorilor de servicii au fost toate blesteme: blestemele trupului tău, blestemele firii tale satanice corupte și blestemele lucrurilor despre tine care nu satisfac intențiile lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu în acel pas s-a manifestat ca măreție, după care, la scurt timp, Dumnezeu a îndeplinit pasul lucrării de mustrare și acolo a venit încercarea morții. În astfel de lucrare, omul a văzut mânia, măreția, judecata și mustrarea lui Dumnezeu, dar el a văzut și harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu și tot ceea ce s-a manifestat ca fire a Lui era dragostea lui Dumnezeu pentru om, și tot ceea ce a făcut Dumnezeu a putut să satisfacă nevoile omului. El a făcut-o pentru a desăvârși omul și l-a furnizat pe om în conformitate cu statura sa. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut asta, omul ar fi incapabil să vină înaintea lui Dumnezeu și nu ar avea nicio cale de a cunoaște adevăratul chip al lui Dumnezeu. De pe vremea când omul a început să creadă în Dumnezeu până astăzi, Dumnezeu l-a aprovizionat treptat pe om în conformitate cu statura lui, astfel încât, lăuntric, omul a ajuns treptat să-L cunoască. Doar ajungând până astăzi, omul realizează cât de minunată este judecata lui Dumnezeu. Pasul lucrării făcătorilor de servicii a fost prima incidență a lucrării de blestemare de la momentul creației până astăzi. Omul a fost blestemat în groapa fără fund. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut asta, astăzi omul nu ar avea o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu; doar prin blestemul lui Dumnezeu omul a întâlnit oficial firea Lui. Omul a fost dezvăluit prin încercarea făcătorilor de servicii. El a văzut că loialitatea omului era inacceptabilă, că statura lui era prea mică, că era incapabil să satisfacă intențiile lui Dumnezeu și că pretențiile lui de a-L mulțumi pe Dumnezeu în orice moment nu erau nimic altceva decât cuvinte. Deși Dumnezeu l-a blestemat pe om în pasul lucrării făcătorilor de servicii, privind acum în urmă, acel pas al lucrării lui Dumnezeu a fost minunat: a adus un important punct de cotitură pentru om și a provocat o mare schimbare în firea vieții sale. Înainte de vremea făcătorilor de servicii, omul nu a înțeles nimic despre căutarea vieții, despre ce înseamnă să crezi în Dumnezeu sau despre înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu, și nici nu a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu poate testa omul. Din timpul făcătorilor de servicii până în ziua de astăzi, omul vede cât de extraordinară este lucrarea lui Dumnezeu – e de neînțeles pentru om. Omul nu e în stare să-și imagineze cum lucrează Dumnezeu folosindu-și creierul și vede, de asemenea, cât de mică este statura lui și că prea mult în legătură cu el este răzvrătit. Când Dumnezeu l-a blestemat pe om, a fost pentru a obține un efect, El nu l-a trimis pe om la moarte. Deși El a blestemat omul, a făcut aceasta prin cuvinte, iar blestemele Lui nu s-au abătut de fapt asupra omului, căci ceea ce Dumnezeu a blestemat era răzvrătirea omului, iar astfel, și cuvintele blestemelor Lui erau rostite ca să-l desăvârșească pe om. Fie că Dumnezeu judecă omul, fie că îl blestemă, ambele îl fac pe om desăvârșit: ambele sunt făcute pentru a desăvârși ceea ce este impur în om. Prin aceste mijloace, omul este rafinat, iar ceea ce lipsește în om este desăvârșit prin cuvintele și lucrarea Lui. Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare – îl face pe om desăvârșit și este absolut potrivit. Niciodată de-a lungul veacurilor Dumnezeu nu a făcut lucrare ca aceasta; astăzi, El lucrează în voi astfel încât să-I apreciați înțelepciunea. Deși ați îndurat ceva suferință în voi, inimile voastre se simt statornice și în pace; este o binecuvântare pentru voi să vă puteți bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce sunteți capabili să dobândiți în viitor, tot ceea ce vedeți astăzi în voi din lucrarea lui Dumnezeu este dragoste. Dacă omul nu experimentează judecata și rafinarea lui Dumnezeu, acțiunile și ardoarea lui vor rămâne întotdeauna la un nivel de suprafață, iar firea lui va rămâne întotdeauna neschimbată. Înseamnă aceasta că ați fost câștigați de Dumnezeu? Astăzi, deși există încă multă aroganță și îngâmfare în om, firea omului este mult mai stabilă decât înainte. Dumnezeu te emondează pentru a te mântui și, deși ai putea simți o oarecare durere la acel moment, va veni ziua când se produce o schimbare în firea ta. În acel moment, te vei uita înapoi și vei vedea cât de înțeleaptă este lucrarea lui Dumnezeu și, în acel moment, vei putea înțelege cu adevărat intențiile lui Dumnezeu. Astăzi, există unii oameni care spun că înțeleg intențiile lui Dumnezeu, dar nu este niciunul prea realist. De fapt ei spun falsități, pentru că, în prezent, încă au nevoie să înțeleagă dacă intenția lui Dumnezeu este de a mântui omul sau de a-l blestema. Poate că acum nu reușești să vezi asta clar, dar va veni ziua când vei vedea că ziua în care Dumnezeu câștigă gloria a sosit și vei vedea cât de semnificativ este să-L iubești pe Dumnezeu, astfel încât vei ajunge să cunoști viața omenească, iar trupul tău va trăi în lumea iubirii față de Dumnezeu, astfel că sufletul tău va fi eliberat, viața ta va fi plină de bucurie și tu vei fi mereu aproape de Dumnezeu și vei privi mereu la El. În acel moment, vei cunoaște cu adevărat cât de valoroasă este lucrarea lui Dumnezeu astăzi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 89)

Lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se răzvrătească împotriva Satanei, vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are legătură directă cu soarta lor și este menită să le rănească inimile pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască această omenire care e coruptă de Satana. Cu cât mai mult sunt mustrarea și judecata astfel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; de unde să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? De unde să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? De unde să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și de unde să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și chiar este, practic, nepăsătoare. Ce degenerată e omenirea! Și cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare; abia atunci va fi posibil să vă deșteptați inimile înghețate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 90)

Doar întrupându-Se în cel mai înapoiat și murdar loc dintre toate locurile, Dumnezeu poate să dezvăluie deplinătatea firii Sale sfinte și drepte. Și prin ce este dezvăluită firea Sa dreaptă? Este dezvăluită prin faptul că El judecă păcatele omului, îl judecă pe Satana, detestă păcatul și îi disprețuiește pe dușmanii care se opun și se răzvrătesc împotriva Lui. Cuvintele pe care le rostesc astăzi sunt pentru a judeca păcatele omului, a judeca nedreptatea omului și a blestema răzvrătirea lui. Necinstea și înșelătoria omului, cuvintele și faptele omului – tot ceea ce este în contradicție cu intențiile lui Dumnezeu trebuie să fie supus judecății, iar toată răzvrătirea omului este denunțată ca păcat. Cuvintele Sale se învârt în jurul principiilor de judecată; El folosește judecata nedreptății omului, blestemul răzvrătirii omului și expunerea tuturor fețelor urâte ale omului pentru a-Și manifesta firea dreaptă. Sfințenia este o reprezentare a firii Sale drepte și, de fapt, sfințenia Lui este firea Sa dreaptă. Firile voastre corupte sunt contextul cuvintelor de astăzi – vorbesc și judec și duc la îndeplinire lucrarea de cucerire în conformitate cu ele. Doar aceasta este lucrarea practică și doar în acest fel, sfințenia lui Dumnezeu poate să fie accentuată pe deplin. Dacă nu există nicio urmă de fire coruptă în tine, atunci Dumnezeu nu te va judeca și nu îți va arăta firea Sa dreaptă. Întrucât ai o fire coruptă, Dumnezeu nu îți va da drumul, și prin aceasta se arată sfințenia Sa. Dacă Dumnezeu ar vedea că murdăria și răzvrătirea omului sunt prea mari, dar nu ar vorbi sau nu te-ar judeca și nu te-ar mustra pentru nedreptatea ta, atunci asta ar demonstra că El nu este Dumnezeu, fiindcă nu ar avea ură pentru păcat; ar fi la fel de murdar ca omul. Astăzi, din cauza murdăriei tale, Eu te judec, iar din cauza corupției și răzvrătirii tale, te mustru. Nu Mă laud vouă cu puterea Mea și nu vă asupresc intenționat; fac aceste lucruri pentru că voi, care v-ați născut în acest pământ al murdăriei, ați fost atât de grav contaminați de murdărie. V-ați pierdut pur și simplu integritatea și umanitatea, ca porcinele care trăiesc în locuri. Din cauza murdăriei și corupției voastre sunteți judecați și Eu Îmi dezlănțui mânia asupra voastră. Tocmai datorită judecății acestor cuvinte ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu este Dumnezeul cel drept și că Dumnezeu este Dumnezeul sfânt; El vă judecă și Își dezlănțuie mânia asupra voastră tocmai datorită sfințeniei și dreptății Sale; tocmai pentru că vede răzvrătirea omenirii Își dezvăluie firea cea dreaptă. Murdăria și corupția omenirii fac să se manifeste sfințenia Lui. Lucrul acesta este suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși, care este sfânt și imaculat, cu toate că trăiește în țara murdăriei. Dacă o persoană se tăvălește în mocirlă cu alții și nu e nimic sfânt în legătură cu ea și nu are o fire dreaptă, atunci nu este calificată să judece necurăția omului, și nici nu este potrivită să îndeplinească judecata omului. Cum ar putea oamenii, care sunt la fel de murdari, să fie calificați să-i judece pe cei asemenea lor? Numai sfântul Dumnezeu Însuși este în stare să judece întreaga omenire murdară. Cum ar putea omul să judece păcatele omului? Cum ar putea omul să vadă păcatele omului și cum ar putea să fie calificat să-l condamne pe om? Dacă Dumnezeu nu ar fi calificat să judece păcatele omului, atunci cum ar putea El să fie Dumnezeul cel drept Însuși? Deoarece oamenii își dezvăluie firile corupte, vorbește Dumnezeu vorbește pentru a-i judeca, și doar atunci pot ei să vadă că El este un Dumnezeu sfânt. Dumnezeu îl judecă și îl mustră pe om pentru păcatele sale și expune aceste păcate. Nicio persoană sau niciun lucru nu poate scăpa de această judecată. Tot ceea ce este murdar este judecat de El. Numai în acest fel, firea lui Dumnezeu e dezvăluită ca fiind dreaptă. Dacă ar fi altfel, cum s-ar putea spune că sunteți contraste atât cu numele, cât și cu fapta?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 91)

Există o mare diferență între lucrarea făcută în Israel și lucrarea de astăzi. Iahve a călăuzit viața israeliților și nu a existat atâta mustrare și judecată pentru că, la acea vreme, oamenii înțelegeau prea puțin din lume și aveau puține firi corupte. Pe atunci, israeliții ascultau fără rezerve de Iahve. Când El le-a spus să construiască altare, au construit degrabă altare; când El le-a spus să poarte straie de preoți, ei au ascultat. În zilele acelea, Iahve era ca un păstor care păzea o turmă de oi, iar oile ascultau de cioban și mâncau iarbă în pășune; Iahve le călăuzea viața, povățuindu-i cum să mănânce, să se îmbrace, cum să trăiască și să călătorească. Nu era acela momentul să clarifice firea lui Dumnezeu, deoarece omenirea de atunci era nou-născută; existau puțini răzvrătiți și potrivnici, nu era prea multă mizerie în rândul omenirii și, astfel, oamenii nu puteau acționa ca un contrast al firii lui Dumnezeu. Prin oamenii care provin din țara murdăriei se arată sfințenia lui Dumnezeu; astăzi, El folosește murdăria pe care o arată acești oameni din țara murdăriei și judecă, iar astfel, ceea ce este El se dezvăluie în toiul judecății. De ce judecă El? El poate rosti cuvintele de judecată pentru că disprețuiește păcatul; cum ar putea să fie atât de supărat, dacă nu ar detesta răzvrătirea omenirii? Dacă în El nu ar exista niciun dezgust, nicio repulsie, dacă nu ar acorda atenție răzvrătirii oamenilor, atunci asta L-ar face la fel de murdar ca omul. El poate judeca și mustra omul deoarece urăște murdăria, iar ceea ce urăște este absent în El. Dacă în El ar exista și împotrivire și răzvrătire, nu i-ar disprețui pe cei care sunt potrivnici și răzvrătiți. Dacă lucrarea din zilele de pe urmă s-ar desfășura în Israel, ar fi lipsită de însemnătate. De ce lucrarea din zilele de pe urmă se desfășoară în China, cel mai întunecat și mai înapoiat loc dintre toate? Pentru a arăta sfințenia și dreptatea Sa. Pe scurt, cu cât este mai întunecat locul, cu atât mai clar poate fi arătată sfințenia lui Dumnezeu. De fapt, toate acestea sunt de dragul lucrării lui Dumnezeu. Numai astăzi vă dați seama că Dumnezeu S-a pogorât din ceruri pentru a sta printre voi, pus în evidență de mizeria și răzvrătirea voastră, și abia acum Îl cunoașteți pe Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare înălțare? De fapt, voi sunteți un grup de oameni din China care au fost aleși. Și faptul că ați fost aleși și v-ați bucurat de harul lui Dumnezeu și pentru că nu sunteți potriviți să vă bucurați de un har atât de mare dovedește că toate acestea sunt înălțarea supremă pentru voi. Dumnezeu vi S-a arătat și v-a arătat firea Sa sfântă în deplinătatea ei și toate acestea vi le-a dăruit și v-a determinat să vă bucurați de toate binecuvântările de care v-ați putea bucura vreodată. Nu numai că ați gustat firea dreaptă a lui Dumnezeu, dar, în plus, ați gustat și mântuirea lui Dumnezeu, răscumpărarea lui Dumnezeu și dragostea nelimitată, nemărginită a lui Dumnezeu. Voi, cei mai murdari dintre toți, v-ați bucurat de un har atât de mare – nu sunteți binecuvântați? Nu vă ridică Dumnezeu? Voi, oamenii, aveți cel mai umil statut dintre toți; sunteți în mod inerent nevrednici de a vă bucura de o binecuvântare atât de mare și, totuși, Dumnezeu a făcut o excepție ridicându-vă. Nu te simți rușinat? Dacă ești incapabil să-ți îndeplinești datoria, atunci, în cele din urmă, ți se va face rușine de tine și te vei pedepsi. Astăzi, tu nu ești disciplinat și nici nu ești pedepsit; trupul tău este teafăr și nevătămat, dar, în cele din urmă, aceste cuvinte te vor face de rușine. Până în prezent, încă nu am mustrat deschis pe nimeni; cuvintele Mele poate că sunt severe, dar cum acționez față de oameni? Îi mângâi, îi îndemn și le aduc aminte. Fac asta doar pentru a vă mântui. Chiar nu Îmi înțelegeți intențiile? Ar trebui să înțelegeți ce spun Eu și să fiți inspirați de asta. Abia acum sunt mulți oameni care înțeleg. Nu este aceasta binecuvântarea de a fi un contrast? A fi un contrast nu este cel mai binecuvântat lucru? Până la urmă, când veți merge să răspândiți Evanghelia, veți spune: „Suntem contraste tipice”. Te vor întreba: „Ce înseamnă că ești un contrast tipic?” Iar voi veți spune: „Suntem un contrast al lucrării lui Dumnezeu și al puterii Sale extraordinare. Deplinătatea firii drepte a lui Dumnezeu este scoasă la iveală de răzvrătirea noastră; noi suntem obiectele care prestează un serviciu pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, suntem apendicele, precum și uneltele lucrării Sale”. Când vor auzi asta, vor fi intrigați. Apoi veți spune: „Suntem specimenele și modelele prin care Dumnezeu finalizează lucrarea întregului univers și prin care cucerește întreaga omenire. Indiferent dacă suntem sfinți sau murdari, suntem, în ansamblu, mai binecuvântați decât voi, pentru că L-am văzut pe Dumnezeu, iar prin faptul că avem șansa ca El să ne cucerească se arată marea putere a lui Dumnezeu; firea Lui dreaptă a fost pusă în mișcare numai pentru că suntem murdari și corupți. Sunteți capabili să mărturisiți astfel pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Nu sunteți calificați! Aceasta nu este decât înălțarea noastră de către Dumnezeu! Deși nu putem fi aroganți, noi Îl putem slăvi pe Dumnezeu cu mândrie, căci nimeni nu poate moșteni o făgăduință atât de mare și nimeni nu se poate bucura de o binecuvântare atât de mare. Ne simțim foarte recunoscători că noi, care suntem atât de murdari, putem lucra drept contraste în timpul gestionării lui Dumnezeu”. Iar când întreabă „Ce sunt specimenele și modelele?”, voi spuneți: „Suntem cei mai răzvrătiți și murdari dintre oameni; am fost foarte profund corupți de Satana și suntem cele mai înapoiate și mai josnice dintre trupuri. Suntem exemple clasice ale celor care au fost folosiți de Satana. Astăzi, am fost aleși de Dumnezeu ca primii dintre oameni care să fie cuceriți și am văzut firea dreaptă a lui Dumnezeu și am moștenit făgăduința Lui; suntem folosiți pentru a cuceri mai mulți oameni, astfel că suntem specimenele și modelele celor care sunt cuceriți din rândurile omenirii”. Nu există o mărturie mai bună decât aceste cuvinte, iar aceasta este cea mai bună experiență a voastră.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 92)

Lucrarea de cucerire făcută asupra voastră, a oamenilor, este de cea mai profundă însemnătate: pe de o parte, scopul acestei lucrări este de a desăvârși un grup de oameni, și anume, de a-i desăvârși astfel încât să poată deveni un grup de biruitori – ca primul grup de oameni făcuți compleți, adică cele dintâi roade. Pe de altă parte, este de a le permite ființelor create să se bucure de iubirea lui Dumnezeu, să primească cea mai mare și deplină mântuire a lui Dumnezeu, de a-i permite omului să se bucure nu doar de milă și bunătate iubitoare ci, mai important, de mustrare și de judecată. De la crearea lumii și până acum, tot ce a făcut Dumnezeu în lucrarea Lui este iubire, fără pic de ură față de om. Chiar și mustrarea și judecata pe care le-ai văzut sunt tot iubire, o iubire mai adevărată și mai reală, o iubire care îi conduce pe oameni pe calea dreaptă a vieții omenești. Totuși, într-o altă privință, scopul este de a fi mărturie înaintea Satanei. Și, într-o alta, de a pune o bază în vederea răspândirii viitoarei lucrări a Evangheliei. Toată lucrarea pe care a făcut-o El are ca scop îndrumarea oamenilor pe calea dreaptă a vieții omenești, astfel încât ei să poată trăi o viață omenească normală, pentru că omul nu știe cum să trăiască și, fără această îndrumare, n-ar trăi decât o viață deșartă; viața ta va fi lipsită de valoare și de sens și vei fi complet incapabil să fii o persoană normală. Aceasta este cea mai profundă semnificație a cuceririi omului. Voi toți sunteți urmașii lui Moab; faptul că lucrarea de cucerire se desfășoară asupra voastră este marea voastră mântuire. Voi toți trăiți într-un tărâm al păcatului și al licențiozității și toți sunteți licențioși și păcătoși. Astăzi, nu numai că puteți să-L vedeți pe Dumnezeu, dar, mai important, ați primit mustrarea și judecata, ați primit această mântuire, care este cea mai profundă, cu alte cuvinte, ați primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. În tot ceea ce face El, Dumnezeu e cu adevărat iubitor față de voi. El nu are nicio intenție rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să puteți să reflectați asupra voastră și să primiți această extraordinară mântuire. Toată această lucrare are scopul de a-l face complet pe om. De la început până la sfârșit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l mântui pe om și pur și simplu nu-Și dorește să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care i-a creat cu propriile Sale mâini. Astăzi, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este această mântuire cu atât mai mare? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă și v-ar mai îndruma personal? De ce să sufere așa? Dumnezeu nu vă urăște și nu are nicio intenție rea față de voi. Ar trebui să știți că iubirea lui Dumnezeu este cea mai reală. Numai din cauza răzvrătirii oamenilor trebuie să îi mântuiască El prin judecată; altfel, ei ar fi în continuare imposibil de mântuit. Pentru că nu știți cum să vă trăiți viața și nu sunteți conștienți de modul în care să trăiți și pentru că trăiți în acest tărâm licențios și păcătos și voi înșivă sunteți niște diavoli licențioși și murdari, El nu suportă să vă lase să continuați să vă degradați și mai mult, nu suportă să vă vadă trăind în acest ținut murdar, așa cum trăiți acum, călcați în picioare de Satana după bunul plac și nu suportă să vă lase să cădeți în Infern. El vrea doar să câștige acest grup de oameni și să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al săvârșirii lucrării de cucerire asupra voastră – pentru mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce se face asupra ta este iubire și mântuire, dacă tu crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om și ceva îndoielnic, atunci ai putea foarte bine să te întorci în lumea ta și să rabzi dureri și greutăți! Dacă ești dispus să te afli în acest curent și să te bucuri de această judecată și de această mântuire imensă, să te bucuri de toate aceste binecuvântări, binecuvântări care nu pot fi găsite nicăieri în lumea umană, și să te bucuri de iubirea aceasta, atunci fii bun: rămâi în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poți fi desăvârșit. Astăzi, se poate să înduri un strop de durere și rafinare din cauza judecății lui Dumnezeu, dar durerea aceasta este valoroasă și semnificativă. Deși pentru om, mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu reprezintă rafinare, expunere nemiloasă și lucruri desfășurate cu scopul de a-l pedepsi pentru păcatele sale, de a-i pedepsi trupul, nimic din această lucrare nu este menit să-i condamne trupul la pieire. Severa expunere a cuvântului este toată în scopul de a te conduce pe calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta și, în mod clar, nu v-a condus pe o cale rea! Totul este cu scopul de a te face să trăiești o umanitate normală și totul este ceva ce umanitatea ta normală poate să obțină. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se face pe baza nevoilor tale, în funcție de slăbiciunile tale și de statura ta reală, și nicio povară de nesuportat nu îți este impusă. Lucrul acesta nu-ți este clar astăzi și ți se pare că sunt dur cu tine și crezi mereu că motivul pentru care te mustru, te judec și îți fac zilnic reproșuri este pentru că te urăsc. Dar, cu toate că ceea ce primești este mustrare și judecată, în realitate, este iubire pentru tine și cea mai mare protecție. Dacă nu poți să înțelegi sensul mai profund al acestei lucrări, îți va fi imposibil să experimentezi în continuare. Ar trebui să obții mângâiere din această mântuire. Nu refuza să îți vii în fire. Pentru că ai ajuns atât de departe, ar trebui să vezi clar importanța lucrării de cucerire și nu ar mai trebui să ai tot felul de păreri în privința acesteia!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 93)

Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării lui Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost eliberați de influența Satanei și câștigați de Dumnezeu doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit câștigați de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. Scopul lucrării lui Dumnezeu de mustrare și judecată este, în esență, de a purifica omenirea de dragul zilei finale de odihnă; altfel, niciun membru al omenirii nu ar putea să fie sortat după felul său, ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va expune acele elemente răzvrătite ale omenirii, distingându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot fi și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când această lucrare se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi cu toții curățiți și vor intra într-un tărâm de umanitate mai înalt în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor pătrunde în ziua lor umană de odihnă și vor coexista cu Dumnezeu. După ce aceia cărora nu li se permite să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciunul dintre aceste tipuri de oameni; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să se alăture zilei odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt oameni răi, nedrepți. Ei au fost răscumpărați odată și au fost și judecați și mustrați; pe lângă acestea, ei au muncit odată pentru Dumnezeu. Totuși, când va veni ziua de pe urmă, tot vor fi eliminați și distruși din cauza propriei răutăți și ca urmare a răzvrătirii și incapacității lor de a fi răscumpărați; ei nu vor mai veni întru ființă în lumea viitorului și nu vor mai trăi în rasa umană a viitorului. Fie că sunt duhuri ale morților sau oameni care încă trăiesc în trup, toți răufăcătorii și toți cei care nu au fost mântuiți vor fi distruși odată ce aceia sfinți din cadrul omenirii vor intra în odihnă. Cât despre aceste duhuri și acești oameni răufăcători sau duhurile oamenilor drepți și aceia care săvârșesc dreptatea, indiferent cărei epoci aparțin, toți cei care sunt răi vor fi distruși în cele din urmă și toți cei care sunt drepți vor supraviețui. Dacă o persoană sau duh va primi mântuirea nu se decide pe baza lucrării epocii de pe urmă; mai degrabă, se stabilește în funcție de faptul dacă au fost potrivnici sau dacă s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Oamenii din epoca precedentă care au înfăptuit răul și nu au putut dobândi mântuirea vor fi, fără îndoială, ținte pentru pedeapsă, iar cei din această eră care fac rău și nu pot fi mântuiți vor fi și ei, negreșit, ținte pentru pedeapsă. Oamenii sunt clasificați pe baza binelui și a răului, nu pe baza epocii în care trăiesc. Odată clasificați astfel, ei nu vor fi pedepsiți sau recompensați imediat; mai degrabă, Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea de pedepsire a răului și recompensare a binelui după ce Și-a dus la bun sfârșit lucrarea de cucerire în zilele de pe urmă. De fapt, El a separat oamenii în buni și răi încă de când Și-a început lucrarea de mântuire a omenirii. Doar că îi va răsplăti pe cei drepți și îi va pedepsi pe cei răi numai după ce lucrarea Lui s-a încheiat; El nu îi va separa în categorii după finalizarea lucrării Sale și, apoi, nu va trece imediat la îndeletnicirea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui. Mai degrabă, Se va îndeletnici cu asta doar atunci când lucrarea Sa va fi pe deplin finalizată. Unicul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sanctificată la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi distrus pe cei răi, ci le-ar fi permis în schimb să rămână, atunci toată umanitatea încă ar fi incapabilă să intre în odihnă, iar Dumnezeu nu ar putea să o aducă într-un ținut mai bun. O astfel de lucrare nu ar fi încheiată complet. Când lucrarea Sa va fi încheiată, întreaga omenire va fi complet sanctificată; doar în acest fel va putea Dumnezeu să trăiască liniștit în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 94)

Pașii Mei traversează tot universul și ajung până la capetele pământului, ochii Mei cercetează constant fiecare persoană în parte și, chiar mai mult, privesc universul ca pe un întreg. Cuvintele Mele lucrează practic în fiecare colț al universului. Oricine îndrăznește să nu Îmi facă servicii, oricine îndrăznește să-Mi fie necredincios, oricine îndrăznește să-Mi judece numele și oricine îndrăznește să-Mi ponegrească și să-Mi defăimeze fiii – cei cu adevărat capabili de aceste lucruri trebuie să fie supuși unei judecăți aspre. Judecata Mea se va abate întru totul, adică acum este era judecății, și, observând atent, vei afla că judecata Mea se întinde în întregul univers-lume. Desigur, casa Mea nu este scutită; judecata va ajunge la cei ale căror gânduri, cuvinte și fapte nu se aliniază la intențiile Mele. Înțelege lucrul acesta! Judecata Mea este îndreptată asupra întregului univers-lume, nu doar asupra unui grup de oameni sau lucruri. Ai ajuns să înțelegi acest lucru? Dacă, în sinea ta, te lupți cu gândurile tale despre Mine, atunci de îndată vei fi judecat lăuntric.

Judecata Mea vine în toate chipurile și formele. Să știți acest lucru! Eu sunt Dumnezeul unic și înțelept al universului-lume! Nimic nu este dincolo de puterea Mea. Toate judecățile Mele vi se revelează: dacă te îndoiești de Mine în gândurile tale, am să te inspir, ca să te avertizez. Dacă nu asculți, am să te abandonez imediat (nu Mă refer la faptul de a te îndoi de numele Meu, ci, mai degrabă, la alte comportamente exterioare care au legătură cu plăcerile carnale). Dacă gândurile tale sunt sfidătoare față de Mine, dacă Mi te plângi, dacă accepți în mod repetat ideile Satanei și nu urmezi sentimentele vieții, atunci duhul tău va fi în întuneric și trupul tău va suferi durere. Trebuie să fii mai apropiat de Mine. Este imposibil să revii la starea ta normală în doar una sau două zile, iar viața ta va rămâne vizibil în urmă. Celor desfrânați în vorbire am să le pedepsesc gura și limba, pentru ca limba lor să sufere emondarea. Pe cei nestăpânit de desfrânați în faptă am să-i avertizez în sufletul lor și am să-i mustru aspru pe cei care nu ascultă. Pe cei care Mă judecă și Mă sfidează fățiș, adică pe aceia care arată o lipsă de supunere în vorbă sau faptă, îi voi elimina și părăsi cu totul, făcându-i să piară și să piardă binecuvântările cele mai înalte; aceștia sunt cei care vor fi eliminați după ce au fost aleși. Pe cei care sunt ignoranți, adică pe cei ale căror viziuni nu sunt limpezi, voi continua să îi luminez și să îi mântuiesc; totuși, cei care înțeleg adevărul, dar nu îl practică, vor fi gestionați conform regulilor menționate mai sus, indiferent dacă sunt sau nu ignoranți. Pe oamenii care au avut intenții greșite de la început îi voi face pe veci incapabili să înțeleagă realitatea și, în cele din urmă, vor fi eliminați treptat, unul câte unul. Nu va rămâne niciunul, deși acum rămân, conform aranjamentului Meu (pentru că Eu nu fac lucrurile în pripă, ci în mod ordonat).

Judecata Mea este complet dezvăluită; ea țintește diferiți oameni, și aceștia trebuie să-și ocupe cu toții locurile potrivite. Îi voi gestiona și judeca pe oameni în conformitate cu regulile pe care le-au încălcat. În ceea ce-i privește pe cei care nu sunt în acest nume și care nu-L acceptă pe Hristos al zilelor de pe urmă, se aplică o singură regulă: voi lua imediat spiritele, sufletele și trupurile tuturor celor care Mă sfidează și le voi arunca în Infern; pe cei care nu Mă sfidează am să-I aștept să se maturizeze înainte de a desfășura o a doua judecată. Cuvintele Mele explică tot cu o claritate absolută și nimic nu este ascuns. Sper doar ca voi să fiți capabili să le țineți minte tot timpul!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 67

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 95)

Zilele de pe urmă sunt când toate lucrurile vor fi sortate în funcție de felul lor, prin cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea fi sortați oamenii după felul lor? Lucrarea de sortate a tot, ce se face printre voi, este începutul unei astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, cei din toate ținuturile și toate popoarele vor accepta, de asemenea, lucrarea de cucerire. Aceasta înseamnă că fiecare persoană din creație va fi sortată în funcție de felul lor, predându-se înaintea scaunului judecății pentru a fi judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu pot scăpa de suferința acestei mustrări și judecăți, și nici nu există vreo persoană sau vreun lucru care să nu fie sortate după felul lor; fiecare persoană va fi sortată după felul ei, căci finalul tuturor lucrurilor se apropie, iar tot cerul și pământul au ajuns la final. Cum ar putea omul să scape de ziua în care existențaumană se sfârșește? Și astfel, pentru cât timp mai pot continua acțiunile voastre de răzvrătire? Nu vedeți că zilele voastre de pe urmă sunt iminente? Cum pot cei care se tem de Dumnezeu și care doresc ca El să Se arate să nu vadă ziua arătării dreptății lui Dumnezeu? Cum pot ei să nu primească răsplata finală pentru bunătate? Ești unul care face binele sau unul care face răul? Ești unul care acceptă o judecată dreaptă și apoi se supune sau ești unul care acceptă o judecată dreaptă și apoi este blestemat? Trăiești în fața scaunului de judecată în lumină sau trăiești în Gheena în întuneric? Nu ești tu însuți cel care știe cel mai clar dacă finalul tău va fi unul al recompensei sau al pedepsei? Nu ești tu cel care știe cel mai clar și înțelege cel mai profund că Dumnezeu este drept? Deci, cum sunt, de fapt, comportamentul și inima ta? Pe măsură ce te cuceresc astăzi, chiar ai nevoie ca Eu să-ți spun pe litere dacă purtarea ta este bună sau rea? La câte ai renunțat pentru Mine? Cât de profund Mi te închini? Nu știi oare tu însuți cel mai clar cum te comporți față de Mine? Tu ar trebui să știi mai bine decât oricine ce final vei obține în cele din urmă! Cu adevărat îți spun: Eu doar am creat omenirea și te-am creat pe tine, dar nu v-am predat Satanei; nici nu v-am făcut în mod intenționat să vă răzvrătiți sau să vă împotriviți Mie și, prin urmare, să fiți pedepsiți de Mine. Toate aceste calamități nu sunt oare pentru că inimile voastre sunt prea împietrite și purtarea voastră prea detestabilă? Deci, finalul pe care îl veți obține nu este determinat de voi înșivă? Nu știți, în inimile voastre, mai bine decât oricine care va fi finalul vostru? Motivul pentru care Eu cuceresc oamenii este pentru a îi dezvălui și este cel mai bun pentru a-ți aduce mântuirea. Nu este pentru a te face să săvârșești răul, nici pentru a te face în mod deliberat să pășești în iadul distrugerii. Când va veni timpul, toată suferința ta imensă, plânsul și scrâșnirea dinților – nu vor fi toate din cauza păcatelor tale? Astfel, nu este bunătatea sau răutatea ta cea mai bună judecată a ta? Nu este cea mai bună dovadă a felului în care va fi finalul tău?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 96)

O voce tunătoare răsună, zdruncinând întregul univers. Este atât de asurzitoare, încât oamenii nu pot să se ferească la timp din drum. Unii sunt uciși, unii sunt distruși, iar unii sunt judecați. Este cu adevărat un spectacol cum nimeni nu a mai văzut până acum. Ascultă îndeaproape: tunetele sunt însoțite de sunetele plânsetului, iar acest sunet vine din Infern; vine din iad. Este plânsul amar al acelor fii ai răzvrătirii care au fost judecați de Mine. Cei care nu au ascultat ceea ce spun Eu și nu Mi-au pus cuvintele în practică au fost judecați cu asprime și au primit blestemul mâniei Mele. Glasul Meu este judecată și mânie; nu se înduplecă pentru nimeni și nu arată milă nimănui, căci Eu sunt Dumnezeul Însuși cel drept, și posed mânie; posed ardere, curățire și distrugere. În Mine nimic nu este ascuns și nu există sentimente trupești, dimpotrivă, totul este deschis, drept și imparțial. Pentru că fiii Mei întâi născuți sunt deja cu Mine pe tron, conducând toate națiunile și toate popoarele, lucrurile și oamenii nedrepți și nelegiuiți încep să fie judecați. Îi voi cerceta unul câte unul, fără să-Mi scape nimic, dezvăluindu-i complet. Căci judecata Mea a fost revelată pe deplin și complet deschisă și nu am reținut absolut nimic; voi arunca tot ceea ce nu corespunde intențiilor Mele și voi lăsa să piară aceste lucruri pe vecie, în Adânc. Acolo, le voi lăsa să ardă veșnic. Aceasta este dreptatea Mea; aceasta este corectitudinea Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru și totul trebuie să fie sub comanda Mea.

Cei mai mulți oameni Îmi ignoră cuvântările și cred că sunt simple cuvinte și că faptele sunt fapte. Sunt orbi! Nu știu ei că Eu sunt Însuși Dumnezeul credincios? Cuvintele și faptele Mele se întâmplă simultan. Nu este adevărat acest lucru? Oamenii pur și simplu nu-Mi înțeleg cuvintele și numai cei care au fost luminați pot înțelege cu adevărat. Acesta este un fapt. De îndată ce oamenii Îmi văd cuvintele, se înfricoșează de moarte și se grăbesc să se ascundă peste tot. Ba chiar mai mult atunci când judecata Mea se abate asupra lor. Când am creat toate lucrurile, când distrug lumea și când îi fac compleți pe fiii Mei întâi născuți – toate aceste lucruri se realizează printr-un singur cuvânt din gura Mea. Asta se întâmplă deoarece cuvântul Meu însuși este autoritatea; este judecata. Se poate spune că persoana care sunt Eu este judecata și măreția; acest lucru nu poate fi schimbat. Aceasta este o latură a decretelor Mele administrative; este o cale prin care Eu judec oamenii. În ochii Mei, totul – inclusiv toți oamenii, toate treburile și toate lucrurile – este în mâinile Mele și sub judecata Mea. Nimeni și nimic nu îndrăznește să se comporte frenetic sau îndărătnic și toate trebuie să fie realizate potrivit cuvintelor pe care le rostesc. Din perspectiva noțiunilor oamenilor, toată lumea crede cuvintele persoanei care sunt. Când Duhul Meu glăsuiește, toată lumea este neîncrezătoare. Oamenii nu Îmi cunosc deloc omnipotența Mea și chiar aduc acuzații împotriva Mea. Îți spun acum că, aceia care se îndoiesc de cuvintele Mele și care Îmi nesocotesc cuvintele sunt cei care vor fi distruși; ei sunt fiii veșnici ai pierzaniei. De aici, se poate vedea că foarte puțini sunt fii întâi născuți, pentru că acesta este modul Meu de lucru. Așa cum am spus înainte, Eu înfăptuiesc totul fără să mișc un deget; Îmi folosesc doar cuvintele. Acesta este, așadar, locul unde se află omnipotența Mea. În cuvintele Mele, nimeni nu poate găsi sursa și scopul a ceea ce spun. Oamenii nu pot realiza acest lucru și pot să acționeze doar în timp ce-Mi urmează conducerea și să facă totul în conformitate cu intențiile Mele, potrivit dreptății Mele, pentru ca familia Mea să aibă dreptate și pace, să trăiască pentru totdeauna și să fie veșnic fermă și neclintită.

Judecata Mea vine la toată lumea, decretele Mele administrative ating pe toată lumea, iar cuvintele Mele și persoana Mea sunt revelate tuturor. Acesta este momentul pentru marea lucrare a Duhului Meu (în acest moment, cei care vor fi binecuvântați și cei care vor suferi nenorociri se deosebesc unii de ceilalți). De îndată ce cuvintele Mele ies, îi deosebesc pe cei care vor fi binecuvântați, cât și pe aceia care vor suferi nenorociri. Totul este foarte limpede, iar Eu pot vedea asta dintr-o privire. (Spun asta în legătură cu umanitatea Mea; așadar, aceste cuvinte nu-Mi contrazic predestinarea și alegerea.) Cutreier munții și râurile și, în mijlocul tuturor lucrurilor, în spațiile universului, observ și curăț fiecare loc, astfel încât toate acele locuri necurate și acele ținuturi promiscue să înceteze să existe și să fie incinerate în nimicnicie ca urmare a cuvintelor Mele. Pentru Mine, totul este ușor. Dacă acum ar fi momentul în care să hotărăsc distrugerea lumii, aș putea să o înghit rostind un singur cuvânt. Cu toate acestea, nu acum e momentul. Totul trebuie să fie pregătit înainte să fac această lucrare, ca planul Meu să nu fie deranjat, iar gestionarea Mea să nu fie întreruptă. Știu cum să o fac în mod rezonabil: am înțelepciunea Mea și aranjamentele Mele. Oamenii nu trebuie să miște un deget; aveți grijă să nu fiți uciși de mâna Mea. Acest lucru are deja legătură cu decretele Mele administrative. Din acesta, se pot vedea asprimea decretelor Mele administrative și principiile decretelor din spatele lor, care au două aspecte: pe de o parte, îi omor pe toți cei care nu sunt în conformitate cu intențiile Mele și care Îmi încalcă decretele administrative; pe de altă parte, în mânia Mea, îi blestem pe toți cei care Îmi încalcă decretele administrative. Aceste două aspecte sunt indispensabile și sunt principiile executive din spatele decretelor Mele administrative. Toți sunt tratați în conformitate cu aceste două principii, fără emoție, indiferent de cât de loiali ar putea fi. Acest lucru este suficient pentru a-Mi arăta dreptatea, măreția și mânia care vor arde toate lucrurile pământești, toate lucrurile lumești și toate lucrurile care nu sunt în conformitate cu intențiile Mele. În cuvintele Mele există taine care rămân ascunse și tot în cuvintele Mele există taine care au fost dezvăluite. Așadar, potrivit noțiunilor oamenilor și în mintea lor, cuvintele Mele sunt pentru totdeauna de neînțeles, iar inima Mea este pentru totdeauna de nepătruns. Cu alte cuvinte, trebuie să-i fac pe oameni să se lepede de noțiunile și gândirea lor. Acesta este cel mai important element al planului Meu de gestionare. Trebuie să procedez astfel pentru a-i câștiga pe fiii Mei întâi născuți și pentru a împlini lucrurile pe care vreau să le fac.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 103

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 97)

Sionule! Veselește-te! Sionule! Cântă! M-am întors triumfător, M-am întors victorios! Toate popoarele! Grăbiți-vă să vă aliniați în ordine! Toate lucrurile create! Opriți-vă acum, căci persoana Mea stă cu fața la întregul univers și Se arată în partea de răsărit a lumii! Cine îndrăznește să nu îngenuncheze în închinare? Cine îndrăznește să nu Mă numească Dumnezeul adevărat? Cine îndrăznește să nu își ridice privirea cu o inimă temătoare? Cine îndrăznește să nu aducă laudă? Cine îndrăznește să nu se veselească? Poporul Meu Îmi va auzi, cu siguranță, glasul, iar fiii Mei vor supraviețui în mod cert în Împărăția Mea! Munții, râurile și toate lucrurile vor ovaționa la nesfârșit și vor sălta fără oprire. În aceste momente, nimeni nu va îndrăzni să dea înapoi și nimeni nu va îndrăzni să se ridice și să se împotrivească. Aceasta este fapta Mea minunată și, mai mult, este marea Mea putere! Voi face ca totul să aibă o inimă cu frică de Mine și, chiar mai presus de atât, voi face ca totul să Mă laude! Acesta este scopul suprem al planului Meu de gestionare de 6000 de ani și este ceea ce am poruncit. Nicio persoană, eveniment și lucru nu îndrăznește să se ridice și să Mi se împotrivească sau să Mi se opună. Tot poporul Meu se va îndrepta spre muntele Meu (adică, spre lumea pe care o voi crea mai târziu) și, cu siguranță, va ceda înaintea Mea, pentru că am măreție, judecată și autoritate. (Acest lucru se referă la momentul când sunt în trup. Am autoritate și în trup, dar, deoarece limitările temporale și spațiale nu pot fi depășite în trup, nu se poate spune că am dobândit slavă deplină. Deși Eu îi câștig pe fiii întâi născuți în trup, nu se poate spune că am dobândit slavă. Doar când voi reveni în Sion și Îmi voi schimba înfățișarea se va putea spune că am autoritate – adică, am obținut slavă.) Nimic nu va fi dificil pentru Mine. Totul va fi distrus de cuvintele din gura Mea și, prin cuvintele din gura Mea, totul va rămâne pe poziții și se va împlini. Aceasta este marea Mea putere și aceasta este autoritatea Mea. Datorită faptului că sunt plin de putere și de autoritate, nicio persoană nu îndrăznește să Mă împiedice. Am învins de mult timp totul și deja i-am biruit pe toți fiii răzvrătirii. Îmi aduc fiii întâi născuți alături de Mine pentru a Mă întoarce în Sion. Nu Mă întorc singur în Sion. Din acest motiv, toți îi vor vedea pe fiii Mei întâi născuți și, prin urmare, vor avea o inimă cu frică de Mine. Acesta este scopul Meu în a-i câștiga pe fiii întâi născuți și acesta a fost planul Meu de la crearea lumii.

Când totul va fi pregătit, aceea va fi ziua în care Mă voi întoarce în Sion și în care voi fi sărbătorit de toate popoarele. Când Mă voi întoarce în Sion, toate lucrurile de pe pământ vor tăcea și își vor găsi pacea. Când Mă voi întoarce în Sion, totul își va recâștiga înfățișarea originală. În acea vreme, Îmi voi începe lucrarea în Sion. Îi voi pedepsi pe cei răi și-i voi răsplăti pe cei buni, Îmi voi pune în aplicare dreptatea și Îmi voi îndeplini judecata. Îmi voi folosi cuvintele pentru a realiza totul, făcând ca toți oamenii și toate lucrurile să experimenteze mâna Mea care mustră, și îi voi face pe toți să vadă întreaga Mea glorie, întreaga Mea înțelepciune și întreaga Mea mărinimie. Nicio persoană nu va îndrăzni să se ridice să judece, întrucât, în Mine, toate lucrurile sunt îndeplinite; și, prin asta, toți vor vedea întreaga Mea demnitate și toți vor gusta întreaga Mea victorie, căci în Mine se manifestă toate lucrurile. Din aceasta, se pot vedea marea Mea putere și autoritatea Mea. Nimeni nu va îndrăzni să Mă ofenseze și nimeni nu va îndrăzni să Mă împiedice. Cu Mine, totul este scos la iveală. Cine ar îndrăzni să ascundă ceva? Cu siguranță acelei persoane nu-i voi arăta niciun fel de milă! Astfel de ticăloși trebuie să primească pedeapsa Mea severă și astfel de lepădături trebuie alungate din fața ochilor Mei. Îi voi conduce cu un toiag de fier și Îmi voi folosi autoritatea ca să îi judec, fără a avea câtuși de puțină îndurare și fără să le cruț deloc sentimentele, căci Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este lipsit de sentimente trupești și măreț și care nu poate fi ofensat. Acest lucru ar trebui înțeles și văzut de toți, ca nu cumva să ajungă să fie loviți și anihilați de Mine „fără motiv sau temei”, căci toiagul Meu va lovi pe toți cei care Mă ofensează. Nu-Mi pasă dacă ei Îmi cunosc sau nu decretele administrative; pentru Mine acest lucru va fi lipsit de importanță, deoarece persoana Mea nu tolerează ofensa nimănui. Acesta este motivul pentru care se spune că sunt un leu; dobor pe oricine ating. De aceea se spune că, acum, este blasfemie să se spună că Eu sunt Dumnezeul milei și al bunătății iubitoare. În esență, nu sunt miel, ci leu. Nimeni nu îndrăznește să Mă ofenseze; voi pedepsi imediat cu moartea și fără milă pe oricine Mă ofensează. Lucrul acesta e suficient să-Mi arate firea. De aceea, în epoca finală un grup mare de oameni se va retrage, iar oamenilor le va fi greu să suporte asta, însă, în ceea ce Mă privește, sunt liniștit și fericit, iar această sarcină nu Mi se pare deloc dificilă. Aceasta este firea Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 120

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 98)

În Împărăție, nenumăratele lucruri ale creației încep să se revigoreze și să-și recapete forța vieții. Datorită schimbărilor în starea pământului, granițele dintre un ținut și altul încep să se schimbe. Am prorocit: atunci când pământul se va separa de pământ și ținutul se va uni cu ținut, va fi momentul în care voi face fărâme fiecare țară. În acel moment, voi reînnoi toată creația și voi repartiza întregul univers, punând astfel universul în ordine și transformând vechea lui stare într-una nouă – acesta este planul Meu și acestea sunt lucrările Mele. Când fiecare țară și fiecare dintre aleșii Mei se vor întoarce înaintea tronului Meu, voi acorda, astfel, omenirii toată abundența cerului pentru ca, mulțumită Mie, lumea să se umple de o nemaipomenită mărinimie. În timp ce vechea lume există, Îmi voi azvârli mânia asupra fiecărei țări, promulgând în mod deschis decretele administrative care sunt aduse la cunoștința întregului univers, iar oricine le va încălca va fi mustrat.

Când vorbesc întregului univers, toate popoarele Îmi aud glasul, cu alte cuvinte, toate popoarele văd toate faptele pe care le-am făcut în întregul univers. Cei care se împotrivesc intențiilor Mele, adică aceia care Mi se opun cu faptele omului, se vor prăbuși sub mustrarea Mea. Voi reînnoi multitudinea de stele din ceruri; mulțumită Mie, soarele și luna vor fi reînnoite, cerurile nemaifiind așa cum au fost; și toate lucrurile de pe pământ vor fi reînnoite – toate acestea vor fi realizate datorită cuvintelor Mele. Toate țările din univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de Împărăția Mea, astfel încât țările de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și va exista doar Împărăția care Mi se închină; toate țările pământului vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care sunt ai diavolilor vor fi anihilați. Toți cei care se închină Satanei se vor prăbuși la pământ sub focul Meu arzător – cu alte cuvinte, cu excepția celor care se află acum în curent, toți vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra fiecare popor, comunitățile religioase se vor întoarce, în diverse măsuri, la Împărăția Mea și vor fi cucerite prin faptele Mele, pentru că vor fi văzut că „venirea Celui Sfânt pe un nor alb” a avut loc deja. Toți oamenii vor fi sortați după felul lor și vor primi diverse mustrări proporționale cu acțiunile lor; toți cei care Mi s-au împotrivit vor pieri, cât despre cei ale căror fapte pe pământ nu M-au implicat pe Mine, aceștia vor continua să existe pe pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, din cauza modului în care s-au comportat. Mă voi arăta nenumăratelor țări și nenumăratelor popoare și Îmi voi exprima propriul Meu glas pe pământ, proclamând finalizarea marii Mele lucrări, permițându-le tuturor popoarelor să vadă asta cu ochii lor.

Pe măsură ce vorbirea Mea devine mai profundă, observ și starea universului. Prin cuvintele Mele, toate lucrurile sunt înnoite. Cerul se schimbă, ca și pământul. Omenirea este expusă în forma sa originală și, încet, toți oamenii sunt separați după felul lor și, pe neștiute, sunt înapoiați „familiilor” lor. Acest lucru Mă mulțumește foarte mult. Eu sunt netulburat și, pe nesimțite, lucrarea Mea măreață este îndeplinită, iar toate lucrurile sunt transformate. Când am creat lumea, am separat toate lucrurile după felul lor, clasificând toate lucrurile care aveau formă. Când se apropie sfârșitul planului Meu de gestionare, voi restabili starea anterioară a creației; voi restaura totul așa cum a fost inițial, schimbând minuțios totul, și voi face astfel încât totul să se încadreze în planul Meu. A sosit timpul! Ultima etapă a planului Meu urmează să fie finalizată. Ah, lume veche, necurată! Va cădea cu siguranță prin cuvintele Mele! În mod sigur va fi nimicită de planul Meu! Ah, toate lucrurile! Toate vor câștiga o viață nouă prin cuvintele Mele – își vor găsi Suveranul! Ah, lume nouă sfințită și imaculată! Cu siguranță va reînvia în slava Mea! Ah, Munte Sion! Nu mai fi tăcut – M-am întors triumfător! Din mijlocul tuturor lucrurilor, observ întregul pământ. Oamenii de pe pământ au început o nouă viață și au noi speranțe. Ah, oamenii Mei! Cum să nu vă puteți învia sub lumina Mea? Cum să nu puteți tresălta de bucurie sub îndrumarea Mea? Ținuturile răsună în strigăte de jubilare, apele izbucnesc în râsete pline de veselie! Ah, Israelul reînviat! Cum să nu te simți mândru de predestinarea Mea? Cine a plâns? Cine a jelit? Israelul din vechime a încetat să mai fie, iar Israelul de astăzi s-a înălțat, drept și impozant în lume și s-a ridicat în inimile întregii omeniri. Israelul de astăzi va obține cu siguranță temelia existenței prin poporul Meu! Ah, Egiptul plin de ură! Nu-i așa că în mod sigur nu Mi te mai împotrivești? Cum poți să profiți de mila Mea și să încerci să scapi de mustrarea Mea? Cum să nu poți trăi în mustrarea Mea? Toți cei pe care îi iubesc vor exista cu siguranță pentru veșnicie și toți cei care Mi se împotrivesc vor fi cu siguranță mustrați de Mine pentru veșnicie. Pentru că Eu sunt un Dumnezeu gelos și nu voi cruța cu ușurință pe niciun om pentru tot ceea ce a făcut. Voi scruta întregul pământ și, apărând în Răsăritul lumii cu dreptate, măreție, mânie și mustrare, Mă voi arăta multelor popoare!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 26